Cuprins:

• 1.Introducere;
• 2. Cauze / Agent infecțios / Factori de
risc;
• 3. Simptome;
• 4. Diagnostic limfom non-Hodgkin;
• 5.Stadializarea;
• 6.Tratament.

1
 1.Introducere
• Limfomul este un tip de cancer de sange care se dezvolta atunci cand
celulele albe numite limfocite se inmultesc fara control. Limfocitele fac
parte din sistemul imunitar. Acestea calatoresc in corp, in sistemul
limfatic si in sange, ajutandu-va sa luptati impotriva infectiilor. Exista
doua tipuri de limfocite:
-limfocite T (celule T)
-limfocite B (celule B).
• Limfoamele pot fi grupate ca limfoame Hodgkin sau limfoame non-
Hodgkin, in functie de tipurile de celule pe care le contin.
• Limfomul folicular este un tip comun de limfom non-Hodgkin cu
crestere lenta (grad scazut) care se dezvolta din celulele B. Se numeste
limfom folicular, deoarece celulele B anormale se dezvolta de obicei in
grupuri numite foliculi, in interiorul ganglionilor limfatici.

2
 2. Cauze / Agent infecțios / Factori de risc

• Limfomul folicular este cel mai frecvent tip de

limfom non-Hodgkin de grad scazut. Se poate
dezvolta la orice varsta, dar este mai frecventa la
persoanele de peste 60 de ani.
• In majoritatea cazurilor, nu exista o cauza
cunoscuta a limfomului folicular. Unele modificari
genetice sunt frecvente in limfomul folicular, dar
oamenii de stiinta nu stiu ce le provoaca. In mod
normal, nu exista antecedente familiale de limfom
folicular non-Hodgkin.
3
• Cauza exactă a limfomului non-Hodgkin nu este cunoscută . Cu toate acestea, urmă torii factori pot crește
riscul unei persoane de a dezvolta boala:
• Vârstă – riscul de limfom non-Hodgkin crește odată cu vâ rsta. Cele mai frecvente subtipuri apar cel mai
adesea la persoanele de 60-70 ani;
• Gen – boala este mai întâ lnită în cazul femeilor;
• Infecții bacteriene – unele tipuri de limfom non-Hodgkin sunt asociate cu infecții specifice.
• Infecții virale – virusurile pot cauza unele tipuri de limfom non-Hodgkin. De exemplu, virusul Epstein-
Barr este asociat cu unele tipuri de limfom non-Hodgkin. De asemenea, infecția cu hepatită C a fost
asociată cu un risc crescut de limfom în zona marginală a splinei.
• Tulburări ale sistemului imunitar – afecțiuni cum ar fi HIV / SIDA cresc riscul de limfom non-Hodgkin,
în special limfoame cu celule B agresive.
• Tulburări autoimune -persoanele cu afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă  și sindromul
Sjö gren, prezintă un risc mai crescut de a dezvolta anumite tipuri de limfom non-Hodgkin. De asemenea,
unele medicamente utilizate pentru tratamentul afecțiunilor autoimune pot crește riscul de cancer.
• Tratamentul anterior al cancerului – tratamentul anterior cu anumite medicamente sau radioterapie
pentru alte tipuri de cancer poate crește riscul de limfom.
• Factori genetici – unele modifică ri genetice pot fi asociate cu anumite cazuri de limfom. În prezent, nu
există teste genetice acceptate pe scară largă pentru a identifica factorii de risc moșteniți pentru această
formă de cancer sau care să prezică în mod cert riscul unei persoane de a dezvolta boala.

4
 3. Simptome;
• Limfomul folicular este de obicei o crestere foarte lenta, astfel incat simptomele se dezvolta treptat in timp. Multi oameni au
putine simptome, iar unii nu au deloc. Uneori, limfomul folicular non Hodgkin este observat in timpul testelor pentru o alta
problema de sanatate. Cu toate acestea, limfomul folicular poate fi foarte variabil si unii oameni ar putea avea limfom folicular cu
crestere mai rapida, care provoaca mai multe simptome.
• Cel mai frecvent simptom al limfomului folicular este un nodul sau mai multi noduli. Acestia se dezvolta de obicei in gat sau chiar
deasupra oaselor gatului, dar se pot dezvolta in alte locuri, cum ar fi axilele sau inghinele. Nodulii sunt cauzati de formarea
celulelor limfomului in ganglionii limfatici, ceea ce face ca ganglionii limfatici sa se umfle. Ganglionii limfatici umflati sunt de
obicei nedurerosi. S-ar putea sa ramana umflati sau sa se micsoreze putin si apoi sa se mareasca iar din cand in cand. Majoritatea
oamenilor nu au alte simptome.
• Unele persoane prezinta alte simptome comune ale limfomului, cum ar fi:
• Slabire inexplicabila;
• Febra (temperatura peste 38ºC);
• Transpiratii excesive, mai ales noaptea;
• Infectii frecvente sau dificultati in vindecarea infectiilor;
• Oboseala.
• Pierderea in greutate, transpiratiile excesive si febra apar adesea impreuna. Aceste trei simptome se numesc „simptome B”.
• Rar, limfomul folicular se gaseste in afara ganglionilor limfatici. Acesta se numeste “limfom extranodal”. Limfomul extranodal
poate provoca o varietate de simptome, in functie de locul in care creste limfomul.
• Aproximativ 1 din 2 persoane cu limfom folicular au celule de limfom in maduva osoasa (centrul spongios al oaselor mai mari
unde se formeaza celulele sangvine) atunci cand sunt diagnosticate. Acest lucru ar putea duce la:
• Anemie (numar scazut de celule rosii din sange), care poate provoca oboseala si dificultati de respiratie;
• Trombocitopenie (numar scazut de trombocite), ceea ce va face sa aveti mai multe sanse de vanatai si sangerari;
• Neutropenie (numar scazut de neutrofile - un tip de celule albe din sange), care va face mai predispus la infectie.

5
 Stadializarea cancerului
• Stadiul limfomului descrie gradul de ră spâ ndire a tumorii, folosind cifrele romane de la I
pâ nă la IV (I, II, III sau IV). Acest sistem de stadializare este util pentru cele mai comune
subtipuri ale limfomului:
• Stadiul I: cancerul se gă sește într-un ganglion limfatic (stadiul I), sau cancerul a invadat
un organ exterior (identificat cu litera „E”), dar nu orice regiuni ale ganglionilor limfatici
(stadiul IE).
• Stadiul II: cancerul se gă sește în două sau mai multe regiuni ale ganglionilor limfatici, pe
aceeași parte a diafragmei (stadiul II), sau cancerul implică un organ și ganglionii
limfatici regionali, cu sau fă ră celule canceroase în alte regiuni ale ganglionilor limfatici,
pe aceeași parte a diafragmei (stadiul IIE).
• Stadiile III-IV: există cancer în zonele cu ganglioni limfatici de pe ambele pă rți ale
diafragmei (stadiul III), sau cancerul s-a ră spâ ndit în tot corpul dincolo de ganglionii
limfatici (stadiul IV).
• Limfomul se ră spâ ndește cel mai adesea la ficat, mă duva osoasă sau plă mâ nii. Stadiile III-
IV descriu limfoame comune, încă foarte tratabile și, adesea, curabile, în funcție de
subtipul cancerului. Stadiile III și IV sunt considerate acum o singură categorie deoarece
au același tratament și prognostic

6
 6.Tratament.
• Principalele tipuri de tratament pentru limfomul non-Hodgkin sunt:
• Chimioterapia – presupune folosirea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase, de obicei
prin stoparea capacității celulelor canceroase de a se dezvolta și de a se multiplica. Este tratamentul
principal pentru acest tip de cancer. Se administrează intravenos sau oral. Un pacient poate primi câ te un
medicament sau combinații de medicamente diferite în același timp. Cea mai obișnuită combinație de
chimioterapie pentru tratamentul inițial al limfomului non-Hodgkin agresiv conține 4 medicamente:
Ciclofosfamida, Doxorubicina,  Prednison și Vincristina.
• Radioterapia – presupune utilizarea de raze X de înaltă energie, electroni sau protoni pentru a distruge
celulele canceroase. Se utilizează pentru regiunea afectată de cancer. De obicei, se folosește radioterapia
externă .
• Terapie țintită și imunoterapie – terapia țintită este un tratament care vizează genele specifice ale
cancerului, proteinele sau mediul tisular care contribuie la creșterea și supraviețuirea cancerului. Acest tip
de tratament blochează creșterea și ră spâ ndirea celulelor canceroase, în timp ce limitează deteriorarea
celulelor să nă toase. În terapia cu celule T, unele celule T sunt prelevate din sâ ngele pacientului, apoi sunt
modificate astfel încâ t să permită celulelor T să recunoască celulele canceroase.
• Transplantul de celule stem / transplantul de măduvă osoasă – un transplant de celule stem este o
procedură medicală în care mă duva osoasă sau celulele sangvine periferice care conțin celule foarte
specializate, numite celule stem hematopoietice, sunt utilizate ca parte a unui plan de tratament.
Transplantul de celule stem este, în general, utilizat numai pentru persoanele cu limfom non-Hodgkin cu
formă progresivă sau recurentă . Există 2 tipuri de transplant de celule stem, în funcție de sursa celulelor
stem de înlocuire: alogen (ALLO) și autolog (AUTO).