Perforatia esofagiana

Nume si prenume:Nechita Laura-Adriana

specializarea:AMG 2B
 DEFINITIE

• Perforatia esofagiana reprezinta aparitia unei

discontinuitati in peretele esofagului, segmentul
tubului digestiv ce face legatura intre cavitatea
bucala si stomac si care are rol in pasajul bolului
alimentar.
 Cauze
Perforatia esofagiana este cea mai frecventa leziune de natura traumatica a esofagului. Astfel
de accidente apar adesea pe un esofag patologic (afectat de diverse procese inflamatorii, erozive
sau tumorale), iar dimensiunile lor nu sunt in general mari. Prin ruptura, continutul esofagului
trece in mediastin, ceea ce determina aparitia unor infectii cu localizari la acest nivel, numite
mediastinite.
Plagile esofagului sunt produse frecvent in timpul interventiilor endoscopice, in timpul
intubatiei orotraheale sau in timpul montarii unor sonde nazogastrice.
Alte cauze de perforatie sunt tumorile, refluxul gastric acid cu ulcerarea consecutiva a
mucoasei, voma exploziva si ingestia accidentala sau voita de corpi straini sau substante
caustice.
Endoscopia digestiva sonda nazogastrica

Intubația oro-traheală
 Simptomotologia

Simptomatologia perforatiilor esofagiene este in general unitara si adesea specifica, variatiile tinand
seama de mecanismul de producere si de sediul leziunilor.

In general, simptomele includ:

- durere: apare in toate cazurile si se caracterizeaza prin intensitate mare, lancinanta, agravata de
deglutitie; localizarea ei este variabila (cervicala, retrosternala, epigastrica);

- durerea poate fi socogena: daca plaga nu este trata in timp util poate chiar sa duca la decesul pacientului
prin instalarea socului; semne ingrijoratoare sunt: tahipneea, tahicardia, hipotensiunea arteriala, febra,
oliguria;

- - durere cu localizare in regiunea bucala (cervicala posterioara) daca leziunea intereseaza zona
superioara a esofagului;
- disfagie (dificultate la inghitire) este importanta deoarece semnaleaza o suferinta a esofagului;
- dispnee (respiratie dificila) cand exista si afectarea spatiului pleural sau cand perforatia a
interesat si caile respiratorii sau chiar parenchimul pulmonar;
- emfizem subcutanat: este prezent in afectiunile segmentului toracic al esofagului si reprezinta
acumularea de aer sub tegument (ceea ce va determina aparitia unor crepitatii la palparea zonei).
Mai rar, pacientii pot prezenta: varsaturi (hematemeza sau doar striuri de sange), peritonita,
aparare musculare epigastrica.
 Investigatii

Examenul imagistic (radiografia) ofera informatii utile diagnosticului si

poate evidentia existenta emfizemului subcutanat si largirea
mediastinului, prezenta de aer sau lichid in spatiul pleural (pneumo sau
hidrotorax), emfizem mediastinal, colabarea unuia dintre plamani.
Esofagografia (radiografia de esofag post-ingestie de substante de
contrast) este foarte utila deoarece indica precis locul leziunii prin
extravazarea substantei introduse in lumen in spatiul periesofagian.
 Prognostic Complicatii

Perforatiile esofagiene au un prognostic Complicatiile posibile ale perforatiilor

bun in cazul in care pacientul este esofagiene sunt:
diagnosticat precoce. Daca tratamentul - pneumotorax;
este prompt si corect instituit (in maxim - abcese periesofagiene;
24 de ore), rata de supravietuire este de - mediastinite;
peste 90%. - fistule diverse (eso-traheale, eso-pleurale);
Daca tratamentul se intarzie insa, - bronhopneumonii si alte infectii si inflamatii

procentul scade la 50% ale parenchimului si foitelor pleurale;

 Tratament
Tratamentul conservator poate fi aplicat pacientilor cu perforatii mici, aparute in cadrul
unor manevre endoscopice, in care contaminarea este minima.
In acest caz se recomanda: administrarea de lichide pe cale
intravenoasa, antibioterapie, monitorizarea starii generale, drenaj esofagian. Tratamentul
conservator se adreseaza leziunilor de esofag superior, cervical.
Uneori, zona de ruptura este atat de mica incat se cicatrizeaza singura, pacientul fiind sfatuit sa
nu manance insa nimic o perioada. Hranirea se face parenteral. Se monteaza chiar si o
gastrostoma pentru a grabi vindecarea si a asigura nutritia pacientului.
Tratamentele semiconservatoare sunt destinate perforatiilor esofagiene ce se complica ulterior
cu supuratii. Acestea vor fi drenate chirurgical imediat, pacientul fiind ulterior monitorizat,
trecut pe antibioterapie cu spectru larg.
 Tratamentul chirurgical este indicat perforatiilor esofagiene ce nu sunt
complicate cu pneumo sau hidrotorax, cu insuficienta respiratorie sau chiar soc. In
general sunt abordate chirurgical leziunile aparute pe esofagul toracic si
abdominal.
In functie de localizarea exacta si de marimea perforatiei sunt aplicate diverse
protocoale de interventie ce, fie rezolva defectul prin sutura simpla (acestea sunt
cele mai folosite procedee), fie realizeaza excluderea din circuitul digestiv a zonei
de perforatie, iar dupa ce aceasta se vindeca, se va realiza refacerea continuitatii
peretelui sau se va rezeca partea afectata si ulterior se va recurge
la esofagoplastie (reconstructia esofagului).