Anatomia clinic i fiziologia aparatului acustico-vestibular; corpii strini auriculari;

traumatismele aparatului acustico- vestibular

Datorit structurii i mai ales funciilor sale, urechea trebuie denumit analizorul cochleovestibular Acesta se compune din dou mari poriuni distincte: periferic (care se submparte n
urechea extern, medie i intern) i central (constituit din nervul acustico-vestibular, cile de
conducere i nucleii din trunchiul cerebral i aria cortical auditiv).
Embriologic, segmentul periferic ia natere din primele dou arcuri i fante branhiale, intern i
extern. Urechea intern deriv din ectodermul tubului neural, la nivelul neuromerului 4 i 5.
URECHEA EXTERNA
Este format din pavilionul urechii i conductul auditiv extern.
Pavilionul urechii este o plic tegumentar ce acoper un cartilaj fibroelastic. Plasat la partea
inferioar a regiunii temporale, pavilionul este aderent la craniu n partea sa anterioar.
Jumtatea posterioar, liber, face un unghi variabil cu regiunea mastoidian. Relieful accidentat
al pavilionului este centrat de o depresiune numit concha, n a crei parte anterioar se
deschide, prin meat, conductul auditiv extern. Lobulul este situat la partea inferioar a
pavilionului i este lipsit de schelet cartilaginos. Tegumentul este foarte aderent de pericondrul
feei externe a pavilionului.

Circulaia arterial provine din artera temporal superficial i din auriculara posterioar; vasele sunt
superficiale dar asigur o circulaie bogat.
Limfaticele dreneaz spre ganglionii preauriculari (pretragieni), retroauriculari (mastoidieni) i
subauriculari (parotidieni).
Inervaia este asigurat de ramuri din plexul cervical superficial, nervul auriculo-temporal i de un ram
senzitiv al nervului facial (VII).
Conductul auditiv extern este lung de aproximativ 2,5 cm., are o orientare din afar-nuntru i puin
nainte. El nu este rectiliniu, ci descrie forma literei S att n plan orizontal, ct i frontal.
Raporturile sale superioare sunt cu endocraniul, cele posterioare cu apofiza mastoid. Anterior se
nvecineaz cu articulaia temporo-mandibular, iar inferior cu loja glandei parotide. Scheletul
conductului este cartilaginos pentru jumtatea sa extern i osos pentru cea intern (osul
timpanal pentru pereii anterior, inferior i posterior i un fragment din osul scuamos pentru
peretele superior).
- este cptuit cu un tegument foarte aderent la cartilaj. n jumtatea extern, conductul are
foliculi piloi i glande care secret cerumen (sunt glande sebacee transformate).
Vascularizaia este asemntoare pavilionului.
Inervaia sa este surprinztor de bogat, ramurile provin din nervul auriculo-temporal (V), facial
(VII), pneumogastric (X) i din plexul cervical /
URECHEA MEDIE
Urechea medie se compune dintr-o cavitate central, denumit tympanum sau casa timpanului,
i anexele acesteia: trompa lui Eustachio i apofiza mastoid.
Casa timpanului are forma unei lentile biconcave, cu 6 perei.

 Peretele extern vine n raport cu conductul auditiv extern i are 2 poriuni: una superioar,
osoas, denumit zidul atical i alta inferioar, membrana timpanului. Aceast membran
nchide fundul conductului auditiv extern. Poziia ei este oblic de sus n jos i din afarnuntru. La nou-nscut este practic orizontal, ea tinde s se verticalizeze odat cu
creterea, ajungnd la un unghi de aproximativ 45 % cu verticala. Membrana timpanic nu
este plan, ci conic-concav privit din exterior; poriunea central reprezint vrful
conului i poart numele de umbo. Inseria membranei pe cadrul osos se face prin
intermediul unui ligament (ligamentul lui Gerlach). n poriunea superioar acest ligament
se desprinde de osul timpanal i se rsfrnge spre centrul membranei, pentru a se insera
pe scurta apofiz a ciocanului. Se formeaz astfel dou ligamente timpano-maleare,
anterior i posterior, care mpart membrana timpanic n dou regiuni inegale: cea
superioar, situat deasupra ligamentelor i a scurtei apofize a ciocanului, este pars
flacida sau membrana lui Shrapnell, ce cuprinde 1/5 din suprafa, i cea inferioar cu 4/5
din suprafa, care poart numele de pars tensa, fiind partea "n tensiune". Mnerul
ciocanului coboar n pars tensa de sus n jos i dinainte-napoi, pn la umbo. De la
ligamentul lui Gerlach pn la mnerul ciocanului se ntind fibre conjunctive ce ofer pars
tensei rezisten i posibiliti vibratorii. La nivelul membranei lui Shrapnell, stratul
conjunctiv este slab reprezentat. La exterior, membrana timpanic este acoperit cu
tegument foarte subire, pe faa ei intern se ntinde epiteliul casei timpanului.
Peretele superior al casei este subire, deseori dehiscent (dehiscen osoas la nivelul
suturii petro-scuamoase) i vine n raport cu fosa cerebral mijlocie, lobul temporal. Aceste
raporturi explica posibilitatea apariiei complicaiilor endocraniene n cazul supuraiilor
urechii mijlocii.
Peretele inferior se nvecineaz cu golful venei jugulare.
Peretele posterior corespunde apofizei mastoide i prezint orificiul de comunicare cu
cavitile aerate ale mastoidei (aditus ad antrum).
Peretele anterior prezint n partea sa superioar orificiul timpanic al trompei lui Eustachio.
Acest perete vine n raporturi cu articulaia temporo-mandibular i cu canalul carotidian.
Peretele intern vine n raport cu urechea intern i cu nervul facial. El prezint o
proeminen central denumit promontorium. Deasupra acestuia se gsete un orificiu
ovalar, fenestra vestibuli sau fereastra oval (obturat de talpa scriei), iar dedesubtul ei
un alt orificiu, fenestra cochleae sau fereastra rotund (obstruat de o membran
conjunctiv).
CASA TIMPANULUI
Coninutul casei timpanului este reprezentat de cele trei osioare: ciocanul (maleus),
nicovala (incus) i scria (stapes), aezate din afar-nuntru n ordinea descris.
Osioarele se articuleaz ntre ele.
Ciocanul are un mner inserat n stratul conjunctiv al membranei timpanice, un col (pe
care se inser tendonul muchiului tensor tympani) i un cap cu care se articuleaz
nicovala.

 Nicovala are forma unui molar cu 2 rdcini, una se sprijin pentru a realiza axul ei de
rotaie (scurta apofiz a nicovalei), iar cealalt se articuleaz cu capul scriei (apofiza
lung sau descendent a nicovalei).
Scria are forma unei scri de a, prezentnd un cap articular, un col ce servete la
inseria muchiului scriei, dou brae care ajung la talpa ei (numit i platina scriei).
Casa timpanului este strbtut de nervul coarda timpanului.
Se disting dou compartimente distincte, cu rol important n patologia infecioas a urechii
medii: un spaiu superior, denumit atica sau epitympanum i altul inferior, atrium sau
mezotympanum.
Inervaia senzitiv a casei se face de ctre o ramur a nervului glosofaringian (perechea
IX), iar vascularizaia este asigurat de ramuri ale arterelor maxilar intern, meningee
mijlocie, carotid intern i auricular posterioar.
Trompa lui Eustachio sau tuba auditiv se ntinde de la casa timpanului pn la peretele
lateral al rinofaringelui. Ea are o poriune osoas spre urechea medie i una cartilaginoas
spre faringe. La unirea celor dou poriuni se gsete o ngustare, istmul. Trompa se
deschide odat cu contracia muchiului peristafilin extern n timpul deglutiiei.
Apofiza mastoid prezint o serie de caviti aerate, cptuite de o mucoas subire
aplicat direct pe os, celulele mastoidiene. Toate celulele comunic ntre ele i n final cu
antrul mastoidian, care este cea mai mare celul i care exist de la natere. Antrul
comunic n partea sa anterioar cu casa timpanului. Apofiza mastoid vine n raport
superior cu fosa cerebral mijlocie, intern cu urechea intern, cu sinusul venos sigmoidian
(sau lateral) i cu fosa cerebeloas. n exterior este acoperit de tegumente, pe faa ei
inferioar se inser muchii digastric i sterno-cleido-mastoidian. Anterior, mastoida vine
n raporturi cu casa timpanului i nervul facial (perechea VII).
URECHEA INTERNA
Urechea intern este situat n stnca temporalului, n interiorul unor caviti spate n
osul petros i care poart numele de labirint osos. Aceste caviti sunt umplute cu un
lichid (perilimfa) n care plutesc nite vezicule i canale de structur membranoas,
umplute cu endolimf i care poart numele de labirint membranos. Acest labirint
membranos este purttorul organelor neuro-senzoriale acustice i vestibulare.
Labirintul osos ,
este format dintr-o cavitate central denumit vestibul . Plasat intern ferestrei ovale,
vestibulul comunica cu endocraniul printr-un canal numit apeductul vestibulului.
Canalele semicirculare, avand o extremitate de deschidere in vestibul, mai larga ,numita
ampula , sunt plasate in cele trei dimensiuni ale spatiului, frontal,sagital,orizontal :
CSO CSF (VERTICAL SUPERIOR), CSS (VERTICAL POSTERIOR)
Melcul cu baza aplicata pe vestibul si varful inainte si in afara, este format dintr-un tub
osos, rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui ax numit columela, care la randul ei
este strabatura de un canal central (de asemenea in spirala), numit canalul lui
ROSENTHAL.

 Interiorul acestui tub osos este divizat incomplet in doua printr-o lama osoasa lama
spirala care pleaca de la columela spre interiorul tubului si se continua pana la lama
osoasa de contur cu o membrana fibroasa membrana bazilara - , astfel tubul esta
impartit in doua rampe ;
rampa vestibulara se deschide in vestibul
rampa timpanica ajunge la fereastra ovala
Labirintul membranos se subdivide in 3 segmente
1 segmentul median, reprezentat de un mic sac rotund numit sacula - situata in
partea inferioara a vestibulului care se continua prin canalul endolimfatic (care strabate
apeductul vestibulului) si ajunge in sacul endolimfatic care dubleaza dura mater.
2 segmentul posterior, situat in vestibul in partea superioara si posterioara, numit
macula, in care se deschid canalele semicirculare membranoase ( continute in canalele
semicirculare osoase)
3 segment anterior, format dintr-un tub membranos situat intre rampa timpanica si
rampa vestibulara, numit canal cohlear
Aceste diferite segmente sunt unite intre ele prin doua mici canalicule canalul utriculosacular si canalul de unire a lui Hansen ( canalul reuniens al lui Hansen)
Epiteliul labirintului membranos se diferentiaza in anumite puncte devenind epiteliu
senzorial (cu rol in culegerea impresiunilor de pozitie si deplasare, deci statice si dinamice)
si care se numesc plaji otolitice pentru utricula si sacula si creste acustice pentru
canalele semicirculare. In canalul cohlear elementele senzoriale formeaza organul lui
Corti. Receptorii cai auditive se gasesc in canalul sau tunelul Corti, format dintrun sir medial si unul lateral de celule ciliate. Cilii celulelor sunt presati de o alta
membrana numita tectoria si de catre endolimfa din canalul Corti asa ca
presiunea exercitata de membrana tectoria asupra cililor si fenomenelor
vibratoriisunt transformate in influx nervoscare este transmis terminatiilor
nervoase.
Canalul cohlear
Este situat intre rampa timpanica si cea vestibulara.De la lama spirala osoasa din interiorul
tubului cohlear,porneste o membrana fibroasa care completeaza separarea dintre cele doua
rampe si care se numeste membrana bazilara. De asemenea de la extremitatea interna a
lamei spirale, o alta membrana membrana lui Reissner impreuna cu lama bazilara si conturul
osos al melcului, formeaza canalul cohlear. In interiorul canalulul cohlear pe membrana bazilara
se gasesc celulele senzoriale ale lui Corti, plasate intre celule de sustinere cu care formeaza
impreuna organul senzitiv al auditiei, organul Corti
Otoliti
Celulele receptoare sunt prevazute la polul apical cu numerosi cili care proemina intr-o
membrana reticulara gelatinoasa care acopera macula. In ochiurile acestei membrane se gasesc
cristale microscopice de carbonat de calciu (otoliti). Membrana otolitica, fiind mai grea, exercita o
anumita presiune asupra cililor celulelor receptoare. In jurul si la baza celulelor receptoare se

gasesc fibre nervoase ale ramurii vestibulare a nervului vestibulo-cohlear, care se alatura celor
provenite de la nivelul ampulelor
SEGMENTUL CENTRAL AL ANALIZORULUI COCHLEO-VESTIBULAR
Ramura cochlear a nervului auditiv are ca prim neuron pe cel situat la nivelul
ganglionului lui Corti. De aici fibrele ajung n conductul auditiv intern, strbat unghiul
ponto-cerebelos i intr n trunchiul cerebral n nucleii auditivi (ventral i dorsal). Apoi cile
auditive urc spre extremitatea central a analizorului, trecnd prin mai multe relee (oliva
superioar, lemniscusul lateral, corpii geniculai interni, tuberculii quadrigemeni posteriori)
pn la circumvoluiunea temporal a lui Heschl.
Ramura vestibular are ca releu ganglionul lui Scarpa, situat la fundul conductului
auditiv intern. mpreun cu cochlearul, ajunge n trunchiul cerebral, unde se distribuie la
cei 4 nucleii vestibulari, extern, intern, inferior i superior. Aceti nucleii au conexiuni
aferente i eferente cu cerebelul, cu nucleii oculo-motori, cu nucleul motor dorsal al
vagului (X) i cu coarnele anterioare ale mduvei spinrii (fasciculul vestibulo-spinal).
FIZIOLOGIE
Denumirea de analizor acustico-vestibular se datorete celor dou funcii pe care urechea le
ndeplinete: auditiv i vestibular.
Funcia auditiv este realizat de toate cele trei segmente ale urechii. Pavilionul i
conductul auditiv extern concentreaz undele sonore i le conduc spre membrana
timpanic, care vibreaz sub presiunea energiei sonore. Vibraiile sunt conduse pn la
urechea intern prin lanul de osioare. Mecanismul delicat al urechii medii are rostul de a
reduce pierderile enorme de energie care se produc la trecerea acesteia din mediul gazos
(aerul) n mediul lichid (lichidul perilimfatic), de 999 sau, exprimat n uniti fiziologice,
de 45 dB.
Trompa lui Eustachio are menirea de a menine aerul din casa timpanului la acelai nivel
de presiune cu cel din mediul extern, pentru ca membrana timpanic s-i pstreze poziia
de echilibru i s poat vibra liber. Aerisirea urechii medii se face odat cu fiecare
deglutiie, cnd trompa se deschide.
Urechea intern primete undele de presiune prin fereastra oval. Aceste unde se transmit
prin rampa vestibular, apoi prin cea timpanic pn la membrana care nchide fereastra
rotund, care fiind elastic, permite deplasrile lichidului. Micrile se transmit i canalului
cochlear i organului lui Corti, unde celulele auditive ciliate transform energia mecanic
n impuls nervos, prin mecanisme bio-electrice. Impulsul strbate nervul cochlear i este
condus pn la aria auditiv cortical. Att n cochlee ct i la nivelul scoarei exist o
specializare pe frecvene a celulelor.
Funcia aparatului vestibular
concur la pstrarea echilibrului, alturi de sensibilitatea proprioceptiv i de vz.
Funcionarea aparatului vestibular este subcontient, iar modalitatea sa de intervenie
este reflex i are loc de obicei n etajele inferioare ale encefalului. Excitanii fiziologici
sunt reprezentai de poziia sau micrile capului n spaiu, receptorii fiind astfel situai
nct orice poziie sau micare a capului determin impresionarea unei zone senzoriale.

Integrarea excitaiilor periferice se face la nivelul trunchiului cerebral, unde nucleii

vestibulari au conexiuni multiple, fapt care explic complexitatea clinic a sindromului
vestibular. n ultim instan, funcionarea aparatului vestibular se exercit asupra
reflexelor de postur, prin intermediul modificrilor de tonus muscular, modificri care se
manifest clinic doar atunci cnd excitaia este prea puternic sau cnd se produce un
dezechilibru ntre cele dou vestibule.

SINDROAMELE OTOLOGICE
HIPOACUZIA
Hipoacuzia sau surditatea este scderea acuitii auditive la una sau ambele urechi. Cnd
auzul este pierdut n totalitate, vorbim de anacuzie sau cofoz. Dup mecanismul de
producere, hipoacuzia poate fi de trei feluri: de tip transmisie, cnd este afectat
transmisia sunetului prin urechea extern sau medie, de tip neuro-senzorial (se mai
numete hipoacuzie de tip percepie sau recepie) care este determinat de o defeciune
n urechea intern, de o transmisie necorespunztoare a influxului nervos sau de o
percepie cortical necorespunztoare, i mixt, cnd ambele mecanisme descrise, de
transmisie i neuro-senzorial coexist la aceiai ureche. Iat o clasificare etio-patogenic a
hipoacuziilor:
Hipoacuzia de tip transmisie
Conductul auditiv extern obstruat prin:
atrezie, stenoze
corpi strini
inflamaii (otite externe, furuncule, pericondrit)
tumori benigne sau maligne.
Membrana timpanic :
perforaii, ca urmare a otitelor, a sechelelor otitelor sau a traumatismelor
retracii sau imobilizri ale membranei timpanice (otite catarale sau fibroadezive)
Lanul osicular:
imobilizri ale osioarelor (otoscleroza, otita fibroadeziv, timpanoscleroza, malformaii)
ntreruperi ale lanului osicular (post-traumatice, erodri n otite i sechelele lor)
Modificri ale presiunii aerului n urechea medie:
barotraumatisme
disfuncia trompei lui Eustachio
otita cataral (cnd aerul din urechea medie este nlocuit cu lichid).

Hipoacuzia neuro-senzorial
este periferic sau central.
Hipoacuzia neuro-senzorial periferic poate fi cochlear sau radicular.
Hipoacuzia neuro-senzorial periferic cochlear apare n:
tulburri vasculare
sindromul Mnire
labirintite
ototoxicoze
trauma sonor
presbiacuzie
degenerri cochleare n afeciunile urechii medii
traumatisme mecanice ale urechii interne (comoie labirintic, fracturi labirintice)
malformaii congenitale ale urechii interne.
Hipoacuzia neuro-senzorial periferic radicular apare n:
meningo-nevrite
neuro-labirintite
intoxicaii nervoase
arahnoidit ponto-cerebeloas
zona zoster a nervului acustico-vestibular
tumori ale nervului VII (neurinomul de acustic) sau tumori de vecintate care produc
compresiunea nervului acustico-vestibular.
Hipoacuzia neuro-senzorial central: apare n afeciuni ale sistemului nervos central.
Hipoacuzia de tip mixt
presupune existenta la aceiai ureche a hipoacuziei de transmisie i a celei neurosenzoriale.

Din punct de vedere cantitativ, pierderea de auz se msoar n decibeli (dB), care
reprezint unitatea fiziologic de msur a percepiei intensitii sunetelor.
Cmpul auditiv normal al omului se ntinde de la 16 Hz la 20.000 Hz (frecvena) i ntre 1
i 120 dB (intensitate). Vorbim despre hipoacuzie uoar sau discret cnd pierderea de

auz se situeaz ntre 15 i 30 dB, de pierdere moderat pn la 50 dB, de hipoacuzie

accentuat pn la 70 dB i de hipoacuzie profund peste 70 dB. La diferite frecvene,
pierderile de auz pot s difere.
Hipoacuzia de transmisie nu poate determina o pierdere mai mare de 65 dB i vocea de
conversaie este nc perceput.
Hipoacuzia neuro-senzorial poate avea orice valori, inclusiv pierderea total a acuitii
auditive (anacuzie).
ACUFENELE
Se mai numesc tinitus-uri i sunt sunete pe care bolnavul le aude, dar care nu provin din
mediul exterior. Ele pot fi obiective, cnd pot fi auzite i de ctre medic, cu ajutorul unui
stetoscop cruia i s-a ndeprtat capsula i extremitatea liber a tubului se introduce n
conductul auditiv al urechii examinate. Aceste acufene obiective sunt sufluri vasculare
cervicale sau endocraniene sau sunt provocate de contracii clonice ale musculaturii
urechii (muchiul scriei, tensor tympani sau peristafilinul extern). Cele mai multe
acufene sunt ns subiective, fiind auzite numai de ctre bolnav. Ele sunt determinate de o
hiperactivitate a unor celule nervoase iritate, din urechea intern sau din cile de
conducere nervoas auditiv
OTALGIA
Otalgia mai poart numele de otodinie. Ea este durerea otica i este provocat de
inflamaii ale conductului auditiv extern (furuncul, otite externe, tumori), ale urechii medii
(otite acute sau cronice acutizate, mastoidite, tumori). Deseori durerea pe care bolnavul o
acuz la nivelul urechii i gsete etiologia prin suferina altui organ (ultimii molari,
faringe, laringe, coloana vertebral cervical, articulaia temporo-mandibular, glandele
parotide) i atunci vorbim de otalgie reflex.
OTOREEA
Otoreea reprezint scurgerea unui lichid din conductul auditiv extern. Ea poate avea
diferite caractere: cerbero-spinal (otolicvoree dup traumatisme accidentale sau
chirurgicale), seroas (eczeme ale conductului), mucoas (otite cronice supurate n faz
linitit), muco-purulent (n otita cronic supurat simpl), purulent, fetid n otita
colesteatomatoas), sanghinolent (n prezena polipilor auriculari sau a tumorilor).
Cnd din conduct se scurge snge, vorbim de otoragie. Otoragia apare n traumatisme cu
fractura bazei craniului, n leziunile conductului auditiv extern, n tumori sau n cazurile de
ruptur a arterei carotide interne n canalul su (tuberculoza auricular).
SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC
Sindromul vestibular reunete un grup de manifestri clinice care traduc suferina periferic
(sindrom vestibular periferic) sau central (sindrom vestibular central) din teritoriul aparatului
vestibular. Sindromul vestibular periferic poate fi provocat de aciunea unui excitant fiziologic,
dar de intensitate prea mare (cum este cazul kinetozelor, ca de exemplu rul de mare), sau cnd
se produce un dezechilibru important ntre intensitatea informaiei plecate de la cele dou
vestibule.

Aceast din urm situaie apare ori prin excitarea patologic a unui vestibul, cnd apare un
sindrom vestibular de tip iritativ (ca n cazul labirintitei seroase sau n sindromul Mnire), ori
prin distrugerea funcional sau anatomic a unui vestibul, cnd apare un sindrom vestibular de
tip distructiv (fractura labirintic, labirintita supurat).
Sindromul vestibular periferic are urmtoarele caractere:
Vertijul (care este o senzaie ireal de micare, de deplasare) este rotator, de cele mai
multe ori n plan orizontal i este nsoit de tulburri neurovegetative accentuate: greuri,
vrsturi, tahicardie, paloare, transpiraii. El survine n crize i n mod obinuit evoluia sa
este paroxistic.
Tulburri de echilibru, pe care bolnavul le acuz la mers, la staiunea n picioare sau
chiar eznd.
Nistagmusul (ce reprezint o micare conjugat a globilor oculari, format dintr-o secus
lent i una rapid de revenire) este unilateral sau predominant unilateral, are aspect
orizontal-rotator (ca tergtoarele de parbriz ale autoturismelor) i dispare dac bolnavul
privete mai mult timp n direcia sa de btaie (se epuizeaz).
Deviaiile segmentare i tulburrile de echilibru (la probele vestibulare) sunt toate
de o singur parte i anume de partea opus btii nistagmusului, ceea ce realizeaz un
sindrom armonios, caracteristic sindromului vestibular periferic.
De cele mai multe ori, sindromul vestibular periferic este nsoit de hipoacuzie neurosenzorial.
n sindromul vestibular periferic iritativ, nistagmusul bate spre urechea bolnav i
deviaiile segmentare sunt de partea urechii sntoase. n sindromul vestibular periferic
distructiv, nistagmusul bate spre partea sntoas, deviaiile segmentare se orienteaz de
partea bolnav.
CORPII STRINI AURICULARI
n majoritatea cazurilor, corpii strini intereseaz conductul auditiv extern. Originea lor
poate fi exogen, introdui accidental, mai rar voluntar: obiecte mici, cei de usturoi,
insecte vii (acestea intr singure) sau larve. Mai des sunt ntlnii corpii strini endogeni,
care sunt dopul de cerumen i dopul epidermic. Cerumenul este o producie local
normal a tegumentului conductului, dar uneori se formeaz n cantiti excesive, care
determin acumularea sa. Alteori dopul de cerumen devine obstrunt prin manevrele de
autocurire a conductului, cu care ocazie o parte din cerumen este mpins n profunzime,
de unde nu mai poate fi extras prin manevre personale.
Corpii strini pot fi tolerai fr ca bolnavul s-i sesizeze (oameni vrstnici, neglijeni sau
care au o hipoacuzie de alt cauz), dar semnul lor caracteristic este hipoacuzia de
transmisie, care apare n momentul n care au devenit obstruani. Cnd sunt animai (cum
este cazul insectelor). determin senzaii deosebit de neplcute. n cazul dopului de
cerumen, hipoacuzia apare n momentul curirii conductului cu un obiect sau dup
ptrunderea apei n ureche cu ocazia unui du, baie n mare etc. (cerumenul fiind hidrofil,
i mrete dimensiunile n contact cu apa).

 La otoscopie se observ corpul strin. Dopul de cerumen are o culoare brun sau neagr,
cel epidermic este albicios (este format din descuamri epiteliale).
Tratamentul corpilor strini auriculari const n extragerea lor. Cea mai simpl metod de
extragere, aflat la ndemna oricrui medic, este spltura auricular. Aceasta se
efectueaz cu ap cald (35-37 C), injectat cu o siring mare (Guyon) de 150-250 ml., de
metal sau de sticl. nainte de a efectua spltura auricular, trebuie s ne interesm de
prezena unor contraindicaii ale acesteia: perforaii ale membranei timpanice, otite
cronice supurate n antecedente, intervenie chirurgical pe ureche, inflamaii acute n
curs de evoluie.
MALFORMAIILE URECHII EXTERNE I MEDII
Sunt produse de devieri de la dezvoltarea normal , arcurile branhiale I i II. Etiologia lor
recunoate toate cauzele care duc la apariia malformaiilor: ereditate, infecii materne n
timpul sarcinii (n special rubeola), utilizarea medicamentelor teratogene n primele luni de
sarcin (Thalidomida), traumatisme, iradieri, factori mutageni necunoscui.
MALFORMAIILE PAVILIONULUI AURICULAR
Se ntlnesc mai frecvent:
Urechea n ans (urechea decolat, urechea bleag), apare ori ca o implantare vicioas
a pavilionului pe craniu (unghiul dintre pavilion i craniu fiind prea mare), ori antihelixul nu
are un unghi suficient de ascuit. Se rezolv chirurgical cu rezultate bune.
Microtia : pavilionul este de dimensiuni reduse. Se rezolv chirurgical.
Macrotia: pavilion exagerat de mare. Soluia este chirurgical.
Anotia: pavilionul este inexistent sau redus la nite muguri cartilaginoi. Coexist
totdeauna cu atrezia conductului auditiv extern.
Fistulele congenitale: (coloboma auris)cea mai frecvent fistul din aceast regiune
este fistula preauricular sau pretragian, care apare ca un orificiu punctiform, uneori
inflamat sau cu granulaii, situat naintea rdcinii helixului. Din fistul curge n
permanen un lichid filant sau purulent. Soluia este chirurgical, de extirpare a fistulei.
Malformaiile dobndite sunt urmarea traumatismelor sau a infeciilor pavilionului
(traumatisme accidentale sau chirurgicale, pericondrit, degerturi sau arsuri etc.). Ele se
rezolv chirurgical.
MALFORMAIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Atrezia conductului auditiv extern poate fi membranoas, dar cel mai frecvent este osoas
i const n inexistena conductului osos. Tratamentul atreziilor este chirurgical, de forare a
unui conduct, care se acoper cu gref liber de tegument. ntruct rareori intervenia
poate restabili un auz normal, ea este indicat doar n cazurile cnd malformaia este
bilateral. n conductul nou creat se poate aplica o protez auditiv.

 Stenozele conductului pot fi congenitale sau dobndite n urma unor traumatisme (fracturi,
arsuri) sau inflamaii (otit extern, pericondrit). Tratamentul este chirurgical, cu
rezultate bune.
MALFORMAIILE URECHII MEDII
Ele pot s nsoeasc malformaiile conductului sau pot s fie izolate. Atunci cnd sunt
izolate, vorbim de aplazia minor. Leziunile constau n osioare malformate, absente sau
fixate, care nu-i pot ndeplini funcia de transmitere a vibraiei sonore. Examinrile
audiometrice, impedansmetria i tomografia computerizat pot stabili diagnosticul.
Diagnosticul diferenial trebuie fcut cu otita cataral cronic i sechelele ei, cu
otoscleroza i cu hipoacuziile neuro-senzoriale.
Tratamentul aplaziei minor este chirurgical, urmrind repararea osioarelor malformate.
Cnd acest lucru nu este posibil se recomand protezare auditiv.
TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE.
TRAUMATISMELE PAVILIONULUI
Plgile pavilionului nu sunt rare, datorit poziiei acestuia. Se ntlnesc smulgeri, tieri,
zdrobiri, mucturi (cnd lipsete tegumentul prii superioare iar cartilajul rmne
descoperit). Bacilul piocianic are o condrofilie marcat pentru acest cartilaj, motiv pentru
care, pe lng toaleta plgii, cartilajul descoperit trebuie acoperit cu piele. Repararea
estetic se face mai trziu. Este necesar o protecie antibiotic activ contra piocianicului
(Gentamicin, Amicacin) i profilaxia antitetanic (rapel cu ATPA).
Othematomul este o colecie sero-sanghinolent ntre cartilaj i pericondru. El este
localizat n jumtatea superioar a pavilionului, n foseta navicular i apare ca o
proeminen emisferic ferm la palpare, uor sensibil. Othematomul se formeaz ca
urmare a unor lovituri sau compresiuni ale pavilionului ntre craniu i corpul contondent
(boxeri, cei ce duc greuti pe umr), sau prin mecanismul de frecare a pavilionului (cum
se ntmpl la sportivii de la lupte, cnd pavilionul este frecat de saltea). Netratat
othematomul se poate infecta, determinnd pericondrit, sau se poate organiza, aa cum
se ntmpl la boxeri, aducnd prejudicii estetice. Tratamentul const n evacuarea
coninutului su, prin puncie dac este recent i prin incizie dac este mai vechi, urmat
de un pansament compresiv.
Arsurile pavilionului nsoesc de obicei arsuri ale regiunilor nvecinate. Tratamentul este
cel al arsurilor, cu efectuarea unui pansament compresiv al conductului, n scopul
prevenirii stenozelor.
Degerturile pavilionului. Dat fiind situaia superficial a arterelor pavilionului, sngele
i pierde cu uurin cldura cu ocazia expunerilor la temperaturi foarte sczute. Aceast
particularitate explic de ce pavilionul este primul care deger. Dac leziunile au produs
congelarea esuturilor, apare necroza cu amputaia spontan a fragmentelor congelate.
Accidentatul nu trebuie introdus n camer nclzit nainte de a-i proteja pavilioanele cu
un pansament gros cu vat, sau fular, cciul etc. Pansamentul se scoate dup o or. Nu
se recomand fricionarea pavilioanelor degerate.
TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Apar prin ptrunderea accidental a unor ageni vulnerani ascuii sau prin grataj cu

scobitori, chibrituri, ace de pr etc. Tegumentul conductului este foarte fragil. Pericolul
principal este infecia, care se previne prin instilaii sau pansamente cu dezinfectante
(alcool 70% alcool boricat 4% etc.).
Fractura peretelui anterior al conductului se produce prin cderea pe menton, cnd
condilul mandibulei mpinge i fractureaz osul timpanal, un fragment din peretele
anterior al conductului se prbuete n lumen i stenozeaz conductul. Accidentatul
trebuie trimis la specialist dup ce a fost pansat compresiv n conduct cu tifon steril, iar
bolnavul va menine maxilarele ntredeschise, eventual se leag mandibula dup
introducerea unui obiect de cauciuc, lemn sau plastic ntre dini. Specialistul va ncerca
meninerea fragmentului de os n poziie anatomic, iar dac nu reuete, fragmentul de
os se extirp chirurgical.
La nivelul conductului se pot produce i arsuri, mai frecvent chimice, prin instilarea
accidental de lichide corosive. Membrana timpanic este i ea afectat. Pot rmne
sechele importante (perforaii ale membranei, stenoz de conduct ). neptura de
viespe sau albin provoac o durere sincopal.
TRAUMATISMELE URECHII MEDII
Ruptura membranei timpanice se produce prin nepare cu obiecte ascuite sau, cel
mai frecvent, prin creterea excesiv a presiunii aerului n conduct (palma peste ureche).
Acest mecanism se ntlnete cel mai des la femei, la urechea stng, pentru c
majoritatea brbailor sunt dreptaci. Accidentatul simte o durere vie, se instaleaz imediat
o hipoacuzie, are acufene, uneori vertij. Obiectiv se constat cheaguri de snge n
conduct, iar perforaia membranei timpanice apare liniar sau stelat, cel mai des n
cadranul postero-inferior. Complicaia redutabil este infecia, otita supurat provocat
prin inocularea direct a germenilor n urechea medie. Perforaiile foarte mici, cu diametrul
sub 3 mm, au tendin de vindecare spontan. Primul ajutor const n izolarea conductului
cu o me steril de tifon. Nu este permis instilarea nici unui fel de lichid n ureche. Se
prescriu antibiotice (Amoxicilin) i bolnavul este trimis la specialist. Acesta va aplica
peste perforaie o pelicul de celofan adeziv (scotch), steril, care servete drept mentor
pentru refacerea membranei. Dac perforaia nu se nchide, se poate face reparaia ei
chirurgical (miringoplastie), utiliznd grefe conjunctive de la acelai pacient.
Dislocarea sau fractura lanului osicular apare cu sau fr ruptura membranei
timpanice. Cel mai des ntlnim luxaia nicovalei (dup cderi, capul lovindu-se de corpuri
dure), sau fracturi ale braelor scriei. Hipoacuzia se instaleaz n momentul accidentului
i este de tip transmisie. Soluia terapeutic este chirurgical, de refacere a continuitii
lanului osicular (timpanoplastie). Uneori scria este luxat nspre labirint, hipoacuzia este
mixt i n acest caz intervenia chirurgical nu-i mai gsete rostul.
Hemotimpanul const n colectarea sngelui n casa timpanului. Survine dup
traumatisme sau dup un epistaxis tamponat, cnd sngele intr pe calea trompei. Se
rezolv spontan, dar este necesar antibioterapie de protecie.
Barotraumatismul apare n urma unor modificri importante i brute ale presiunii
aerului din mediul ambiant, cnd trompa lui Eustachio nu mai poate s-i ndeplineasc
rolul de a egaliza presiunea din urechea medie cu cea din exterior. Barotraumatismul se
ntlnete mai frecvent la aviatori, nottori subacvatici, scafandri i chiar la cei care
cltoresc cu avionul, dac acesta nu este presurizat. Accidentatul acuz otalgie,

hipoacuzie, vertij, simptome care pot dura cteva ore sau zile. Datorit vertijului, aviatorii
sau nottorii pot avea reacii necontrolate, generatoare de accidente.
Obiectiv se poate constata o congestie a membranei timpanice, n cazuri grave o ruptur a
acesteia. O hipoacuzie discret de tip transmisie sau mixt, ca i un sindrom vestibular
frust, dispar fr urme n cteva zile. Profilaxia const n asigurarea unei bune funcionri
a trompelor i deprinderea manevrei Valsalva de ctre persoanele expuse (efectuarea unei
hiperpresiuni a aerului n fosele nazale prin obstruarea narinelor prin pensarea lor ntre
degete, aerul ptrunde n acest fel, n mod forat, n urechea medie).
Tratamentul se rezum la repaus, sedative, eventual antivertiginoase(Cyclizin, Acetilleucin, Flunarizin sau Tietilperazin).

a. Afeciunile urechii externe: otita extern difuz; furunculul conductului auditiv

extern; otomicoza.
b. Afeciunile urechii medii: otita cataral acut i cronic; otita medie supurat acut
i cronica; otomastoidita supurat acut i cronic
Otita extern difuz

Este inflamatia difuza a pielii CAE.

Cauze grataj tegumentar cu bete de chibrit, diverse instrumente, etc.Alteori corpii

straini favorizeaza inflamatia pielii CAE sau manevrele de extractie a corpilor straini,
lichidele introduse in scop terapeutic sau secretia purulenta din cursul otitelor medii
supurate.

Semne clinice durerea este variabila in functie de gradul de inflamatie, de la simpla

senzatie de caldura si tensiune,la dureri mari in special la mobilizarea pavilionului sau in
deglutitie.

Hipoacuzia de transmisie este mai accentuata sau nu, in functie de gradul obstructiei CAE.

Ex local otoscopia evidentiaza un CAE ingustat care nu permite introducerea speculului

in intregime, congestionat intens,pielea uneori uscata dar in general umeda, pe alocuri
colectii.

Tratament spalauri, aspiratiile secretiilor, mese locale imbibate cu antibiotice, drenarea

colectiilor daca este cazul.

Furunculul CAE

Inflamatie acuta la nivelul unui folicul pilos,de obicei infectie stafilococica care apare in
urma gratajului practicat cu unghia sau alte obiecte , la pacienti cu prurit
auricular(eczeme,otite externe difuze). Este mai frecventa la pacientii otoreici ,
posibilitatea de infectie fiind mai mare din cauza secretiei purulente din urechea medie.

Semne clinice jena auriculara de debut se transforma intr-o durere foarte vie,pulsatila.
Durerea se accentueaza la masticatie (din cauza vecinatatii articulatiei temporo-

mandibulare), mobilizarea pavilionului (se mobilizeaza in acelasi timp si conductul),

apasarea pe tragus.

Examen local otoscopia evidentiaza o tumefactie a CAE intr-un punct, ingustarea CAE
care impiedica introducerea ototscopului (manevra extrem de dureroasa),tumefactia in
zilele urmatoare este marcata de un punct galben bourbillon- tifna - , uneori adenopatia
retroauriculara tumefiaza regiunea retroauriculara si impinge pavilionul inainte, moment in
care se impune diagnosticul diferential cu otomastoidita. Aspectul normal al timpanului,
palparea mastoidei care este nedureroasa si aspectul RX al mastoidei care este normal,ne
va preciza diagnosticul de furuncul. Evolutia se face spre rezorbtie si vindecare sau spre
abcedare cu eliminarea burbionului urmata de vindecare.

Tratament in faza de formare cand nu a aparut burbionul si adenopatia, se aplica tratament

local ( mese cu betadina, badijonari cu betadina, antibiotice locale). In faza de colectare si
adenopatie se recomanda incizia si drenajul colectiei cu mese imbibate cu dezinfectante,
antibiotice, aspiratii zilnice. In cazul recidivelor se institue vaccinoterapia cu anatoxina
stafilococica
Eczema CAE

Afectiune frecventa mai ales la bolnavi cu teren alergic (rinite alergice, astm, etc).

Semne clinice apare sub forma exudativa umeda, asa-zisa forma acuta cand pielea
este congestionata, tumefiata,CAE usor ingustat si pacientul acuza prurit intens, alteori
cpare sub forma uscata a pielii cu scuame abundente.

Tratament general cu antihistaminice (xyzal, clarinine, etc).

Local, in forma umeda, comprese umede imbibate cu solutie slaba de nitrat de argint
(0,25%) sau pensulatii cu AGNO3 2-5%, unguente cu hidrocortizon.In forma uscata, se
aplica pulberi (baneocin), urmate de unguente cu hidrocortizon, roentgenterapie si consult
dermatologic.

Pericondrita pavilionului

Inflamatie acuta a cartilajului pavilionar in special cu piocianic (care are mare afinitate
pentru cartilagii).Se produce in generala ca urmare a suprainfectiei unui othematom, plagi
pavilionare sau in interventii chirurgicale pe pavilion fara conditii de perfecta asepsie.

Examen local tumefiere a pavilonului, fistule cu scurgere de puroi, dureri mari. Fara
tratament se ajunge la eliminarea de cartilagiu iar pavilionul fara suportul sau scheletic se
vindeca inestetic, formand aceea ureche mica numita ureche de pisica.

Tratament chirurgical care consta in excizii largi, comprese cu antibiotice care actioneaza
pe piocianic sau pulberi si antibioterapie pe cale generala

Otomicoza CAE

Este determinata de inocularea tegumentelor cu paraziti vegetali de tipul aspergilus,

flavus,niger,fumigatus. Infectarea este favorizata de eczeme ale CAE, otite supurate
cronice, modificari endocrine la femei, tratamente indelungate cu antibiotice.

Examen local tegumentul CAE congestionat, infiltrat, prezinta fongozitati alb-galbui sau
negricioase care se detaseaza la spalaturi, lsand CAE si timpanul congestionate.

Clinic prurit auricular si hipoacuzie, jena locala, dureri moderate. In general este
unilaterala dar poate prinde ambele CAE.

Tratament local, spalaturi, aspiratii, instilatii cu alcool boricat 4% sau iodat 1%, pulberi,
unguente locale antimicotice. Tratamentul trebuie urmat o perioada mai lunga pentru
evitarea recidivelor.

Herpesul auricular
Afectiune virala, se caracterizeaza prin aparitia unor vezicule localizate la conca si CAE, vezicule
care se sparg si lasa in urma leziuni tegumentare ulcerative superficiale acoperite de fibrina.
Afectiunea este insotita de dureri moderate spre deosebire de alta afectiune virala zona zoster
Ramsey-Hunt - , afectiune care produce otalgie intensa uneori cu hipoacuzie si este mai
rezistenta la taratment, care consta in vitaminoterapie la care se adauga medicatie
antiinflamatorie
Otita medie catarala acuta

Forma usoara de otita medie caracterizata printr-o congestie a timpanului in prima faza
(faza congestiva) urmata de aparitia unui exudat in casa timpanului (faza exudativa).

Etiologie poate apare la orice varsta dar in special varsta tanara la care cauza principala
este obstacolul care impedica buna functionare a trompei Eustache. Inflamatiile repetate
nazale, vegetatiile adenoide, corpii straini, deviatiile de sept,alergiile nazo-sinusale,
contribue prin vecinatate la inflamatia trompei, obstructia ei cu imposibilitatea deschiderii
in timpul deglutitiei,realizand astfel o cavitate inchisa (prin lipsa de comunicare a casei
timpanice cu faringele). In aceasta cavitate inchisa (casa timpanului) aerul se rezoarbe,
apare o presiune negativa aproape de vid, care va favoriza dilatatia vaselor casei
timpanului si ca urmare, aparitia exudatului (hidrops exvacuo).

Semne clinice subiectiv dureri moderate, persistente sau continue dar mai frecvent
intermitente ; hipoacuzie si senzatia de plenitudine auriculara, acufene de joasa tonalitate
(uruit, vajaituri), autofonie prezenta (rezonanta exagerata a vocii in urechea bolnava)

Obiectiv - otoscopic se observa in prima faza o congestie usoara (faza congestiva) de-a
lungul manerului ciocanului si in cadranele posterioare.

In faza exudativa, timpanul capata aspectul unei hartii muiate in ulei, cu disparitia
triunghiului luminos si uneori prin transparenta se observa nivelul de lichid.

Acumetria fonica, instrumentara, audiograma pun in evidenta o hipoacuzie de transmisie

sau clasica triada Bezold :

Weber lateralizat la urechea bolnava

Rinne negativ(la urechea bolnava)

Schwabach prelungit (la urechea bolnava)

Evolutie afectiunea se poate vindeca spontan daca dispare cauza care genereaza
obstructia trompei Eustachio

Alteori vindecarea se face prin aparitia de aderente intre timpan si promntoriu (otita fibroadeziva), cu prejudicii majore asupra auzului (hipoacuzie de transmisie).

Evolutia spre supuratie, adica transformarea intr-o otita supurata acuta, survine in cazul
suprainfectarii lichidului exudativ cu evolutie catre perforatie timpanala.

Cronicizarea otitei medii acute catarale recunoaste drept cauza persistenta obstructiei
tubare.

Tratament profilactic indepartarea cauzelor de obstructie tubara (vegetatii

adenoide,deviatii sept, rinite hipertrofice, hipertrofii de cozi de cornete, etc), injectii
transtimpanice.

Tratament curativ repermeabilizarea trompei cu decongestionante nazale, insuflatii ale

trompei (cu decongestionante, ,antibiotice, cortizon cu scopul de a repermeabiliza trompa
si eliminarea secretiei din urechea medie) prin orificiul faringiana al trompei cu ajutorul
sondelor Itard sau fortand deschiderea trompei prin insuflatii de aer cu para Polizer.

Otita medie catarala cronica

Deosebim doua forme de manifestare clinica

1- otita fibroadeziva cronica

-2 otita seroasa cronica

1. Otita fibroadeziva cronica

Este urmarea otitei medii catarale acute care se prelungeste prin persistenta cauzelor care
au generat obstructia tubara (deviatii sept, rinite hipertrofice, tumori nazale, etc). Trompa
poate sa ajunga la formarea de adevarate bride cicatriceale si chiar stenoze cicatriceale.

Bolnavul prezinta hipoacuzie de transmisie cu autofonie si acufene.

Otoscopia arata un timpan aspirat, aderent la promontoriu, cu triunghiul luminos

disparut,micsorat sau fragmentat, uneori dedublat, manerul ciocanului orizontalizat prin
aspirarea timpanului, membrana lui Schrapnell aspirata cu evidentierea ligamentelor
timpano-maleare (care apar ca niste corzi, mai ales cel posterior) .

Audiograma pune in evidenta o hipoacuzie de transmisie ( triada Bezold prezenta).

Tratament indepartarea cauzelor de obstructie tubara, insuflatii cu sonda Itard sau para
Polizer, bujirajul trompei sau tratament chirurgical sub microscop pentru indepartarea
bridelor fibroase si mobilizarea lantului osicular

2 Otita seroasa cronica

Forma clinica a otitei catarale, caracterizata prin mentinerea lichidului din casa timpanului,
ingrosarea acestuia si transformarea intr-o glera (gel) care se elimina cu dificultate prin

trompa datorita consistentei, chiar daca trompa se repermeabilizeaza. Cauzele obstructiei

sunt aceleasi.

Simptomatologia subiectiva se caracterizeaza prin acelasi tablou clinic, hipoacuzie tip

transmisie, acufene de joasa tonalitate,autofonie si senzatia de lichid in ureche.

Otoscopia evidentiaza un timpan de culoare galbuie, prin transparenta caruia se pot vedea
bule de aer sau lichid, alteori timpanul are aspect edematos.

Tratament eliminarea cauzelor de obstructie tubara, injectii transtimpanice iar in caz de

nereusita se practica drenajul prelungit al casei timpanului cu ajutorul unui tubusor de
polietilena (diabolo), care se introduce in casa timpanului printr-o mica incizie in cadranul
postero-inferior, care se mentine 2-4 saptamani pana la vindecare ,adica pana la
eliminarea completa a lichidului din casa timpanului si reluarea functiei tubare

Otita medie supurata acuta

Este de fapt un abces cald al casei timpanului

Etiopatogeie apare la varsta copilariei si mai ales in perioadele epidemiilor de gripa cand
flora nazo-faringiana devine virulenta (streptococ, pneumococ,stafilococ, piocianic) in
asociere cu infectia virala.

Factori favorizanti loco-regionale se incrimineaza, infectiile acute si cronice nazofaringiene, adenoidita cronica, tumorile nazale, deviatii sept, etc. Infectia patrunde prin
urechea medie prin trompa Eustachio care se va inflama si se va obstrua asa incat casa
timpanului devine o cavitate inchisa in care se produce rezorbtia aerului, dilatatia vaselor,
exudat in casa care se va suprainfecta prin patrunderea florei din nazo-faringe(microbi
care au devenit virulenti), astfel ca exudatul seros devine purulent.

Simptomatologie afectiunea are debut brusc cu otalgie violenta, intermitenta cu iradieri

in zona temporo-zigomatica si mastoidiana, cu exacerbari nocturne. Cand faza congestiva
s-a depasit si apare secretia in casa timpanului (secretie care devine rapid purulenta),
durerea devine permanenta, violenta cu senzatie de plenitudine auriculara, hipoacuzie,
autofonie, acufene, febra 39-40.

Otoscopia congestie difuza a tmpanului (in faza congestiva) apoi timpanul se infiltreaza,
reperele se sterg complet, timpanul bombeaza si apoise perforeaza cu aparitia unei
secretii pulsatile in conduct, moment in care otalgia dispare ca si febra

Evolutie vindecare, cronicizare, complicatii (otomastoidita acuta, cronica, TF sinus

lateral, meningita otogena,abces cerebral,cerebelos.

Forme clinice

Dupa evolutie forma supraacuta, grava prin prinderea tuturor segmentelor

aparatului auditiv (panotita)care necesita interventie chirurgicala si antibioterapie masiva.

Forma subacuta si latenta prezenta la adulti, cand infectia este cu pneumococ mucos,
mai putin zgomotoase clinic,insa cu tendinta de extindere in profunzime si posibilitati de
aparitie a complicatiilor endocraniene

Dupa varsta otita sugarului sau OTOANTRITA, prin prinderea antrului mastoidian.
Infectarea urechii medii la sugar este posibila datorita reactivitatii acestuia si
caracteristicilor anatomice ( trompa scurta si larga care permite patrunderea secretiilor din
rinofaringe in casa timpanului, uneori chiar a corpilor starini laptele cand este alimentat
in pozitie orizontala sau prin regurgitatii), resturile mezenchimale din casa timpanului
prezente la sugar, deficiente de teren (imaturitate, distrofie), fac ca otita sugarului sa
apara cu mare frecventa si cu manifestari clinice deosebite cum sunt :

Forma stenica obisnuita in care semnele clinice se aseamana cu cele din otita copilului
sau adultului. Otalgia puternica determina agitatia sugarului, plans exagerat,
insomnie,febra,varsaturi care pot duce la sindrom de deshidratare. Apasare pe
tragus(semnul lui VACHER), declanseaza dureri si plans datorita comprimarii aerului din
conduct si care apasa pe timpanul inflamat.

Evolutia este mai grava ca la adult si cu posibilitati de cronicizare

Otita latenta a sugarului(astenica), semne otice sterse pe primul plan fiind semnele
generale evidentiate in 3 sindroame :

- sindromul neurotoxic hipotermie,extremitati reci, paloare, adinamie, uneori convulsii,

semne digestive(diaree intermitenta, varsaturi, deshidratare)

- sindrom casectizant scadere progresiva in greutate

- sindrom infectios stare subfebrila prelungita.

Otoscopia evidentiaza un timpan cu repere sterse, ingrosat, alb-galbi care bombeaza

discret.

Radiografia mastoidei in incidenta Balaban (TRANSORBITARA), arata o voalare difuza a

mastoidei.

Evolutia este grava datorita sindromului neurotoxic si a celui de deshidratare. Diagnosticul

se precizeaza la deschiderea timpanului si aparita puroiului, dupa redresarea starii
generale se practica antrocelulotomia
Tratamentul otitelor acute

In faza congestiva se administreaza solutii dezinfectante nazale, inhalatii, instilatii

calde pe timpan(otipax,otocalm etc), antibioterapie in functie de antibiograma, sedative,
antalgice.

In faza de coctiune cand timpanul bombeaza si colectia s-a format in casa timpanului,
se practica timpanotomia (vezi LP), sub microscop si anestezie locala, in cadranul posteroinferior pentru drenaj.In caz de esec la tratamentului conservator se intervine chirurgical
prin practicarea antromastoidectomiei

Otitele medii supurate cronice

Reprezinta supuratia cronica a cavitatilor urechii medii, de etiologie microbiana.Cel mai

frecvent intalnim streptococ, streptococ,piocianic,proteus,coli.

Forme clinice

Omsc simpla(banala) si Omsc colesteatomatoasa

OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA SIMPLA

Cunoscuta si sub denumirea de mezotimpanita, otoree tubara,otita cr benigna, se

caracterizeaza prin :

Perforatie centrala timpanala persistenta

Supuratie permanenta sau intermitenta, nefetida

Inflamatie cronica a mucoasei timpanului

Hipoacuzie de tip transmisie

Aspectul eburnat,radiologic al mastoidei

Prognostic benign

Incepe la varsta copilariei si predomina la varstele tinere.

Cauze favorizante obstructia cronica a trompei Eustachio

Anatomie-patologica omscs se caracterizeaza printr-o inflamatie a casei timpanului cu

hipertrofie mucoasa, proliferarea celulelor secretorii, edem mai mult sau mai putin
accentuat de mucoasa, dar niciodata ulceratii ale mucoasei sau procese subaiecente de
osteita, ceea ce explica caracterul benign al afectiunii.

Otoscopia evidentiaza o perforatie mai mare sau mai mica a mezotimpanului,

niciodata in epitimpan (membrana Schrapnell), perforatie a carei margini este sediul
unor granulatii sau polipi care pot avea punct de pornire si peretele intern al casei, mai
ales promontoriul.

Simptomatologie lipsa durerii, surditatea este variabila de la o hipoacuzie discreta,

nesesizata de bolnav pana la o hipoacuzie accentuata de tip transmisie. Uneori cand
labirintul a fost atins in faza acuta sau in perioadele de acutizare, hipoacuzia poate fi
mixta.

Radiografia mastoidei arata aspectul compact.

Complicatii - in afara de hipoacuzie mai mult sau mai putin accentuata sau de otita
externa pe care o poate intretine otorea cronica, mezotimpanita nu da complicatii
endocraniene.

Evolutie afectiunea se poate vindeca prin disparitia cauzelor care au generat-o sau
evolueaza toata viata cu perioade remisiune si reacutizari declansate de viroze
respiratorii,inflamatii rino-sinusale, alergii nazo-sinusale, patrunderea apei in ureche.

Tratament indepartarea cauzelor care au provocat otita sau au favorizat cronicizarea

unei forme acute. Indepartarea factorilor de obstructie nazala ( dev sept, rinite
hipertrofice, hipertrofii cozi cornete, vegetatii adenoide, polipi nazali, rinite alergice e tc).
Restabilirea permeabilitatii tubare (decongestionante, inhalati aerosoli, insuflatii tubare
sau cu sonda Itard), cure balneare.

Tratamentu local aspiratii auriculare, instilatii de alcool boricat, cortizon, antibiotice.

Tratament chirurgical ablatia polipilor auriculari, chiuretarea granulatiilor iar daca

urechea se mentine uscata 6 luni-1 an se poate pracica timpanoplastia

Otita medie cronica supurata colestetomatoasa

Numita si epitimpanita sau omsc maligna.

Se caracterizeaza prin :

Perforatie epitimpanala

Epidermizarea aticii cu formare de colesteatom

Otoree fetida

Surditate de transmisie sau perceptie

Radiologic, os compact cu carii osoase

Tendinta la complicatii grave intracraniene

Anatomo-patologic colesteatomul este o tumora cutanata caracterizata printr-un strat

interior de celule epiteliale descuamate si in exterior un strat germinativ.

Colesteatmul se poate forma in 3 moduri

1. epidermul CAE patrunde in casa timpanului printr-o perforatie a timpanului, formeaza in

casuta o punga cutanata(stratul germinativ extern) in interiorul caruia celulele
descuamate se acumuleaza impingand spre exterior stratul germinativ care are
proprietatea de a distruge mucoasa casei si a leza osul.

2. prin invaginarea portiunii superioare a membranei timpanice (schrapnell) in cazul

obstructiilor tubare care favorizeaza o presiune negativa in casa. A ceasta invaginare
creeaza o punga care prin descuamarea epiteliului se formeaza colesteatomul.

3. incluziuni embrionare cutanate in casa timpanului, care formeaza colesteatomul numit

primitiv.

Continutul pungii se infecteaza si supureaza, mirosul foarte fetid fiind comparat cu urina
de soarece

De asemenea infectia favorizeaza formarea unor granulatii si polipi ai mucoasei casei

timpanului. Dezvoltarea colesteatomului cu tendinta lui de a-si mari volumul si a eroda
osul duce la descoperirea durei cu posibilitati de infectare si aparitie a complicatiilor
septice endocraniene ( meningita otogena,abces cerebral sau cerebelos, tf sinus lateral

sau descoperirea nervului facial cu paralizie faciala. Din cauza evolutiei colesteatomul
poate fi comparat cu o tumora.

Simptomatologie subiectiv : afectiunea este indolora, cand bolnavul acuza dureri este
vorba de o complicatie, fie o simpla otita externa, furuncul de CAE, sau o retentie
purulenta insotita de otalgie pulsatila sau o hemicranie. Alteori o iritatie a labirintului il
face pe bolnav sa acuze, vertij, acufene,scaderea brusca a auzului,greturi varsaturi.

Functional hipoacuzia este de tip transmisie,alteori mixta sau perceptie pura in caz de
complicatie cu labirintita toxica de vecinatate.

Obiectiv otita colesteatomatoasa se caracterizeaza prin triada :

1.Perforatie epitimpanala de marimi variate de la punctiforma la distrugerea

completa a timpanului, alteori perforatia este marginala posterioara,apropiata
de os

2.Eliminarea de lamele albicioase de colesteatom

3.Fetiditatea secretiei, comparata cu urina de soarece.

Radiologia arata o mastoida compacta(eburnata) cu zone de liza osoasa sub forma de

geode acolo unde este sediul colesteatomului

Evolutie indelungata cu perioade de acalmie, cu acutizari marcate de otalgie, abundenta

supuratiei, hemicranie.Microbismul supuratiei este foarte variat, germeni gram pozitivi si
negativi, anaerobi,fungi, care se modifica de la o perioada la alta.

Complicatiile otitelor cronice colesteatomatoase sunt grave :

Meningita otogena

Abcesul cerebral sau cerebelos

Tromboflebita sinusului lateral

Paralizia de facial

Labirintia

Tratamentul este chirurgical.

Riscul mare al unei complicatii grave,cauzatoare de moarte justifica interventia

chirurgicala.Operatia poarta numele de evidare petromastoidiana si poate fi totala sau
partiala in functie de extinderea leziunilor.Tratamentul medical, cand bolnavul refuza
operatia sau cauze de ordin general necesita temporizarea ei, consta in toaleta locala
repetata, evacuarea lamelelor sub microscop, ablatia polipilor, instilatii sau pulverizatii de
antibiotice sau dezinfectante.In fazele de acutizare, antibioterap[ia in functie de
antibiograma este indicatia pentru a preveni complicatiile.Pacientul este supravegheat de
specialist permanent.

Otomastoidita acuta supurata

Este complicatia cea mai frecventa a otitelor acute..Se intalneste la ambele sexe, la orice
varsta dar mai ales la copil.

Cauza favorizanta este retentia de puroi in antru atunci cand drenajul natural prin
(perforatia timpanului) nu se realizeaza sau este insuficient, sau nu se institue un drenaj
chirurgical prin paracenteza.Virulenta microbiana mai ales in perioadele epidemice joaca
un rol important in aparitia acestei complicatii, in special infectiile cu germeni osteofili.
Terenul deficitar, carentele alimentare, distrofia, rahitismul, tuberculoza sau diabetul
favorizeaza extinderea unei infectii otice spre celulele mastoidiene.

Anatomopatologic : se constata extinderea infectiei la celulele mastoidiene, cu liza

septurilor osoase, fenomene de necroza si osteoliza care pot duce la formarea
unui abces mastoidian ce se poate exterioriza in directii diferite :

- regiunea antrala (retroauriculara)

- varful mastoidei

- anterior spre conductul auditiv extern

- retromastoidian

- regiunea temporo-zigomatica

- spre endocraniu prin distrugerea corticalei interne, ceea ce deschide calea

complicatiilor endocraniene.

Simptomatologie : complicatiile apar la 3-4 saptamani de la debutul unei otite

acute, cand se observa ca boala se agraveaza, febra creste, durerile
mastoidiene se accentueaza si devin pulsatile; otoreea se intensifica, uneori
diminua sau se opreste semn de retentie.

Mastoida devine foarte sensibila la palpare

Treptat pielea se tumefiaza devine rosie, tumefactia regiunii duce la disparitia santului
retroauricular, pavilionul auricula este impins inainte, unghiul cefalo-auricular se mareste.
Daca nu se intervine la timp abcesul mastoidian fistulizeaza la exterior.

Otoscopic se constata secretie purulenta abundenta in conduct, uneori moderata,

ingustarea conductului in portiunea lui interna prin prabusirea peretelui postero-superior,
timpanul este congestionat, infiltrat fara repere si bombeaza spre exterior.in cazul cand
perforatia s-a produs se observa puroiul pulsand intermitent prin perforatie. Aceasta forma
clinica de exteriorizare retroauriculara in zona antrala este forma clasica. Alteori
exteriorizarea imbraca alte forme clinice :

- mastoidita cervicala tip Betzolt cand puroiul fuzeaza de la varful mastoidei in teaca
muschiului sclmd si apare o tumefactie latero-cervicala inalta insotita de torticolis ;

- mastoidita jugo-digastrica, cand puroiul fuzeaza de-a lungul muschiului digastric si apare
ca un abces latero-faringian

- mastoidita temporo-zigomatica cand sunt prinse in procesul inflamator in special celulele

temporo-zigomatice cu aparitia unui abces in aceasta zona

- petrozita este prinderea celulelor stancii spre varf ;cand dura-mater este decolata si se
formeaza un abces extradural care va provoca sjndromul Gradenigo cu triada
simptomatica :

Supuratie auriculara

Nevralgie trigeminala

Paralizia nervului oculomotor extern (VI) cu strabism intern.