Proiect:Arta artistica

Texte literare:Casa celor 1000 de oglinzi

• Cu mult timp în urmă, într-un sătuc era un loc cunoscut drept „Casa celor 1000 de
oglinzi”. Un căţeluș mititel, vesel din fire, aflînd de acest loc, a hotărît să-l viziteze.
Cînd a ajuns acolo, a urcat, sărind fericit, pe scări și a intrat în casă. S-a uitat pe hol
cu urechiușele ciulite și dînd din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la
alţi 1000 de căţeluși fericiţi, care dădeau din coadă ca și el. A zîmbit și a primit
înapoi 1000 de zîmbete, la fel de calde și prietenoase. Cînd a plecat, s-a gîndit:
„Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!” În același sat, un alt cîine, mai
puţin fericit ca primul, s-a hotărît și el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu
coada între picioare și capul lăsat în jos. Cînd a văzut 1000 de cîini neprietenoși
uitîndu-se la el, s-a speriat și s-a zbîrlit pe spate, mîrîind. Cînd ceilalţi 1000 de cîini
au început și ei să mîrîie, a fugit speriat. Odată ieșit afară, s-a gîndit: „E un loc
îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”. Tîlcul: poartă-te cu ceilalţi așa cum
vrei ca ei să se poarte cu tine!
 Taranul intelept

• Într-un sat, calul unui ţăran a fugit de acasă. Imediat, rudele și vecinii s-au
apucat să-l compătimească. El însă a rămas calm și nu a spus decît: „Așa o
fi”. A doua zi, calul s-a întors însoţit de încă șase cai sălbatici. Gloata de rude
și vecini era plină de bucurie. Omul nostru o ţinea pe-a lui: „Așa o fi”. În
ziua următoare, fiul lui s-a urcat pe unul dintre caii cei nou-veniţi, a căzut și
și-a frînt un picior. Mulţimea, care iarăși n-avea ce face, s-a pus pe bocit, dar
ţăranul n-a avut de zis nimic în plus faţă de zilele precedente. De parcă ar fi
știut că, peste încă o zi, oamenii împăratului vor veni să-i ia pe băieţi la
oaste, iar fiul lui va scăpa tocmai pentru că avea piciorul frînt…
 Fragment epic

• „După un timp, dincolo, pe dâmbul scund din faţă, apare un călăreţ. S-a oprit ca o
statuie pe un soclu.Spectacolul surprinde oamenii, care continuă să mănânce însă
brânză, cu o tihnă ţărănească. E, între noi şi el, ca la trei- patru sute de metri. După
ce se uită liniştit la noi, îşi îndeamnă calul şi coboară vreo treizeci de paşi, spre
destul deînghiţita noastră nedumerire. Pe urmă se întoarce şi urcă la pas pe dâmb,
se lasă în golul de dincolo, care duce până laViena.
 Fragment epic
•  Numaidecât vin doi infanterişti. Se opresc şi ei pe marginea ridicată ca o
margine de tavă a plaiuluiverde. Se profilează pe cerul tare şi gol, ca nişte
ciobani pe o culme. Coboară treizeci de paşi, se întorc apoi,şi intră şi ei
dincolo, în golul pe care nu-l vedem. Pe urmă apar pe deal patru, fac
întocmai aceeaşi mişcare,coboară aceiaşi treizeci de paşi, se întorc şi se
afundă înapoi, dincolo de margine