Manevre Practice Urgente

Întrebări pentru examenul practic, exact așa cum sunt scrise în bilet (anul 5).
1. Descrieți algoritmul resuscitării cardiorespiratorii și cerebrala în fibrilația

ventriculară.
Odată confirmat stopul cardiac strigati dupa ajutor, cereți un defibrilator, incepeti imediat
manevrele de RCP, (RCP) cu raportul dintre MCE şi VM de 30:2
. Odată ce aţi primit defibrilatorul • diagnosticaţi ritmul aplicând padelele, dacă FV este
confirmată, încărcaţi defibrilatorul şi administraţi un şoc (150—200J bifazic sau 360-J
monofazic). Cele cu soc monofazic nu se mai produc și nu se utilizează.
• fără să reevaluaţi ritmul sau pulsul reluaţi RCP(30:2) timp de 2 minute. Chiar dacă
defibrilarea a fost reuşită, foarte rar pulsul este palpabil imediat , iar întârzierea datorată
palpării pulsului ar putea compromite cordul .
Se continuă RCP 2 minute apoi se reevaluează.
• dacă pacientul este în FV se administrează al doilea şoc (150—300J bifazic sau 360J
monofazic) și RCP se continuă.
După 2 minute se reevaluează ritmul și dacă în continuare pacientul este în FV se

administrează o fiolă de adrenalină (1mg), se administrează al treilea şoc și se reia RCP.
După două minute de RCP se reevaluează ritmul.
Dacă prezintă în continuare FV: •se administrează un bolus de amiodaronă (300mg

i.v.),dacă nu se decelează un ritm organizat se continuă RCP.
Reevaluările ritmului cardiac trebuie sa fie scurte, iar pulsul trebuie reevaluat doar dacă se
evidenţiază un ritm organizat (complexe regulate şi înguste). Dacă se evidenţiază un ritm
organizat în timpul MCE se întrerupe MCE pentru reevaluarea pulsului doar dacă pacientul
prezintă semnele unei resuscitări reuşite. Dacă există dubii asupra prezenţei pulsului, în
prezenţa unui ritm organizat, se reiau manevrele de resuscitare.
Analiza caracteristicilor undelor FV a arătat că probabilitatea unei defibrilări reuşite este cu

atât mai mare cu cât perioada dintre MCE şi administrarea şocului este mai mică. Indiferent
de ritmul cardiac (şocabil sau neşocabil) se administrează adrenalină (1 mg ) la 3-5 minute
până când resuscitarea este reuşită.
2. Managementul cailor aeriene superioare la adult. Adjuvanți: pipa orofaringiana,

nazofaringiana, masca laringiană. Indicații, contraindicații de utilizare. Complicații,
beneficii. Avantaje, dezavantaje.
La un pacient fără suspecție la traumatism în zona cervicală realizăm tripla manevră Safar
de dezobstrucție aeriană care constă in hiperextensia capului, subluxatia anterioara a
mandibulei ( manevra Esmarch) și deschiderea gurii, revizia și indepărtarea corpilor străini
vizibili.
Pentru menținerea permeabilității căilor aeriene putem utiliza pipa orofaringiana (pipa
Guedel), pipa nazofaringiana (canula Robertazzi) și masca laringiană.
PIPA ORO-FARINGIANA - utilizăm la un pacientii inconștienti în lipsa reflexului de vomă.
Contraindicații- pacient conștient, deoarece pipa nu protejează împotriva aspirării maselor
vomitante și stimulează reflexul de vomă și poate provoca laringospasm. Nu putem utiliza
pipa Guedel în cazul traumatizării severe a zonei cavitatii bucale.
Complicații - spargerea dinților, leziuni bucale, sângerări pe traiectul înserării canulei, dacă
folosim o pipa prea mare se comprima epiglota si obstruam calea aeriana, leziuni ale limbii,
necroza buzelor,palatului, limbii si faringelui posterior.
Beneficii- ușor de montat, de extras și asigură rapid permebilitatea căilor aeriene.
CANULA NAZO-FARINGIANA – utilizarea la pacienții constienți, la pacienti cu traumatism
la nivelul cavității bucale, pacienti cu trismus sau care prezintă convulsii.
Avantaj - sunt bine tolerate de pacientii constienti si nu stimulează reflexul de voma, nu
produc laringospasm
Contraindicații - pacient inconstient, semne de lichid cerebrospinal in cavitatea nazala sau
ureche, obstructie la nivelul cavitatii nazale, traumatisme de baza de craniu, devieri ale
septului nazal, coagulopatii.
Complicații - dacă este prea lunga poate ajunge spre esofag si poate determina distensia
gastrică, poate provoca epistaxis, dacă este efolosita mai mult de 2 zile poarte determina
leziuni la nivelul mucoasei, otite si sinusite.
MASCA LARINGIANA - pentru păstrarea controlului asupra căilor aeriene în timpul
procedurilor de anestezie si drept cale respiratorie de urgență la pacientii inconstienti.
Complicații- spasm laringian, edem local.
Contraindicatii- pacienti supusi radioterapiei la nivelul gâtului, pacienti care au probleme cu
deschiderea gurii,pacientii cu reflux gastroesofagian, pacientii care au ingerat substante
caustice,pacienti cu leziuni mulptiple la nivelul gâttului.
3.Tamponada cardiacă. Defniție, semne clinice. Managemntul I-lui ajutor medical la
etapa de prespital, și intraspitalicească.
Tamponada cardiacă - urgență chirurgicală cu potențial letal, determinată de acumularea de
lichid pericardic sub presiune, scade umplerea camerelor cardiace si scade debitul
cardiac.O cantitate de 150-200 ml e suficient pentru a determina tamponada.
Cauze- pericardita in antecedente, trauamtism cardiac prin leziuni toracice penetrante si
nepenetrante, perforatia miocardica in cursul cateterizarii sau instalarea de pace-maker.
Anamneza- dispnee, astenie, hipotensiune brusc aparuta si durere toracica accentuata la
inspir si ameliorata de pozitia aplecat inainte.
Triada Beck- distensia jugularelor, hipotensiune arteriala si zgomote cardiace asurzite sau
absente.
La etapa de prespital - repletia volemica pina la 1500 ml si putem efectua pericardiocenteza
prin punctie in spațiul 4 intercostal , pe linia parasternală S.
La etapa de spital - interventie chirurgicala cu scop de decompresie, pericardiocenteză.
4. Descrieți algoritmul de RCR și C în ritmurile non -șocabile.
Ritmurile non-șocabile - activitatea electrică fără puls ( disociația electro-mecanica) și
asistolia.
Activitatea electrică fără puls presupune contractii cardiace absente in prezenta activitatii
electrice, in asistolie lipseste acivitatea electrică și mecanică.
Se începe cu manevrele de resuscitare cu raportul dintre compresiile toracice și ventilațiile
mecanice in raport de 30 la 2, și la fiecare 3-5 minute administrăm adrenalina 1 mg i/v,
durata resuscitării 30 min.
5. Managementul cailor aeriene superioare la copii. Adjuvanți: pipa orofaringiana,
vizibili.
produc laringospasm
6. Hemotorace masiv. Definiție, semne clinice. Primul ajutor medical la etapa de
prespital.
Hemotoracele reprezintă acumularea de sânge în cavitatea pleurala. Clasificare:
- mic - 500 ml
- mediu 500-1500 ml
- masiv > 1500 ml
Semne clinice - paloare, dispnee, anxietate,hipotensiune ,tahipnee, puls capilar mai mult
de 2 sec, agresivitate, confuzie, matitate la percutie, murmur vezicular absent.
Primul ajutor la etapa de prespital - controlul hemoragiei externe, administrarea de oxigen,
imobilizarea fracturilor, scoaterea accidentatului din focar cu măsuri de protectie a coloanei
vertebrale, ABC-ul resuscitarii, se începe reechilibrarea hidroelectrolitica și tratamentul
antișoc.
Se efectuează toracocenteza prin punctie în spațiul intercostal V cu bolnav în decubit dorsal,
punctia la nivelul spațiului intercostal V nu realizează complicații.
7. Disritmiile fatale. Diagnostic, tratament la etapa de prespital.
Rimurile șocabile - fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară fără puls
Ritmurile non-șocabile – asistolia și disociație electro-mecanică (activitate electrică fără puls)
Diagnosticul se face în baza ECG și in baza semnelor clinice.
A. TV (Tahicardia ventriculară) - tahicardie, de obicei, regulată cu frecvenţă 100-250/min.,
reprezentând o succesiune de mai mult de 3 complexe extrasistolice, originare distal de
bifurcaţia fasciculului His, în ţesutul specializat de conducere sau în miocardul
ventricular, ori în ambele ţesuturi.
Simptomele - sincopa, palpitaţiile si dispneea, aceasta aritmie malignă asociindu-se cu
moartea subită, cu unele excepţii. Pe ECG TV redă un traseu pe care se evidenţiază
complexe QRS largi (>0,12 secunde prin originea lor subhisiană) la intervale regulate sau
aproape regulate, cu o frecvenţă cuprinsă între 100/minut şi 250/minut.
Torsada vârfurilor este o formă particulară de TV polimorfă nesusţinută, cu interval QT
prelungit. Se caracterizează prin complexe ventriculare, cu frecvenţa de 120-250/min. cu
aspect elicoidal, dând impresia că complexele QRS „s-ar răsuci în jurul unei axe”, de unde şi
denumirea de torsadă a vârfurilor
B. Fibrilaţia ventriculară -dezorganizarea activităţii electrice ventriculare urmată de

absenţa răspunsului mecanic contractil cu evoluţie în stop cardiac. FV-rezultă din
activitatea anarhică a mai multor centri ectopici dotaţi cu automatism şi răspândiţi difuz
în masa miocardului ventricular.
ECG înregistrează un traseu cu unde neregulate, frecvenţa complexelor QRS 150- 500/min.
şi durata fiecărui complex de peste 120 msec., cu amplitudine variabilă, pe care nu se pot
distinge complexe QRS, segmente ST sau unde T, fiind înlocuite cu oscilaţii rapide
neregulate ca morfologie, durată şi amplitudine
Tratament
În cazul ritmurilor socabile se începe cu RCR și VM 30/2 ulterior aplicăm primul șoc (150 J),
continuăm cu RCR și VM timp de 2 min, ulterior de aplica șocul nr 2 (170 J) și se continuă
RCR și VM, după 2 min se reevaluează ritmul dacă este la fel ritm șocabil se face adrenalina
1 mg și se administrează șoc 3 (200J) și se reia RCR și VM, după două minute de RCR se
reevalueaza ritmul, dacă tot e șocabil de adm amiodarona 300 mg i/v și se continuă cu
RCR...
Indiferent de ritm socabil sau non socabil se administrează adrenalină 1 mg la fiecare 3-5
min până când resuscitarea este reușită.
C. Asistolia - ritmul de stop cardiorespirator, care traduce o lipsă totală a activităţii electrice
a cordului şi are un prognostic rezervat, rata de supravieţuire fiind doar de 1-2%. • Pe
ECG asistolia este reprezentată de linie sinusoidală (nu izoelectrică) compusă din mici
unde formate de depolarizările de mică intensitate ale musculaturii scheletice şi trebuie
diferenţiată de FV cu unde mici. Traseul ECG - linie sinusoidală ondulată sub formă de
valuri, sau activitate electrică atrială cu unde P prezente, dar cu absenţa complexelor
QRS.
D. AEP entitate patologică particulară a stopului cardiorespirator, caracterizată prin
asocierea dintre o activitate electrică prezentă (alta decât FV/TV fără puls) şi lipsa
activităţii mecanice a miocardului ventricular. Criterii ECG. Ritmul - activitate electrică
organizată (non FV/TV fără puls), cu complexe QRS înguste < 0,10 mm sau largi > 0,12
mm, frecvente > 100 în min sau rare < 60 în min.
Tratament
În cazul ritmurile nonsocabile se începe cu manevrele de resuscitare cu raportul dintre
compresiile toracice și ventilațiile mecanice in raport de 30 la 2, și la fiecare 3-5 minute
administrăm adrenalina 1 mg i/v, durata resuscitarii 30 min.
8. Examenul primar și secundar al pacientului cu stop cardiorespirator.
A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permeabilităţii lor.
Stabilizarea manuală a regiunii cervicale.
B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei respiraţii optime
artificiale
C – (Circulation) – Circulaţie sanguină: verificarea semnelor vitale şi suportul circulaţiei
sanguine, controlul hemoragiei
D – Examenul mini neurologic.
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termice.
9. Leziunile toracice cu risc imediat pentru viața pacientului. Definiție. Semne clinice.
Tactica de tratament la etapa de prespital.
1. Pneumotoraxul deschis
• Realizat de o plaga toracica penetrantă prin arme albe sau de foc. Diagnosticul este
evident, constatându-se o plaga toracica suflanta (în inspir aerul pătrunde cu zgomot in
torace, iar în expir este evacuat la exterior)
• Măsurile terapeutice primare - acoperirea defectului parietal: acoperire parțială (pe 2/3 din
suprafața), sau acoperire totala la care se asociază o pleurotomie. Dacă nu exista materiale
necesare, la locul accidentului se poate recurge la acoperirea plagii cu o manusa sterila cu
deget tăiat sau înțepat
2. Pneumotoraxul compresiv (cu supapa)
Apare în cazul:
-unei plăgi penetrante cu traiect oblic (45 grade), în care la inspir aerul pătrunde în cavitatea
pleurală, iar la expir, pleura parietală se lipește de plagă și nu permite ieșirea aerului
- rupturii bronșice
- unei plagi a parenchimului pulmonar
Simptome: Pacientul este dispneic, cyanotic, hipersonoritate la percuție și absența
murmurului vezicular la auscultația hemitoracelui afectat (compresie pulmonara),
hipotensiune, turgescența venelor jugulare (compresiune mediastinala), asimetria laringelui.
• Masurile terapeutice primare: introducerea unui trocar în cavitatea pleurala (spatiul II i.c. pe
linia medioclaviculara), înaintea efectuarii examenului radiologic, dacă se constata lipsa
pulsului radial, pierderea constientei, cianoza.
3. Hemotoraxul masiv
• acumularea masiva de sange in cavitatea pleurala prin ruptura unor vase mari
endotoracice
• Diagnosticul trebuie suspectat la un traumatizat in stare de soc, cu matitate la percutie,
absenta murmurului vezicular la auscultatie, tahicardic, hipotensiv, cu tegumente palide.
Poate fi confirmat la locul accidentului prin toracenteza.
• Masuri terapeutice primare : asigurare oxigen, repletie volumica suficienta pentru a
mentine pulsul periferic si TA sistolica de 90-100 mm Hg. Daca se constata
hemopneumotorax sub presiune se impune efectuarea unei tehnici de decomprimare
toracica. Toracocenteză în spațiul V intercostal între linia axilară anterioară și posterioară
4. Voletul costal
• fractura a mai mult de doua coaste pe cel puțin doua linii de fractură, sau pe o linie de
fractură și una de disjunctie condro costala sau sterno-condrala.
Clasificare: anterior lateral posterior
Diagnosticul este simplu, prin evidentierea miscarii paradoxale a peretelui toracic.
• Masuri terapeutice primare: administrare de oxigen, infundarea voletului prin aplicarea unei
pelote, sau stabilizarea pneumatica interna prin intubatie oro-traheala.
- Înfundarea voletului costal si mentinerea in aceasta pozitie (la locul accidentului)
- Imobilizarea voletului costal
5. Tamponada cardiaca
• acumularea de sange in cantitate mare în cavitatea pericardica cu împiedicarea activitatii
normale de pompă a cordului. Sângele provine din lezarea coronarelor, a cordului, a vaselor
pericardice.
• Diagnosticul poate fi banuit la locul accidentului prin prezenta turgescentei jugularelor, a
hipotensiunii si asurzirea zgomotelor cardiace (triada lui Beck).
• Masuri terapeutice primare : administrare de oxigen, administrarea i.v. a unei perfuzii cu
ser fiziologic (creste umplerea cardiaca si debitul cardiac). Pericardiocenteză în punctele
Roch (sp IV ic stâng, 2 cm lateral de marginea sternului), Marfan (unghiul costo-xifoidian
stâng).
10. Descrieți algoritul RCR și C în caz de stop cardiorespirator secundar HIPOTERMIEI.
11. Primul ajutor medical în caz de combustii la etapa de prespital și în DMU/UPU.

Clasificarea combustiilor. Șocul combustional.
Asistenţa medicală urgentă a pacientului cu arsuri
1. Stopaţi procesul de ardere. Dacă sunt prezente flăcări sau hainele ard, stingeţi-le cu apă,
sau soluţii saline. Întotdeauna verificaţi complet pacientul pentru a vă asigură că nici o zonă
nu mai arde, sau nu a fost detectată.
2. Înlăturaţi hainele ce ard şi bijuteriile. Dacă unele materiale sintetice au fost topite şi fixate
de piele, nu încercaţi să le înlăturaţi.
3. Urmaţi principiile de izolare adecvate a substanţelor corpului.

4. Evaluaţi şi monitorizaţi continuu permeabilitatea căilor respiratorii pentru evidenţa arsurilor
sau a obstrucţiei. Orice pacient ce demonstrează semne de arsuri ale căilor respiratorii sau
tulburări respiratorii sau a fost expus la foc într-un spaţiu limitat trebuie să i se administreze
oxigen.
5. Preveniţi contaminarea ulterioară. Dacă picioarele sau mâinile sunt arse, separaţi
degetele de la mâini şi de la picioare cu ajutorul tamponelor de tifon. Nu deschideţi bulele.
Nu aplicaţi nici un fel de unguent, loţiune, sau antiseptic pe arsură.
6. Acoperiţi zona cu un pansament uscat steril. Pansamentele umede nu trebuie să fie

utilizate niciodată pe arsurile mari deoarece există riscul că utilizarea lor poate induce
hipotermie.
7. Transportaţi pacientul în spitalul de profil. Efectuaţi o evaluare continuă în drum spre

spital, rămânând alert la semnele de dezvoltare a insuficienţei respiratorii acute, sau a
şocului.
Clasificarea Arsurilor în funcţie de profunzimea ţesutului afectat :
Grad 1 Arsurile superficiale - sunt după gravitate cele mai uşoare arsuri. Ele implică doar
stratul epidermului : hiperimia pielii, durere, sensibilitate, şi tumefiere. Pacientul acuză
durere, care este intensă. Arsurile se vor vindeca de sine-stătător fără să lase cicatrici.
Grad 2 Arsurile cu afectarea parţială a profunzimei pielii implică epidermul şi dermul, dar nu
afectează orice alt ţesut subiacent : durere adâncă şi intensă, tegument hiperemiat, palid şi
umed, se vor forma la suprafaţă bule cu conţinut seros.
Grad 3 Arsurile cu afectarea completă a profunzimii pielii : cele mai agresive leziuni ale
ţesutului. Toate straturile de piele sunt afectate. Pot fi implicaţi muşchii, oasele sau organele
interne. Arsurile cu afectarea completă a profunzimii pielii au un aspect tipic uscat sau
asemănător cu pielea tanată. Zona arsă poate fi de culoare albă, cafenie, sau de culoarea
cărbunelui. Deoarece părţile dermului şi ale straturilor subcutanate ce conţin fibre nervoase
sunt distruse, durerea este superficială sau lipseşte şi zona este dură la palpare.
Un singur pacient poate avea arsuri de diferite profunzimi. Aceasta se observă atunci, când
durata sau intensitatea expunerii la temperaturi înalte este alta în diferite părţi ale corpului.
ADULTUL: Capul şi gâtul -9%, Fiecare membru superior -9%, Trunchiul anterior -18%,
Trunchiul posterior -18%, Fiecare membru inferior -18%, Organele genitale-1%
COPILUL ŞI SUGARUL: Capul şi gâtul -18%, Fiecare membru superior -9, Trunchiul
anterior -18%, Trunchiul posterior -18%, Fiecare membru inferior -14%, Organele genitale -
1%
Localizarea arsurilor: arsurile anumitor regiuni ale corpului cresc riscul complicaţiilor
tardive şi pot necesita asistenţă specializată. Aceste zone includ faţa, mâinile, picioarele, şi
organele genitale.
Patologiile medicale preexistente : la pacienţii cu probleme respiratorii, boli cardiace, sau

diabet se vor determina o reacţie mult mai gravă la combustii. Ceea ce poate fi o arsură
minoră pentru un adult sănătos poate fi cauza stării grave pentru un pacient cu o maladie
existentă.
Vârsta pacientului: factor major, care determină gravitatea arsurilor. Copii şi sugarii sub 5
ani şi adulţii mai mari de 55 sunt mai predispuşi la dezvoltarea complicaţiilor ca rezultat a
arsurilor. Intensitatea şi suprafaţa arsurii , care poate fi clasificată ca una minoră sau
moderată pentru un adult tânăr, poate fi fatală pentru un copil sau pentru un vârstnic. Copilul
şi sugarul au o suprafaţă a corpului, ce e cu mult mai mare în proporţie cu masa corpului
atunci când sunt comparaţi cu un copil mai mare sau un adult. Aceasta înseamnă, că o
arsură va produce o pierdere mai mare de lichide pentru un pacient sub vârsta de 5 ani. La
pacienţii vârstnici, funcţiile compensatorii a organismului sunt limitate din cauza regresiei
fiziologice. De asemenea se micşorează capacitatea de regenerare a ţesuturilor şi de aceea
timpul de regenerare a plăgii este mai lung.
Există trei grade ale severităţii arsurilor –
· arsuri minore,
· arsuri de gravitate moderată,
· arsuri extrem de grave.
Arsurile trebuie să fie clasificate în funcţie de severitate pentru a determina ordinea

asistenţei, tipul de asistenţă, şi prioritatea transportării.
Arsurile extrem de grave
Arsurile cu afectare completă a profunzimii pielii ce implică mâinile, picioarele, faţa sau
organele genitale.
Arsurile asociate cu traume şi afectarea sistemului respirator.
Arsurile cu afectare completă a profunzimii pielii ce acoperă mai mult de 10% din suprafaţa
corpului.
Arsurile cu afectare parţială a profunzimii pielii ce acoperă mai mult de 30% din suprafaţa
corpului.
Arsurile complicate cu fracturi a extremităţilor.
Arsuri moderate la copii mici sau vârstnici.
Arsurile ce acoperă circumferinţial o regiune a corpului, de exemplu braţ, picior, sau torace.
Arsurile Moderate:
Arsurile cu afectare completă a profunzimii pielii cu suprafaţa 2-10% din suprafaţa corpului,
excepţie mâinile, picioarele, faţa sau organele genitale.
Arsurile cu afectare parţială a profunzimii pielii cu suprafaţa 15-30% din suprafaţa corpului.
Arsurile superficiale pe mai mult de 50% din suprafaţa corpului.
Arsurile Minore:
Arsurile cu afectare completă a profunzimii pielii < 2% din suprafaţa corpului.
Arsurile cu afectare parţială a profunzimii pielii <15% din suprafaţa corpului.
BOALA COMBUSTIONALĂ - totalitate de reacţii generale ale organismului şi dereglarea

funcţiei organelor interne ca răspuns la trauma termică. Se dezvoltă în cazul când:
· suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
· sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
· sau în cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada şocului combustional: durează pînă la 3 zile şi este determinate de:

· aferentaţie dureroasă excesivă; · plasmoragie;· dereglarea funcţiei rinichilor.
TABLOUL CLINIC al şocului combustional este destul de tipic:
Accidentatul suferă dureri puternice în locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine
inhibat şi adinamic. Progresiv se micşorează tensiunea arterială, se accelerează pulsul, se
micşorează temperatura. În cazurile grave se dereglează respiraţia, se dezvoltă hipoxia
organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, hemoconcentraţie, micro- şi
macrohematurie, oligurie. Deosebim trei grade al şocului combustiona în raport cu
dereglările sus enumerate:
· Şoc de gr.I - arsuri de 15-20% din suprafaţa corpului; dureri foarte puternice în locul
lezării, în primele minute victimele sunt agitate, frecvenţa contracţiilor cardiace 90 pe min.,
tensiunea arterială neesenţial ridicată sau normală, dacă în primele 6-8 ore nu se acordă
terapie infuzională survine oligurie şi hemoconcentraţie moderată.
· Şoc gr.II în 20-60% din suprafaţa corpului; creştere rapidă al inhibării psihice cu
adinamie şi păstrare de cunoştinţă. Tahicardie excesivă – 120 pe min., hipotonie stabilă fără
infuzie, temperatura corpului în scădere, sete, elemente dispeptice, oligurie,
hemoconcentraţie. Se declanşează acidoză metabolică moderată cu o compensare
respiratorie.
· Şoc gr.III suprafața este mai mare de 60%. Starea este critică, peste 1-3 ore de la
traumă cunoştinţa devine confuză, survine inhibare a cunoştinţe şi sopor, puls filiform,
tensiunea arterială scăzută mai jos de 80 mmHg, respiraţia superficială, se dezvoltă hipoxie
organică şi tisulară cu acidoză decompensată, hemoconcentraţie, oligurie, micro şi macro
hematurie, pareză intestinală cu dispepsie (greşuri, vomă cu zaţ de cafea – hemoragii din
ulceraţii acute).
TRATAMENTUL DE STANDARD:
Poziţia pacientului în decubit dorsal sau pe regiunile neafectate. Se dezbracă pacientul cu

excepţia hainelor aderente.
Tualeta primară a plăgii arse cu apă rece curată (sterilă) de la robinet: t° 6-12°C, timp de 10-
20 min, urmată de aplicarea unui “gel de apă,” pansament aseptic.
Tualeta primară a plăgii în arsura chimică:
- acizi: cu apă rece curată (sterilă) de la robinet: t° 6-12°C, timp de 20-30 min,
- baze: cu acid boric 0,5-3% sau acid acetic 1%,
- fosforul: cu bicarbonat de sodiu 5%,
- acid fluorhidric: cu bicarbonat de sodiu 5%, 86
- fenol: alcool etilic 40-70%,
- substanţe de aluminiu: cu benzină,
- substanţe de crom: tiosulfat de sodiu 1%.
Se usucă şi se pansează aseptic leziunile. Protecţia termică.
Analgezia suficientă: - Morfină 3-5 mg i.v. lent sau - Tramadol 50-100 mg i.v. lent.
Volume expander (regulă lui Evans): volumul perfuzabil: - în prima oră: 20-30 ml/kg soluţii
cristaloide, - în cursul primelor 8 ore: prima jumătate a necesarului pe 24 ore, - după 24 ore,
volumul perfuzabil se înjumătăţeşte, - după 48 ore, volumul perfuzabil va fi calculat în funcţie
de hematocrită, presiune venoasă centrală, diureză şi greutate corporală.
- Clorură de Natriu 0,9% 2000-3000 ml i.v. în perfuzie şi/sau Ringer 2000-3000 ml i.v. în
perfuzie, sau - Hidroxietilamidon 500-1500 ml i.v. în perfuzie (maxim 15 ml/kg/24 ore), sau -
Dextran 70 500-1500 ml i.v. în perfuzie (maxim 15 ml/kg/24 ore).
În caz de combustii ale căilor respiratorii superioare:
- Prednisolon 1-2 mg/kg i.v. în bolus, rebolus la fiecare 6 ore (maxim 10-20 mg/kg/24 ore).
În prezenţa bronhospasmului: - Teofilină 5-6 mg/kg i.v. lent, timp de 20-30 min, urmat 0,5
mg/kg/oră i.v. în perfuzie.
În caz de hipotensiune arterială severă instabilă: - Norepinefrină 0,1 μg/kg/min (0,5 mg/oră)
i.v. în perfuzie sau - Dopamină 5-10 μg/kg/min i.v. în perfuzie.
II – perioada toxemiei combustionale durează pînă la 10-15 zile, determinată de absorbţia

din plaga combustională al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate
antigenică);
III – perioada de septicotoxemie combustională, durează 2 - 3 săptămîni, este determinată

de hipoproteinemia declanşată; Inhibarea-epuizarea activităţii sistemului imun; Alipirea
infecţiei şi dereglările provocate de procesul inflamator infecţios; Absorbţia toxinelor
bacteriene.
IV – perioada de reconvaliscenţă.
12. Managementul căilor respiratorii compromise prin obstrucție totala la copii de 1-9
ani.
· 5 lovituri interscapulare
Ø Victima de obicei aşezată sau în picioare
Ø Lăsaţi-o în această poziţie
Ø Plasaţi-vă într-o parte şi un pic în spatele victimei
Ø Sprijiniţi-i toracele victimei cu o mîină şi aplecaţi-o suficient înainte pentru ca obstacolul

degajat să iasă din gură, dar să se nu întoarcă în căile aeriene
Ø Aplicați cinci lovituri energice interscapulare
Ø Nu mai daţi lovituri în spate în timp ce corpul străin a fost expulzat
· 5 compresiuni abdominale (metoda Heimlich)

Ø Plasaţi-vă în spatele victimei, lîngă ea, (îndoiţi genunchii ca să fiţi la înălţimea ei dacă
victima este aşezată), treceţi braţele pe sub ale lui de-o parte şi de alta a părţii superioare a
abdomenului
Ø asiguraţi-vă că victima este aplecată (înclinată) suficient înainte pentru ca obstacolul
degajat să iasă din gură, dar nu se se întoarcă în căile aeriene,
Ø Plasaţi cealaltă mîină pe prima în aşa fel ca antebraţele să nu apese pe coaste.
Ø Trageţi hotărît, exersînd o presiune spre spate şi în sus.
Ø Repetaţi această manevră de vreo 5 ori dacă corpul străin nu se elimină.
Ø Dacă corpul străin nu se elimină, e posibil ca el să fi rămas în gura victimei. Se
alterneaza intre manevre
Daca pacientul devine inconstient se recurge la RCR.
Se sisteaza manevrele de dezobstructie daca corpul străin este eliminat, sosește ajutor
calificat, epuizarea salvatorului
13. Semnele vitale la adult. RCR și C la adult în caz de stop cardiac post-traumatic.
Semne vitale: Norma Indicatie RCRC Situatii speciale
Constienta AVPU A (awake) U (unconcious)

incostient
Frecventa 12-20 resp/min 0 resp/min, apnee Indicatie pentru intubare

respiratorie FR sub 8 sau peste 25
Saturatia cu oxigen 96-100% Indicatie pentru intubare

sub 80
80-96 indicatie pentru
oxigenoterapie
Frecventa 60-100 b/m 0 absenta pulsui la o

contractiilor cardiace artera centrala
Traseul ECG Prezenta tuturor Prezenta ritmurilor de

undelor stop cardiac
-FV, TV fara puls
(socabil)
- asistolie ventriculara,
disociatie
electromecanica
Diametrul pupilelor Pupilele simetrice, Midriaza cu lipsa Midriaza mai poate aparea
si reactia dilatare la reflexului fotomotor la frica, durere, stres
fotopupilara intuneric,
ingustare la lumina Mioza fara RFP semn de
intoxicatie cu opioide
Temperatura 36-37 grade C Sub 36 hipotermie

corporala
37-38 subfebrilitate
38-39 febra
39-40 febra mare
40+ hiperrexie
Tensiunea ateriala Sistolica 100-139

Diastolica 60-100
Ideal 120/80
Evaluarea iniţială consta:
Evaluarea primară a pacientului critic traumatizat are ca obiectiv stabilirea nivelului de
conştientă urmat de evaluarea funcţiilor vitale (ABC). AVPU – oferă premizele unei orientări
rapide asupra situației.
A – alert. Un pacient pe care-l clasificați ca fiind alert este capabil să răspundă coerent la
întrebări. Exemplu: Cum vă numiti? Unde vă aflați? Ce dată este azi? Deci un pacient care
răspunde la aceste întrebări este conștient, alert, orientat în timp și spațiu.
• V – verbal. pacienții care răspund la stimulii verbali, chiar dacă ei reacționează doar la
stimuli verbali foarte puternici.
• P – pain (durere) pacient care răspunde la stimuli dureroși. Răspunde la stimuli durerii:
1. Compresia in regiunea sternului

2. Compresia pavilionului urechii
3. Compresia muşchiului trapezoid
• U – Inconştient – Nu răspunde la orice stimul
A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii lor.

Stabilizarea manuală a regiunii cervicale

artificiale

D – Examenul mini neurologic
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termice
Examenul secundar şi managementul

Examinarea secundară a pacientului este examinarea din cap până-n vârful picioarelor, cu
scopul de a evalua leziunile care nu pun viața în pericol după ce a fost efectuată evaluarea
primară și stabilizarea pacientului. Această evaluare vă ajută să localizați și tratați semnele
și simptomele leziunilor. După efectuarea examinării clinice, treceți în revistă orice semne și
simptome ce pot indica o leziune. Aceasta vă va ajuta la o evaluare mai bună a pacientului.
14. Intubarea endotraheală. Tipuri.Indicații, contraindicații. Intubarea rapida la etapa
de prespital, medicație necesară, doze, căi de administrare.
Intubatia orotraheala - Introducera unui tub special prin cavitatea bucala in trahee. Scopul:
- protecţia căii aeriene de aspiraţia conţinutului gastric.
- administrarea de O2 şi ventilaţie mecanică.
- administrarea gazelor anestezice securizarea căii aeriene în cursul anesteziei.
- înlesnirea toaletei bronhice.
- administrarea unor medicamente precum : adrenalina, atropina, xilina 4%
ETAPELE:
1. Pregătiți echipamentul, personalul și medicamentele înainte de a încerca intubarea.

Evaluați dificultatea căilor respiratorii și anticipați salvarea necesară a căilor respiratorii.
Asamblați și plasați dispozitivele de aspirație, sac-valvă-mască și dispozitive de salvare în
interior ușor accesibil. Personal suficient ar trebui să fie prezent lângă pat asista. Atribuiți
toate sarcinile în avans, inclusiv administrarea medicamentelor, stabilizarea coloanei
cervicale, manipularea laringiană externa. Utilizarea unei liste de verificare este puternic
încurajată.
2. Asigurați ventilație și oxigenare adecvate și monitorizare în timpul pregătirii

echipamentului. Preoxigenați cu o mască de oxigen non-respirator la debitul maxim de
oxigen, NIPPV sau ventilația cu mască dacă pacientul nu este aerisind adecvat. Puneți o
canulă nazală cu un flux de oxigen de până la 15 l/min sub mască pentru a asigura
oxigenarea apneică. O incapacitate de a atinge o saturație de oxigen mai mare de 93% cu
aceste manevre pune pacientul la risc de desaturare critică după inducerea apneei; fiți
pregătiți să efectuați ventilație controlată cu mască cu presiune pozitivă.
3. Optimizați fiziologia înainte de intubare, dacă este posibil, pentru a reduce riscul
complicațiilor periintubării. Aceasta poate include administrarea de boluri de lichide IV,
inotropi și/sau vasopresori în plus față de oxigenarea ca mai sus.
4. Selectați, conectați și testați laringoscopul și lama. Videolaringoscopia (VL) este o primă

alegere bună dacă operatorul este familiarizat cu acest lucru tehnică. Laringoscopia directă
(DL) este o opțiune rezonabilă dacă operatorul are mai multă experiență cu această tehnică.
Selectați și testați tub endotraheal, de obicei 7,5 mm la femei și 8 mm la bărbați. Utilizare un
stilt cu o configurație „dreaptă la manșetă” pentru lamele DL/nonhiperangulate VL; lamele VL
hiperangulate vin adesea cu stilturi brevetate care includ o îndoire optimă (Fig. 1-2).
5. Poziționați pacientul în poziția de adulmecare sau în rampă pentru a alinia canalul urechii
externe și crestătura sternului (Fig. 1-3). Dacă se suspectează o leziune a coloanei
vertebrale C, menține capul și gâtul într-o poziție neutră cu un asistent care efectuează
stabilizarea în linie și o manevră de împingere a maxilarului.
6. Dovezile sunt amestecate cu privire la dacă premedicatie îmbunătățește rezultatele și nu

mai este recomandat în mod obișnuit. Fentanilul, 3 μg/kg, poate fi luat în considerare la
pacienții normotensivi cu posibilă creștere a presiunii intracraniene, ischemie cardiacă sau
disecție aortică.
7. Administrați un agent de inducție intravenos prin împingere rapidă. etomidat, 0,3 mg/kg,
este o alegere excelentă în majoritatea circumstanțelor. Ketamina, 1 până la 2 mg/kg, a
devenit o alternativă populară și este în general sigură, deşi au fost raportate cazuri de
hipotensiune şi hipertensiune arterială. Propofol, 0,5 până la 1,5 mg/kg, este o altă opțiune
la pacienții care nu sunt la risc de hipotensiune arterială.
8. Agentul de inducție este imediat spălat cu un agent paralitic. Succinilcolina, 1 până la 2

mg/kg greutate corporală totală, este utilizată în mod obișnuit cu excepția cazului în care
există risc de hiperkaliemie gravă (de exemplu, insuficiență renală, tulburări
neuromusculare, leziuni subacute ale măduvei spinării, leziuni prin zdrobire sau arsuri).
Rocuroniul, 1 până la 1,5 mg/kg de greutate corporală ideală, este din ce în ce mai mult
alternativă comună.
9. Presiunea cricoidală nu mai este recomandată din cauza dovezilor limitate ale beneficiu și
dovezi clare ale agravării vederii laringoscopice.
10. Așteptați să apară paralizia pentru a diminua riscul de vărsături și aspirație.

Succinilcolina are de obicei efectul în 30 până la 45 de secunde și rocuruonium în 60 de
secunde. Oxigenarea ar trebui să continue prin ventilație fără respirație sau cu mască
blândă în acest interval.
11. Introduceți lamele VL hiperangulate în linia mediană. Introduceți traditional lame curbate
(directe sau video) pe partea dreaptă a gurii și măturați limba spre stânga. Ambele lame sunt
avansate în valeculla pentru a declanșa ligamentul hioepiglotic. Nu suprainserați lame
hiperangulate; păstrați lama cât mai puțin adâncă posibil cu căile respiratorii vizualizate în
jumătatea superioară a ecranului. Introduceți lamele drepte partea dreaptă a limbii și
mențineți această poziție „paraglosală”. fără a mătura limba și avansa ușor lama cât dorește
merge. Retrageți lama încet până când epiglota cade la vedere și apoi ridică-l cu vârful
lamei. Ridicați toate lamele de-a lungul axei mânerul laringoscopului pentru a evita
manevrarea lamei pe dinţi şi provocând traumatisme dentare.
12. Dacă doar epiglota este vizibilă, utilizați un stilt de intubare (aka Bougie) și/sau
efectuează manipularea laringiană externă a cartilajului tiroidian cu mâna dreaptă a
operatorului deasupra mâinii unui asistent (Fig. 1-4) pentru a ajuta la aducerea cablurilor la
vedere.
13. Odată ce sunt vizualizate corzile vocale sau cartilajele posterioare, treceți ușor tubul
dintre cordoane (sau anterior de cartilajele posterioare) până când balonul dispare complet
și scoateți stilul. Atunci când se utilizează un stilt cu lamă hiperangulată, ajută la retragerea
stiltului la 2 până la 3 cm odată ce vârful tubului tocmai intră în căile respiratorii, înainte de a
avansa mai departe. Avansează tuburile la femelele adulte până la aproximativ 21 cm la colt
a gurii și la masculii adulți până la aproximativ 23 cm și apoi scoateți stilul.
14. Confirmați imediat amplasarea tubului traheal cu ETCO2. A confirma adâncimea

adecvată ascultând sunete pulmonare bilaterale și apoi asigurați-vă tub. Obțineți o
radiografie portabilă a pieptului pentru a evalua în continuare adâncimea tubului și patologia
pulmonară. O radiografie toracică nu trebuie niciodată utilizată pentru a evalua traheele față
de poziționarea esofagiană.
15. Anulați tentativa de intubare devreme dacă saturația de oxigen scade și începeți imediat
ventilația cu mască. Luați în considerare o încercare suplimentară când saturațiile sunt
menținute în intervalul normal, cu modificarea corespunzătoare a operatorului,
laringoscopului și selecției lamei, poziționarea pacientului, utilizarea bugiei etc. Dacă nu se
poate menține saturațiile cu ventilație cu masca, introduceți un EGD în timp ce vă pregătiți
pentru o eventuală intervenție chirurgicală căilor respiratorii. Dacă se mențin saturațiile, dar
intubația nu reușește în termen de trei încercări sau considerate improbabile să aibă succes
în orice moment, plasați un EGD - extraglotic device
AVANTAJE
• Protejează căile aeriene împotriva aspiraţiei
• Facilitează ventilaţia şi oxigenarea
• Permite aspiraţia secreţiilor din căile aeriene inferioare
• Asigură o cale de administrare a medicamentelor resuscitării cardio-pulmonare
• Previne distensia gastrică datorată ventilaţiei.
• Protejează căile aeriene împotriva edemului şi compresiei
DEZAVANTAJE
• Necesită instruire specială şi experienţă
• Poate agrava obstrucţia aeriană preexistentă (ex. epiglotita)
• Poate determina leziuni locale (dinţi, limbă, palat moale şi dur)
• Potenţial de exacerbare a unei leziuni de coloană cervicală

INDICATII · Scarderea saturatie sub 80 · Politraumatism· Volet costal· FR mai
putin de 8 sau mai mare 25· Coma· Moarte clinica
CONTRAINIDICATII af. ale laringelui,tesuturilor adiacente care ar bloca accesul spre trahee
15. Tehnici de imobilizare în caz de fractură a femurului.
Totuşi, la bătrâni şi în special la femei, se întâlnesc deseori fracturi ale colului (gâtului)
femural - fracturi de şold. În fractura de col femural, întreg membrul inferior nu poate fi
mişcat şi stă răsucit, de cele mai multe ori în afară, în aşa fel încât marginea externă a
piciorului nu e în contact cu solul.
A – devierea în rotaţie a labei piciorului
B – poziţia în rotaţie a întregului membru inferior
Membrul inferior este scurtat.
Fractura de col femural se imobilizează ca orice fractură, iar în lipsa oricărui mijloc de
imobilizare vom pune de o parte şi de alta a piciorului câte un obiect de sprijin, ca să nu se
producă mişcarea de răsucire. În cazul fracturilor situate în mijlocul diafizei femurale sau
deasupra genunchiului (în treimea inferioară a diafizei), vom întâlni toate semnele descrise
după care fractura se recunoaşte uşor. Pentru imobilizarea fracturilor de femur există
dispozitive special executate. Cele mai obişnuite sunt alcătuite din mai multe atele de lemn,
articulate, dintre care cea exterioară se întinde din axilă (subţioară) până la călcâi, iar cea
internă de la călcâi până la rădăcina coapsei. Acest dispozitiv se fixează prin chingi de
torace, bazin şi membrul inferior. În lipsa acestui dispozitiv, vom utiliza orice alt mijloc, cu
condiţia să imobilizeze şi şoldul, şi genunchiul.
16. Traumatism toracic cu risc potențial pentru viața pacientului. Diagnosticul și
tratamentul la etapa de prespital și în DMU/UPU.
Evaluarea şi managementul unui traumatizat la locul incidentului va inceape cu examenul
primar. Examenul primar reprezintă un algoritm care conţine - AcBCDE (Airway, cervical,
Breathing, Circulation, Disability, Exposure), care trebuie parcurs sistematic în abordarea
oricărui pacient traumatizat.
Examenul primar a pacientului critic traumatizat are drept scop: Evaluarea şi managementul
stărilor urgente care prezintă nemijlocit pericol pentru viaţa accidentatului Stabilizarea şi
transportarea pacientului la unitatea sanitară (DMU).
Evaluarea zonei incidentului - să examinați atent zona incidentului pentru a vă asigura că
nu vă expuneți nici unui pericol. Pericolele pot fi vizibile și invizibile. Pericolele vizibile, lucruri
de la locul accidentului, fire electrice, traficul, combustibilul împrăștiat, clădiri instabile, scena
unei crime și mulțimea. Suprafețele instabile cum sunt pantele, gheața și apa pot fi potențial
periculoase. Pericolele invizibile -electricitatea, materialele periculoase și gazele toxice.
Firele electrice sau stîlpii rupți pot indica un pericol electric. Niciodată să nu presupuneți că
un fir electric căzut la pămînt este sigur. Spațiile închise, care deseori conțin gaze toxice sau
le lipsește oxigenul necesar pentru a susține viața.
După asigurarea zonei, locului incidentului, asigurarea siguranţei salvatorului si pacientului,
pasul următor este evaluarea iniţială a victimei. Evaluarea iniţială consta:
Evaluarea primară a pacientului critic traumatizat are ca obiectiv stabilirea nivelului de
conştientă urmat de evaluarea funcţiilor vitale (ABC). AVPU – oferă premizele unei orientări
rapide asupra situației.
Aprecierea stării de conștiență după scala AVPU: Verificarea stării de conștiență se face
adresându-i intrebări simple: Cum vă simțiți? Sunteți bine? Ce vă supără? Cum vă cheamă?
sau solicitări de genul: Deschideți ochii!
A – alert. Un pacient pe care-l clasificați ca fiind alert este capabil să răspundă coerent la
întrebări. Exemplu: Cum vă numiti? Unde vă aflați? Ce dată este azi? Deci un pacient care
răspunde la aceste întrebări este conștient, alert, orientat în timp și spațiu.
• V – verbal. pacienții care răspund la stimulii verbali, chiar dacă ei reacționează doar la
stimuli verbali foarte puternici.
• P – pain (durere) pacient care răspunde la stimuli dureroși. Răspunde la stimuli durerii:
1. Compresia in regiunea sternului

2. Compresia pavilionului urechii
3. Compresia muşchiului trapezoid
• U – Inconştient – Nu răspunde la orice stimul


artificiale

- Puls - calitatea, frecvenţa

- Prezenţa pulsului:
- la artera radială - T/A sist. > 90 Mm. Hg
- la artera femurală > 80 Mm. Hg.
- prezenţa la a. carotidă > 70 Mm. Hg
- Coloraţia tegumentelor şi mucoaselor Pulsul capilar Monitorizarea TA
Evaluam starea pielii, regumentelor.
Evaluam hipovolemia: Indicele de soc Allgower - Reprezintă raportul pulsului la tensiunea
arterială sistolică. În raport cu valoarea indicelui de şoc Allgower se estimează şi pierderile
VSC, exprimate procentual:
- 60/120 sau 70/140 = 0,5 = normovolemie
- 80/100 = 0,8 = deficit 10-20% din VSC
- 100/100 = 1,0 = deficit 20-30% din VSC
- 120/80 = 1,5 = deficit 30-50% din VSC
- 140/70 = 2,0 = peste 50% din VSC
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termice
Evaluare
- Dezgolirea gâtului şi cutiei toracice
- Determinarea frecvenţei şi amplitudinei mişcărilor respiratorii
- Inspecţia şi palparea pentru depistarea devierii de trahee, mişcărilor respiratorii,
participarea musculaturii accesorii şi a altor semne de traumatism toracic
- Percuţia şi identificarea zonelor de matitate şi hipersonoritate
- Auscultarea bilaterală
Dupa examenul primar vom trece la examenul secundar al toracelui:
Dacă pacientul este conștient rugați-l să respire adânc și întrebați-l dacă simte durere la
inspir sau la expir. Observați dacă respiră cu dificultate. Priviți și ascultați semne de
respirație dificilă cum sunt: tusea, wheezing sau spumă la nivelul cavității bucale. Este
important să priviți ambele părți ale toracelui, observând leziuni, hemoragii sau regiuni ale
toracelui care se mișcă anormal, inegal sau produc durere. Mișcarea inegală a unei părți sau
secțiuni poate fi un semn al unei condiții grave, numite volet costal. Voletul costal este minim
dublă fractură la minim două coaste învecinate. Imobilizarea se face prin aplicarea unui
pansament compresiv în zona respectivă împiedicând astfel mișcările segmentelor la acest
nivel. Semnele și simptomele constau în dificultatea respirației, mișcarea paradoxală a
segmentului (în inspir când toracele se destinde fragmentul se înfundă; la expir toracele se
micșorează fragmentul se deplasează spre exterior), durere, cianoză.
Aplicați o presiune ușoară pe clavicule pentru a verifica dacă există fracturi. Verificați dacă
există fracturi costale aplicând o presiune prin apăsare pe torace, apoi așezați-vă mâinele
pe lateral și strâgeți toracele apăsând înspre interior. Palpați sternul. Remarcați eventuala
existență a unor plăgi suflante, aerul, amestecat cu sânge, intră și iese cu zgomot prin plagă
la fiecare respirație. Această plagă, numită penetrantă, trebuie acoperită de urgență. În cazul
plăgilor penetrante (adânci) aflate la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai
mari decât plaga fixate cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latură se lasă liberă,
nefixată, permițând pansamentului să funcționeze ca o supapă. În timpul inspirului, când
toracele se destinde, pansamentul se va lipi de torace nepermițând intrarea aerului. În timpul
expirului, când toracele revine, pansamentul se depărtează de peretele toracelui, permițând
ieșirea aerului din cavitatea pleurala. Mărci traumatice sau durere sub nivelul coastelor 7
înseamnă o posibilă implicare a organelor abdominale (ficat, splină, rinichi).
MANAGEMENT (TRATAMENT)
Prespital
- in caz de pneumotorax compresiv (sufocant) - Aplicarea pansamentului ocluziv in trei laturi.
- in caz de volet costal (la evaluare am observat un segment flotant):
- infundarea voletului costal si mentinerea in aceasta pozitie (la locul accidentului);
- imobilizarea voletului costal.
■ Revizia şi corecţia pansamentului ocluziv
■ Stabilizarea (imobilizarea) regiunii.
■ Stabilizarea oricărui corp penetrant.
■ Pungă cu gheaţă
■ Transportare de urgenţă la instituţia medico - sanitară
Tratament in DMU/UPU:
VOLET COSTAL
1. Terapia non-ventilatorie
• terapia durerii:
- anagetice opiode (morfina, fentanyl) i.v. repetat sau perfuzie continua
- blocuri intercostale: lidocaina + bupivacaina
- analgezie epidurala
- combinatie analgezie i.v. cu blocuri intercostale
restrictie de lichide
• fixarea voletului costal: pacienti cu volet costal mare, instabil care prezinta respiratie
paradoxala si anomalii ale VT in timpul ventilatiei mecanice sau care au indicatii de alte
proceduri chirurgicale toracice.
2. Terapia ventilatorie: Principiu: oxigenare cu flux ridicat.
Indicatiile IOT in traumatismele toracice (1,2,3): insuficienta respiratorie acuta (PaO2
<60mmHg;PaCO2 >55mmHg), FR<10/min sau FR>30/min mai ales in cazul unei analgezii
adecvate, traumatisme toracice associate cu boli pulmonare cronice, acidoza metabolica,
soc, coma, varsta >65ani, traumatisme severe asociate, necesitate de sedare, necesitate de
interventie chirurgicala in anestezie generala
PNEUMOTORAX COMPRESIV
• Tratamentul va fi initiat pe baza suspiciunii clinice, fara a astepta confirmarea
radiologica, si consta in toracocenteza si drenaj aspirativ
• Pacientul va fi monitorizat continuu. Diagnosticul pozitiv va fi pus pe examinarea
radiologica la sfarsitul examinarii primare. Dupa confirmarea radiological se incepe
evaluarea cauzei care a dus la aparitia pneumotoraxului sufocant sau pacientul va lua calea
salii de operatie
TRATAMENT
1. Toracocenteza pe ac: ac de 14G in spatiul 2 intercostal linia medioclaviculara;
• indicatii: soc (hemodinamica compromisa), detresa respiratorie, trahee deviata, distensia
venelor gatului, diminuarea murmului vesicular; nu va fi efectuata doar pentru ca nu auzim
murmurul vezicular.
2. Drenaj toracic aspirativ: • tub de 32-36 Fr in spatial 5 intercostal (in dreptul mamelonului)
linia axilara medie sau anterioara.
• se conecteaza la sistemul de vase cu apa si apoi la aspiratie cu presiune negative 20 cm
H2 O.
3. Restrictie de lichide
4. IOT cu ventilatie mecanica in caz de necesitate: PSV la o presiune de 25-30 cm H2 O
PNEUMOTORAX DESCHIS:
Tratament: • Toaleta, bandaj ocluziv • Drenaj toracic aspirativ • IOT cu ventilatie mecanica
in caz de necesitate: PSV • Refacerea chirurgicala a peretelui thoracic
HEMOTORACE:
Tratament – principii:
1.Oxigenare adecvata +/- IOT si ventilatie cu presiune pozitiva
2. Resuscitare volemica precoce (autotransfuzia poate fi utila)
3.Drenaj toracic cu tub 32-36 Fr pe linia axilara anterioara in dreptul mamelonului
4.Monitorizarea cantitatii de sange pierduta pe tubul de dren
5. Pregatire pentru toracotomie: pierdere>1500ml sau mai mult de 250ml/h pentru mai mult
de doua ore
17. Examenul primar și secundar al unui copil în stare critică. Examenul ABCDE.
Copilul NU răspunde:
•Se strigă după ajutor, •Se întoarce cu grijă copilul pe spate, •Se deschid căile aeriene CA
prin: extensia capului și ridicarea mandibulei menținând CA deschise, se verifică respirația:
•se privește spre torace •se ascultă zgomote respiratorii la nivelul nasului și gurii •se simte
mișcarea aerului pe obraz (10 secunde)
VENTILAȚII SALVATOARE LA COPILUL PESTE 1 AN:
extensia capului și bărbia ridicată, se pensează nasul cu indexul și policele mâinii de pe
frunte, se inspiră, se plasează buzele etanș în jurul gurii copilului, se insuflă constant 1 – 1,5
secunde, urmărindu-se ridicarea toracelui, se îndepărtează gura de victimă, menținând
capul în extensie, se privește toracele revenind la poziția inițială.
VENTILAȚII LA SUGAR:
capul în poziție neutră și bărbia ridicată, se inspiră. se plasează buzele etanș în jurul gurii și
nasului copilului, se insuflă constant 1 secundă, urmărindu-se ridicarea toracelui, se
îndepărtează gura de victimă, menținând capul în poziție neutră și bărbia ridicată, se
privește toracele revenind la poziția inițială
Pentru copiii de toate vârstele, compresiunile se aplică în jumătatea inferioară a sternului!
la o lățime de deget deasupra apendicelui xifoid
se comprimă sternul cu cel puțin 1/3 din diametrul antero-posterior al toracelui
se apasă tare și repede
toracele trebuie să revină la dimensiunile inițiale între compresiuni
frecvența = 100/minut (maxim 120/min)
18. Algoritm de stabilizare a pacienților traumatizați aflați în șoc hipovolemic la etapa
de prespital și în DMU/UPU.
Evaluam hipovolemia: Indicele de soc Allgower - Reprezintă raportul pulsului la tensiunea
arterială sistolică. În raport cu valoarea indicelui de şoc Allgower se estimează şi pierderile
VSC, exprimate procentual:
- 60/120 sau 70/140 = 0,5 = normovolemie
- 80/100 = 0,8 = deficit 10-20% din VSC
- 100/100 = 1,0 = deficit 20-30% din VSC
- 120/80 = 1,5 = deficit 30-50% din VSC
- 140/70 = 2,0 = peste 50% din VSC
Asistenţa Terapeutică de Urgenţă

• ABC;
• Oxigenoterapie;
• Intubare endotraheală;
• Identificarea hemoragiei şi asigurarea hemostazei provizorii;
• Imobilizarea provizorie în caz de necesitate;
• Compensare volemică
• Soluţie Hidroxietilamidon (hydroxyaethylamidon starch-HAES - refortan,
stabisol) – 1500 ml;
• Cristaloizi (Ringer – lactat; Ringer; clorură de sodiu 0,9%) – 1500 – 2000
ml;
• Plasmă proaspăt congelată 500 - 1000 ml;
• Masă eritrocitară 500 - 1500 ml;
• Masă trombocitară (concentrat trombocitar) – 6 – 8 doze;
• Argumentaţi necesitatea utilizării pantalonilor antişoc;
• Argumentaţi necesitatea intervenţiei chirurgicale.
19. Moartea subită cardiacă condiționată de ritmurile șocabile. Algoritmul de RCR și C

(punctul 7)
În cazul ritmurilor socabile se începe cu RCR și VM 30/2 ulterior aplicăm primul șoc (150 J),
continuăm cu RCR și VM timp de 2 min, ulterior de aplica șocul nr 2 (170 J) și se continuă
RCR și VM, după 2 min se reevaluează ritmul dacă este la fel ritm șocabil se face adrenalina
1 mg și se administrează șoc 3 (200J) și se reia RCR și VM, după două minute de RCR se
reevalueaza ritmul, dacă tot e șocabil de adm amiodarona 300 mg i/v și se continuă cu
RCR...
Indiferent de ritm socabil sau non socabil se administrează adrenalină 1 mg la fiecare 3-5
min până când resuscitarea este reușită.
vizibili.
produc laringospasm
21. Stabilizarea pacientului critic în șoc hemoragic la etapa de prespital.

Asistenţa Terapeutică de Urgenţă
• ABC;
• Oxigenoterapie;
• Intubare endotraheală;
• Identificarea hemoragiei şi asigurarea hemostazei provizorii;
• Imobilizarea provizorie în caz de necesitate;
• Compensare volemică
• Soluţie Hidroxietilamidon (hydroxyaethylamidon starch-HAES - refortan, stabisol) – 1500
ml;
• Cristaloizi (Ringer – lactat; Ringer; clorură de sodiu 0,9%) – 1500 – 2000 ml;
• Plasmă proaspăt congelată 500 - 1000 ml;
• Masă eritrocitară 500 - 1500 ml;
• Masă trombocitară (concentrat trombocitar) – 6 – 8 doze;
• Argumentaţi necesitatea utilizării pantalonilor antişoc;
• Argumentaţi necesitatea intervenţiei chirurgicale.
22. Sindromul Coronarian Acut (SCA). Diagnostic și tratamentul la etapa de pespital și

în DMU/UPU.
Prespital:
Obligatoriu: ECG în 12 derivații se va efectua în primele 10 min de la prim contact medical
Se vor evalua modificările de segment ST şi/sau unde T în contextul clinic sugestiv
ischemiei de miocard:
- subdenivelarea orizontală a segmentului ST ≥0,5 mm şi/sau inversia undei T în 2 sau mai
multe derivaţii concordante indică prezenţa SCA fără supradenivelarea segmentului ST
- supradenivelare de segment ST nou apărută (măsurate la nivelul punctului J) în cel puțin 2
derivații concordante cu supradenivelare a segmentului ST ≥2,5 mm la bărbații <40 de 11
ani, ≥2mm pentru bărbații ≥40 de ani sau ≥1,5 mm la femei în derivațiile V2-V3 și/sau ≥1,0
mm în celelalte derivații în absența hipertrofiei ventriculare stângi sau a blocului de ram
stîng; bloc de ram stâng recent apărut
Consultul cardiologului și ECG în Centrului Diagnostic ECG la distanță Monitorizare

hemodinamică (Pl, TA, pulsoximetrie); Notă: ECG normală nu exclude posibilitatea unui
SCA. În cazul persistenței durerei ECG se repetă la fiecare 15-30 min. până la transmiterea
pacientului serviciului spitalicesc
OBLIGATORIU:
Oxigenoterapie - administrarea suplimentară de oxigen (2-4 l/min): prezința dispneei,
hipoxemie SaO2 <90% , cianozei, a ralurilor de stază pulmonară, IMA cu subdenivelare de
segment ST. Obiectivul terapeutic este obţinerea unei saturaţii în O2 de 94-98%
● Nitroglycerinum 0,5 mg sublingual; în cazul persistenței durerei doza poate fi repetată la
fiecare 5 minute pînă la 3 ori, dacă nu a fost administrată anterior; Notă: Nitroglycerinum
se administrează sub controlul TA (se va evita la pacienții cu TAs <90 mmHg sau la o
scădere cu >30 mmHg față de nivelul de bază; se va evita la pacienții aflați sub
tratament cu sildenafil în ultimele 24 ore sau verdenafil și tadalafil in ultimele 48 de ore;
în cazul suspicunii IMA de VD)
● Clopidogrelum doza recomandată este de 75 mg
● Opioide intravenos: Morphinum se administrează în STEMI i.v. în doze de 2-4 mg,
repetat la 5-15 minute; în NSTEMI se administrează 1-5 mg i.v. dacă durerea nu
cedează la nitroglycerinum sau este recurență
● Heparini natricum nefracţionată i.v. în bolus 60-70 U/kg (maxim 5000 UI) (în lipsa
contraindicaţiilor) sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium)
● Beta-blocante (când TAs >100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii)
● Anxioliticele pot fi utile (Diazepamum 5,0-10,0 mg sau i/m)
DMU/UPU.
Instabilitatea hemodinamică este determinată de următoarele:
- sindromului algic persistent
- hipotensiunea TAs<90 mmHg
- semnele clinice de ICA
- tahiaritmiile supraventriculare şi ventriculare
- bradiaritmie - pacient resuscitat la etapa pre-spital.
Un medic sau o asistentă medicală va însoţi pacientul în timpul transferului din secţia de
internare. Nota: Se vor evalua indicațiile pentru efectuarea revascularizării prin fibrinoliză
sau prin angioplastie coronariană în cadrul unei instituții cu abilități.
Examinările paraclinice
Obligatoriu: ECG se va efectua în primele 10 min de la prim contact medical Se vor evalua
modificările de segment ST şi / sau unde T în contextul clinic sugestiv ischemiei de miocard:
- subdenivelarea orizontală a segmentului ST ≥ 0,5 mm şi/sau inversia undei T în 2 sau mai
multe derivaţii indică prezenţa SCA fără supradenivelarea segmentului ST (IMA fără
supradenivelarea segmentului ST)
- supradenivelare de segment ST nou apărută (măsurate la nivelul punctului J) în cel puțin
două derivații concordante cu supradenivelare a segmentului ST ≥2,5 mm la bărbații <40 de
ani, ≥2mm pentru bărbații ≥40 de ani, sau ≥1,5 mm la femei în derivațiile V2-V3 și/sau ≥ 1,0
mm în celelalte derivații în absența hipertrofiei ventriculare stângi sau a blocului de ramură
stîngăbloc de ram stâng recent apărut
- examenul ECG ar trebui repetat în caz de recurență a simptomelor Nota: ECG normală nu
exclude posibilitatea unui SCA.
Aprecierea markerilor biochimici pentru necroză miocardică

– Troponina (metoda cantitativă sau calitativă) şi fracţia MB creatinkinazei (CK-MB). Testul
pozitiv la marcherii serici ai necrozei miocardice confirmă prezența infarctul miocardic acut
Examenul EcoCG (dacă este disponibil).
Obligatoriu:
● Nitroglycerinum s/lingual şi i.v. (dacă persistă sindromul anginos)
● Acidum acetylsalicylicum 300 mg (formulă gastrosolubilă), dacă nu s-a administrat la
etapa precedentă
● Opioide intravenos (de ex. 5-10 mg morphinum) dacă persistă sindromul anginos
● Oxigen (2-4 l/min) dacă SaO2<90%, prezintă dispnee sau insuficienţă cardiacă
● Heparini natrium nefracţionată bolus iv 60-70 U/kg (maxim 5000UI) (în lipsa
contraindicaţiilor) sau heparine cu greutate moleculară joasă (enoxaparini natrium)
● Beta-blocante (cînd TAs 100 mmHg şi în lipsa altor contraindicaţii)
● Anxioliticele pot fi utile (Alprazolamum 0,25-0,5 mg oral sau Diazepamum 5,0 -10,0 mg
oral sau i/m)
● La această etapă va fi iniţiată revascularizarea farmacologică
23. AVC. Scale de apreciere la etapa prespital și în DMU/UPU.
Scala FAST (Fase, Arm, Speech, Test)

Scorul FAST(față, brațe,vorbire,timpul) - elaborat pentru publicul larg care simpt instalarea
unei slăbiciuni faciale și de membre redusă, o tulburare de vorbire la care se adaugă
noțiunea de timp pentru a sublinia urgența și necesitatea excluderii intermediarilor de la
etapa prespitalicească până la examenul imagistic. Scorul FAST este un instrument care
include 3 parametri;
a)pareza (slăbiciunea) facială,
b) pareza (slăbiciunea) in mâini
c) dereglări de vorbire.
Vorbirea/Limbalul Da Nu?
Paralizie facială Da Nu?
Partea afectată St Dr
Pareza(slăbiciune)in mâini Da Nu?
Partea afectată St Nu
Pareza facială De rugat pacientul să zâmbească sau să arate dinții. De observat asimetria
feței-de bifat „Da” dacă observăm un zămbet sau grimasă facială asimetrică și de notat care
parte este afectată.
Pareza mâinii. De ridicat mâinile la 90o poziție șezândă sau la 450 din decubit dorsal si de
rugat pacientul să păstreze poziția pentru 5 sec. Dacă o mâină coboară mai repede sau
cade rapid se bifează „Da” și se notează care mâină.
Vorbirea /Limbajul. De notat tulburările de limbaj și de vorbire,de identificat vorbirea neclară,
de urmărit alegerea cuvintelor. De rugat pacientul să numească obiectele din jur(masă,
scaun, dulap ș.a)
Scala ROSIER pentru utilizare de către medicii DMU/UPU-S/UP

- utilizează elemente ușor de evaluat din anamneză și examenul fizic, obținând un scor intre
-2 și +5. 9 Scala ROSIER include integral parametrii FAST și adăugător pareza membrelor
inferioare și dereglările de câmp vizual. Scala ROSIER deasemenea include evaluarea
pierderii de conoștiență sau sincopa și activitatea convulsivantă și dacă sunt prezente
primesc câte un 1 punct.
De determinat glucoza in sânge,scorul pe Scala Glasgow a Comelor și presiunea arterială.

Dacă glucoza in sânge este ≤ 4mmol/l sau mai mare de 22 mmol/l, de tratat de urgență
Scala Rosier are un total de 7 parametri și la un scor ≥ 1 este sugestiv pentru AVC/AIT iar
când scorul este ≤ 0 ne indică lipsa AVC/AIT. Scala ROSIER are o sensibilitate de 93%, o
specificitate de 96% și o valoarea predictivă pozitivă de 96%.
Scala Prespitalicească Cincinnati de evaluare a AVC.

1. Pareza facială (pacientul este rugat să arate dinţii sau să zâmbească):
• Normal – ambele părţi ale feţei se mişcă în mod egal
• Anormal – o parte a feţei nu se mişcă la fel de bine ca şi cealaltă
2.Pareza mâinilor (pacientul închide ochii şi ţine mânile întinse timp de 10 secunde) Normal
– ambele mâini se mişcă la fel sau ambele mâini nu se mişcă de loc. Se notează egal.
Anormal – o mână nu se mişcă sau o mână coboară în jos în comparaţie cu cealaltă. Se
notează partea dreaptă sau stângă mai slabă
3. Dereglări de vorbire (pacientul e rugat să spună o propoziție la alegerea D-ră “nu pot
învăţa un câne bătrân trucuri noi”)
• Normal – pacientul utilizează cuvinte corecte fără a estompa sunetele
• Anormal – pacientul estompează sunetele, utilizează cuvinte incorecte sau nu poate vorbi
Interpretare: În caz dacă cel puţin 1 din aceste 3 semne sunt prezente probabilitatea stroke-
ului este de 72%.
Scala Prespitalicească Los-Angeles a stroke-ului (LAPSS)

1. Vârsta peste 45 de ani
2. Istoric de epilepsie sau absenţa convulsiilor
3. Durata simptomelor < 24 ore
4. La etapa de evaluare pacientul nu este în scaun cu rotile sau la pat
5. Glucoza în sânge este cuprinsă între valorile < 60 sau >400 mg/dL sau <2.8 ori >22.2
mmol/l 10
6. Asimetrie evidentă (partea dreaptă faţă de cea stângă) în oricare din următoarele categorii
de examenare: Dacă punctele 1-6 sunt toate marcate cu răspunsul “Da” se înştiinţează
spitalul înainte de sosire despre un pacient cu posibil AVC. Interpretare: 97% din cei cu scor
LAPSS pozitiv vor avea AVC (specificitate – 97%).
24. Voletul costal. Definiție, semne clinice. Managemntul la etapa prespital și în

DMU/UPU.
Definitie : Segment de perete toracic desolidarizat rezultat al fracturii a doua sau mai multe
coaste pe cel putin doua linii de fractura (volet) sau pe o linie de fractura si una de disjunctie
condro-costala sau condro-sternala ce joaca rol de balama (hemivolet). Fragmentul este
scos din functia peretelui toracic si se supune altor legi de presiune.
Fiziopatologie
1. Respiratia paradoxala = in inspir voletul se infunda, in expir proemina
2. Aerul pendular = in inspir aerul trece din plamanul afectat in plamanul sanatos in care se
dezvolta presiune negativa mai mare, in expir aerul trece invers
3. Balansul mediastinal = miscarea mediastinului spre partea sanatoasa in inspir si invers in
expir
● La acestea se mai adauga:

○ contractura musculara antalgica reflexa si limitarea antalgica a amplitudinii miscarilor
respiratorii ca in orice fractura costala simpla
○ tusea ineficienta
○ contuzia pulmonara cu efectele ei pe echilibrul ventilatie- perfuzie, contuzia palmanului
subiacent fiind intotdeauna prezenta
● Clinic: dispnee, durere in focar, cianoza, torpoare, miscare paradoxala parietala,

crepitatii osoase
● Sonoritatea pulmonara si murmurul vezicular pot fi normale sau corespunzatoare hemo
sau pneumotoraxului asociat.
● Radiologic : fracturi costale (linii de fractura duble de cel putin doua coaste),+/- revarsate
pleurale (aer, sange)
● Obiectiv principal = suprimarea miscarii paradoxale
1. Prim ajutor : contentie (compresia externa = mentinerea voletului infundat)

○ aplicare brat pe torace
○ compresie manuala
○ decubit lateral pe volet
○ pelota
2. Spital :
○ 1.Stabilizarea pneumatica interna
○ 2. Fixatoare externe
○ 3. Osteosinteza
○ 4. Suspensia
25. Numiți ritmurile șocabile. Descrieție algoritmul de RCR și C n aceste ritmuri.

Fibrilaţia ventriculară/Tahicardia ventriculară fără puls
În prezenţa ritmului şocabil FV/TV fără puls:
Se administrează 1 şoc (150-200 J bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J monofazic.
Se iniţiază imediat RCR şi C timp de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci cicluri
compresiunii toracice – ventilării de 30:2).
În persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR şi C
pentru 2 minute. Dacă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează
adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc.
Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea şoc, se administrează intravenos
amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc.
Se va continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând medicaţia – shok-
RCR şi C – evaluarea ritmului.
Revenire la Circulaţia Normală se evaluează adulţi

Pl şi TA
Creştere bruscă a PETCO2≥40 mm Hg
Monitoringul intraarterial – unde de presiune arterială
Energia şocului electric
Bifazic: Recomandată doza iniţială 120-200J(150-200); dacă nu este cunoscută, de utilizat
doza maximă. Al 2-lea şi următoarele sunt echivalente, pot fi luate în consideraţie şi doze
mai mari
Monofazic: 360J
În tratamentul FV asigurarea calităţii RCR şi C şi defibrilarea sunt esenţiale.
Medicamentele utilizate în tratamentul FV: Epinefrina Amiodarona Lidocaina (în lipsa
amiodaronei).
O FV în termeni precoci poate răspunde la un şoc electric şi aceşti termeni au fost stabiliţi de
AAC în Ghidul RCR şi C (2000) pentru stopurile cardiorespiratorii în prespital până la 5
minute şi intraspitaliceşti până la 3 minute .

de dezpbstrucție aeriană care constă in hiperextensia capului, subluxatia anterioara a
mandibulei ( manevra Esmarch) și deschiderea gurii,revizia și indepărtarea corpilor străini
vizibili.
vizibili.
produc laringospasm
27. Defibrilarea. Tipuri de defibrilatoare. Doza de energie electrică în conformitate cu

vârsta și scopul utilizării. Măsuri de siguranță necesare de respectat în timpul
defibrilării.
DEFINITIE: Defibrilarea constituie aplicarea unui şoc electric miocardului pentru a realiza
simultan depolarizarea tuturor sau a majorităţii fibrelor miocardice şi a permite prelungirea
controlului de către structurile naturale generatoare de impulsuri. Defibrilarea este definită ca
„terminarea fibrilaţiei” sau, mai precis, absenţa fibrilaţiei ventriculare/tahicardiei ventriculare
fără puls (FV/TV) la cinci secunde după livrarea şocului; totuşi, scopul tentativei de
defibrilare este de a restabili un ritm organizat şi o circulaţie spontană.
Defibrilare cardiacă – metoda de tratament prin eliberarea dozelor terapeutice de energie
electrică (șocuri electrice) cordului afectat de FV sau TV fără puls pentru al forța de a trece
la un ritm cardiac normal.
TIPURI DE DEFIBRILATOARE MANUALE

Defibrilatoare manuale externe monofazice
Defibrilatoare manuale externe bifazice
Defibrilatoate manuale interne monofazice
Defibrilatoare manual interne bifazice
Efectuarea defibrilării externe automată.

Dozele de energie aplicate:
• Adulți: Defibrilator: Bifazic • CER - 150 -200 J; • Defibrilator Monofazic – 360 J;
Copii: 4 J/Kg indiferent de tipul defibrilatorului.
Imediat după sosirea DAE:
1. Deschideţi DAE şi ataşaţi padelele direct pe toracele descoperit al pacientului. Prima
padelă se plasează pe linia medio-axilară stângă chiar sub axilă. A doua padelă se plasează
chiar sub clavicula dreaptă.
2. Dacă sunt prezenţi mai mulţi salvatori, RCR şi C trebuie continuată în timpul ataşării
padelelor pe toracele pacientului.
3. Vor fi urmate comenzile verbale sau cele afişate.
4. Asiguraţi-vă că nimeni nu atinge victima în timp ce DEA analizează ritmul
• salvatorul va apăsa butonul de şoc conform indicaţiilor (DAE complet automate vor
administra şocurile direct);
• continuaţi imediat RCR şi C cu un raport compresiuni:ventilaţii de 30:2.
După administrarea şocului DEA vă va indica reluarea imediată a RCR şi C cu 30 de
compresiuni toracice urmate de 2 ventilaţii și se va continua conform indicaţiilor verbale sau
ale celor afişate.
Siguranţa defibrilării necesită respectarea următoarelor cerinţe:
• nu ţineţi ambele padele în aceeaşi mână;
• încărcarea padelelor o efectuaţi după aplicarea lor pe toracele bolnavului;
• în cursul aplicării şocului evitaţi contactul direct sau indirect cu bolnavul;
• înlăturaţi urmele de lichide de pe toracele pacientului;
• sursa de oxigen trebuie îndepărtată la cel puţin 1 metru de la locul defibrilării;
31. Definiți indicele de șoc, presiunea pulsatilă, pulsul central, pulsul periferic, pulsul
capilar.(TEMA: hemoragii, soc hipovolemic)
Evaluarea aproximativă a hipovolemiei :
Indicele de şoc M. Allgower: reprezintă raportul pulsului la tensiunea arterială sistolică. În
raport cu valoarea indicelui de şoc Allgower se estimează şi pierderile de VSC, exprimate
procentual:
60/120 sau 70/140 = 0,5 = normovolemie
80/100 = 0,8 = deficit 10-20% din VSC
100/100 = 1,0 = deficit 20-30% din VSC
120/80 = 1,5 = deficit 30-50% din VSC
140/70 = 2,0 = peste 50% din VSC
Circulaţia şi controlul hemoragiei
Identificarea hemoragiei externe
Puls - calitatea, frecvenţa
Prezenţa pulsului: la artera radială - T/A sist. > 90 Mm. Hg
la artera femurală > 80 Mm. Hg.
prezenţa la a. carotidă > 70 Mm. Hg
Coloraţia tegumentelor şi mucoaselor
Monitorizarea TA
Pulsul capilar
Pentru a testa pulsul capilar, apăsaţi fie pe faţa dorsală a (lojei unghiale) piciorului sau a
mâinii cu degetul mare pentru câteva secunde. Atunci când înlăturaţi degetul, pielea normală
va arăta o zonă de paloare, întorcându-se la culoarea normală în 2 secunde. Dacă
refacerea la o culoare normală durează mai mult de 2 secunde, atunci pulsul capilar este
întârziat. Aceasta poate indica o perfuzie neadecvată.
32. Tehnica aplicării măști laringiene și a I-gelului. Avantaje și dezavantaje.

Masca laringiana - masca gonflabila ce se fixeaza la nivel laringian.
- permite ventilatia
- nu previne aspiratia
- contraindicata la pacienti constienti cu reflex glotic prezent
- poate opune rezistenta la introducere
Masca laringiana - Proseal

Avantaje: se introduce repede, marimi variate, ventilatie mai efectiva decat cu masca faciala
si balonul, nu este necesara laringoscopia, poate fi utilizata de catre personalul cu pregatire
medie
Dezavantaje: prezinta garantie absoluta impotriva aspiratiei, nu se recomanda in cazul in
care este nevoie de o presiune mare de ventilatie, caile aeriene nu pot fi aspirate
Masca laringiană, i-gel: Compus dintr-un elastomer termoplastic (silicon) medical, masca
laringiană i-gel este un dispozitiv supraglotic fără manşetă gonflabilă, care asigură datorită
proprietăţilor siliconului o izolare a structurilor anatomice faringiene, laringiene şi
perilaringiene, cu evitarea leziunilor de compresiune. Corpul măştii i-gel Öncorporează o
zonă dură care previne muşcarea dispozitivului (care ar avea drept consecinţe nefaste
obturarea sau distrugerea dispozitivului) şi un tub subţire pentru drenaj esofagian.
Este foarte uşor de inserat cu o minimă instruire prealabilă. Dimensiunile măştii laringiene i-
gel variază de la mărimea 1 pentru pacienţii neonatali, cu greutatea < 5 kg, pánă la mărimea
5 pentru pacienţii adulţi > 90 kg.
Paşii care trebuie urmaţi pentru inserţia corectă a măştii i-gel:
deschiderea pachetului care conține masca i-gel
scoateți masca i-gel din carcasa ei rigidă
prindeți masca de zona dură
poziționați partea cu deschidere spre bărbia pacientului
introduceți i-gelul și inaintați in jos și posterior de-a lungul palatului dur apăsánd continuu dar
ușor, pánă cánd intámpinați o rezistență definitivă
zona dură trebuie să fie la nivelul incisivilor
atașați balonul conectat la oxigen și ventilați pacienul.
După ce s-a obţinut o rezistenţă definitivă iar dinţii sunt la nivelul zonei dure, nu mai apăsaţi
in mod repetat masca şi nu forţaţi inserţia. Nu ar trebui incercată inserţia corectă a i-gel mai
mult de 3 ori. Nu este necesar să introduceţi degetele in gura pacientului in timpul procesului
de inserţie a dispozitivului.
33. Ventilarea cu Balonul AMBU. Metode de ventilare artificială.

Manevrele de respiraţie artificială: ventilaţie pe mască facială şi pe mască şi balon AMBU.
Ventilarea artificială gură-mască este executată prin utilizarea unei măşti faciale de buzunar.
Pentru asigurarea ventilaţiei gură-la-mască trebuie executaţi următorii paşi:
- Salvatorul trebuie să se poziţioneze la capul pacientului şi să deschidă caile respiratorii.
Poate fi necesară curăţirea căilor respiratorii obstructive.
Dacă este necesar, aplicaţi o pipă orofaringeală pentru a menţine deschise căile respiratorii.
- Conectaţi oxigenul la portul de intrare al oxigenului, viteza de livrare 15 l/min.
Dacă oxigenul nu este disponibil imediat, începeţi ventilaţie gura-la-mască.
- Poziţionaţi masca pe faţa pacientului astfel încât apexul (vârful triunghiului) să fie la baza
nasului, iar baza să fie între buza inferioră şi proeminenţa bărbiei (centraţi orificiul de
ventilare deasupra gurii pacientului).
- Ţineţi masca ferm în loc, în timp ce menţineţi o înclinare adecvată a capului, prin:
- Plasarea degetelor mari peste mijlocul de sus al măştii, degetele arătător şi mijlociu peste
mijlocul de jos;
- Cu inelarul şi degetul mic ridicaţi mandibula spre mască.
- Respiraţi profund şi suflaţi în orificiul măştii sau a valvei cu o singură direcţie. Fiecare
ventilare trebuie să fie executată la 1-2 sec. la adulţi.
Evaluaţi dacă se ridică cutia toracică.
- Salvatorul trebuie să înlăture gura sa de la orificiu între respiraţii şi să permită expirarea
pasivă.
Resuscitatoarele manuale cu balon autoexpansibil Ambu, Laerdal.
Respiraţie artificială cu balonul portabil autoexpansibil. Acest tip de ventilare face parte din
metodele mecanice neautomate, efectuată cu resuscitatoarele manuale cu balon
autoexpansibil Ambu, Laerdal s.a. Baloanele autoexpansibile au volume diferite; pentru nou-
născuţi au o capacitate de 250 ml aer, pentru sugari 450-500 ml, pentru copii 600-1000 ml şi
adulţi 1500-2000 ml aer. În resuscitarea cardiorespiratorie la nou-născuţi şi la sugari ne
folosim de baloane cu capacitate 450-500 ml pentru a asigura o respiraţie mai eficientă.
Volumul de aer insuflat fără suplimentare de O2 constituie la adulţi 10 ml/kg (700-1000 ml)
în 1 secundă. Volumul de aer insuflat cu suplimentare de O2 constituie 6-7 ml/kg (400-600
ml) timp de 1 secundă. La copii consumul de O2 constituie 6-8 ml/kg pe 1 min., la adulţi 3-4
ml/kg/ min.
34. Numiți ritmurile șocabile și non șocabile. Algoritmul de RCR și C la un copil de 1-8
ani.
- Ritmurile şocabile: - fibrilaţie ventriculară, - tahicardie ventriculară fără puls.
- Ritmurile nonşocabile: - contracţiile cardiace neefective (ritm idioventricular, disociaţie
electromecanică), - asistolia ventriculară.
RCR și C face parte dintr-un protocol mai larg de terapie cardiacă de urgență, care cuprinde
3 etape: I. Suportul Vital Bazal (SVB) adulți și copii: A (Airway) – căi aeriene B (Breath) –
respirație C (Circulation) – circulație / masajul cardiac extern
II. Suportul Vital Avansat (SVA): A. Suportul Vital Avansat Cardiac (SVAC) B. Suportul Vital
Avansat Traumatic (SVAT) C. Suportul Vital Avansat Pediatric (SVAP) D (Drugs) –
medicamente E (Electrcity) – defibrilare electrică F (Fluids) – perfuzii intravenoase
III. Asistența Postresuscitare Integrată (APRI) – terapia orientată spre refacerea interală a
funcțiilor cerebrale. G (Gauge) – monitorizarea funcțiilor vitale (respratorie, cardovasculară și
neurologică) H (Hypotermia) – resuscitare cerebrală, terapie de restabilire a funcțiilor
neuronale I (Intensive Care) – terapie intensivă postresuscitare a encefalopatiei anoxice: -
combaterea sindr. de reperfuzie, edemului cerebral - controlul respirației și circulației -
reechilibrare hidro-electrolitică, acido-bazică și nutritivă - terapie reologică și anticoagulantă -
profilaxia infecțiilor
RCRC se efectuează în caz de instalare bruscă şi acută a stopului cardiac

Masuri de prevenție a Stopului Cardiorespirator la copii;
1. Resunoașterea și RCR şi C promptă cu accente pe compresiuni toracice;
2. Accesul la serviciile de urgenţă 903 (112) cu personal instruit și dotat tehnologic
3. Suport Vital Avansat Pediatric calitativ
4. Asistenţă post-resuscitare integrată
Copilul răspunde/reacționează verbal sau prin mișcare:

• se lasă în poziția în care este găsit (dacă nu este în continuare în pericol)
• se verifică starea lui și se cheamă ajutor, dacă e cazul
• se reevaluiază periodic
• Se strigă după ajutor
• Se întoarce cu grijă copilul pe spate
• Se deschid căile aeriene CA prin: extensia capului și ridicarea mandibulei
Copilul respiră NORMAL:

• Se întoarce în poziție laterală de siguranță PLS
• Se solicită ajutor
• Se verifică dacă respirația este continuă
Respirație ANORMALĂ sau ABSENTĂ:

• se îndepărtează cu grijă orice obstacol evident din căile respiratorii. Nu se curăță „pe orb”,
cu degetul!
• se administrează inițial 5 ventilații salvatoare
VENTILAȚII LA COPILUL PESTE 1 AN

-extensia capului și bărbia ridicată
- se pensează nasul cu indexul și policele mâinii de pe frunte
-se inspiră
- se plasează buzele etanș în jurul gurii copilului
-se insuflă constant 1 – 1,5 secunde, urmărindu-se ridicarea toracelui
-se îndepărtează gura de victimă, menținând capul în extensie,
-se privește toracele revenind la pozițiz inițială
SE REPETĂ DE 5 ORI
La copiii sub 8 ani, în caz de submersie, traumatism, supradozaj cu toxice sau obstrucţie de
căi respiratorii, inițial se face resuscitarea timp de un minut, urmată de anunţarea sistemului
medical de urgenţă – regula „Apel rapid”.
Respiratia normala copii- • Copil (1- 8 ani) - 15-30 resp/ min
Când se inițiază compresiunile toracice? .

-Dacă NU există semne de viață,
-dacă NU se palpează puls cu frecvență mai mare de 60 bătăi/minut, întrun interval de 10
secunde:
! se inițiază compresiunile toracice
! se combină ventilațiile salvatoare cu compresiunile toracice
Compresiunile sternale
- la o lățime de deget deasupra apendicelui xifoid
-se comprimă sternul cu cel puțin 1/3 din diametrul antero-posterior al toracelui
-se apasă tare și repede
-toracele trebuie să revină la dimensiunile inițiale între compresiuni
- frecvența = 100/minut (maxim 120/min)
Compresiuni sternale > copil 1 an se plasează podul palmei, cu degetele ridicate, în poziție
verticală, deasupra toracelui victimei pentru copii mai mari sau salvatori mai scunzi: se
folosesc ambele mîini, cu degetele întrepătrunse
Când se întrerupe RCP?

-copilul prezintă semne de viață: începe să se trezească, se mișcă activ, deschide ochii,
respiră normal, tușește sau se palpează cert pulsul cu frecvența mai mare de 60/min
-sosește echipa de resuscitare calificată
- se epuizează salvatorul
-dacă sunt mai mulți salvatori, aceștia vor schimba rolurile la 2 minute (6 cicluri 15:2),
schimbul se va face în max. 5 sec,
!SVB se va întrerupe pentru reevaluarea victimei numai dacă aceasta prezintă respiraţii
normale
Compresiuni sternale la copii de la 1 la 8 ani

• Compresiunile sternale se fac cu o mînă.
• Locul pe stern se găseşte ca la adulţi.
• Mîna întinsă, perpendicular pe sternul victimei, apăsăm pe stern 3-4 сm
• Un salvator – 30:2
• Doi salvatori – 15:2
• Cu frecvenţa 100/min
CRITERIILE DE APRICIERE A EFECTUĂRII CORECTE A RCP

Recolorarea tegumentelor (micşorare cianozei)
Determinarea pulsului la a.carotidă sau a. brahială
Dispariţia midriazei (îngustare pupilelor)
Se constată mişcări spontane ale cutiei toracice şi ale membrelor
35. Reacțiile alergice și șocul anafilactic. Algoritmul de managemnt al reacțiilor

alergice și al șocului anafilactic. Dezobstrucția căilor respiratorii la copii-sugari.
Anafilaxia - reacţie alergică sistemică, severă, potenţial fatală, care apare acut după contact
cu alergenul
ALGORITMUL DE TRATAMENT
· Stoparea expoziţie la antigen
· Extragerea acului în caz de înţepături
· Asigurarea poziţiei antişoc
· A-menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
· B- asistenţa respiraţiei, intubaţie orotraheală, oxigenoterapie 8-10 l/min
· C- resuscitarea volemică, 2 accese venoase periferice sau 1 acces venos central
· EPINEFRINA (1: 1000) 0,01 mg/kg (propusă din anul 1925) max 0,5 mg I.M.
DOZA SE REPETĂ LA FIECARE 5 MINUTE (0,5+0,5+0,5+0,5) MAX 2 MG
REECHILIBRARE VOLEMICĂ OBLIGATOR!!!!!!! din cauză, că timp de 10 minute are loc

extravazarea a 50% din VSC
Soluţii cristaloizi , Sol. Salina 0,9%, Sol. Ringer Adulţi 5-10-20 ml/kg primele 5 minute
Copii 20-30 ml/kg prima oră HEAS -500 ml
Adrenalină 0,5-5 mkg/min IV in perfuzie
Risc de aritmii cardiace severe, Risc de infrarct acut de miocard
Se va administra în prezenţa echipamentului pentru SUPORT VITAL AVANSAT
ANTIHISTAMINICE: Diphenhydramină 0,25 mg/kg PO/ IM/ IV (max 75 mg) Chlophenamina
0,2mg/kg, Ranitidine 1-2 mg/kg, IM/IV Adulţi - max 300 mg, Copii - max 50 mg
CORTICOSTEROIZI: Hidrocortison 5-10 mg/kg IV Prednisolon 1-2 mg/kg IV

Methylprednisolon 2 mg/kg IV (max 250 mg) Neefectivi în reacţii prelungite
BRONHODILATATOARE: Salbutamol ( Albuterol) aerosol 1 puf (0,2 mg), la necesitate

readministrare la 1-2 min Fenoterol (Berotec) aerosol 1 puf (0.1 mg) la necesitate
readministrare la 1-2 min Sol Aminofilină (Eufilină) 5-6 mg/kg i/v lent 20-30 min, urmat de 0,5
mg/kg/oră Sol. Sulfat de Magnesiu 40/ mg/kg timp de 20 min
CONCLUZII:
ANAFILAXIA:
-Sindrom multisistemic, rezultă din eliberarea sistemică de mediatori din mastocite şi
bazofile
--Început acut.
--Varietate de simptoame de la medii pînă la fatale Ig E sau non-Ig E mediatoare
--Adrenalina şi oxigenoterapia sunt cei mai importanţi agenţi terapeutici în Anafilaxie.
--Repleţia volemică şi spitalizarea este esenţială în caz de hemodinamică instabilă sau
Anafilaxie refractară la tratamentul standard
Dezobstruare- copil sugar:
Amplasați sugarul pe braţul salvatorului, cu capul aplecat înainte, cu fața în jos în aşa fel ca
să fie mai jos ca toracele.
Efectuaţi 5 lovituri pe spate, între cei doi omoplaţi, cu partea tenară și hipotenară.
Dacă loviturile pe spate nu sînt eficace, atunci:
Întoarceţi sugarul pe spate, întindeţi-l, cu capul aplecat, pe antebraţul salvatorului.
Efectuaţi 5 compresiuni sternale. Verificaţi încă o dată dacă corpul străin nu este în gură.
Compresiunile sunt efectuate cu 2 degete, în mijlocul pieptului, pe jumătatea inferioară a

sternului. Dacă sugarul reîncepe să respire, începeţi să vorbiţi cu el ca să-l calmaţi, dar
continuaţi să-l suprovegheaţi. Dacă sugarul nu respiră în continuare dar rămîne conştient:
Se repetă succesiv ciclul de manopere alternînd loviturile în spate cu compresiunile sternale.
NB! Continuaţi pînă ce se va elimina corpul străin și va fi reluată ventilarea spontană a

sugarului.
Cind sistam manevrele?
Ø corpul străin este eliminatØ sosește ajutor calificatØ epuizarea salvatorului
Recomandari: Vigilența adulților, părinților, Copilul este mai rapid și mai curios decît
credem noi maturii
Profilaxia:
Supravegherea permanentă a copilului. Jucăriile care constau din piese mici vor fi înlăturate
din preajma copilului de vârstă fragedă. De alimentat copilul cu alimente după vîrstă. De
cultivat copilului cultura mesei: să muște bucăți mici, să mestece bine, pentru a evita
sufocarea cu alimente
36. Imobilizarea pacientului pe scîndura lungă.

Principiile unei bune imobilizari:
-doar după stabilizarea funcţiilor vitale
-să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat
- să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură
-să fie adaptată segmentului afectat
- să fie simplă
- necompresivă
-în poziţia fiziologică a membrului
-să nu determine durere
-să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură
Pentru efectuare avem nevoie de 3-4 salvatorii (cel care lînga capul este principal, el da
comande)
Imobilizarea coloanei cervicale se face in prima faza manual.
1. Dupa fixarea manuala a capului si a gatului, montati gulerul cervical, care aduce o fixare
suplimentara, dar mențineți si fixarea manuala pana la imobilizarea completa a coloanei.
2. Așezarea bolnavului pe targă se face in decubit dorsal, cu capul în usoara extensie, cu un
sul (cearsaf, prosop, haina) sub ceafă și altul la nivelul coloanei lombare.
3. La comandă, 2 salvatori întorc victima (Pentru a se întoarce, medicul trebuie să-și așeze
mâinile sub umerii și genunchii șoldului pacientului.)
4. al 3 salvator mută placa cât mai aproape. În timpul întoarcerii se verifică leziuni - vertebre,
coastele, scapula, zona lombară, căutând alte plăgi, hemoragii, echimoze, fracturi.
5. La comanda se întoarce pacientul pe scândura. Verificăm daca pacientul sta drept pe
scândura.
6. Fixam pe pacientul cu centuri la nivelul fruntei, cutiei toracice, șolduri, mai sus de
genunchi si gleznei.
Dupa fixarea pacientului trebuie de evaluat starea pacientului: respiratie (Ascultați zgomotele
respirației • Simțiți fluxul de aer expirat • Priviți mișcarea cutiei toracice • Evaluarea
respirației nu trebuie să depășească 10 secunde ), pulsul și conștiența
37. Descrieți RCR și C la nou născuți, sugari, și copii de 1-8 ani. Suportul vital avansat
pediatric (SVAP).
Cauza cea mai frecventă de SCR la copil = insuficiența respiratorie
RCR și C - protocol mai larg de terapie cardiacă de urgență,cuprinde 3 etape:

I. Suportul Vital Bazal (SVB) adulți și copii: A (Airway) – căi aeriene B (Breath) – respirație C
(Circulation) – circulație / masajul cardiac extern
II. Suportul Vital Avansat (SVA): A. Suportul Vital Avansat Cardiac (SVAC) B. Suportul Vital
Avansat Traumatic (SVAT) C. Suportul Vital Avansat Pediatric (SVAP) D (Drugs) –
medicamente E (Electrcity) – defibrilare electrică F (Fluids) – perfuzii intravenoase
III. Asistența Postresuscitare Integrată (APRI) – terapia orientată spre refacerea interală a
funcțiilor cerebrale. G (Gauge) – monitorizarea funcțiilor vitale (respratorie, cardovasculară și
neurologică) H (Hypotermia) – resuscitare cerebrală, terapie de restabilire a funcțiilor
neuronale I (Intensive Care) – terapie intensivă postresuscitare a encefalopatiei anoxice: -
combaterea sindr. de reperfuzie, edemului cerebral - controlul respirației și circulației -
reechilibrare hidro-electrolitică, acido-bazică și nutritivă - terapie reologică și anticoagulantă -
profilaxia infecțiilor
RCRC se efectuează în caz de instalare bruscă şi acută a stopului cardiac

Masuri de prevenție a Stopului Cardiorespirator la copii;
1. Resunoașterea și RCR şi C promptă cu accente pe compresiuni toracice;
2. Accesul la serviciile de urgenţă 903 (112) cu personal instruit și dotat tehnologic
3. Suport Vital Avansat Pediatric calitativ
4. Asistenţă post-resuscitare integrată
Copilul răspunde/reacționează verbal sau prin mișcare:

• se lasă în poziția în care este găsit (dacă nu este în continuare în pericol)
• se verifică starea lui și se cheamă ajutor, dacă e cazul
• se reevaluiază periodic
• Se strigă după ajutor
• Se întoarce cu grijă copilul pe spate
• Se deschid căile aeriene CA prin: extensia capului și ridicarea mandibulei
Copilul respiră NORMAL:

• Se întoarce în poziție laterală de siguranță PLS
• Se solicită ajutor
• Se verifică dacă respirația este continuă
Respirație ANORMALĂ sau ABSENTĂ:

• se îndepărtează cu grijă orice obstacol evident din căile respiratorii. Nu se curăță „pe orb”,
cu degetul!
• se administrează inițial 5 ventilații salvatoare
VENTILAȚII LA COPILUL PESTE 1 AN

-extensia capului și bărbia ridicată
- se pensează nasul cu indexul și policele mâinii de pe frunte
-se inspiră
- se plasează buzele etanș în jurul gurii copilului
-se îndepărtează gura de victimă, menținând capul în extensie,
-se privește toracele revenind la pozițiz inițială
SE REPETĂ DE 5 ORI
VENTILAȚII SALVATOARE LA SUGAR:

-capul în poziție neutră și bărbia ridicată
- se inspiră
-se plasează buzele etanș în jurul gurii și nasului copilului
-se îndepărtează gura de victimă, menținând capul în poziție neutră și bărbia ridicată,
-se privește toracele revenind la poziția inițială
La copiii sub 8 ani, în caz de submersie, traumatism, supradozaj cu toxice sau obstrucţie de
căi respiratorii, inițial se face resuscitarea timp de un minut, urmată de anunţarea sistemului
medical de urgenţă – regula „Apel rapid”.
Respiratia normala copii- • Copil (1- 8 ani) - 15-30 resp/ min
Când se inițiază compresiunile toracice? .

-Dacă NU există semne de viață,
-dacă NU se palpează puls cu frecvență mai mare de 60 bătăi/minut, întrun interval de 10
secunde:
! se inițiază compresiunile toracice
! se combină ventilațiile salvatoare cu compresiunile toracice
Compresiunile sternale
- la o lățime de deget deasupra apendicelui xifoid
-se comprimă sternul cu cel puțin 1/3 din diametrul antero-posterior al toracelui
-se apasă tare și repede
-toracele trebuie să revină la dimensiunile inițiale între compresiuni
- frecvența = 100/minut (maxim 120/min)
Compresiuni sternale > copil 1 an se plasează podul palmei, cu degetele ridicate, în poziție
verticală, deasupra toracelui victimei pentru copii mai mari sau salvatori mai scunzi: se
folosesc ambele mîini, cu degetele întrepătrunse
Când se întrerupe RCP?

-copilul prezintă semne de viață: începe să se trezească, se mișcă activ, deschide ochii,
respiră normal, tușește sau se palpează cert pulsul cu frecvența mai mare de 60/min
-sosește echipa de resuscitare calificată
- se epuizează salvatorul
-dacă sunt mai mulți salvatori, aceștia vor schimba rolurile la 2 minute (6 cicluri 15:2),
schimbul se va face în max. 5 sec,
!SVB se va întrerupe pentru reevaluarea victimei numai dacă aceasta prezintă respiraţii
normale
Compresiuni sternale la copii de la 1 la 8 ani

• Compresiunile sternale se fac cu o mînă.
• Locul pe stern se găseşte ca la adulţi.
• Mîna întinsă, perpendicular pe sternul victimei, apăsăm pe stern 3-4 сm
• Un salvator – 30:2
• Doi salvatori – 15:2
• Cu frecvenţa 100/min
38.Ventilarea prin mască și cu sac AMBU la adulți. Indicații, contraindicații. Reguli de

utilizare.
Resuscitatoarele manuale cu balon autoexpansibil Ambu, Laerdal.

Respiraţie artificială cu balonul portabil autoexpansibil - face parte din metodele mecanice
neautomate, efectuată cu resuscitatoarele manuale cu balon autoexpansibil Ambu, Laerdal
s.a. Baloanele autoexpansibile au volume diferite; pentru nou-născuţi au o capacitate de 250
ml aer, pentru sugari 450-500 ml, pentru copii 600-1000 ml şi adulţi 1500-2000 ml aer. În
resuscitarea cardiorespiratorie la nou-născuţi şi la sugari ne folosim de baloane cu
capacitate 450-500 ml pentru a asigura o respiraţie mai eficientă. Volumul de aer insuflat
fără suplimentare de O2 constituie la adulţi 10 ml/kg (700-1000 ml) în 1 secundă. Volumul
de aer insuflat cu suplimentare de O2 constituie 6-7 ml/kg (400-600 ml) timp de 1 secundă.
La copii consumul de O2 constituie 6-8 ml/kg pe 1 min., la adulţi 3-4 ml/kg/ min.
39.Tehnica Traheostomiei. Indicații, contraindicații. Avantaje, dezavantaje.
Avantajul
1.- scaderea efortului respirator în comparaţie cu ventilarea naso şi orofaringeală, prin
micşorarea obstacolelor de trecere a aerului.
2.- tuburile traheostomice sînt mai comfortabile decît cele endotraheale, deoarece necesită o
sedare a pacientului mai slabă, iar pacienţii au posibilitatea de a vorbi şi se alimenta.
Dezavantajul
1.- aerul inspirat ocoleşte căile aeriene superioare şi nu este purificat, umectat şi incălzit
pînă la pătrunderea în trahee şi plamîni. În rezultat are loc iritarea şi uscarea epiteliului
traheobronşic, cu secreţia adundentă de mucus cauzată la fel şi de răspunsul organismului
uman la corpii straini – tubul de ventilare.
2.- odata cu mărirea cantităţii de mucus, are loc şi scăderea vîscozităţii acesteia ceea ce
poate provoca obstruarea căilor respiratorii sau a tubului traheostomic. La fel se dereglează
clearance-ul muco-ciliar,cauzat de imposibilitatea mişcării ascendente a mucusului din
cauza tubului traheostomic şi metaplazierea epiteliului ciliat ca rezultat al aerului inspirat
uscat.
Indicaţii
1.Obsturcţia mecanică a căilor aeriene superioare
2.Protecţia arborelui traheobronşic la pacienţii cu risc de aspiraţie
3.Stopul respirator, insuficienţa respiratorie
4.Intervenţii chirurgicale complicate la nivelul capului şi gîtului, cînd e necesara ventilarea
artificiala indelungata.
Traheostomia chirurgicală. Tehnica. - anestezie locala sol. Lidocaini 1% - incizie verticala
de 6 cm de la cartilajul tiroid, sau orizontală la nivelul inelelor 2-3 ale traheii - dilatarea plăgii
pe linie mediana cu incizarea istmului glandei tiroide - la vizualizarea peretelui anterior al
traheii se introduce în trahee sol. Dicaina 2% - 0,5ml - incizia: - traheostomia superioară
între inelele 2-3 - traheostomia medie între inelele 3-4 - traheostomia inferioară între inelele
4-5 - în orificiul format se introduce tubul traheostomic - suturarea mărginilor plăgii
tegumentare la marginile plăgii în trahee
40. Indicații, contraindicații, avantaje, dezavantaje de utiilizare a măștii laringiene și I-

gelului.
Masca laringiană (A.Brain, 1983). Masca laringiană Intravent este alcătuită dintr-un tub care
se conectează proximal la circuitul respirator printr-un conector standard de 15 mm, capătul
distal fiind ataşat la mască eliptică care se umflă printr-un tub pilot. Masca laringiană
constituie un sistem tubular de menţinere a permeabilităţii căilor aeriene superioare. Are în
structura sa un tub cu diametrul de 8-10 mm şi o manşetă gonflabilă eliptică. Manşeta după
umflare creează contact etanș cu orificiul laringian. Cartilajele tiroid şi cricoid sunt deplasate
uşor înainte pe măsură ce manşeta se umflă. Supradistensia manşetei (peste 38 mm Hg) poate
comprima fluxul capilar mucos. Partea distală se acomodează bine în faringele inferioar, care
are structura fibromusculară mai puţin rigidă decât traheea. Se introduce în stadiul 3/1 al
anesteziei generale, care permite toleranţa măştii(Tabelul 2). Porţiunea gonflabilă va fi
complet dezumflată şi lubrifiată cu gel pe faţa sa externă (care nu va veni în contact cu
laringele)
I-gel Se folosește în cazuri care necesită intubație, dar aceasta este
efectuată de către personal necalificat în acest sens sau când nu sunt
disponibile trusa de intubație și celelalte materiale necesare acestei
manevre.
Se inseră i-gelul și atunci când se presupune ca ar fi o intubație

dificilă: gravide, pacienți cu țesut adipos abundent pericervical, la cei cu
macroglosie, trismus, fracturi cervicale, obezitate morbidă, etc.
Reprezintă o alternativă și în cazul în care s-a tentat intubația clasică,

cu sonde de intubație, dar aceasta nu a reușit.
Avantajele utilizării i-gelului sunt:
- rapiditatea și ușurința inserției, cu o rată de succes la amplasare de 97%

- evită laringospasmul, se instalează orb
- nu provoacă tuse, este bine tolerat de către pacient
- asigură un grad de etanșeitate bună
- nu are balonas gonflabil
- nu dă stimulare hemodinamică
- presiunea de ventilație este mică, nu produce barotrauma
- prezintă un canal gastric pentru trecerea sondei nazo-gastrice
- determină fenomene de compresie minima asupra mucoasei căilor
respiratorii
- sunt disponibile 3 mărimi pentru adulți și 4 mărimi pediatrice
Dezavantaje:
- nu protejează față de aspirația de conținut gastric

- nu se poate ventila eficient obezul, gravida sau pacientul cu edem
pulmonar acut
- aspirarea secrețiilor din căile respiratorii se face cu dificultate
41. Obstrucția de cale respiratorie inferioară. Metode de dezobstrucșie. Indicații,

contraindicații.
OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII INFERIOARE
1. Aspiraţia în căile traheo-bronşice a: • Conţinutului gastric prin vărsătură (Bronhoalveolita
sau Pneumopatia de deglutiţie - sindromul Mendelson); • Sângelui; • Apei;
2. Corpi străini.
3. Infecţii - Crupul viral sau laringotraheobronşita acută virală; - Bronşiolita acută.
4. Reacţii alergice, Şoc anafilactic.
5. Edemul pulmonar acut.
6. Tumori.
METODELE DE DEZOBSTRUCŢIE A CĂILOR AERIENE INFERIOARE
1. Intubaţia endotraheală : - intubaţie cu sonda combinată - intubaţie orotraheală - intubaţie
nazotraheală
2. Cricotireotomia (coniotomie) şi cricotireostomia pe ac
3. Traheotomia
4. Aspiraţia conţinutului traheobronşic cu un aspirator
42. AVC. Definiție. Scale de identificare.Tratamentul al etapa prespital, în DMU/UPU.
Atacul ischemic tranzitor (AIT) – ischemie intr-un teritoriu localizat al creierului, antrenând un
deficit motor, cu durată ce nu depăşeşte 24 de ore, in mod obişnuit, de la câteva minute pînă
la câteva ore şi care regresează fără a lăsa sechele. AIT poate să fie o manifestare clinică
izolată, însă frecvent precede infarctul cerebral (aproximativ în 50% din cazuri).
AIT survin aproximativ în 90% în teritoriul carotidian, în 7% în teritoriul vertebro-bazilar şi 3%
în ambele teritorii
Accident Vascular Cerebral Ischemic (AVCI) – perturbarea funcţională şi/sau morfologică a

ţesutului cerebral, determinată de întreruperea, sau diminuarea bruscă a perfuziei arteriale
in teritoriile cerebrale, provocând necroză localizată a ţesutului cerebral ca consecinţă a
deficitului metabolic celular în raport cu reducerea debitului sangvin cerebral.
Accidentul Vascular Cerebral Hemoragic (AVCH) - reprezintă orice extravazare a sângelui la

nivelul creerului si/sau a meningelui, constituind hemoragie cerebrală şi/sau meningeală
subarahnoidiană).
SISTEME DE SCORURI
Cele mai utilizate SISTEME de SCORURI:

a)Scala FAST (Fase Arm SpeechTest),
b)Scala ROSIER(Recognition Of Stroke In the Emergency Room)(se utilizeaa si in
prespital)
c)Scala LAPSS(Los Angeles Prehospital Stroke Scale), )(se utilizeaa si in prespital)
d)Scala CPSS(Cincinnati Prehospital Stroke Scale), )(se utilizeaa si in prespital)
e)Scala NIHSS (National Institutes of Health Stroke Scale.
Scala FAST (Fase, Arm, Speech, Test)
Scorul FAST(față, brațe,vorbire,timpul) a fost elaborat pentru publicul larg care simpt
instalarea unei slăbiciuni faciale și de membre redusă, o tulburare de vorbire la care se
adaogă noțiunea de timp pentru a sublinia urgența și necesitatea excluderii intermediarilor
de la etapa prespitalicească până la examenul imagistic.
Scorul FAST este un instrument care include 3 parametri;
a)pareza (slăbiciunea) facială, b) pareza (slăbiciunea) in mâini și c) dereglări de vorbire.
Scala FAST
Vorbirea/Limbalul Da Nu?
Paralizie facială Da Nu?
Partea afectată St Dr
Pareza(slăbiciune)inmâini Da Nu?
Partea afectată. St Nu
Pareza facială
De rugat pacientul să zâmbească sau să arate dinții.
De observat asimetria feței-de bifat „Da” dacă observăm un zămbet sau grimasă facială
asimetrică și de notat care parte este afectată.
Pareza mâinii.
De ridicat mâinile la 90o poziție șezândă sau la 450din decubit dorsal si de rugat pacientul
să păstreze poziția pentru 5 sec. Dacă o mâină coboară mai repede sau cade rapid bifează
„Da” și se notează care mâină.
Vorbirea /Limbajul.
De notat tulburările de limbaj și de vorbire,de identificat vorbirea neclară, de urmărit alegerea
cuvintelor. De rugat pacientul să numească obiectele din jur(masă, scaun, dulap ș.a)
Scala ROSIER
Un alt instrument a fost dezvoltat pentru a îmbunătăți pertinența diagnosticului medical de

AVC de către medici in anul 2005 grupul de cercetători care au elaborat Scala FAST au
elaborat și au validat Scala ROSIER pentru utilizare de către medicii DMU/UPU-S/UP
Scala ROSIER utilizează elemente ușor de evaluat din anamneză și examenul
fizic ,obținând un scor intre -2 și +5. Scala ROSIER include integral parametrii FAST și
adăugător pareza membrelor inferioare și dereglările de câmp vizual.
Scala ROSIER deasemenea include evaluarea pierderii de conoștiență sau sincopa și
activitatea convulsivantă și dacă sunt prezente primesc câte un 1 punct.
De determinat glucoza in sânge,scorul pe Scala Glasgow a Comelor și presiunea

arterială. Dacă glucoza in sânge este ≤ 4mmol/l sau mai mare de 22 mmol/l, de
tratat de urgență De bifat un răspuns selectat pentru fiecare criteriu
Scala Rosier are un total de 7 parametri și la un scor ≥ 1 este sugestiv pentru
AVC/AIT iar când scorul este ≤ 0 ne indică lipsa AVC/AIT.
Scala ROSIER are o sensibilitate de 93%, o specificitate de 96% și o valoarea predictivă
pozitivă de 96%.
Scala Prespitalicească Cincinnati de evaluare a AVC.

1. Pareza facială (pacientul este rugat să arate dinţii sau să zâmbească):
· Normal – ambele părţi ale feţei se mişcă în mod egal
· Anormal – o parte a feţei nu se mişcă la fel de bine ca şi cealaltă
2. 2.Pareza mâinilor (pacientul închide ochii şi ţine mânile întinse timp de 10 secunde)
Normal – ambele mâini se mişcă la fel sau ambele mâini nu se mişcă de loc. Se notează
egal. Anormal – o mână nu se mişcă sau o mână coboară în jos în comparaţie cu cealaltă.
Se notează partea dreaptă sau stângă mai slabă
Dereglări de vorbire (pacientul e rugat să spună o propoziție la alegerea D-ră “nu pot învăţa
un câne bătrân trucuri noi”)
· Normal – pacientul utilizează cuvinte corecte fără a estompa sunetele
· Anormal – pacientul estompează sunetele, utilizează cuvinte incorecte sau nu
poate vorbi
Interpretare: În caz dacă cel puţin 1 din aceste 3 semne sunt prezente probabilitatea stroke-
ului este de 72%.
Scala Prespitalicească Los-Angeles a stroke-ului (LAPSS)
1. Vârsta peste 45 de ani
2. Istoric de epilepsie sau absenţa convulsiilor
3. Durata simptomelor < 24 ore
4. La etapa de evaluare pacientul nu este în scaun cu rotile sau la pat
5. Glucoza în sânge este cuprinsă între valorile < 60 sau >400 mg/dL sau <2.8 ori
>22.2 mmol/l
6. Asimetrie evidentă (partea dreaptă faţă de cea stângă) în oricare din următoarele
categorii de examenare:
Dacă punctele 1-6 sunt toate marcate cu răspunsul “Da” se înştiinţează spitalul înainte de
sosire despre un pacient cu posibil AVC. Interpretare: 97% din cei cu scor LAPSS pozitiv
vor avea AVC (specificitate – 97%).
Tratament:
Măsuri generale,prespital :
1. ABC;
2. Transport pe brancardă în decubit dorsal, cu extremitatea cefalică ridicată la 30o;
3. Controlul şi menţinerea permeabilităţii căilor aeriene(aspiraţia secreţiilor);
4. Profilaxia sindromului de aspiraţie;
5. Oxigenoterapie prin mască cu decubit 2-4 l/min (bolnav conştient) sau intubaţie
orofaringiană, sau
6. Intubaţie endotrahială şi ventilaţie mecanică (bolnav inconştient);
7. Monitorizarea stării de conştiinţă (GCS) şi a statusului neurologic; Monitorizarea
hemodinamică :
8. Tensiune arterială;
9. Puls;
10. Puls capilar;
11. Monitorizarea ECG 12 derivații;
12. Pulsoximetrie;
13. Monitorizarea diurezei;
14. Termometrie;
15. Aspiraţia gastrică în vărsături;
16. Continuarea tratamentului intensiv iniţiat la domiciliu;
17. Anunţarea instituţiei care recepţionează bolnavul despre starea critică şi ora sosirii la
spital; Spitalizarea obligatorie până la 3 ore de la debutul AVC în secţia specializată
în AVC acute sau secţiile reanimare-terapie intensivă pentru tratament coordonat
multidisciplinar.
Tratament in DMU:
Tratamentul hipertensiunei arteriale
Nu se recomandă scăderea de rutină a TA, cu excepţia situaţiilor în care aceasta este
foarte crescută (> 220-200 TAs sau 120 TAd în AVC ischemic şi >180/105 în AVC
hemoragic), determinată prin măsurări repetate. Iniţierea imediată, dar cu precauţie a
tratamentului antihipertensiv este indicată la valori mai mici ale TA, în cazul asocierii AVC cu
insuficienţa cardiacă, disecţia de aortă, IM acut, insuficienţa renală acută, tromboliză.
Indicaţii pentru iniţierea imediată a tratamentului antihipertensiv în AVC:

· hemoragia intracerebrală;
· insuficienţa cardiacă;
· sindromul coronarian acut;
· disecţia de aortă;
· encefalopatia hipertensivă;
· metabolismul glucidic;
· nivelul crescut ale glicemiei în AVC acut creşte dimensiunea infarctului şi reduce răspunsul
funcţional;
· hipoglicemia agravează evoluţia și poate mima un infarct ischemic acut;
· nivelul glicemiei depăşeşte 10 μmol/l trebuie iniţiat tratamentul cu insulină.
Este recomandată corectarea imediată a hipoglicemiei prin administrarea în bolus intravenos
de dextroză sau glucoză 10-20%.
Tratamentul AVC
Tratamentul disritmiilor cardiace .Bradidisritmii
Sol.Atropină 0,1%- 1 ml (1 mg/ml) – 0,5 – 1 mg intravenos în bolus, rebolus în aceiaşi doză
la fiecare 3-5 min (max. 3 mg).
Tahidisritmiile supraventriculare
-Sol.Verapamil (Isoptin, Fenoptin) 0,25% - 2 ml (2,5 mg/ml) – 0,075-0,15 mg/kg intravenos în
bolus, sau
Sol.Metaprolol 1 mg/ml (5 ml) – 5 mg intravenos în bolus, sau
Sol.Amiodaronă (Cordaronă) 5% - 3 ml (50 mg/ml) – 150 - 300 mg intravenos, lent timp de
10 min.
Sol.Lidocaină (Xilină) 1% - 10 ml (10 mg/ml) – 1 - 1,5 mg intravenos în bolus, rebolus în
aceiaşi doză la fiecare 3-5 min (max. 3-5 mg/kg)
Sol. Amiodaronă (Cordaronă) 5% - 3ml (50 mg/ml) – 150 - 300 mg intravenos, lent timp de
10 min.
Tratamentul hipotensiunii arterială (colaps, şoc)

Sol.Dopamină 0,5%-5 ml (5 mg/ml) – 2 -20 mcg/kg/min intravenos în perfuzie, sau
Sol.Norepinefrină (Noradrenalină) 0,2%- 1 ml (2 mg/ml) – 0,05 - 0,2 mcg/kg/min, intravenos
în perfuzie.
În prezenţa convulsiilor epileptice:

Sol. Diazepam (Relanium, Seduxen, Apaurin) 0,5%-2 ml (5 mg/ml) – 2 - 4 ml intravenos lent,
dacă timp de 5-10 min convulsiile nu dispar, doza se repetă. În lipsa efectului se
administrează Sol. Tiopental Sodic 1%-300-400 mg intravenos, lent.
În sindromul hipertermic (t>38,5`C)

Hipotermie craniocerbrală;
● Sol. Droperidol 0,25%-10 ml (2,5 mg/ml) - 5 - 10 mg intravenos lent, sau
● Aspirină 500 mg - 500 mg per os sau sublingual,
Tratamentul edemului cerebral
● Ventilaţie asistată în regim de hiperventilare;

● Sol.Manitol 20%-250 ml (200 mg/ml) – 1 - 1,5 g/kg/24ore, cu
● Sol.Furasemid (Lazix) 1%-2 ml (10 mg/ml) – 40-80 mg intravenos în perfuzie;
● Oxigenoterapie 8-10 l/min;
● Hipotermie craniană.
●
În prezenţa vărsăturilor:
● Aspiraţie gastrică;
● Sol.Metoclopramid (Cerucal, Reglan) 10 mg/2 ml – 10 mg, intravenos în perfuzie,
sau
● Sol.Clorpromazină (Aminazină) 2.5%-2 ml (25 mg/ml) – 25-70 mg, intravenos în
perfuzie;
● Sol.Prometazină (Pipolphen) 2,5%-2 ml (25mg/ml)– 50-70 mg, intramuscular.
Indicaţii pentru Tratamentul prin tromboliză

Vârsta 18 ani şi mai mult
AVCI clinic manifest cu deficit neurologic sever cau moderat
Fereastra terapeutică până la 3 ore (180 min) este asociată cu cele mai bune rezultate
Extinderea ferestrei terapeutice 3-4.5 ore
Pacienții ˃ 80 ani. (Cl IIa)
Pacienții sub tratament cu Warfarină și INR≤1.7 (Cl Iib)
Pacienții cu DZ și AVC in anamneză (Cl Iib).
TERAPIA ENDOVASCULARĂ TROMBOLITICĂ

AVCI 6-16 ore (3 criterii DAWN sau DEFUSE) (Ciasa I)
AVCI 6-24 ore criteriile DAWN (Clasa II)
Tratamentul medicamentos a AVCI
Tromboliza:
Preparat de elecţie: r-tPA (alteplaza) intravenos (0,9mg/kg, maxim 90 mg, primele 10% din
doză i/v în bolus; restul perfuziei timp de 60 min). Este recomandată primele 3 ore de la
debutul AVC ischemic la Pacienţii ce corespund criteriilor de includere.
Tromboliza se va efectua doar în centre specializete (unităţile de stroke) de către personal
instruit şi cu posibilitatea monitorizării stricte neurologice şi a indicilor vitali primele 24 ore
după iniţierea trombolizei.
Tromboliza intraarterială chiar şi după 6 ore de la debut este recomandată în ocluzia arterei
bazilare, doar în centre cu departament de radioimagistică invazivă.
Antiagregante:
Acidul acetilsalicilic (160 – 300mg/zi) se administrază la Pacienţi cu AVC acut;
contraindicată la administrarea anticoagulantelor sau trombolizei. Cea mai adecvată doză
este de 300mg/zi în perioada de stare.
În caz de recurenţă a AVC ischemic pe fondal de tratament antiagregant cu acidul
acetilsalicilic se asociază Ticlopidina (250mg/zi repartizate în 2 prize) sau Clopidogrel
(75mg/zi), sau Dipiridamol prologant (250mg/zi repartizate în 2 prize).
Anticoagulante:
Heparina i/v este indicată în tratamentul sinus tombozei

Anticoagulante p/os la pacienţii cu fibrilaţie atrială
La pacienţii cu contraindicaţii pentru administrare p/os se administreaza acidul acetilsalicilic
325 mg în zi
TRATAMENT ÎN AVCH
● De redus riscul sângerării şi vasospasmului;

● Tratamentul analgezic şi sedativ al bolnavului;
● PA va fi menţinută la 170-160/ 100-90 mm Hg;
● Blocanţii canalelor de calciu: Sol.Nimodipină (Nimotop S) 0.02% - 50 ml (0.2 mg/ml)
– 15 mcg/kg/h intravenos în perfuzie, sau 60 mg per os la fiecare 4 ore.
● Sol.Manitol 20%-250 ml (200 mg/ml) – 0.25-0.5 g/kg intravenos în perfuzie, fiecare 4
ore, timp de 5 zile;
● Sol.Ringer lactat 1500-2000 ml/24 h, intravenos în perfuzie;
● Tratament neurochirurgical
43. Evaluarea și stabilizarea pacientului cu hipotermie la etapa de prespital și în

DMU/UPU.
Masuri iniţială pentru toţi pacienţii
1.· Scoateţi hainele ude şi reci.
· Protejaţi victima de pierderile de căldură şi de frig sau vânt (utilizaţi plapume şi
echipament izolant).
· Menţineţi o poziţie orizontală.
· Excludeţi mişcările bruşte şi activităţile excesive.
· Controlul temperaturii centrale.
· Controlul ritmului cardiac.
2.Evaluarea Constientei,respeiratiei si pulsilui:
44. SCA-STEMI. Managementul la etapa de prespital, în DMU/UPU?
Sindroamele Coronariene Acate - apariţia ischemiei miocardice instalate brutal, cauzată

de ruptura plăcii de aterom sau prin eroziune endotelială, asociate cu tromboză
intracoronariană, determinând un grad variabil de ischemie și necroză miocardică şi de risc
de moarte subită cardiacă.
SCA includ trei entităţi nozologice definite de prezența sau absența schimbărilor
caracteristice ECG și a creșterii marcherilor biochimici:
A. Angina pectorală instabilă (API);

B.Infarctul miocardic cu supradenivelare de segment ST (STEMI).
C.Infarctul miocardic fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI)
1.Oxigenoterapia - suplimentarea de oxigen prin administrare de oxigen (2-4 l/min.) pe

mască facială sau narine tuturor pacienţilor cu dispnee sau cu alte semne de: insuficienţă
cardiacă şi pacienţilor cu şoc cardiogen (clasă de indicaţie IC) .Oxigenul trebuie, însă,
administrat fără rezerve la toţi pacienţii cu saturaţie arterială de oxigen sub 90%;
2.NItroglicerina:
A.Un pacient coronarian cunoscut are, de regulă, nitroglicerină asupra sa. Acest pacient
trebuie saia o pastilă de nitroglicerină sublingual imediat după apariţia durerii toracice
sugestive de SCA sau să-şi administreze un puf de nitroglicerină sublingual. Dacă durerea
NU cedează sau se agravează în următoarele 5 minute, atunci posibilitatea unui infarct de
miocard trebuie luată în considerare şi pacientul trebuie să apeleze imediat Serviciul de
Asistenţă Medicală Urgentă. Administrarea repetată de nitroglicerină nu poate controla
durerea în STEMI, poate întârzia apelarea Serviciului AMU şi poate induce hipotensiune
arterială sau poate agrava o hipotensiune preexistentă.
B. Un pacient fără antecedente de cardiopatie ischemică nu va avea, de regulă,

nitroglicerină asupra sa. La aceşti pacienţi se recomandă apelarea imediată a Serviciului
AMU dacă durerea persistă sau se agravează în decursul primelor 5 minute de la debut.
Administrarea de Nitroglicerină Se administrează sublingval o pastilă 0.3 sau 0.4 mg de

repetat la fiecare 3-5 min până la 3 doze,sau Aerozol Spray sublingval la 5min interval, până
la 3 Spray timp de 0.5 până la 1 sec (1 Spray 0.4 mg).
Contraindicații:
Hipotensiune(TAs < 90 mm Hg sau o scădere cu >30 mm Hg față denivelul de bază;

Bradicardie severă (< 50 bpm) sau tahicardie (> 100 bpm);
IMA de VD;
3.Utilizarea de inhibitori ai fosfodiesterazei( sildenafil, vardenafil timp de 24 ore, tadalafil

timp de 48 de ore) pentru disfuncții erectile sau hipertensiune pulmonară
4.Durerea-opiacee in STEMI
Morfina se administrează in STEMI intravenos în doză de 2-4 mg, repetată la 5-15
minute,daca nu se reduce durerea,marim doza 2-8 mg.
Non-STEMI
Morfina-1-5 mg,repetam la fiecare 5-30 min.
Indicații:Durerea toracică din SCA care nu răspunde la Nitroglicerină;

Combaterea durerii este importantă, deoarece durerea se asociază cu activarea simpatică
care determină vasoconstricţie şi creşterea lucrului mecanic cardiac. . Trebuie administrate
sub supraveghere strictă având în vedere efectele secundare care pot să apară
a) greaţă şi vărsături - pot fi combătute prin administrarea de metoclopramid i.v -5mg,la
fiecare 5 minute,de 3 ori: peros-50 mg..;
b)hipotensiune, bradicardie - se pot trata cu atropină 0,5-1 mg i.v., până la o doză totală
de 2 mg și umplere volemică,
c) depresie respiratorie care poate necesita suport ventilator sau tratament cu naloxonă, în
doze de 0,1-0,2 mg i.v. iniţial, repetate la 15 minute dacă este necesar.
Dat fiind efectele adverse menţionate mai sus, administrarea de morfină NU trebuie făcută
înainte de controlul tensiunii arteriale, a alurii ventriculare, a frecvenţei cardiace şi (de
preferat) al saturaţiei arteriale în oxigen, care trebuie să fie peste 90%.
5. Anticoagulante:
Aspirina(24h)-162-325 mg, Clopidogrel-300mg
6.Fiblinolotice: Streptokinaza,alteplaza,reteplaza.
Cu excepţia aspirinei, antiinflamatoarele nesteroidiene de orice fel NU trebuie administrate la

pacienţii cu infarct de miocard dat fiind riscul crescut de mortalitate, reinfarctizare,
hipertensiune, ruptură de cord şi insuficienţă cardiacă. În cazul în care pacientul urma
tratament cu aceste medicamente, administrarea lor trebuie întreruptă.
7.B-blocantele in SCA
Sunt indicate pentru efectele:
Antiischemice; Antitahicardice,antiaritmice, reduc frecvența cardiacă;
Hipotensoare, reduc presiunea arterială; Reduc necesitățile mușchiului cardiac în O 2
Contraindicații:
Bradicardia <60 bpm,(boala de nod sinusal,Bloc AV grad II-III,),
Hipotensiune TAs<100 mmHg,
Ins. ventriculară stângă cu EPAC,
Astmul bronșic sau BPOC in acutizare ,
SCA indus de cocaină.
Șocul cardiogen
Metaprolol 5mg iv la fiecare 5 min de 3 ori,sau per os 25-50 mg la fiecare 6-12 ore,sau
Propranolol 1 mg iv, de repetat la 5min până la doza totală de 5mg, sau
Atenololul 25-100 mg până la 100 mg(doză unică zi)
45. Defibrilarea la copii de 1-8 ani. Indicații, doza.
46. Reacțiile alergice și șocul anafilactic. Algoritmul de management al reacțiilor

alergice și al șocului anafilactic. Dezobstrucția căilor respiratorii la copii-sugari.
Stoparea expoziţie la antigen

Extragerea acului în caz de înţepături
Asigurarea poziţiei antişoc
● A-menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
● B- asistenţa respiraţiei, intubaţie orotraheală, oxigenoterapie 8-10 l/min
● C- resuscitarea volemică, 2 accese venoase periferice sau 1 acces venos
central
● EPINEFRINA (1: 1000) 0,01 mg/kg (propusă din anul 1925) max 0,5 mg I.M.
DOZA SE REPETĂ LA FIECARE 5 MINUTE (0,5+0,5+0,5+0,5) MAX 2 MG
REECHILIBRARE VOLEMICĂ OBLIGATOR!!!!!!! din cauză, că timp de 10 minute are loc

extravazarea a 50% din VSC
Soluţii cristaloizi , Sol. Salina 0,9%, Sol. Ringer

Adulţi 5-10-20 ml/kg primele 5 minute
Copii 20-30 ml/kg prima oră
HEAS -500 ml
Adrenalină 0,5-5 mkg/min IV in perfuzie

Risc de aritmii cardiace severe, Risc de infrarct acut de miocard
Se va administra în prezenţa echipamentului pentru SUPORT VITAL AVANSAT
ANTIHISTAMINICE:
Diphenhydramină 0,25 mg/kg PO/ IM/ IV (max 75 mg)
Chlophenamina 0,2mg/kg,
Ranitidine 1-2 mg/kg, IM/IV
Adulţi - max 300 mg,
Copii - max 50 mg
CORTICOSTEROIZI:
Hidrocortison 5-10 mg/kg IV
Prednisolon 1-2 mg/kg IV
Methylprednisolon 2 mg/kg IV (max 250 mg)
Neefectivi în reacţii prelungite
BRONHODILATATOARE:
Salbutamol ( Albuterol) aerosol 1 puf (0,2 mg), la necesitate readministrare la 1-2 min
Fenoterol (Berotec) aerosol 1 puf (0.1 mg) la necesitate readministrare la 1-2 min
Sol Aminofilină (Eufilină) 5-6 mg/kg i/v lent 20-30 min, urmat de 0,5 mg/kg/oră
Sol. Sulfat de Magnesiu 40/ mg/kg timp de 20 min
dezobstructie:
Amplasați sugarul pe braţul salvatorului, cu capul aplecat înainte, cu fa ța în jos în
aşa fel ca să fie mai jos ca toracele.
Efectuaţi 5 lovituri pe spate, între cei doi omoplaţi, cu partea tenară și hipotenară.
Dacă loviturile pe spate nu sînt eficace, atunci:
● Întoarceţi sugarul pe spate, întindeţi-l, cu capul aplecat, pe antebraţul
salvatorului.
● Efectuaţi 5 compresiuni sternale
● Verificaţi încă o dată dacă corpul străin nu este în gură.
● Compresiunile sunt efectuate cu 2 degete, în mijlocul pieptului, pe jumătatea
inferioară a sternului
Dacă sugarul reîncepe să respire, începeţi să vorbiţi cu el ca să-l calmaţi, dar
continuaţi să-l suprovegheaţi.
Dacă sugarul nu respiră în continuare dar rămîne conştient: Se repetă succesiv ciclul
de manopere alternînd loviturile în spate cu compresiunile sternale.
NB! Continuaţi pînă ce se va elimina corpul străin și va fi reluată ventilarea spontană
a sugarului. Se sisteaza la scoaterea corpului strain, ajungerea personalului calificat
sau epuizarea salvatorului.
47. Metode de dezobstrucție a căilor respiratorii la copii de 0-1 ani în caz de obstrucție
severă cu corp strain.
48. Abdomen acut taumatic. Hemoperitoneu. Algoritmul de resuscitare a pacienților

critici traumatizați, la eetapa prespital și în DMU/UPU.

artificiale
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termice A.
Căi aeriene şi stabilizarea manuală a regiunii cervicale Se va determina dacă căile

respiratorii sunt permiabile: Obstrucția cailor aeriene poate fi condiţionată de: corpi straini,
sange, vomismente, pozitia capului, compresiune externa, obstructionare cu propria limbă
Obstrucţia uşoară a căilor respiratorii: Victima se sufocă, poate vorbi, tuse seacă sau
lătrătoare, crize de apnee – cianoză .
Obstrucţia severă a căilor respiratorii: Victima nu poate vorbi, apnee, respiraţie neregulată,
cianoză, epuizare, inconştientă, convulsii, transpiraţii difuze – stop respirator
Manevre de dezobstrucţie a căilor aeriene

Acţiuni imediate:
I. Dubla Manevră Esmarch-Heiberg Subluxaţia anterioară a mandibulei Rivizia cavităţii
bucale, aspirarea şi înlăturarea corpurilor străine
II. Tripla manevră Safar • hiperextensia capului; • Subluxaţia anterioară a mandibulei •
Rivizia cavităţii bucale, aspirarea (toaleta cavitatii bucale) şi înlăturarea corpurilor străine
Dacă se suspicionează o leziune de coloană vertebrală - Manevra EsmarchHeiberg
III. Intubaţie orofaringiană/nazofaringiana (protejarea căilor aeriene).

Adjuvanți pentru menținereea căilor aeriene deschise: pipele orofaringiene și
nazofaringiene.
pipa nazofaringiană, masca laringiană. Indicații, contraindicații de utilizare.
Complicații, beneficii. Avantaje, dezavantaje.
Pipa Guedel - dispozitiv medical numit adjuvant al căilor aeriene folosit pentru a menține
sau deschide calea aeriană a unui pacient. Pipa împiedică limba să acopere epiglota, ceea
ce ar putea împiedica persoana să respire. Are diferite dimensiuni. Alegerea potrivita a
dimensiunii dispozitivului se face prin măsurarea acestuia de la incisivi la unghiul
mandibulei. Pentru a fi eficient, dispozitivul trebuie să fie măsurat corect și potrivit persoanei
căreia i se aplică.
Amplasarea unui tub nazo-faringian se recomandă în situațiile în care nu se poate

"deschide" cavitatea bucala: în situații de trismus sau leziuni oro-maxilo-faciale. Nu se
utilizează în fracturile medio-faciale sau la acei pacienți la care se suspicioneaza tulburări de
coagulare.
Pentru inserție se prefera nara dreaptă, iar corectitudinea amplasării se evaluează la fel ca
la pipa Guedel, prin manevra "privește, ascultă, simte".
MASCA LARINGIANA
- umflată cu cantitatea suficientă de aer, se etanşeizează perfect în jurul glotei. La o
poziţionare corectă, ea este delimitată superior de baza limbii, lateral de către sinusurile
piriforme şi inferior de către sfincterul esofagian superior. Inserţia se efectuiază sub
vizualizare directă cu ajutorul laringoscopului. Masca laringiană protejează parţial laringele
de secreţiile faringiene, dar nu oferă nici o protecţie în cazul regurgitării gastrice
. Indicatii pentru masca laringiana:

- In loc de masca faciala sau sonda de intubatie
- In loc de sonda de intubatie, in respiratia controlata, atata timp cat presiunea de ventilatie
nu depaseste 30 cm H2O.
- Pentru a ajuta in managementul cailor aeriene dificile, poate fi folosita ca si ghid pentru
intubatia cu fibra optica.
Contraindicatii pentru ML
- ML nu produce o inchidere ermetica a cailor aeriene, de aceea nu protejeaza impotriva
refluxului gastric si a aspiratiei pulmonare.
- Cand ventilatia controlata necesita o presiune mai mare de 30 cm H2O
- Bolnavii cu patologie faringiană, cei cu obstrucţie faringiană, stomac plin, cei cu rezistenţă
crescută a căilor respiratorii
50. Examenul primar și secundar al pacientului traumatizat.

artificiale
E – Expose - Dezbrăcarea completă a bolnavului şi asigurarea protecţiei termic
Examenul fizic detaliat este o etapă importantă în procesul determinării cauzei şi severităţii
traumei sau bolii pacientului. Scopul primar : a descoperi patologiile neprimejdioase pentru
viaţă astfel încât acestea să fie corect asistate. Deşi nu e necesar de efectuat examenul
detaliat în toate situaţiile, el poate oferi informaţie ce nu poate fi obţinută printr-o oricare altă
cale. Spre exemplu, un pacient cu leziuni a ţesuturilor moi a degetului, fără un mecanism
semnificativ al traumatizării, nu necesită un examen fizic complet. Examenul poate fi limitat
la extremitatea afectată. Însă dacă, leziunea a survenit în timpul unui accident de
autovehicule la o viteză înaltă, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie suspecteze
traume ce pot fi mai severe însă mai puţin evidente. În ultimul caz o examinare fizică
completă este obligatoriu necesară. Examenul fizic este vital pentru orice pacient cu un nivel
al conştiinţei alterat, traume majore, un mecanism al traumatismului prezent sau când natura
bolii sau traumei este necunoscută.
Conform priorităţii, examinarea fizică urmează după examenul primar, în cadrul căruia sunt
verificate căile respiratorii, respiraţia, circulaţia, şi nivelul conştiinţei. Examenul detaliat
trebuie să fie amânat până când toate patologiile primejdioase pentru viaţă descoperite în
examinarea primară sunt corijate. Aceste situaţii pot include obstrucţia căilor respiratorii,
stopul respirator, stopul cardiac, hemoragiile sau alte patologii grave care pot fi critice pentru
viaţă. Unele traumatisme, cum sunt fracturile extremităţilor, sunt dramatice în aspect şi au
potenţialul de sustragere a atenţiei lucrătorului asistenţei medicale urgente de la efectuarea
unei examinări primare adecvate. Trecerea la examinarea fizică detaliată anterior efectuării
examinării primare poate avea consecinţe mortale. Reţineţi, căile respiratorii sunt pe primul
loc, respiraţia pe al doilea, circulaţia pe al treilea. Orice altă traumă este neimportantă până
când examenul primar nu a fost efectuat şi toate stările cu risc potenţial pentru viaţa
pacientului au fost corectate. corectate.
Timpul este critic pentru pacienţii grav traumatizaţi. După cum o să fie studiat în următoarele
capitole, pacienţii cu traume majore pot compensa aceste traume doar pentru o perioadă
limitată de timp. Acestor pacienţi lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să efectueze
o evaluare detaliată în ambulanţă pe drum spre spital. Întârzierea transportării în folosul
completării unui examen fizic sau a oricărei alte proceduri ne necesare pentru menţinerea
funcţiilor vitale ale pacientului, nu este în interesul pacientului.
Determinarea necesităţii efectuării unui examen fizic cu efectuarea altor priorităţi nu este
întotdeauna uşoară. Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să-şi pună următoarele
întrebări pentru a facilita determinarea când şi dacă examenul detaliat trebuie să fie efectuat.
51. Compensarea volemică la etapa de prespital. Strategii de stabilizare a pacientului

politraumatizat la etapade prespital.
• Se recomandă ca obiectiv terapeutic obținerea unei TAs țintă de 80-90 mm Hg până la
hemostaza chirurgicală în faza iniţială de după traumatism, în absența leziunilor cerebrale.
• Conceptul de resuscitare cu volume lichidiene mici, „hipotensiune permisivă”, evită efectele
adverse ale resuscitării precoce agresive şi menţine un nivel al perfuziei tisulare adecvat
pentru perioade scurte. O resuscitare lichidiană hipotensivă controlată trebuie să mențină o
TAM ≥ 65 mm Hg.
• Resuscitarea lichidiană hipotensivă este contraindicată în traumatismele craniocerebrale şi
în leziunile spinale, deoarece o presiune de perfuzie adecvată este vitală pentru asigurarea
oxigenării tisulare la nivelul sistemului nervos central lezat (TAs≥100 mm Hg)

Canula orofaringiana
● Se utilizează doar la pacientul inconștient, fără reflex de deglutiție
● Ridică limba de pe peretele posterior al faringelui
● menţinând deschise căile aeriene
● Permite aspirarea secreţiilor – cu sonda flexibilă
● La pacientul intubat se poate folosi pentru a preveni
● muşcarea sondei traheale
Canula nazo‐faringiană
Dimensiunea se calculează măsurând distanţa narină‐tragus
● Dispozitive supraglotice de permeabilizare și menținere a căii aeriene:

○ Masca Laringiană
○ i-gel tub
○ Tub Laringian
○ Combitubul
● Intubația traheală
● Cricotirotomia, minitraheostomia
Masca laringiana
● Permite ventilaţia
● Nu previne aspiraţia
● Contraindicată la pacienţii conştienţi cu reflex glotic prezent
● Poate opune rezistenţă la introducere
● Avantaje:
○ - Se introduce repede
○ - Marimi variate
○ - Ventilatie mai efectiva decat cu masca faciala si balonul
○ - Nu este necesara laringoscopia
○ - Poate fi utilizata de catre personalul cu pregatire medie
● Dezavantaje:
○ - prezinta garantie absoluta impotriva aspiratiei
○ - Nu se recomanda in cazul in care este nevoie de o presiune mare de ventilatie
○ - Caile aeriene nu pot fi aspirate
53. Pantalonii antișoc. Mecanismul de acțiune. Indicații, contraindicații, aplicare.

Pantalonul antişoc - dispozitiv fabricat din poli-vinyl, capabil să menţină în interior o presiune
pozitivă de aer până la 104 mmHg şi se foloseşte pentru stările de şoc. Acoperă corpul începând de la
rebordul costal până la glezne, incluzând membrele inferioare şi abdomenul. Membrele inferioare sunt
cuprinse separat, astfel păstrânduse accesul la zona perineală. Este alcătuit din trei compartimente,
unul abdominal şi două pentru membrele inferioare. Majoritatea tipurilor de pantaloni antişoc permit
umflarea separată a compartimentelor. Umflarea se face cu ajutorul unei pompe de picior, iar
urmărirea presiunilor prin cuplarea unor manometre la fiecare compartiment. Presiunea este limitată
de o valvă specială care nu permite trecerea de 104 mmHg.
Indicaţii controlul hemoragiilor abdominale, a micului bazin, pentru creşterea tensiuni arteriale în
cadrul unei stări de şoc (util chiar în cazul şocului anafilactic, neurogen sau septic) oprirea
tahicardiilor paroxistice supraventriculare.
Contraindicaţia absolută reprezintă edemul pulmonar.

Contraindicaţie relativă - sarcinii, evisceraţie, corpi străini, leziuni toracice şi diafragmatice. O
complicaţie gravă -de sindromul de compartiment, ce a fost observat la umflarea pantalonului antişoc
la presiuni mari cu o durată de peste 140 de minute.
Aplicarea şi scoaterea pantalonului antişoc

Umflarea şi dezumflarea se face cu pacientul în decubit dorsal. Se umflă prima dată compartimentul
membrelor inferioare, apoi cea abdominală. Umflarea trebuie oprită când tensiunea arterială sistolică
atinge valoarea de 100 mmHg, sau când dispozitivul se limitează la umflare. Folosirea de peste 2 ore
a dispozitivului duce la creşterea riscului apariţiei sindromului de compartiment la nivelul membrelor
inferioare. Dezumflarea se face în ordinea inversă umflării şi se opreşte când tensiunea arterială scade
cu mai mult de 5 mmHg. În acest caz dezumflarea se continuă după umplerea patului vascular cu
perfuzii de sânge, macromoleculare sau cristaloide. Dezumflarea pantalonului antişoc este asociat cu
acidoză metabolică, de obicei nesemnificativă clinic. Modificarea temperaturii sau altitudinii de obicei
necesită ajustarea presiunii în dispozitiv (1,8 mmHg la fiecare 350 m altitudine).
54. Angina pectorală instabilă. Diagnostic, management la etapa prespital.

Angina Pectorală Instabilă (API)
• AP este privită ca instabilă :
Prin instabilitate înțelegem riscul înalt(20-30%) de apariție în timp scurt(ore,zile,săptămâni) a
IMA și morții subite. In trecut se utiliza termenul de preinfarct sau iminență de infarct,in
prezent,luând în considerație că evoluția nu este obligatorie spre infarct se consideră mai
reușit termenul de API
Durerea din angina pectorală este cauzată de stimularea terminațiunilor nervoase din zona
de ischemie de acidul lactic și dioxidul de carbon
Angina vasospatică Prinzmetal
O varietate a API o constituie angina vasospatică sau Prinzmetal - printr-un spasm focal
intens al unei artere epicardice, determinat de disfuncţia endotelială şi de
hipercontractilitatea tunicii mediei arteriale. Mecanismul de instalare a anginei Prinzmetal îl
constituie micșorarea tranzitorie a irigației miocardului intr-un anumit teritoriu prin spasmul
unei artere epicardice și nu prin creșterea necesităților miocardului in oxigen.
In anul 1959 Prinzmetal a descris supradenivelarea tranzitorie de ST-T in timpul acceselor
de angină pectorală,care apoi prin anii 1970 a fost demonstrat rolul spasmului coronar.
Caracterele durerii anginoase din angina vasospastică:

1. Durerea este mai severă şi cu o durată mai lungă de 30 de minute, dar care cedează
totuși la 1-2 tablete de nitroglicerină;
2. Aceste dureri apar adesea ciclic, având caractere asemănătoare;
3.Au un orar fix (apar la o anumită oră, în general între orele 12 noaptea şi 8 ( mai frecvent
3-5) dimineaţa).
4. Apare la o persoane mai tânăre decât media vârstei persoanelor cu angină stabilă şi care
sunt mari fumători;
5.Perioadele de accentuare şi scădere a durerii sunt asemănătoare: creştere progresivă a
intensităţii durerii şi o scădere tot progresivă;
6. Efortul poate să nu determine durere; durerea poate apărea in repaus sau spontan;
7. Lipsa factorilor de risc şi a stigmatelor aterosclerozei ;
8. Durerea este însoţită de tulburări de ritm ventriculare (extrasistolie ventriculară, tahicardie
ventriculară, fibrilaţie ventriculară, asistolă în 50% din cazuri);
9. Poate apărea moartea subită sau evoluţia spre infarct miocardic nonfatal (durerea
cedează imediat după instalarea infarctului miocardic, necroza ducând la lipsa durerii);
10. Bolnavii care supravieţuiesc 3-6 luni după instalarea durerii anginoase de tip Prinzmetal
ori fac infarct miocardic, ori intră într-o remisiune spontană a anginei Prinzmetal şi nu mai au
dureri.
55. Punctul A din examenul primar. Criteriile de screening care exclud necesitatea
aplicării atelei cervicale la etapa de prespital și necesitatea examenului imagistic în
DMU/UPU.
–(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii lor. Stabilizarea
manuală a regiunii cervicale
A. Căi aeriene şi stabilizarea manuală a regiunii cervicale. Se va determina dacă căile
respiratorii sunt permiabile: Obstrucția cailor aeriene poate fi condiţionată de: corpi straini,
sange, vomismente, pozitia capului, compresiune externa, obstructionare cu propria limbă
Obstrucţia uşoară a căilor respiratorii: Victima se sufocă, poate vorbi, tuse seacă sau
lătrătoare, crize de apnee – cianoză
Obstrucţia severă a căilor respiratorii: Victima nu poate vorbi, apnee, respiraţie neregulată,
cianoză, epuizare, inconştientă, convulsii, transpiraţii difuze – stop respirator
Manevre de dezobstrucţie a căilor aeriene
Acţiuni imediate: I. Dubla Manevră Esmarch-Heiberg Subluxaţia anterioară a mandibulei
Rivizia cavităţii bucale, aspirarea şi înlăturarea corpurilor străine
II. Tripla manevră Safar
• hiperextensia capului;
• Subluxaţia anterioară a mandibulei
• Rivizia cavităţii bucale, aspirarea (toaleta cavitatii bucale) şi înlăturarea corpurilor străine
Dacă se suspicionează o leziune de coloană vertebrală - Manevra EsmarchHeiberg
III. Intubaţie orofaringiană/nazofaringiana (protejarea căilor aeriene). Adjuvanți pentru

menținereea căilor aeriene deschise: pipele orofaringiene și nazofaringiene.
Calea orofaringiană: Pentru a găsi dimensiunea corectă a dispozitivului (pipa Giudel)

pozitionati pipa orofaringiana de la colțul gurii până la lobul urechii sau la unghiul maxilarului.
Contraindicat la pacient conștient.
Calea nazofaringiană: 1. Măsurați căile respiratorii nazofaringiene de la nara pacientului
pina la lobul urechii sau la unghiul maxilarului. 2. Alegerea lungimii corecte va asigura un
diametru adecvat, egal cu diamentrul primei articulații a degetului mic a victimei.
Contraindicație: trauma bazei craniului

Managementul căilor aeriene la pacienţii cu suspiciune de leziune de coloană cervicală :
Dacă obstrucţia de cale aeriană cu risc vital persistă, în pofida aplicării corecte a manevrei
de subluxare sau de ridicare a mandibulei, se poate asocia un grad mic de extensie a
capului până la deschiderea căii aeriene; explicaţia acestei asocieri este că stabilirea unei
căi aeriene patente este un obiectiv mult mai important decât grija pentru o potenţială
leziune de coloană cervicală.Fixarea şi imobilizarea manuală a regiunii cervicale în poziţie
neutră în timpul examenului şi restabilirii permeabilităţii căilor aeriene.
56. Indicații absolute pentru înlăturarea căștii motociclistului la etapa de prespital.

Tehnica înlăturării.
Indicatii-Dacă casca și barbia nu reușesc să țină capul în siguranță
Dacă designul căștii și al curelei de bărbie împiedică controlul adecvat al căilor respiratorii,
chiar și după îndepărtarea măștii
Dacă casca împiedică imobilizarea adecvată adecvată pentru transport
Etapele de îndepărtare a căştii: - Îngenuncheaţi lângă victimă; - Fixaţi capul în poziţie neutră;
- Deschideţi ecranul protector pentru a facilita accesul la căile aeriene; - O persoană fixează
casca şi plasează degetele pe mandibula pacientului, cealaltă persoană desface cureaua; -
Mandibula pacientului este menţinută fixă, iar cealaltă mână menţine capul pacientului la
nivel occipital;A doua persoană scoate uşor casca până la jumătate pentru ca prima
persoană să fixeze şi mai bine mâinile pe pacient; - Scoaterea completă a căştii şi
imobilizarea coloanei cervicale.
Imobilizarea în linie este menținută de sus până când se pune la dispoziție un dispozitiv de
imobilizare cervicală(guler) este aplicat.
57. Diagnosticul disritmiilor fatale. Tratamentul la etapa de prespital și în DMU/UPU.

În prezenţa ritmului şocabil FV/TV fără puls: Se administrează 1 şoc (150-200 J
bifazic,CER) sau (120-200 J AAC) sau 360 J monofazic. Se iniţiază imediat RCR şi C timp
de 2 min., începând cu compresiuni toracice (cinci cicluri compresiunii toracice – ventilării de
30:2). În persistenţa FV/TV fără puls se administrează al doilea şoc şi imediat se preia RCR
şi C pentru 2 minute.acă pe monitor continuă să persiste FV/TV fără puls, se administrează
adrenalină şi imediat se aplică al treilea şoc. Dacă FV/TV fără puls persistă şi după al treilea
şoc, se administrează intravenos amiodaronă 300 mg şi se aplică al patrulea şoc. Se va
continua administrarea adrenalinei la fiecare 3-5 minute, alternând medicaţia – shok-RCR şi
C – evaluarea ritmului
Tahicardia ventriculară ECG -TV redă un traseu pe care se evidenţiază complexe QRS largi
(>0,12 secunde prin originea lor subhisiană) la intervale regulate sau aproape regulate, cu o
frecvenţă cuprinsă între 100/minut şi 250/minut. Identificarea undelor P prezente cu o
frecvenţă dată de nodul sinusal, independentă de cea a complexelor QRS largi, traduce
prezenţa disociaţiei atrioventriculare asociată aproape întotdeauna TV. În funcţie de
morfologia complexului QRS, TV se împarte: în TV monomorfă şi TV polimorfă
Adrenalina. Pentru FV/TV administraţi adrenalină după altreilea șoc, atunci când se reiau
compresiile, apoi repetaţi la 3-5 minute în timpul stopului cardiac (alternate cycles). Nu
întrerupeţi compresiile toracice pentru administrarea medicaţiei.
Medicaţia anti-aritmică. Dacă FV/TV persistă după al treilea soc, administraţi 300 mg
amiodaronă în bolus. O altă doză de 150 mg de amiodaronă poate fi administrat în FV/TV
recurentă sau refractară, urmată de o perfuzie cu 900 mg amiodaronă în 24 de ore.
Lidocaina, 1mg/kgc, poate fi administrată ca alternativă dacă amiodarona nu este
disponibilă, însă nu administraţi lidocaină dacă amiodrona a fost deja administrată.
Magneziul. Folosirea de rutină a magneziului în resuscitare NU îmbunătăţeste supravieţuirea
si NU este recomandată în resuscitare decât dacă este suspicionată torsada varfurilor (vezi
aritmiile peristop).
Bicarbonatul. Utilizarea de rutină a bicarbonatului de sodiu în resuscitare sau după reluarea
circulaţiei spontane NU este recomandată. Administraţi bicarbonat de sodiu în resuscitare
(50 mmoli) dacă este suspicionată hiperpotasemia sau supradozajul de antidepresive
triciclice; repetaţi doza în funcţie de situaţia clinică si de valoarea gazelor arteriale măsurate
seriat.
58. Imobilizarea regiunii cervicale. Indicații, contraindicații, avantaje, dezavantaje .

Montarea gulerului cervical reglabil cu victima în decubit dorsal
Un salvator v-a imobiliza capul victimei in pozitie neutră.Al doilea salvator va masura gatul
victimei de la nivelul umarului pana la nivelul barbiei cu ajutorul degetelor.Se va ajusta
suportul barbiei in fuctie de dimensiunea gatului victimei si se vor bloca clipsurile de
fixare.Gulerul cervical se va monta introducand prima oara partea de jos si ulterior suportul
pentru barbie si se va fixa cu banda velcro.Gulerul cervical este prevazut cu spatiu de
vizitare pentru trahee si coloana cervicala.Un salvator va mentine in continuare capul
victimei.
Montarea gulerului cervical reglabil cu victima în șezut

Un salvator va imobiliza capul victimei in pozitie neutra.Se va regla gulerul in functie de
dimensiunea gatului victimei si se vor bloca clipsurile de fixare.Se va ajusta suportul barbiei
in fuctie de dimensiunea gatului victimei si se vor bloca clipsurile de fixare.Dupa montarea
gulerului cervial un salvator va mentine in continuare capul victimei.
Indicatii
Pierderea conștienței cu traumă, Traumă semnificativă multi-sistem, Traumă severă a

capului sau facială, Deficit neurologic, Parestezii ale extremităților sau amorțeală,
Slăbiciunea extremităților, Dureri de gât sau sensibilitate a gâtului, Leziuni dureroase
multiple (răni care distrag atenția), Nivel alterat de conștiență: alcool sau droguri
Contraindicatii
Nivel normal de conștiență (de exemplu, Scorul de Comă Glasgow de 15), Fără sensibilitate
a coloanei vertebrale sau anomalii anatomice, Fără constatări neurologice sau plângeri,
Fără răni care distrag atenția, Fara intoxicatie
59. Aspirația traheobronșică. Indicații, contraindicații, tehnica

Reprezintă aspiraţia secreţiilor din trahee şi bronhiile principale cu ajutorul unei sonde moi,
sterile, prin canula de intubaţie sau traheostomie.
Indicaţii: Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene inferioare prin aspiraţia secreţiilor

Declanşarea unei tuse intense
Recoltarea sputei pentru analiză
Prevenirea aspiraţiei sângelui şi a conţinutului gastric în plămâni
Contraindicatii
Nu exista contraindicatii absolute.
Tehnica
Se pregătesc materialele necesare. Se spală mâinile. Se porneşte aspiratorul, reglând vidul
adecvat (-120 mmHg pentru adult, - 80 mmHg pentru copii şi vârstnici). Se pregăteşte
sonda de aspiraţie de mărime adecvată (12- 16 French pentru adulţi, 6-10 French copii). Se
ventilează pacientul un minut cu oxigen 100%. Se pregăteşte recipientul cu soluţia de
spălare sterilă (apă sau ser fiziologic 100 ml). Se pregăteşte seringa cu antibiotic. Se
deschide lubrifiantul şi se introduce în ambalajul sondei, lubrefiind sonda. Se scoate sonda
sterilă, se prinde cu pensa sterilă. Se deconectează cu mâna stângă pacientul de pe
ventilator (sau se îndepărtează piesa în „T”). Se introduce uşor sonda de aspiraţie în canula
de intubaţie, apoi se retrage încet aspirând. Se reoxigenează pacientul. Se spală sonda de
aspiraţie introducând în soluţia de spălare pregătită în timp ce se aspiră. Pentru fluidifierea
secreţiilor se poate introduce pe canula de intubaţie 1 ml de ser fiziologic steril (cu sau fără
antibiotic), după care se ventilează de 3 ori pacientul şi se repetă procedura de aspiraţie a
căilor aeriene inferioare. Se reoxigenează pacientul un minut cu oxigen 100%. Se verifică
poziţionarea corectă a sondei de intubaţie.

Manevre Practice Urgente

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manevre Practice Urgente

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Întrebări pentru examenul practic, exact așa cum sunt scrise în bilet (anul 5).

1. Descrieți algoritmul resuscitării cardiorespiratorii și cerebrala în fibrilația

Se continuă RCP 2 minute apoi se reevaluează.

După 2 minute se reevaluează ritmul și dacă în continuare pacientul este în FV se

Dacă prezintă în continuare FV: •se administrează un bolus de amiodaronă (300mg

Analiza caracteristicilor undelor FV a arătat că probabilitatea unei defibrilări reuşite este cu

2. Managementul cailor aeriene superioare la adult. Adjuvanți: pipa orofaringiana,

B. Fibrilaţia ventriculară -dezorganizarea activităţii electrice ventriculare urmată de

11. Primul ajutor medical în caz de combustii la etapa de prespital și în DMU/UPU.

Asistenţa medicală urgentă a pacientului cu arsuri

3. Urmaţi principiile de izolare adecvate a substanţelor corpului.

6. Acoperiţi zona cu un pansament uscat steril. Pansamentele umede nu trebuie să fie

7. Transportaţi pacientul în spitalul de profil. Efectuaţi o evaluare continuă în drum spre

Clasificarea Arsurilor în funcţie de profunzimea ţesutului afectat :

Patologiile medicale preexistente : la pacienţii cu probleme respiratorii, boli cardiace, sau

Există trei grade ale severităţii arsurilor –

· arsuri de gravitate moderată,

· arsuri extrem de grave.

Arsurile trebuie să fie clasificate în funcţie de severitate pentru a determina ordinea

Arsurile extrem de grave

Arsurile asociate cu traume şi afectarea sistemului respirator.

Arsurile complicate cu fracturi a extremităţilor.

Arsuri moderate la copii mici sau vârstnici.

Arsurile superficiale pe mai mult de 50% din suprafaţa corpului.

Arsurile cu afectare completă a profunzimii pielii < 2% din suprafaţa corpului.

Arsurile cu afectare parţială a profunzimii pielii <15% din suprafaţa corpului.

BOALA COMBUSTIONALĂ - totalitate de reacţii generale ale organismului şi dereglarea

· suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;

· sau mai mult de 10% de arsuri profunde;

· sau în cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.

Perioadele bolii combustionale:

I - perioada şocului combustional: durează pînă la 3 zile şi este determinate de:

Poziţia pacientului în decubit dorsal sau pe regiunile neafectate. Se dezbracă pacientul cu

Tualeta primară a plăgii în arsura chimică:

- baze: cu acid boric 0,5-3% sau acid acetic 1%,

- fosforul: cu bicarbonat de sodiu 5%,

- acid fluorhidric: cu bicarbonat de sodiu 5%, 86

- fenol: alcool etilic 40-70%,

- substanţe de aluminiu: cu benzină,

- substanţe de crom: tiosulfat de sodiu 1%.

Se usucă şi se pansează aseptic leziunile. Protecţia termică.

În caz de combustii ale căilor respiratorii superioare:

II – perioada toxemiei combustionale durează pînă la 10-15 zile, determinată de absorbţia

III – perioada de septicotoxemie combustională, durează 2 - 3 săptămîni, este determinată

Ø Victima de obicei aşezată sau în picioare

Ø Lăsaţi-o în această poziţie

Ø Plasaţi-vă într-o parte şi un pic în spatele victimei

Ø Sprijiniţi-i toracele victimei cu o mîină şi aplecaţi-o suficient înainte pentru ca obstacolul

Ø Aplicați cinci lovituri energice interscapulare

Ø Nu mai daţi lovituri în spate în timp ce corpul străin a fost expulzat

· 5 compresiuni abdominale (metoda Heimlich)

Semne vitale: Norma Indicatie RCRC Situatii speciale

Constienta AVPU A (awake) U (unconcious)

Frecventa 12-20 resp/min 0 resp/min, apnee Indicatie pentru intubare

Saturatia cu oxigen 96-100% Indicatie pentru intubare

Frecventa 60-100 b/m 0 absenta pulsui la o

Traseul ECG Prezenta tuturor Prezenta ritmurilor de

Temperatura 36-37 grade C Sub 36 hipotermie

Tensiunea ateriala Sistolica 100-139

1. Compresia in regiunea sternului

• U – Inconştient – Nu răspunde la orice stimul

A –(Airway) – Căi aeriene: verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii lor.

B – (Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea şi asigurarea unei respiraţii optime