OS TEMPORALE

Este un os pereche, neregulat, situat între occipital,

parietal şi sfenoid.
El participă la formarea părţii laterale a bolţii craniene
şi a etajelor mijlociu şi posterior ale bazei craniului.
Din punct de vedere al dezvoltării ontogenetice
temporalul este constituit din mai multe porţiuni:
scuamoasă, pietromastoidiană, timpanică şi
stiloidă.
 Orientare
 superior: partea scuamoasă;
 lateral: faţa scuamei de pe care se desprinde un
proces;
 anterior: extremitatea liberă a acestui proces.
PARTEA PIETROMASTOIDIANĂ
Partea mastoidiană formează regiunea posterioară
a osului temporal
fiind situată înapoia meatului acustic extern şi
mascând baza porţiunii
pietroase. I se descriu două feţe şi o circumferinţă.
Faţa externă exocraniană, convexă, prezintă:

o serie de denivelări determinate de inserţii musculare;

sutura scuamomastoidiană (Sutura squamomastoidea);
procesul mastoidian (Processus mastoideus)
incizura mastoidiană (Incisura mastoidea) ;
şanţul arterei occipitale (Sulcus arteriae occipitalis) situat medial de
incizură și străbătut de artera occipitală (Arteria occipitalis);
gaura mastoidiană (Foramen mastoideum) este situată în apropierea
marginii posterioare a părţii mastoidiene şi este străbătută de o venă
emisară mastoidiană (V.emissaria mastoidea) şi de o mică ramură
arterială durală din
artera occipitală (R. mastoideus).
 Faţa internă, endocraniană prezintă:

şanţul sinusului sigmoidian (Sulcus sinus sigmoidei) care vine

în raport cu sinusul venos sigmoidian;
gaura mastoidiană care se deschide la nivelul şanţului sinusului
sigmoidian sau posterior de acesta.
 Circumferinţa este groasă, dinţată şi prezintă două porţiuni:
superioară care se articulează cu unghiul mastoidian al
parietalului;
posterioară sau marginea occipitală (Margo occipitalis) care se
articulează cu marginea mastoidiană a scuamei occipitale, între
unghiul lateral şi procesul jugular al acesteia.
Partea mastoidiană conţine cavităţi pneumatice, căptuşite de
mucoasă -
celulele aeriene mastoidiene - care comunică cu cavitatea
timpanică prin antrul
mastoidian.
 Partea pietroasă (Pars petrosa)

Participă la formarea bazei craniului, fiind situată între

sfenoid şi occipital şi are forma
unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat oblic
anterior şi medial. Este străbătută de numeroase canale şi
conţine cavitatea timpanică (Cavitas tympani) şi labirintele
osoase (Labyrinthus osseus). I se descriu o bază, un vârf,
trei feţe şi trei margini.
Baza este mascată de părţile scuamoasă şi mastoidiană
ale osului temporal.
 Vârful (Apex partis petrosae)

Este orientat medial şi anterior la joncţiunea dintre aripa mare a

sfenoidului, corpul sfenoidului şi partea bazilară a occipitalului,
limitând postero-lateral gaura ruptă (Foramen lacerum).
Prezintă:
- orificiul intern al canalului carotic (Apertura interna canalis carotici)
străbătut de artera carotidă internă, plexul venos carotic intern şi plexul
nervos carotic intern, care la acest nivel părăsesc canalul carotic
(Canalis caroticus) săpat în stânca temporalului;
- canalul musculotubar (Canalis musculotubarius) este situat în
apropierea feţei inferioare a părţii pietroase, comunică cu cavitatea
timpanică şi este împărţit printr-un sept orizontal, septul canalului
musculotubar (Septum canalis musculotubarii) în două semicanale:
superior, semicanalul muşchiului tensor al timpanului (Semicanalis
musculi tensoris tympani) şi inferior, semicanalul tubei auditive
(Semicanalis tubae auditivae-auditoriae).
Faţa anterioară (Facies anterior partis petrosae)

Sau endocraniană, ia parte la formarea fosei craniene

mijlocii şi vine în raport cu girusul temporal inferior. Prezintă:
- tegmen tympani (Tegmen tympani), lamă osoasă subţire care
prezintă două segmente: anterior, care acoperă antrul mastoidian
şi cavitatea timpanică şi posterior în raport cu canalul
muşchiului tensor al timpanului şi cu partea
osoasă a tubei auditive (Tuba auditiva; Tuba auditoria; Pars
ossea);
- eminenţa arcuată (Eminentia arcuata) este o proeminenţă
determinată de canalul semicircular anterior al urechii interne
(Canalis semicircularis anterior);
 - orificiul canalului nervului pietros mare (Hiatus canalis nervi
petrosi majoris; Hiatul lui Fallopii) care se continuă cu şanţul
nervului pietros mare (Sulcus nervi petrosi majoris) străbătut de
nervul pietros mare (N. petrosus major) şi de ramura pietroasă a
arterei meningee mijlocii (A.meningea media; R.petrosus);
- orificiul canalului nervului pietros mic (Hiatus canalis nervi
petrosi minoris), situat lateral de precedentul se continuă cu
şanţul nervului pietros mic (Sulcus nervi petrosi minoris)
străbătut de nervul pietros mic (N.petrosus minor);
- impresiunea trigeminală (Impressio trigeminalis) este
determinată de ganglionul trigeminal (Ganglion trigeminale;
Gasser). Posterior de impresiune, poate exista o proeminenţă
numită tuberculul retro-gasserian
(Princeteau).
Faţa posterioară (Facies posterior partis petrosae)
Sau endocraniană, formează partea anterioară a fosei craniene
posterioare şi prezintă:
- porul acustic intern (Porus acusticus internus);
- meatul acustic intern (Meatus acusticus internus) continuă porul
acustic intern, se îndreaptă spre lateral şi se termină în fund de sac în
profunzimea stâncii temporale fiind separat de urechea internă printr-o lamă
osoasă verticală. Lama osoasă este împărţită de o creastă osoasă orizontală şi
una verticală în patru fosete perforate de nervii facial (Nervus facialis VII),
intermediar (Nervus intermedius; Wrisberg), vestibulo-cohlear (Nervus
vestibulocochlearis VIII), de arterele labirintice (A.labyrinthi) şi de venele
labirintice (Vv.labyrinthi). La nivelul fosetei antero - superioare reprezentate
de aria nervului facial, începe canalul nervului facial (Canalis nervi facialis)
străbătut de nervul omonim. Canalul are o direcţie orizontală, formează apoi
un cot reprezentat de genunchiul canalului facialului (Geniculum canalis
nervi facialis) devine vertical şi se deschide pe faţa inferioară a porţiunii
pietroase a temporalului;
- fosa subarcuată (Fossa subarcuata) depresiune situată
superior şi lateral de meatul acustic intern și care conţine
uneori un orificiu prin care se
deschide canaliculul subarcuat străbătut de o mică venă;
- orificiul canaliculului vestibulului (Apertura canaliculi
vestibuli) care se continuă cu canaliculul vestibulului
(Canaliculus vestibuli) care conţine sacul si ductul
endolimfatic (Ductus endolymphaticus), o mică arteră şi o
mică venă.
Faţa inferioară (Facies inferior partis petrosae)

Sau exocraniană, prezintă:

- o arie patrulateră situată în apropierea vârfului părţii pietroase,
care în parte dă inserţie muşchiului ridicător al vălului palatin
(M.levator veli palatini) şi tubei auditive cartilaginoase (Tuba
auditiva; Tuba auditoria; Pars cartilaginea), iar în rest vine în
raport cu porţiunea bazilară a occipitalului prin
intermediul unui fibrocartilaj;
- orificiul extern al canalului carotic (Apertura externa canalis
carotici), străbătut de artera carotidă internă, plexul venos
carotic intern şi plexul nervos carotic intern;
 - canaliculele caroticotimpanice (Canaliculi
caroticotympanici) care se deschid la nivelul peretelui lateral
al orificiului extern al canalului carotic şi fac legătura cu casa
timpanului. Ele sunt străbătute de arterele caroticotimpanice
(Aa.caroticotympanicae) şi de nervii caroticotimpanici
(Nn.caroticotympanici);
- fosa jugulară (Fossa jugularis) care conţine bulbul superior
al venei jugulare interne (Bulbus superior venae jugularis);
- canaliculul mastoidian (Canaliculus mastoideus) este un
mic canal care porneşte de la nivelul peretelui lateral al fosei
jugulare spre interiorul
porţiunii pietroase şi conţine ramura auriculară a nervului
vag (R.auricularis);
 - fossula petrosa (Fossula petrosa) este o depresiune triunghiulară
situată între fosa jugulară şi orificiul extern al canalului carotic și care
corespunde ganglionului inferior al nervului glosofaringian (Ganglion
inferius,Ganglionul lui Andersch);
- orificiul canaliculului cohleei (Apertura canaliculi cochleae) orificiu
mic situat la vârful depresiunii triunghiulare reprezentată de fossula
petrosa, prin care se deschide canaliculul cohleei (Canaliculus
cochleae) străbătut de ductul perilimfatic şi o venă cu traiect de la
cohlee la vena jugulară internă;
- canaliculul timpanic (Canaliculus tympanicus) se deschide la nivelul
crestei care separă orificiul carotic de fosa jugulară. El este străbătut
de nervul timpanic (N. tympanicus; Jacobson) ramură din nervul
glosofaringian şi de artera timpanică inferioară (A.tympanica
inferior), ramură din artera faringiană
ascendentă;
 - procesul stiloidian (Processus styloideus) este o prelungire
conică, ascuţită, cu lungimea de aproximativ 2,5 cm. Partea sa
proximală este înconjurată anterolateral de vagina procesului
stiloidian. Procesul este acoperit lateral de glanda parotidă
(Glandula parotidea); baza sa vine în raport cu nervul facial iar
vârful său vine în raport cu artera carotidă externă (Arteria
carotis externa);
- gaura stilomastoidiană (Foramen stylomastoideum) situată
posterior de baza procesului stiloidian este străbătută de nervul
facial (care la acest nivel părăseşte canalul nervului facial pentru
a pătrunde în glanda parotidă) şi de artera stilomastoidiană (A.
stylomastoidea). Cam la 6 mm deasupra găurii stilomastoidiene
în canalul nervului facial se deschide canaliculul posterior al
nervului coarda timpanului (Canaliculus chordae tympani).
Marginea superioară (Margo superior partis petrosae)

Separă faţa anterioară a părţii pietroase de faţa

posterioară și prezintă:
- şanţul sinusului pietros superior (Sulcus sinus petrosi
superioris), pe ale cărui margini se inseră cortul
cerebelului.
Marginea posterioară (Margo posterior partis petrosae)

Priveşte spre osul occipital şi prezintă dinăuntru în

afară:
- şanţul sinusului pietros inferior (Sulcus sinus petrosi
inferioris);
- incizura jugulară (Incisura jugularis) care împreună cu
incizura jugulară a occipitalului participă la delimitarea
găurii jugulare (Foramen jugulare);
- procesul intrajugular (Processus intrajugularis) care
împreună cu un proces similar al occipitalului
compartimentează gaura jugulară.
 Marginea anterioară

Se articulează lateral cu scuama temporală, iar

medial se articulează cu aripa mare a sfenoidului,
exceptând porţiunea sa cea mai medială, unde cele
două oase delimitează gaura ruptă.
Mulțumesc de atenție!!!