COMUNICARE PROFESIONALA

Etape ale dezvoltarii comunicarii umane

Daca ar fi sa gasim originile comunicarii poate ca nu am gresi sa afirmam urmatorul

lucru: la inceput a fost cuvantul pentru ca Dumnezeu a creat lumea prin cuvant. Asa
cum lumina a dat sens materiei fizice, a revelat-o ochilor nostri, tot asa si cuvantul a fost
genitor de intelesuri.
SA SE FACA LUMINA! Si s-a facut!
Asadar originea comunicarii nu este alta decat originea Universului.
Plecand de la aceasta explicatie religioasa putem merge mai departe pe firul istoric al
dezvoltarii comunicarii umane.
Arheologii si istoricii ne-au conturat experienta speciei umane pe planeta din
punctul de vedere al diferitelor epoci in care elemente ca piatra, bronzul sau fierul au avut
o mare insemnatate. Progresele inregistrate de homo sapiens trebuie sa fi depins nu numai
de imbunatatirea traiului ci si de sistemele de comunicare pe care le-au dezvoltat si
perfectionat.
Cercetatorii fenomenului comunicarii au conchis faptul ca pe parcursul a 6 epoci,
comunicarea a cunoscut maxima sa dezvoltare:
- epoca semnelor si semnalelor- un prim sistem de comunicare era alcatuit din
sunete , miscari si pozitii ale corpului; acest sistem era unul foarte limitat iar
mesajele transmise nu puteau fi decat foarte simple.
- epoca vorbirii si a limbajului- aceasta epoca este plasata in timp acum circa
40000 de ani cand oamenii de Cro Magnon erau dezvoltati din punct de vedere al
aparatului fonator ( limba si laringele). Aceste detalii anatomice le-au facilitat
crearea vorbirii articulate oferindu-le un avantaj in plus fata de oamenii de
Neanderthal. Limba i-a ajutat sa-si concretizeze gandurile si sa transmita mesaje
din ce in ce mai complexe.

1
- epoca scrisului- istoria scrisului este cea a evolutiei de la reprezentari
pictografice la sisteme fonetice, de la reprezentarea ideilor complexe prin imagini
sau desene stilizate , la folosirea literelor pentru a sugera anumite sunete. Primul
pas spre scriere a fost facut prin standardizarea semnificatiilor imaginilor. Istoricii
plaseaza aparitia primelor inscriptii in Mesopotamia si Egipt in jurul anului 4000
i.e.n
- epoca tiparului- prima carte din lume a fost tiparita de chinezi in anul 868 e.n.
sub numele de Diamond Sutra, desi tehnica tiparirii era cunoscuta de chinezi inca
din secolul al V-lea e.n.
In Europa, inventia tiparului apartine lui Johann Gutenberg, iar primele carti
tiparite incep sa apara odata cu secolul alXV-lea.
- epoca mijloacelor comunicarii de masa- inca din vremea Grecie antice, marii
intelepti foloseau comunicarea in agora drept principalul mijloc de informare a
comunitatii. Noutatile zilei se afisau pe zidurile pietei publice sau a forumurilor
din Grecia si Roma.
In secolul al XVI-lea, guvernul venetian tiparea o mica foaie de stiri cu
caracter ocazional numita gazzetta care insemna moneda mica. In Franta, prima
publicatie cu caracter popular apare in anul 1529 si era denumita cu termenul de
canards. In Anglia abia in 1621 stirile externe incepeau sa fie publicate in
carantos( publicatie cu aparitie neregulata).
- epoca mijloacelor de comunicare computerizata- ceea ce s-a schimbat de-a
lungul secolelor in domeniul comunicarii umane sunt modalitatile si amploarea cu
care informatia este produsa, colectata, prelucrata, pastrata si difuzata. Tehnologia
in toata amploarea sa a dat nastere triadei automatizare, informatizare si
digitizare.

Definitia comunicarii

Comunicarea este procesul transmiterii, receptionarii, stocarii, prelucrarii

si utilizarii informatiilor.

2
Elementele actului de comunicare

Orice act elementar de comunicare presupune existenta unui:

- emitator;
- mesaj;
- canal de transmitere a mesajului;
- receptor.
Comunicarea este considerata a fi principala punte de legatura intre
oameni, un mijloc prin care o persoana transmite un mesaj unei alte persoane si
asteapta raspuns din partea acesteia.

Axiomele comunicarii

O serie de oameni de stiinta, printre care si psihiatrii Paul Watzlawich si

D.Jackson, si-au inscris cercetarile in problemele de socializare punand un mare
accent pe dimensiunea comunicarii ca relatie interumana. Acestia au emis o serie
de axiome ce caracterizeaza comunicarea interumana:
1. Comunicarea este inevitabila- nu doar componenta verbala este importanta
ci si intregul complex al miscarii corporale voluntare sau involuntare, al
gesturilor, privirii, tacerii, spatiului individual, vestimentatiei, toate au o
bogata valoare comunicativa.
2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational,
cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai.
3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de
cauza-efect sau stimul-raspuns;
4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica- acest
lucru se refera la faptul ca noi putem transmite un mesaj printr-o modalitate
pur lingvistica fara a implica sentimentele in redarea acestuia, iar acest mod
de transmitere este numit mod digital de genul “spun totul sau nimic”, pe
cand modalitatea paralingvistica de transmitere a unui mesaj ( intonatie, ritm,

3
 timbru) tine cont de impactul din spatele mesajului asupra receptorului,
comunicarea paralingvistica este numita drept comunicare analogica.
5. Comunicarea este ireversibila- odata emis, mesajul produce efecte
6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii
simetrice sau complementare- pe intreg procesul comunicarii se mentin
rolurile participantilor care nu pot fi schimbate ca si status, rolurile raman
fixe si inegale iar intre acestea se interpun interactiunile de tip tranzactional
( ex. relatia medic-pacient la consultatie, profesor-elev la cursuri) dar mai pot
exista si “interactiuni personale” ce nu presupun disparitia rolurilor ci o
fluidizare a lor ( ex. relatia dintre prieteni, soti, etc.)
7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare- aceste procese
intervin in comunicare datorita polisemiei termenilor folositi de vorbitori, de
diferentele de experienta dintre vorbitori ( ex. conflictul dintre generatii).
Actul comunicarii reprezinta o diversitate de compotamente, procese si
tehnologii prin care intelesul este transmis sau derivat prin informatie. Termenul
este folosit pentru a descrie activitati diverse :conversatie, schimbul de date intre
computere, impactul emotional al unei opere de arta, etc.
Comunicarea umana are ca tel prioritar producerea unei actiuni.

ACTIUNE—EFICIENTA—ACTIUNE EFICIENTA—CAPACITATE UMANA

Comunicarea este un proces prin care informatia este schimbata intre

indivizi printr-un sistem comun de semne, simboluri si comportamente.
Capacitatea desemneaza puterea dobandita prin invatare de a face ceva
competent care, in esenta, reprezinta o aptitudine sau abilitate dezvoltata.
Sintetizand cele doua asertiuni, intelegem ca putem dobandi o
capacitate de comunicare buna prin invatare si ca aptitudinile si abilitatile pe care ni le
formam sunt utile pentru a face mai eficiente mesajele pe care le transmitem.

4
 Mijloacele comunicarii

De cele mai multe ori incercam sa definim comunicarea prin intremediul

mijloacelor prin care aceasta se produce. Daca discutam despre radio sau despre pictura,
discutam in aceeasi masura despre comunicare.
Pentru a vedea cum anume se produce comunicarea este necesar a
identifica principalele mijloace :
1. forma comunicarii : se refera la modul comunicarii asa cum sunt scrierea,
vorbirea, sau desenul.
2. mediul comunicarii : reprezinta un mijloc al comunicarii ce combina mai multe
forme- ex. o carte este un mediu al comunicarii care foloseste forme ale
comunicarii cum sunt cuvintele, imaginile si desenele.
3. media : reprezinta acele mijloace de comunicare de masa (mass-media) care sunt
constituite in oragnizatii de mari dimensiuni ce folosesc una sau mai multe
tehnologii pentru a comunica cu un numar mare de oameni.

Scopurile comunicarii

 prin comunicare realizam legaturi cu alti oameni ;

 comunicam sa supravietuim si sa satisfacem trebuintele personale ;
 comunicam sa facem posibila cooperarea ;
 comunicam sa formam si sa mentinem relatii interpersonale ;
 comunicam sa convingem pe alti oameni sa gandeasca si sa actioneze la fel ca
noi ;
 comunicam sa castigam sau sa exercitam putere asupra altor oameni ;
 comunicam sa sustinem societatea si organizatiile ;
 folosim comunicarea pentru a da sens lumii in care traim ;
 comunicam sa ne prezentam pe noi insine altor oameni.

5
 Modele ale comunicarii

Comunicarea este dinamica si reprezinta o activitate, o traire, un proces.

Unul dintre primii ganditori care au incercat sa descrie procesul comunicarii a fost
sociologul american Harold D. Lasswell, in 1948. Acesta a spus ca procesul comunicarii
poate fi descris in urmatorii termeni :
- cine
- ce
- prin ce canal
- cui
- cu ce efect.
Aceasta descriere a fost denumita Formula lui Lasswell, deoarece ea face
posibila analiza oricarui act de comunicare.

Modelul liniar al comunicarii este unul dintre cele mai simple modele ce descriu
procesul comunicarii. Acesta aseaza elementele procesului in linie asrfel ca toata
comunicarea se refera la transmiterea mesajelor de la A la B.

Atunci cand comunicam prin semne, utilizam coduri. Un cod este un sistem pentru
folosirea semnelor. Acest sistem este bazat pe reguli si conventii impartasite de toti
utilizatorii codului. Vorbirea reprezinta o serie de semnale sonore care formeaza un cod
pe care noi il cunoastem sub forma de cuvinte rostite.

6
 Modelul schimbului- modelul lui Shannon-Weaver
Odata ce destinatarul decodifica mesajul primit in semne inteligibile, il
interpreteaza si transmite un mesaj catre sursa. Intr-o comunicare, mesajele merg pe
ambele cai : de la sursa la destinatar si de la destinatar catre sursa. In acest model
intervine ideea de interpretare. Oamenii interpreteaza diferit mesajele primite deoarece
acestea sunt influentate de o serie de factori interni sau externi.

Modelul contextual adauga dimensiunea situatiei sau a mediului. Contextul este cel
care afecteaza totdeauna actul comunicarii. De exemplu vom comunica diferit la o
intalnire oficiala si in alt fel la o discutie cu amicii. Notiunea de feedback( Norbert
Wiener) este foarte importanta in context. Raspunsul venit de la destinatar catre
expeditor este unul care regleaza procesul comunicarii si transmiterea informatiei.
Feedback-ul influenteaza comportamentul viitor al celor angajati in comunicare.