Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu

Relația dintre două personaje (Ștefan Gheorghidiu-Ela)

1. Introducere: date despre roman (contextul apariției, tipologia romanului, concepția despre roman a lui
Camil Petrescu, două elemente de structură/ compoziție)
2. Personajele romanului sunt construite în funcție de particularitățile impuse de romanul psihologic: interesul
pentru conflictul interior și lumea lăuntrică a personajului, utilizarea tehnicilor moderne de analiză
psihologică (monolog interior, fluxul conștiinței, memoria afectivă), înlocuirea portretului fizic minuțios
realizat cu detalii fizice semnificative în trăirile personajelor.
3. Precizarea personajelor supuse analizei; Relația cu mediul în care trăiesc
Ștefan Gheorghidiu și Ela reprezintă o altă fațetă a cuplului prezent în romanul românesc, diferit
de cele reprezentate de Ion-Ana (Ion de Liviu Rebreanu),Vitoria-Nechifor Lipan ( Baltagul de Mihail
Sadoveanu) Ilie Moromete - Catrina (Moromeții de Marin Preda), mai apropiat, poate, de cuplul Felix -
Otilia (Enigma Otiliei de G. Călinescu), prin apartenența la categoria intelectualilor, dar asemănările se
opresc aici. Relația cuplului se consumă pe fundalul unei societăți din mediul citadin, în care trăiește o
lume eterogenă, mediocră, străină de idealurile protagonistului: politicieni abili, afaceriști analfabeți, bogați
avari. Țelul suprem este banul la care se poate accede prin căsătorie, la fel cum procedează Tache
Gheorghidiu, sau prin afaceri, ca Tache Lumânăraru. Și aici moștenirea generează același efect psihologic:
lăcomia, oportunismul, dușmănia între membrii familiei. Viața mondenă este descrisă prin obiceiurile celor
bogați, serate, petreceri, distracții superficiale, adesea la limita moralității.
4. Prezentarea statutului social, moral și psihologic al personajelor alese
Ștefan Gheorghidiu este personajul principal din romanul lui Camil Petrescu, tipul
intelectualului nonconformist, inadaptat într-o societate dominată de bani și de snobism, dezinteresat de
latura materială a existenței, adept al unei filosofii idealiste pe care o aplică unei societăți imperfecte. În
timpul studenției la Facultatea de Filosofie, o cunoaște pe Ela, studentă la Litere,cu care se căsătorește din
dragoste. Devine profesor universitar, la fel ca tatăl său, Corneliu Gheorghidiu, dar este concentrat și pleacă
pe front, în Primul Război Mondial. Experiențele pe care le trăiește, iubirea și războiul, îi schimbă complet
concepțiile idealiste despre viață. În schimb, Ela, este personajul secundar al romanului, imaginea ei fiind
construită din perspectiva soțului care o idolatrizează la început, apoi devine gelos, suspectând-o că îl
înșeală. Femeie frumoasă, superficială, cochetă, materialistă și prea departe de frământările interioare ale
soțului ei, Ela are aspirațiile unei tinere obișnuite din acea vreme.
5. Etape ale evoluției cuplului
În ampla sa confesiune, Ștefan Gheorghidiu reface toate etapele pe care le traversează cuplul, în
cei doi ani și jumătate de existență: tatonarea, curtarea, formarea cuplului, viața fericită în condiții modeste,
momentele de declin, despărțirea. Concentrat pe front, Gheorghidiu asistă la o discuție de la popota
ofițerilor despre un caz dezbătut în presa vremii: un bărbat care își omorâse soția infidelă fusese achitat.
Din comportament și din replicile tăioase reiese că Ștefan trăise el însuși o experiență asemănătoare, ceva
care s-a petrecut recent i-a provocat o suferință pe care încearcă să o ascundă. Rememorând întâmplările
din trecut, recunoaște că nu a fost îndrăgostit de Ela de la început, ci că s-a simțit măgulit să fie ales de cea
mai frumoasă fată de la Universitate. Cu timpul, percepțiile sale se schimbă și, învățând să o iubească îi
atribuie calități ale femeii ideale. Din punct de vedere afectiv, cuplul traversează o perioadă fastă, o iubire
trăită cu intensitate, deși situația materială era foarte modestă. Aveau un cerc restrâns de prieteni, Ela era
fericită când le oferea acestora surprize din micile ei economii, iar în relație cu Ștefan dovedea capacitatea
de a se dedica în totalitate cuplului. Gestul ei de a participa la cursuri de care Ștefan era interesat, pe care ea
nu le agreează, exprimă frumusețea sentimentelor sale pentru bărbatul iubit. Moștenirea neașteptată primită
de la unchiul Tache le schimbă celor doi soți statutul social. Idealistul Ștefan nu e deloc afectat de această
situație, dar Ela se transformă din ființa delicată pe care el o venera într-o femeie interesată de bani și de
viața mondenă, sacrificând viața de cuplu. Implicarea Elei în problemele referitoare la moștenire trezește
 neîncredere în sufletul lui Ștefan, care asistă la transformarea acestei femei într-o snoabă. Suferința lui se
naște din orgoliul masculin care nu acceptă că imaginea pe care și-o construise despre femeia iubită nu este
adevărată.
Cauza reală a suferinței erotice a personajului este aceeași ca în mitul grecesc despre Pygmalion
și Galateea : Ștefan i-a atribuit prea multe calități Elei, a idealizat-o, iar ea s-a dovedit o femeie comună,
aparținând mai mult lumii reale. O altă cauză este gelozia care se naște în momentul când soția lui pare să-i
acorde o atenție mult prea familiară unui necunoscut, domnul G. Excursia de la Odobești, întâlnirile
întâmplătoare dintre Ela și domnul G. Acutizează tensiunile din cuplu și duc la împăcări și despărțiri
repetate. Fire analitică, Ștefan supune observației fiecare gest sau vorbă a Elei, cu scopul de a-și lămuri
incertitudinea legată de infidelitatea ei reală. Cu timpul, eroul începe să conștientizeze cu durere
incompatibilitatea dintre el și soția sa.
O scenă semnificativă pentru evidențierea diferențelor dintre cei doi este aceea legată de disputa
pentru moștenire, când Ela intervine în mod surprinzători în discuțiile despre bani. Dezamăgit de latura
materialistă a soției, personajul mărturisește: ,, Aș fi vrut-o mereu feminină, deasupra acestor discuții
vulgare...”. Dezamăgirea este dublată de tristețea că nici soția lui nu-l înțelege: ,,Mă cuprindea o nesfârșită
tristețe văzând că nici femeia asta pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înțelegea că poți să
lupți pentru o idee”.
O altă scenă semnificativă pentru relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela este cea în care este
prezentată excursia de la Odobești, când Ela pare să acorde atenție domnului G., trădând inytimitatea
cuplului. Mici incidente (Ela aranjează grupul, astfel încât să fie în mașină cu domnul G), gesturi fără
importanță (la un popas, după Valea Călugărească, domnul G îi dăruiește Elei flori de măr culese chiar de
el, iar cu altă ocazie gustă din felul lui de mîncare), schimburi de priviri, toate acestea se amplifică în
conștiința protagonistului, inducându-i ideea că e înșelat. La întoarcerea de la Odobești, Ștefan face ,,un
bilanț sinistru” și compară turnirurile medievale, care de multe ori se sfârșeau cu adiucerea acasă pe scut a
unora, cu propria situație: ,,Așa cum mă întorceam eu, cu imaginea femeii iubite, ucisă”. Aceste situații
provoacă fisuri repetate în cuplu, care adâncesc incertitudinile și gelozia protagonistului.
Finalul romanului surprinde destrămarea cuplului. După ce trăiește ororile războiului, Ștefan
constată că toată suferința provocată de iubirea pentru Ela era lipsită de importanță. Războiul îl vindecă de
idealism.Reîntâlnirea cu Ela, pe care o percepe îmbătrânită, schimbată, vulgară, nu-i mai produce nicio
emoție. Chiar dacă primește confirmarea trădării ei printr-o scrisoare anonimă, Ștefan realizează că
adevărul nu-l mai interesează, pentru că e obosit și brusc decide să se despartă de soția sa. Cu generozitate,
îi lasă ,,tot trecutul”, dovedind astfel că s-a vindecat de o iubire care i-a provocat atâta suferință.
6. Concluzii
Consider că Ștefan și Ela Gheorghidiu reprezintă două destine incompatibile, pe care iubirea le
unește pentru un timp, dar pe care le desparte viziunea diferită asupra existenței. Spiritul mercantil și
mediocritatea Elei, așa cum se conturează din perspectiva personajului-narator, nu se potrivesc cu
framântările interioare ale lui Ștefan Gheorghidiu, care dorește să păstreze distanță față de societatea
materialistă și coruptă în care trăiește.