REABILITAREA MEDICALĂ

A PACIENȚILOR CU ASTM
BRONȘIC
â
Astmul bronșic
◦ Afecțiune caracterizată de
inflamația cronică a căilor
respiratorii
◦ Caracter episodic ,cu evoluție
în accese ,separate de
perioade asimptomatice și
crize ce durează de la cîteva
minute pînă la cîteva ore
◦ Apare prin expunerea directă
sau indirectă la stimuli care
inițiază atacul de asm
Manifestări clinice
1. Astmul cu accese intermitente
◦ Dispnee paroxistică, 2. Astmul cronic:
◦ Tuse spastică,
◦ Dispnee de efort,
◦ Bradipnee sau polipneea
◦ Hidroree nazală, ◦ Dispnee minimă în repaus,
◦ Accesele de astm sunt severe, cedează greu la
◦ Cianoză de tip central,
bronhodilatatoare şi/sau corticoizi,
◦ Toracele pare în inspir permanent, cu hipersonoritate
◦
generalizată, auscultator predominând ralurile sibilante Pacienții sunt corticodependenți,
în expir, expirul este prelungit, şuierător (wheezing), ◦ Este greu de diferențiat de bronşita cronică
◦ Spută vîscoasă perlată obstructivă.
Manifestări clinice
3. Starea de rău astmatic:
◦ Dispnee severă, polipnee peste 30 /min,
vorbirea grea,
◦ Tiraj epigastric, supraclavicular,
suprasternal; senzație de asfixie iminentă;
cianoză
◦ Transpirație, cianoză; lipsesc tusea şi
wheezingul.
◦ Tahicardie; HTA reacțională; colaps
cardiorespirator; hipoxemie severă,
hipercapnie, acidoză metabolică. La
auscultație nu se aude aproape nimic =
silențiu respirator.
Obiectivele reabilitării la pacienții cu
astm bronșic
◦ dezobstrucția căilor respiratorii
◦ tonifierea musculaturii respiratorii
◦ reducerea simptomatologiei diurne și nocturne
◦ diminuarea exacerbărilor și a dispneei pînă la dispariția acestora
◦ creșterea capacității de efort
◦ creșterea randamentului
◦ scăderea costurilor tratamentului medicamentos
Program de reabilitare
◦ Psihoterapie și întărirea valențelor defensive personale
◦ Corectarea tuturor condițiilor de habitat, de muncă, a deprinderilor, a tuturor
influențelor exterioare ce reprezintă conjuncturi determinante sau agravante pentru
evoluția bolii: fumatul, tipul muncii, regimul de viață, alimentația, prevenirea bolilor
intercurente mai ales a virozelor, evitarea alergenilor.
◦ Kinetoterapia respiratorie, antrenamente zilnice (posturare, reeducarea respirației,
gimnastica corectoare)
◦ tonifierea musculatirii inspiratorii
◦ cresterea amplitudinii respiratiei
◦ cresterea capacitatii de effort
◦ ameliorarea sdr. obstructiv
◦ drenajul postural
◦ exercitii de relaxare generala(diminuarea spasmului si a emotiilor)
◦ Balneofizioterapie
Kinetoterapia
◦ Reprezintă principalul mijloc terapeutic de recuperare în cazul bolilor bronhopulmonare.

Planul tratamentului:
◦ Posturarea (postura corectă pentru o respirație fiziologică cuprinde întreg corpul,dar mai
ales mușchii posturii și cei accesori ai respirației)
◦ Reeducarea respiratorie ( se urmărește dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii
superioare ,reeducarea respirației costale ,diafragmatice ,controlul și coordonarea
respirației-kinetoterapeutul va solicita expirul pacientului,presînd puternic pe torace ,pe
măsură ce explirul se apropie de final.Datorită acestei tehnici obținem și mărirea
ventilației zonei pulmonare subiacente și creșterea musculaturii regionale)
◦ Gimnastica corectoare (este obligatorie ăn vederea corectării tulburarilor fiziopatologice
respiratorii)
Postura corectă
1.Din poziție culcată
◦ cea mai bună postura este cea cu capul mai sus
(se poate ridica partea superioara a patului la 45
de grade sau se pot aseza perne “in scara”,
umerii sa nu fie pe perna, iar bratele abduse la
30-45 de grade, adica putin departate de corp),
cu antebratele sprijinite pe doua perne. Se
flecteaza usor genunchii, punandu-se o perna
dedesubt.
2.Din poziție șezândă
◦ cea mai buna postura facilitatoare a respiratiei
este cu trunchiul aplecat inainte si coatele pe
genunchi. Aceasta postura scade presiunea
intraabdominala si cea a organelor interne asupra
diafragmului, imbunatatind mobilitatea acestuia,
iar baza pamanului fiind mai bine oxigenată.
 Drenajul postural
◦ Se efectuează in special seara  inainte  de
culcare pentru a usura   somnul si odihna 
pacientului . Acesta  va fi pozitiona  in decubit 
dorsal/ventral  cu capul  mai coborat  decat
picioarele  si efectuam  percutie cu palmele
facute caus  in zona segmentului  pulmonar cu
probleme. Percutia  se executa  timp de mai
multe minute pana cand pacientul  simte
nevoia sa tuseasca. In conjuctie   cu percutia 
se utilizeaza si  vibratia  ce se aplica  doar pe
faza de expir  pentru a deplasa  secretiile 
catre caile  aeriene  mai mari . Se poate
termina  cu o scuturare (o vibratie mai
riguroasa).
◦ Se va practica  dimineata si seara  pentru a 
usura respiratia pe timpul zilei si a  elimina
secretiile  din timpul noptii , iar seara  pentru
a usura respiratia  pe timpul  noptii . Drenajul 
trebuie  efectuat inaintea exercitiilor .
 Reeducarea respiratorie
◦ Prin reeducare respiratorie se urmareste dirijarea
aerului la nivelul cailor respiratorii superioare,
reeducarea respiratiei costale, a celei diafragmatice si
controlul si coordonarea respiratiei.
◦ Din posturile expuse mai sus, vom incepe dirijarea
aerului in caile superioare prin urmatoarele exercitii:
◦ Respiratie ampla pe o singura nara, cealalta fiind
presata cu degetul
◦ Inspir sacadat (ca si cum am mirosi o floare), urmat
de un expir lung
◦ Inspir intrerupt de presiunea degetelor pe ambele
nari, urmat tot de un expir lung
◦ O alta metoda o reprezinta cântatul, acesta
necesitand o anumita postura a a trunchiului si
capului, o forta musculara buna a muschilor
respiratori si volume mari de aer pentru mobilizare si
coordonare respiratorie.
◦ Pentru “constientizarea” mișcării si execuției respiratiei costale,
kinetoterapeutul va solicita expirul pacientului, presând puternic pe
torace, pe măsura ce expirul se apropie de final (acest exercitiu il poate
face si pacientul singur, apasand toracele cu propriile maini). Inspirul va
incepe cu o contrarezistenta pe torace care scadea treptat (tot cu mainile
terapeutului sau cu propriile maini). Datorita acestei tehnici obtinem si
marirea ventilatiei zonei pulmonare subiacente si cresterea fortei
musculaturii regionale.
◦ Corectarea respiratiei diafragmatice prin reeducarea respiratii
abdominale. Relaxarea cu bombare a peretelui abdominal în inspir va
determina o scadere a presiunii intraabdominale, care va facilita
coborarea diafragmului. Pentru aceste miscari folosim tehnica
contrapresiunilor (saculet cu nisip, mainile kinetoterapeutului sau
mainile pacientului plasate pe abdomen).
◦ In timpul respiratiei urmarim ca toracele sa ramana
nemiscat, iar abdomenul sa se bombeze pe inspir,
iar pe expir sa revina la normal.
◦ Pentru ante si retropulsia peretelui abdominal, avem
nevoie de un tonus bun pe muschiul transvers
abdominal. Pentru acesta cel mai benefic exercitiu
este este din patrupedie, pozitie din care se “se suge
burta”, aceasta mentinandu-se 3-4 secunde, mai
multe repetari.
◦ Tusea controlată- pacientul în poziție șezîndă, ușor
aplecat, cu gîtul ușor flectat, inspiră profund, face
apnee cîteva secunde, contractă mușchii abdominali,
apoi expiră forțat și rapid în timp ce abdomenul este
contractat. Tușește de 2-3 ori fără să inspire, apoi
inspiră profund și reia procedura de 2-3ori.
Refacerea controlului și coordonării respirației
◦ Tehnica de respirație Buteiko se bazează pe efectuarea unor exerciții de respirație cunoscute sub
denumirea de Exerciții de Reducere a Respirației
◦ Ritmul respirator va trebui scazut la 12-14 respiratii/minut, controlat concomitent
cu volumul curent, timpul de expirare a aerului  trebuie sa fie de doua ori  mai
mare decat  timpul de  inspirare.
◦ Gimnastica de corectare este obligatorie, deoarece o respirație normală este dependentă de forma și
forța trunchiului și abdomenului. Exemple:
◦ Din culcat, cu genunchii flectati (indoiti) si talpile pe pat, se ridica bratele deasupra capului, alternativ, ca
si cum am inota pe spate.
◦ Din ortostatism (in picioare), bratele in lateral, aducem de zece ori palmele la piept si le ducem inapoi.
◦ Patrupedie, se duce inainte cate un brat , alternativ, in timpul expiratiei.
◦ Din pozitie patrupeda se avanseaza un genunchi catre mana opusa, care ramane in sprijin pe sol, apoi
celalalt genunchi. Acest exercitiu se executa pe inspir.
◦ Din ortostatism (din picioare) se sta la circa 30 cm de perete si se bombeaza (cifozeaza) coloana lombara
pe inspir adanc, pana atingem peretele. Se revine la normal pe expir prelungit.
Salinoterapia
◦ Prin inhalarea aerosolilor salini ,în mod natural de către pacient realizează o purificare a căilor
respiratorii, stimulează eliminarea secrețiilor de la nivelul bronhiilor, reduce simțitor iritațiile și
inflamațiile și totodată calmează tusa.
Fizioterapie
◦ Ultrasunet (aplicat paravertebral între T1–T10 (0,2W/cm², 3 min.+3 min),
intercostal spațiile 6–7 si 7–8 (0,4W/cm² câte 2 min. pe fiecare hemitorace si
subclavicular 0,2W/cm² câte 30 sec. stânga/dreapta);
Alte proceduri
◦ Hidroterapia- Băi ascendente pe membre superioare și/sau inferioare;
◦ Proceduri calde (cataplasmă, unde scurte, împachetări la trunchi etc.);
◦ Fototerapia cu raze ultraviolete doze eritermice în zona toracelui.