USMF “Nicolae Testemițanu”

Catedra “Reabilitare medicală, medicină fizică şi terapie manuală “

REABILITAREA PULMONARĂ
ÎN ASTMUL BRONȘIC

Au efectuat:Gafin Nadejda
Isachevici Gabriela
gr.M1331
 ASTMUL BRONȘIC
Astmul bronşic - inflamaţie cronică a căilor aeriene cu implicarea a
numeroase celule (eozinofile, limfocite T, macrofage, mastocite, epiteliocite,
fibre musculare netede etc.), şi mediatori, care apare la indivizii cu
susceptibilitate genetică şi se manifestă prin obstrucţie bronşică reversibilă
parţial sau complet, spontan sau prin tratament şi în care se manifestă
sindromul de hiperreactivitate bronşică la stimuli variaţi. Din punct de
vedere clinic astmul bronşic se manifestă prin accese de dispnee, tuse,
wheezing.

Informaţie epidemiologică Astmul este una dintre cauzele principale ale

morbidităţii cronice si mortalităţii din întreaga lume. OMS estimează, că în
lume sunt 300 milioane de persoane cu astm bronşic .In Republica
Moldova sunt peste 160 mii de astmatici (aproximativ 4,0% din populaţie).
Cum afecteaza astmul calitatea vietii
bolnavului?
In functie de gravitatea bolii, calitatea vietii persoanelor afectate de
astm este influentata in diferite grade.
•Din cauza episoadelor de tuse si wheezing, ce se intensifica mai ales
dimineata si seara, odihna bolnavilor de astm este fragmentata.
•Majoritatea pacientilor bolnavi de astm intampina limitari in ceea ce
priveste permisiunea de a practica sporturi sau de a face orice tip de
efort fizic de o anumita intensitate. De asemenea, o buna parte dintre
bolnavii de astm primesc recomandarea clara de a evita sportul si
efortul de intensitate ridicata.
•Pacientii bolnavi de astm sunt de cele mai multe ori dependenti de
inhalator, necesar mai ales in cazurile de atacuri astmatice provocate
de stari emotionale intense. Acest aspect poate determina scaderea
calitatii vietii sociale a bolnavilor.
•Conform unui studiu telefonic realizat in Marea Britanie, pacientii
bolnavi de astm au intampinat limitari si in ceea ce priveste viata
sexuala.
•Mai ales in cazul copiilor astmatici, aparitia primelor crize de astm pot
declansa stari de teama si panica, care pot determina traume
emotionale semnificative.
 REABILITAREA PULMONARĂ –
DEFINIȚIE
Reabilitarea pulmonară este o intervenție
multidisciplinară bazată pe o evaluare detaliată a
pacientului, urmată de adaptarea acestuia la
terapii care includ exercițiul fizic, educația și
schimbarea stilului de viață, concepute pentru a
îmbunătăți atât starea fizică cât și starea psihică a
persoanelor cu afecțiuni respiratorii cronice
obstructive.
REABILITAREA PULMONARĂ -
OBIECTIVE
Obiectivele reabilitării pulmonare în astmul bronșic
sunt:
 dezobstrucția căilor respiratorii;
 tonifierea musculaturii respiratorii;
reducerea simptomatologiei diurne și nocturne;
diminuarea exacerbărilor și a dispneei până la
dispariția acestora;
creșterea capacității de efort;
creșterea randamentului;
scăderea absenteismului școlar și respectiv a celui de
la locul de muncă;
scăderea costurilor tratamentului medicamentos;
reducerea perioadei de spitalizare;
 îmbunătățirea calității vieții.
METODE DE REABILITARE
PULMONARĂ

Hidroterapie;
 Kinetoterapie Aerosoloterapie;
 Reeducarea respiratorie; Salinoterapie;
 Reeducarea vorbirii; Masajul;
 Reeducarea tusei;
 Relaxare;
Terapia
 Posturare;
ocupatională;
 Gimnastica corectoare; Psihoterapia și
 Antrenament la efort; terapia
educațională.
Kinetoterapia respiratorie reprezinta principalul mijloc terapeutic de recuperare
in cazul bolilor bronhopulmonare, cum este astmul bronsic. Planul de
tratament este bazat pe 3 notiuni fundamentale:
• Posturarea;
• Reeducarea respiratorie;
• Gimnastica corectoare.
Postura corecta pentru o respiratie fiziologica cuprinde intreg corpul, dar mai
ales muschii posturii si cei accesori ai respiratiei.
Prin reeducarea respiratorie se urmareste dirijarea aerului la nivelul cailor
respiratorii superioare, reeducarea respiratiei costale, a celei diafragmatice si
controlul si coordonarea respiratiei.
Respiratia costala depinde de mobilitatea coloanei vertebrale si a coastelor,
astfel ca o flexie (aplecare inainte) a coloanei va creste oblicitatea coastelor,
iar extensia coloanei va bloca miscarea diafragmului. Inclinarea laterala a
coloanei va inchide jumatate de torace de aceeasi parte (hemitoracele
homolateral), facilitand expiratia pe cealalta parte si va deschide jumatate de
torace opusa, facilitand inspirul.
Pentru constientizarea miscarii si executiei respiratiei costale, kinetoterapeutul
va solicita expirul pacientului, presand puternic pe torace, pe masura ce
expirul se apropie de final. Inspirul va incepe cu o contrarezistenta pe torace
care va scadea treptat. Datorita acestei tehnici obtinem si marirea ventilatiei
zonei pulmonare subiacente si cresterea fortei musculaturii regionale.
PROGRAM DE REABILITARE PULMONARĂ

Kinetoterapie respiratorie
 Educarea respirației diafragmatice;
 Educarea tusei;
 Posturi de drenaj bronșic;
 Antrenamentul la efort dozat;
Aerosoloterapie;
Hidroterapie.
PROGRAM DE REABILITARE PULMONARĂ

 Educare respiratorie- inspir pe nas, urmat de o scurtă apnee post inspir, după care se
efectuează expirul, care trebuie să dureze mai mult decât inspirul.
 Educarea tusei- din poziția așezat cu trunchiul drept, capul ridicat și antebrațele la
nivelul abdomenului, se va efectua un inspir lent și profund pe nas, timp în care
pacienta va presa abdomenul de antebrațele sale. Urmează apoi o scurtă apnee, după
care se evacuează pe gură aerul în 2-3 reprize, timp în care pacienta tușește și
realizează flexia trunchiului cu retropulsia abdomenului.
 Posturi de drenaj bronșic – pacienta se află în poziția așezat, cu trunchiul într-o ușoară
flexie cu sprijin pe o pernă situată la nivelul abdomenului.
 Reeducarea respirației diafragmatice se realizează prin aplicarea unor
contrarezistențe la nivelul diafragmului în timpul respirației, reprezentate de
mâinile kinetoterapeutului sau de mâinile pacientei, reușind astfel să se antreneze
musculatura respiratorie la o tensiune mai mare. În inspir se realizează antepulsia
abdomenului iar în expir, retropulsia acestuia.
P.I. : stând lângă scară cu picioarele apropiate, mâna
dreaptă se ține de bara de la nivelul șoldului iar
mâna stângă se ține de bara de deasupra capului.
T1: îndepărtarea bazinului de scară, realizând o
înclinare laterală a trunchiului spre partea dreaptă,
inspir.
T2: revenire la poziția inițială cu expir.
Aerosoloterapie- realizată cu apă sulfuroasă în care
s-a adăugat o fiolă de ACC- expectorație și un
antiinflamator (o fiolă de dezxometazonă).
Hidroterapie- în bazinul cu apă sulfuroasă..
Salinoterapia-inhalarea de aerosoli
salini

 Sarea este o substanţă bactericidă, care nu permite

dezvoltarea culturilor microbiene, acţionând ca un
dezinfectant şi în acelaşi timp are capacitatea (în anumite
condiţii de temperatură şi umiditate) de a emana aerosoli
salini.
 Prin inhalarea aerosolilor salini, în mod natural de către
pacient, aceştia se depun parţial pe căile respiratorii
superioare, parţial în organele inferioare ale aparatului
respirator (laringe, bronhii, alveole pulmonare) şi
realizează o acţiune de fluidizare a mucusului (deci
implicit se elimină mai uşor), eliminare a toxinelor, a
impurităţilor şi majorităţii microorganismelor care prin
depunere provoacă boli ale aparatului respirator.
 Reface elasticitatea membranelor celulelor, ducând astfel
la curăţarea căilor respiratorii de focarele de infecţie ,
existente atât la adulţi cât mai ales la copii.

Expunerea la aerosoli salini realizează o purificare a căilor

respiratorii, stimulează eliminarea secreţiilor de la nivelul
bronhiilor, reduce simţitor iritaţiile şi inflamaţiile şi totodată
calmează tusea.
Masajul

 Pentru a influenţa aparatul respirator se recomandă

aplicarea masajului asupra peretelui anterior și
asupra pereţiilor laterali ai toracelui, a spatelui și a cefei.
 Poziţia pacientului:decubit dorsal pentru masajul
toracelui, decubit ventral pentru masajul spatelui și
acefei, decubit lateral pentru masajul peretelui lateral al
toracelui
In poziţia de decubit dorsal si rezemat, pacientul
inspiră si expiră profund, ritmic fără efort.

kinetoterapeutul, în dreapta pacientului, pătrunde cu

mâinile sub braţele acestuia, palmele pe regiunea
intercostală dreaptă si stângă, cu degetele îndreptate
spre coloana vertebrală.

In această poziţie, spre sfârsitul inspiraţiei ridică

toracele, asociind miscarea cu vibraţii.
In timpul expiraţiei palmele kinetoterapeutului alunecă încet spre
partea anterioară a coastelor si la sfârsitul expiraţiei exercită presiuni
usoare însoţite de vibraţii.

Masajele superficiale influenţează decongestionarea circulaţiei,

îmbunătăţind schimburile nutritive.

Masajele profunde ajută funcţia respiratorie prin activarea

schimburilor gazoase din alveolele pulmonare.

Prin degajarea căilor respiratorii, cresterea amplitudinii respiratorii

si stimularea circulaţiei profunde.
Stimularea inspirului

Este obţinută pe cale reflexă, prin aplicarea tehnicilor de

masaj pe regiunea spatelui si a membrelor superioare
Procedeele sunt:
 neteziri, presiuni statice si alunecate, frământatoare
aplicate la nivelul cefei si a umerilor.
 presiuni asociate cu vibraţii execute cu palma asezată la
nivelul coloanei cervicale si pe toracele superior
Stimularea expirului

Se obţine pe cale reflexă, prin aplicarea procedeelor de

masaj pe peretene anterior al trunchiului.
procedeele utilizate sunt:
neteziri, presiuni statice si alunecate, aplicate la nivelul
sternului si a plexului celiac.
fricţiuni, presiuni statice si alunecate la nivelul spaţiilor
intercostale.
nteziri, presiuni statice si presiuni alunecate pe toracele
inferior.
Poziţia pacientului în timpul masajului
este în decubit dorsal, cu genunchii
usor flectaţi.

Masajul în aceste zone are ca efect

resorbţia secreţiilor pleurale.
Masajul zonei cervico scapulare, masajul spatelui,
masajul toracelui si a zonelor musculare contractate
sunt foarte indicate în astmul bronsic, datorită poziţiei
cacarteristică în timpul crizei cu umerii ridicaţi pentru a
facilita inspiraţia.

Neteziile sunt efectuate dealungul muschiilor paravert

ebrali, cu policele, cu eminenţa tenară sau hipotenară,
cu faţa palmară a mâini.

Fricţiunea în spaţiile intercostale ajută la cresterea

circulaţiei locale si la drenajul limfatic, având si un
efect de relaxare a musculaturii.
CONCLUZII

Așadar, programul de reabilitare pulmonară are

o importanță majoră pentru pacientul astmatic,
deoarece prin urmărirea tehnicilor sale, bolnavii
pot avea o viață normală care să nu le afecteze
evoluția în plan profesional sau să creeze
probleme în viața de zi cu zi.
Recomandările sunt ca fiecare pacient ce
suferă de astm bronșic să fie inclus în programul
de reabilitare pulmonară și să continue acest
program permanent la domiciliu.