OBIECTIVE D E B A Z A ÎN

KINET O T ER A P I E
ED UC A RE A R ES P IR A TORI E
RE
• Reeducarea respiratorie constă în conservarea sau ameliorarea
mecanicii ventilatorii și a schimburilor gazoase, evitarea creșterii
travaliului respirator, formarea sau automatizarea unor
deprinderi respiratorii noi.
• Pentru aceasta se folosesc metode, procedee metodice sau tehnici
ce acționează dirijat și selectiv asupra fazelor mecanicii
respiratorii în privința raportului dintre ele, inspir/expir sau
inspir/pauză, expir/pauză. Astfel, se realizează "modele
respiratorii noi", prin care se efectuează ventilația.
 În actul respirației se produc
modificări de volum ale plămânilor.
Variația de volum a cutiei toracice
produce variația diametrelor:
- Longitudinal (vertical, cranio-caudal)
prin ridicarea stemului și coastelor 2-6;-
- Sagital (antero-posterior) prin
ridicarea stemului și a coastelor 2-6;-
- Transversal (latero-lateral) prin ridicarea coastelor 2-6 și rotația coastelor 7-10.
Coastele 11-12 nu participă la aceste mișcări, reprezentând puncte fixe, de
inserție pentru mușchii abdominali, care intervin în expirul forțat.
 MUSCULATURA IMPLICATĂ ÎN RESPIRAȚIE

• Mușchii inspirului liniștit, reprezentați de: diafragm, intercostali scaleni. Cel mai important
muschi este diafragmul, care printr-o deplasare de circa 2-3 cm, asigură 65% din ventilația
pulmonară. Are forma unei cupole și separă cavitățile toracică și abdominală.

• Muschii inspirului profund, reprezentați de: mușchii inspirului liniștit, care își intensifică
activitatea, la care se adaugă acțiunea inspiratorilor accesori: stemocleidomastoidian,
ridicătorii coastelor, micul dințat posterior, sacro-spinalii;

• Muschii expirului forțat, reprezentați de musculatura abdominală (transvers, oblici, drepți) la

care se adaugă acțiunea mușchilor pătratul lombelor, dințatul postero-inferior, intercostalii
interni.
OBIECTIVELE REEDUCĂRII RESPIRATORII:
• Mobilizarea pasivă a cutiei toracice;
• Reeducarea diafragmatică;
• Reeducarea abdominală;
• Reeducarea costală;
• Educarea ventilatorie;
• Ventilația dirijată;
• Readaptarea respiratorie
1. MOBILIZAREA PASIVĂ A TORACELUI
Este realizată de kinetoterapeut și constă în presiuni sau tracțiuni manuale
exercitate pe coaste și ritmate pe mișcările respiratorii, cu scopul conservării
mobilității condro-costo-vertebrale.

• Presiunile se exercită la sfarșitul expirului și produc comprimarea toracelui.

Ca urmare, volumul pulmonar scade cu circa 1 litru.

• Tracțiunile se aplică la sfarșitul inspirului și produc distensia toracelui.

 DIN PUNCT DE VEDERE MECANIC SE FOLOSESC URMATOARELE REPERE:

• Mobilizarea costala este insoțită de modificări ale diametrelor toracice

• Mișcarea de "ridicare" a membrului superior (flexie-abducție-
rotație externă) însoțită de tracțiune în inspir provoacă extensia
coloanei dorsale și creșterea diametrului antero-posterior al
toracelui;

• Inflexiunea laterală a coloanei plasează coastele hemitoracelui

controlateral în poziție inspiratorie și coastele de aceeași parte în
poziție expiratorie.
INDICAȚII METODICE:
• MOBILIZĂRILE PASIVE ALE TORACELUI ÎNTIND ARTICULAȚIILE
COSTO-VERTEBRALE ȘI INTERVERTEBRALE; TREBUIE SĂ FIE
BLÂNDE ȘI NEDUREROASE.

• PRESIUNILE SAU TRACȚIUNILE SE MENȚIN CÂTEVA SECUNDE,

APOI SCAD PROGRESIV; SE REPETĂ DE 5-10 ORI CONSECUTIV.

• TORACELE POATE FI MOBILIZAT PASIV LA NIVEL SUPERIOR,

MIJLOCIU ȘI INFERIOR
2. REEDUCAREA DIAFRAGMULUI
Constă dintr-un ansamblu de exerciții ventilatorii de mare amplitudine,
conștiente și localizate, cu scopul ameliorarii amplitudinii de mișcare.

• În poziția stând mișcările diafragmului sunt egal repartizate, la nivelul celor

doua hemitorace, cursa find de 2-3 cm într-o respirație normală și de 8-10
cm într-o respirație forțata.
• În decubit lateral diafragmul se comportă astfel:
- În timpul respirației de repaus, partea diafragmatică controlaterală este
mobilă și ridicată, în timp ce partea homolaterală este imobilă.
-În timpul inspirației forțate, partea diafragmatică controlaterală inregistrează
mișcări cranio-caudale ample, în timp ce partea homolaterală este practic imobilă;
-În timpul expirației forțate, partea diafragmatică controlaterală urcă moderat
în torace, în timp ce partea homolaterală se mobilizează doar la sfarșitul expirului.
3. REEDUCAREA ABDOMINALĂ

• Se realizează prin mișcări de expirație ample, rapide, efectuate cu

efort toraco-abdominal intens sau în condiții de hiperventilație ce
depășesc 50 litri/ minut (volumul ventilat în respireția normală
este de 6-8 l/min). Acestea pot fi obținute prin mișcări voluntare
ample și rapide sau prin exerciții de mers sau alergare.
ÎN TIMPUL CICLULUI RESPIRATOR SE PRODUC
URMĂTOARELE:
• În respirația calmă, activitatea agonistă a musculaturii abdominale este mai
puțin intensă; crește considerabil în apnee, în efortul sta­tic toraco-abdominal
menținut la sfarșitul expirației;

• Expirația rapidă folosește un maximum de unități motorii de la nivelul

mușchilor peretelui abdominal;

• Activitatea antagonistă inspiratorie a abdomenului apare când inspirația atinge

80% din capacitatea vitală.