Rolul

kinetoterapiei în
astmul bronșic
Nume: Bojian Beatrice Maria
Grupa 3
Bioingineria reabilitării
 Astmul bronșic

Astmul bronșic reprezintă patologia

inflamatorie heterogenă, cu potențial
reversibil parțial, care determină
inflamație bronșică cronică, pe fondul
unei hiperreactivități bronșice și a unui
teren antopic. Însumarea caracteristicilor
acestuia, determină o disfuncție
ventilatorie obstructivă expiratorie
variabilă.
 Tratamentul crizei de astm bronșic

Teofiline cu durată scurtă de acțiune

Β2-agoniști cu durată anticolinergice

scurtă de acțiune

Oxigenoterapie până la o
Corticosteroizi administrați
saturație a oxigenului de apox.
sistemic(intravenos sau per os)
95%
 Rolul kinetoterapiei în astmul bronșic
Obiective:
• Scăderea costului ventilației și tonifierea
musculaturii respiratorii
• Ameliorarea distribuției intrapulmonare a
aerului
• Corectarea schimburilor gazoase și a gazelor
în sânge
• Egalizarea raportului ventilație/perfuzie
• Readaptarea la efort
• Îndepărtarea factorilor organici, funcționali
sau psihici care sunt sau pot deveni factori
de întreținere sau agravare a deficitului
funcțional respirator
 Rolul kinetoterapiei în astmul bronșic
Kinetoterapia cuprinde mai multe tehnici
• Relaxare
• Posturare
• Drenaj bronșic
• Reeducare respiratorie
• Antrenamentul la efort dozat
 Program de recuperare
Efectuarea drenajul postural.
• Pacientul va fi pozitiona in decubit dorsal / decubit ventral cu capul mai coborat decat picioarele si efectuam
percutie cu palmele facute caus in zona segmentului pulmonar cu probleme .

• Percutia se executa timp de mai multe minute pana cand pacientul simte nevoia sa tuseasca .
• Procedura nu trebuie sa fie dureroasa si pacientul poate purta tricou sau imbracaminte usoara nu
trebuie neaparat dezbracat .
Drenajul trebuie efectuat inaintea exercitiilor.
 Rolul kinetoterapiei în astmul bronșic
• In conjuctie cu percutia se utilizeaza si vibratia
ce se aplica doar pe faza de expir pentru a
deplasa secretiile catre caile aeriene mai mari .
Se aplica prin plasarea ambelor maini pe piele
de-a lungul peretelui toracic .
• Presiunea e aplicata in acelasi sens cu miscarile
toracelui .
• Se poate termina cu o scuturare ( o vibratie mai
riguroasa ) in care degetele mari sunt stranse
impreuna , palmele deschise cu degetele
rasfirate pe toracele pacientului .
 Program de recuperare
DIRIJAREA AERULUI LA NIVELUL CĂILOR AERIENE SUPERIOARE

• se va corecta iniţial postura: capul ridicat, coloana dreaptă abdomenul în prelungirea

toracelui, umerii relaxaţi;
• se antrenează inspiruri mai profunde urmate de scurte apnei ;
• se începe pregătirea exerciţiilor de cântat prin pronunţarea cântată înexpir a unui şir de
silabe,
• de asemenea se educă dirijarea aerului în expir spre faringele posterior printr-o cântare ca
un zumzet.
Aceste exerciţii expiratori cu silabe cântate au rolul de a tonifia musculatura expiratorie
menţinută contractat în tot timpul emiterii sunetului. Este o formă de contracţie izometrică.
Se începe apoi cu cântarea a câtorva fraze muzicale cu vocalize sau a unor mici cântece de
cuvinte.
 Program de recuperare
REEDUCAREA RESPIRAŢIEI COSTALE

Această poziţie este îndeplinită când coasta face un unghi de 45 cu verticala care trece prin
articulaţia respectivei coaste cu rahisul.
 Program de recuperare

REEDUCAREA RESPIRAŢIEI DIAFRAGMATICE.

Respiraţia diafragmului are un rol psihoterapeutic asupra bolnavului respirator.Tehnica reeducării respiraţiei
diafragmatice este de fapt educarea unei respiraţii abdominale care prin jocul presiunii intra-abdominale să
faciliteze mobilizarea amplă a cupolelor
diafragmului.
Poziţia de bază este decubit dorsal, capul sprijinit pe o pernă. Flexia capului scoate din acţiune muşchii accesori
inspiratori evitând participarea costală superioară, genunchii flectaţi pentru a relaxa musculatura abdominală.
În inspir pacientul este învăţat să-şi bombeze abdomenul ca şi cum aerul ar pătrunde în abdomen. Deci, pe
măsură ce inspiră pe aceeaşi măsură abdomenul îşi măreşte mai mult volumul.
Modalitatea de "a-şi bomba "abdomenul este de multe ori dificil de înţeles şi realizat de bolnav. De aceea se va
creea o contrarezistenţă pe peretele abdominal, prin mâinile kinetoterapeutului, prin propriile mâini ale
pacientului sau cu ajutorul unei greutăţi de 1kg.
 Program de recuperare

Expirul se va executa concomitent cu scobirea abdomenului, pacientul plasându-şi o mână pe

epigastru şi cealaltă pe stern. Mâna de pe torace va rămâne imobilă în timp ce mâna de pe abdomen
se va mişca ritmic odată cu peretele abdominal în inspir şi expir. În acest fel se asigură relaxarea
toracelui pentru a permite o bună respiraţie abdominală.
Mai târziu, bolnavul va cupla respiraţia toracală inferioară cu cea abdominală în cadrul aşa
numitei "respiraţii abdominotoracale inferioare" tipul cel mai eficient de respiraţie.
Jocul peretelui abdominal determină scăderea presiunii intra-abdominale în timpul
inspirului ceea ce va facilita căderea diafragmului cu mărirea diametrului cranio-caudal toracic, deci
cu mărirea volumului de aer inspirat.
 Program de recuperare
Pentru accentuarea expirului, centru de recuperare din New York recomandă posturarea
în Trandelenburg cu ridicarea picioarelor cu 50 cm.O bună metodă de antrenare a
diafragmului este şi inspirul pe nas, sacadat ca atunci când mirosim ceva sau ca la
adulmecarea câinelui.
De asemenea excelentă este şi antrenarea diafragmului prin inspiruri numai pe o nară sau
pe gură printr-un tub decalibru şi lungime variabilă.Există multe tipuri de instalaţii pentru
antrenament respirator şi tonifierea musculară abdominală. Se utilizează mai ales ca o
formă atractivă de antrenament la tineri pentru a le stimula interesul putând reprezenta şi
element de competiţie între pacienţi.Un antrenament abdomino-diafragmatic durează 5-
10 minute de 3x/zi.
 Program de recuperare
Rezultatele obtinute cu ajutorul programelor de
recuperare pot fi apreciate prin :

• teste kinetice, de dinamica costala, vertebrala,

diafragmatica si abdominala, utilizand diverse
masuratori la nivel vertebral, toracic, indici
functionali si apreciind forta mulsculara prin
bilant muscular ;
• analiza radiologica de tip static si dinamic ;
• analiza probelor functionale apreciind
capacitatile si volumele pulmonare si bilantul
gazometric ;
• teste functionale de efort sau ergometrice
 Bibliografie
1. Conf. Dr. Constantin Ailioaie – notite din cursuri si lucrari practice ;
2. Codrina Ancuta – Esentialul in medicina fizica si recuperare medicala;
3. Adriana Sarah Nica- Compediu de medicina fizica si recuperare;
4. Tudor Sbenghe: “Recuperarea medicala a bolnavilor respiratori”, Editura Medicala
1983;
5. Tudor Sbenghe: “Kinetologia profilactica , terapeutica si de recuperare”,
Editura medicala 1987;