Traheostomia

CUPRINS
 Definitie
 Tipurile traheostomiei
 Tehnica de efectuare
 Pro vs Contra
 Indicatiile
 Complicatii
Definitie
 Traheostomia. Este intervenţia chirurgicală care
creează un orificiu în peretele anterior al traheii
cervicale, în care se introduce canula traheală.
Scopul este realizarea unei derivaţii respiratorii
atunci când respiraţia nu se mai poate efectua prin
laringe. Traheostomia poate fi efectuată de
necesitate, de urgenţă sau de extremă urgenţă.
 Reperele pt traheostomie: între cartilajului tiroid,
manubriul sternal şi muşchii sternocleidomastoidieni.
 Tipurile traheostomiei
Traheostomia chirurgicală. Etape.
 anestezie locala sol. Lidocaini 1%

 incizie verticala de 6 cm de la cartilajul tiroid, sau orizontală la nivelul inelelor 2-3 ale traheii

 dilatarea plăgii pe linie mediana cu incizarea istmului glandei tiroide

 la vizualizarea peretelui anterior al traheii se introduce în trahee sol. Dicaina 2% - 0,5ml

 - incizia:

 traheostomia superioară între inelele 2-3

 traheostomia medie între inelele 3-4

 traheostomia inferioară între inelele 4-5

 în orificiul format se introduce tubul traheostomic

 suturarea mărginilor plăgii tegumentare la marginile plăgii în trahee

Tipurile traheostomiei.
 Traheostomia dilataţională percutană.
Etape.
 Se efectuiază în condiţii de intubare
sub controlul bronhoscopului.
 puncţia peretelui anterior al traheei în
punctual cu 1-1,5 cm superior de
incizura jugulară cu vizualizarea vîrfului
de ac sub cotrolul bronhoscopului în
lumenul traheii
 etapa dilataţionala prin folosirea unui
set de dilatatoare sau a unui dilatator
special – Bloe Rhino Cook, care se
introduce treptat pîna la nivelul 38 Fr, -
instalarea tubului traheostomic sub
controlul bronhoscopului prin tubul de
intubaţie
Tehnica.
 Anestezia este locală, iar în cazul bolnavilor în comă nu este necesară. Nu se administrează opiacee. Operatorul se
aşează în dreapta, ajutorul în stânga. Bolnavul este aşezat în decubit dorsal cu capul în extensiune şi cu un sac de
nisip sau un sul sub umeri. Se dezinfectează regiunea operatorie cu tinctură de iod şi se izolează cu câmpuri sterile.
 Instrumentele necesare: bisturiu, foarfece chirurgical, 6-10 pense hemostatice Pean, pense anatomice şi chirurgicale,
sondă canelată, 2 depărtătoare Farabeuf, pense Pean lungi pentru istm, depărtător Laborde, catgut, aţă chirurgicală,
port-ac şi ace curbe de sutură, seringă şi ace, canulă traheală, comprese, meşe, Xilină 1 % şi 2 %.
 Operatorul prinde laringele între police şi mediusul mâinii stângi, ferind astfel şi pachetele vasculonervoase cervicale
care se găsesc sub muşchii sterocleidomastoidieni, iar indexul fixează muchia cartilajului tiroid. Cu bisturiul în mâna
dreaptă, operatorul execută o incizie mediană de la cartilajul cricoid la furculiţa sternală. Se descoperă fascia
cervicală superficială, care se incizează pe sonda canelată. Musculatura subhioidiană se dilacerează pe linia mediană
şi se trage lateral cu depărtătoarele. Se decolează istmul glandei tiroide şi se secţionează vertical între două pense.
Se eliberează traheea şi se introduc 3-4 cm3 Xilină 2% în trahee printre două inele traheale. Apoi se incizează inelele
traheale 2 şi 3, şi se introduce depărtătorul, care îndepărtează buzele inciziei traheale. Se face ligatura minuţioasă a
vaselor pensate, se leagă istmul cu fir transfixiant, se introduce canula traheală, care se fixează cu meşa trecută prin
urechile canulei şi se leagă în jurul gâtului. Sutura tegumentului cu fire puţine, pentru a preveni emfizemul
subcutanat. Sub canulă se introduce un pătrat de tifon secţionat până la mijloc. Postoperator mandrenul canulei
trebuie scos şi curăţat frecvent, întrucât se obstruează cu secreţii bronhice şi poate determina asfixie.
 Pro vs Contra
 Avantaje:
 1.scaderea efortului respirator în
comparaţie cu ventilarea naso şi
orofaringeală, prin micşorarea
obstacolelor de trecere a aerului.
 2.tuburile traheostomice sînt mai
comfortabile decît cele endotraheale,
deoarece necesită o sedare a
pacientului mai slabă, iar pacienţii au
posibilitatea de a vorbi şi se
alimenta.
 Dezavantaje:
 1.aerul inspirat ocoleşte căile aeriene superioare
şi nu este purificat, umectat şi incălzit pînă la
pătrunderea în trahee şi plamîni. În rezultat are
loc iritarea şi uscarea epiteliului traheobronşic,
cu secreţia adundentă de mucus cauzată la fel şi
de răspunsul organismului uman la corpii straini –
tubul de ventilare.
 2.odata cu mărirea cantităţii de mucus, are loc şi
scăderea vîscozităţii acesteia ceea ce poate
provoca obstruarea căilor respiratorii sau a
tubului traheostomic. La fel se dereglează
clearance-ul muco-ciliar,cauzat de
imposibilitatea mişcării ascendente a mucusului
din cauza tubului traheostomic şi metaplazierea
epiteliului ciliat ca rezultat al aerului inspirat
uscat.
Indicatiile
 Obstrucția căilor aeriene deasupra
nivelului traheei (prezentă sau anticipată)
 Obstrucția căilor respiratorii în traheea
superioară/mediană care necesită
stentare (prin tub de traheotomie)
 Nevoia de intubare prelungită (avantajele
traheotomiei față de intubarea oro- sau
nazo-traheală)
 Confort îmbunătățit pentru pacient
 Scăderea riscului de rănire (adică stenoză
glotică posterioară) la structurile afectate
de tubul endotraheal (ETT)
 dispneea acută sau cronică de cauză
laringiană
 Îmbunătățește siguranța controlului căilor
respiratorii (tubulatură mai scurtă, mai puțin
probabil să obstrucționeze ca în cazul ETT mai
lung, mai ușor de înlocuit dacă este dislocată)
 Gestionarea îmbunătățită a secrețiilor căilor
respiratorii (aspirație, instilarea
medicamentelor)
 Îmbunătățește reluarea aportului oral
 Îmbunătățește capacitatea pacientului de a
vorbi
 Scăderea incidenței sinuzitei
 Incapacitatea de a intuba (cu nevoie de
anestezie generală)Adjuvant la chirurgia
majoră la cap și gât/managementul
traumeiProtecția căilor respiratorii (boli
neurologice, leziuni cerebrale traumatice)
 Complicatii
Complicații chirurgicale
Complicații medicale
 Decanulare accidentală  Pneumonie
 Sângerare locală  Evenimentul vascular cerebral
 Blocarea tubului  Delirul
 Infecție majoră  Sepsis
 Închiderea întârziată a stomei  Sindromul de detresă respiratorie
 Emfizem subcutanat acută
 dereglarea actului de deglutiţie
 Pneumotorax
 fistula traheoesofagială
 Ruptura manșetei
 decanulare complictă
 Pierderea căilor respiratorii în
timpul procedurii  fistula traheocutanată
 Embolie aeriana  stenoză laringotraheală