TRAUMATISMELE

ESOFAGIENE

Elaborat: rezidenta anul IV Ganaciuc I.

Coordonator: conf.univ. Sencu E.
 Leziunile sau perforațiile esofagiene sunt întreruperi transmurale ale
esofagului care ulterior duc la scurgerea conținutului intraluminal în
mediastin, fapt ce determină inflamație locală, răspuns inflamator sistemic
și, în cele din urmă, dezvoltarea sepsisului care are ca rezultat morbiditate și
mortalitate crescută.

Leziunile esofagiene pot fi iatrogene sau traumatice.

 Mecanisme iatrogenice
-examenele endoscopice,
-plasarea naso-gastrica a tuburilor
-procedurile chirurgicale.
 Mecanismele traumatizante:
-accidente (rutiere sau de muncă)
-penetrante (de exemplu, plăgi prin împușcare cu arme albe sau arme de foc
sau înjunghiere).
 Alte mecanisme includ corpi străini esofagieni, ruptura spontană de esofag
(sindromul Boerhaave) și ingestia de substanțe acide / caustice.
Leziunile esofagiene sunt clasificate pe baza Clasificării
Asociației Americane de Chirurgie a Traumelor, astfel:
 Grad I - contuzie / hematom

 Gradul II - lacerație <50%

 Gradul III - lacerație >50%

 Gradul IV - distrugerea țesutului sau a vascularizației < 2

cm
 Gradul V - afectarea țesutului sau a vascularizației > 2cm
DIAGNOSTIC CLINIC
 Semne generale
 stare febrila persistenta

 agitatie, senzatie de moarte iminenta

  stare de soc: hipotensiune, tahicardie, oligurie

 Semne locale:

 durere :

intensa, brutala
sediu ~ nivelul perforatiei (cervical, retrosternal,abdomenul superior)
iradiere: in spate, scapulo-humeral
accentuata de deglutitie
 varsaturi:

putin importante in perforatiile instrumentale, dar masive in RE (semn

cardinal)
striatii sanguinolente/ rar hematemeza franca
 disfagie completa, dureroasa

 dispnee cu polipnee, cianoza: in caz de cointeresare precoce a spatiului pleural,

cu hidropneumotorax
 emfizem subcutanat latero-cervical sau latero-toracic
 Aspecte clinice particulare dupa localizare
 esofagul abdominal: semne de peritonita localizata
supramezocolic/generalizata, cu:
-debut brusc
-durere epigastrica inalta, foarte intensa
-contractura musculara (chiar generalizata)
-pneumoperitoneu
 esofagul cervical:

-durere accentuata la deglutitie

-febra septica
-evolutie rapida spre complicatii: (abces paraesofagian,
mediastinita, fistula cutanata)
TRIADE DIAGNOSTICE
PATOGNOMONICE:
 Triada Mackler
-varsaturi
-durere toracica joasa
-emfizem subcutanat cervical
 Triada Barett

-dispnee
-emfizem subcutanat
-aparare musculara epigastrica
 Triada Anderson

-emfizem subcutanat
-polipnee
-contractura abdominala
DIAGNOSTIC PARACLINIC

1. Leucocitoza: >10000/mmc
2. Examenul radiologic
  semnele perforatiei unui organ cavitar:

-emfizem mediastinal (pneumomediastin)

-pneumotorax/piopneumotorax
-emfizem subcutanat (cervical/toracic)
-pneumoperitoneu
-prezenta aerului in spatiul retroesofagian cervical
  semne date de complicatii septice

-largirea mediastinului, abcese mediastinale

-infiltrate pulmonare
-hidrotorax uni/bilateral (mai frecvent pe stanga)
3.Esofagografia substante hidrosolubile (Lipiodol,Gastrografin)
Semn patognomonic: extravazarea substantei de contrast in
spatiul periesoganian
4. Esofagoscopia: in caz de diagnostic neclar
-nu este indicata in prezenta semnelor certe de perforatie
-poate favoriza: largirea bresei, contaminarea bacteriana
periesofagiana
5. Toracenteza:
-extrage secretie gastrica acida
-administrarea de albastru de metilen pe sonda nazo-gastrica:
lichid pleural colorat in albastru
6. CT:
-utila, dar rar folosita
Observatie: daca rezultatele investigatiilor sunt incerte, se indica
supravegherea pacientului, cu repetarea lor la 24-48 ore
TRATAMENT
 Leziunile esofagului cervical sunt diagnosticate cel mai facil, au
un prognostic bun și complicații reduse. 
 Leziunile esofagului toracic se asociază cu un prognostic nefast,
complicația cea mai frecventă fiind mediastinita.

Tratamentul poate fi conservator în cazul perforațiilor mici care se

pot vindeca spontan, prin repaus și tratament antibiotic profilactic.
Plăgile esofagiene și perforațiile mari beneficiază de tratament
chirurgical. Dacă leziunea este recentă, se efectueaza explorarea
plăgii, sutura soluțiilor de continuitate, drenaj, repaus esofagian
prin plasarea unei sonde nazo-gastrice, sub antibioterapie masivă,
alimentație pe sondă, reechilibrare hidroelectrolitică, administrarea
unor calmante.
 Leziunile vechi se suturează în doi timpi, iar în caz de
supurații se drenează eficient acestea, apoi se închide leziunea
esofagiană prin sutură sau intervenție plastică.

Drenajul toracic larg poate fi utilizat ca opțiune pentru

controlul contaminării la pacienții care nu sunt candidați
pentru reparații primare sau diversiuni chirurgicale. Dincolo de
managementul inițial, dacă drenajul larg devine managementul
„primar”, acesta poate fi combinat cu devierea esofagiană.
Drenajul larg este asociat cu o mortalitate extrem de ridicată.

Esofagectomia este rareori necesară ca terapie pentru

traumatismele esofagiene, dar poate fi necesară în cazul în care
repararea primară eșuează.
MANAGEMENTUL
POSTOPERATOR

 Perioada postoperatorie implică o monitorizare adecvată.

Recunoașterea precoce și tratamentul complicațiilor
cardiovasculare sau a sepsisului este foarte important.
Suportul adecvat nutritiv joacă, de asemenea, un rol
important în optimizarea rezultatelor clinice. Nutriția
parenterală totală sau jejunostomia ar trebui să înceapă
cât mai curând posibil.