ANATOMIA ȘI

FIZIOLOGIA URECHII
• Sistemul auditiv extern - responsabil de recepţia undelor şi
traducerea lor în impulsuri neuronale;
• Sistemul auditiv central- responsabil de prelucrarea avansată a
informaţiilor acustice; el recunoaşte direcţia şi intensitatea undelor
sonore;
• Sistemul vestibular central- realizează legătura între organul
vestibular şi efectorii orientării în spaţiu şi ai echilibrului.
 Sistemul auditiv periferic

• Urechea externă - formată din

pavilionul auricular şi conductul
auditiv extern
• Urechea medie - formată din
membrana timpanică, lanţul
osicular, muşchii şi sistemul
pneumatic al osului temporal
• Urechea internă - înglobată în
stânca temporalului este formată
din labirintul membranos şi
cohlee
Nervul vestibulocohlear stabileşte legătura între SNC şi organele efectoare
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA URECHII EXTERNE

• Pavilion auricular

• Conduct auditiv
extern

Preia undele sonore şi

le transmite,
specific prelucrate
(traduse),
către structurile
urechii medii
Pavilionul auricular
• Pavilionul - formaţiune anatomica ovalara fibro-cartilaginoasa,
fata externa, fata interna, prezintă o serie de reliefuri si
depresiuni:
• depresiune centrala numita conca;/
• un relief periferic - helix separat de următorul relief numit
ante-helix de un sant (scafoid);
• tragusul - opercul cartilaginos triunghiular plasat înaintea
concai, separat de rădăcina helixului prin incizura supratragica;
• antetragusul - tubercul triunghiular situat sub helix.
• Fata interna a pavilionului este mai puţin denivelata cu
reliefurile opuse celor de pe suprafaţa externa
• Structura anatomica: -schelet fibro-cartilaginos, ap.
musculo-ligamentar rudimentar, tegument mobil pe fata interna
si aderent pe fata externa (cu excepţia zonei ant. rad. helix -
othematom).
La nivelul lobului auricular, cartilajul lipseşte.
Conductul auditiv extern

Conductul auditiv extern:

Rol fiziologi – dirijarea undelor sonore către
MT
• 2,5 cm, forma de “S” în 2 planuri
• Fibro-Cartilaginos 2/3 externă. Osos pe 1/3
internă
• Înporţiunea osoasa tegument subţire aderent la
periost
• Învelişul cutanat in porţiunea externa gros
acoperit de foliculi pilosi, glande
sebacee,ceruminoase,sudoripare — substanţa
păstoasa cu aspect ceros, ph acid, rol in
protecţia urechii;
 Relaţii anatomotopografice ale urechii externe

• Superior: cu endocraniul (fosa cerebrală mijlocie)

• Anterior: cu articulația temporomandibulară și condilul maxilarului
inferior
• Inferior: cu glanda parotidă
• Posterior: cu apofiza mastoidiană, fiind desparțit de celulele
mastoidiene printr-o lamă compactă subțire
 Inervaţia urechii externe
• Inervaţia senzitivă a urechii externe este realizată în mare parte de ramuri ale N.auricular (din plexul
cervical) şi ale N.auriculotemporal (V3).
• Părţi ale pavilionului auricular şi a conductului auditiv extern sunt inervate de ramura ariculară a
n.vag, a cărei stimulare în timpul otoscopiei poate duce la declanşarea tusei (arc reflex vagal);
• aceste două structuri pot fi inervate şi de către ramurile auriculare ale n.facial (somatosenzitiv).
Vascularizația urechii externe
• artera temporala superficiala - arterele
auriculare anterioare pentru 1/2 anteriora a
fatei externe si artere auriculare
posterioare restul pavilionului
• zona mediala a C.A.E. - artera timpanica
anterioara si artera stilo-mastoidiana
• venele—v.temporala
superficiala ;v.auriculare superficiale—v.
Jug. Ext.
• Limfaticele dreneaza in ggl parotidieni
inferiori si ganglionii pretragali,
urmatoarea statie sunt ganglionii jugulo-
carotidieni superiori
 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA URECHII MEDII
Urechea medie se compune din urmatoarele regiuni:

• Cavitatea timpanică, delimitată lateral de membrana

timpanică
• Sistemul de cavităţi pneumatice (apofiza mastoidă cu
antrum și celulele mastoidiene)
• Trompa lui Eustachio (Tuba auditivă)
Ea are rolul de a contrabalansa diferenţele de impedanţă
între aer şi perilimfă în timpul transmiterii undelor
sonore.
 Cavitatea timpanică
Trei etaje:
• Epitimpanul: este etajul situat superior de
membrana timpanică. La acest nivel, se află
marea parte a oscioarelor auriculare împreună
cu ligamentele lor şi unele cute mucosae.
• Mezotimpanul: este etajul de la nivelul
membranei timpanice. Structurile anatomice
importante la acest nivel sunt fereastra
rotundă, fereastra ovală cu scăriţa şi
promontoriul (proeminenţa dată de primul tur
de spiră al melcului).
• Hipotimpanul (recesul hipotimpanic): este
situat inferior de membrana timpanică. Se
învecinează bulbului venei jugulare şi
prezintă celule (celulele timpanice) care
comunică cu sistemul celulelor mastoidiene.
Raporturile topografice ale
cavităţii timpanice:
 peretele lateral: format de către
membrana timpanică şi conductul auditiv
osos;
 peretele medial: vine în raport cu
cohleea;
 peretele inferior: vine în raport cu
bulbul venei jugulare;
 peretele superior: vine în raport cu dura
fosei craniene mijlocii;
 peretele anterior: vine în raport cu
a.carotida internă;
 peretele posterior: vine în raport cu
partea mastoidiană a n.facial.
 Mușchii cavității timpanice
Tensor tympani Stapedius muscle
Oscioarele auriculare:
Membrana timpanică
Membrana timpanică îndeplineşte două
funcţii: pe de- o parte cumulează undele
sonore precum membrana unui microfon,
iar pe de altă parte protejează membrana
ferestrei rotunde de stimulii sonori.

Caracteristica otoscopică a MT
Culoare: gri-perlă
Punctele de identificare:
1.Mânerul ciocănașului
2.Apofiza scurtă
3.Pliurile – anterior și posterior
4.Umbo
5.Con de lumină
Membrana timpanică prezintă două zone, pars tensa
şi pars flacida
1.Pars tensa, mult mai mare, se extinde între
mânerul ciocanului şi conductul auditiv osos şi este
alcătuită din trei straturi:
• Stratul extern epidermic: care în mod normal
reflectă lumina; el este o continuare a conductului
auditiv extern;
• Stratul intern mucos: epiteliu pavimentos
unistratificat, către cavitatea timpanică;
• Stratul mijlociu: format la rândul lui din două
straturi de fibre conjunctive, cel extern cu un traiect
radiar al fibrelor (stratum radiatum), iar cel intern
cu traiect circular (stratum circulare). Fibrele se
adună la marginea timpanului în inelul
fibrocartilaginos, care fixează membrana timpanică
în şanţul inelar al conductului auditiv osos.
2.Pars flacida (membrana lui Shrapnell) se află
superior de plica mallearis.
 Vascularizaţie şi inervaţie:

Vascularizaţia
• cavităţii timpanice este asigurată de multiple ramuri ale a.carotide externe, de exemplu
a.meningeană medie, a.faringeană ascendentă, a.maxilară şi a.stilomastoidiană.
Inervaţia
• senzitivă este realizată în general de n.timpanic, ramura a n.glosofaringean. Această conjunctură
explică apariţia aşa numitei “Otalgie de iradiere”, care poate rezulta în procesele faringiene. Alte
legături sunt stabilite cu partea parasimpatică a n.glosofaringean, cu partea simpatică a
plexului carotidian intern şi cu n.trigemen.
 Trompa lui Eustachio (Tuba auditivă)
• Tub fibro-cartilaginos, realizează
comunicarea cu rino-faringele
• Funcții:
-aerare
-protecție
-drenare
-acustică
• mucoasa este in continuarea mucoasei rino-
faringiene (transmitere infecţii)
• Există două sindroame funționale ce
caracterizează patologia tubară:
-sdr. de hiperpermeabilitate ”beance
tubare”
-sdr. de obstrucție tubară
Sistemul de cavităţi pneumatice (apofiza mastoidă cu antrum și
celulele mastoidiene)
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA URECHII INTERNE

Urechea internă este partea cea mai interioară a urechii și găzduiește

organele vestibulocohleare. Situat în partea petroasă a osului temporal și
constă din mai multe canale interconectate, numite colectiv labirint, care
are 2 părți:
• LABIRINTUL MEMBRANOS
• LABIRINTUL OSOS
Are 2 functii principale:
• Pentru a converti semnalele mecanice de la urechea medie în semnale
electrice, care pot transfera informații către calea auditivă din creier.
• Pentru a menține echilibrul prin detectarea poziției și a mișcării.
 Labirintul membranos
Labirintul membranos conţine un lichid, bogat
în potasiu, endolimfă, precum şi celulele
senzoriale. La rândul său, labirintul membranos
se împarte în Vestibul (Labyrintus vestibularis)
şi Cohlee este un canal osos spiralat de cca 3-
3,5 cm lungime. Prezintă 3 cavităţi:
ductul cohlear,
rampa vestibulară şi
rampa timpanică
 Cohleea

este un canal osos spiralat de cca 3-3,5 cm lungime, ce

înconjură axul melcului; prezintă 3 cavităţi: ductul cohlear,
rampa vestibulară şi rampa timpanică
Labirint osos
• Labirintul membranos se află în cavitate labirintică osoasă. În spaţiul dintre foiţa membranoasă şi pereţii
osoşi se găseşte perilimfa.
• Canalele semicirculare ale labirintului osos îmbracă corespunzător pe cele membranoase.
• Labirintul osos este constituit dintr-un sistem de canale semicirculare, din cohlee şi vestibul.
• Canalul cohlear se află în interiorul labirintului osos, fiind fixat de peretele intern şi extern. În modul acesta
se crează două spaţii separate, rampa timpanică şi rampa vestibulară, care comunică între ele la vârful
cohleei prin Helicotremă.
• Între canalele semicirculare şi cohlee se află vestibulul, un element care cuprinde utricula, sacula şi baza
ductului cohlear. El comunică cu urechea medie prin fereastra ovală (Fenestra vestibuli), ce reprezintă
intrarea acustică a labirintului. La acest nivel se transmit undele sonore, către perilimfă, după o ajustare
prealabilă a impedanţei lor la nivelul urechii medii.
Labirintul osos este inundat de perilimfă; din acest motiv vibraţiile pot fi transmise eficient numai dacă
concomitent are loc o ajustare a presiunii. Aceasta se produce la nivelul ferestrei rotunde (Fenestra cohleae),
situată inferior de fereastra ovală, la capătul rampei timpanice şi este acoperită de o membrană mobilă.
• Cohleea îndeplineşte două funcţii mecanice importante:
• 1. Analiza frecvenţei- anumite frecvenţe sunt orientate către anumite fibre nervoase în funcţie de localizare
(tonotopie);
• 2. Amplificarea biomecanică- unde cu amplitudini scăzute sunt transformate spre amplitudini crescute cu
ajutorul amplificatorului cohlear.
Organul Corti
• Organul lui Corti este un epiteliu
senzorial specializat care permite
transducția vibrațiilor sonore în
semnale neuronale.
• Organul lui Corti se sprijină pe
membrana bazilară. Joncțiuni
strânse între celulele de susținere
din membrana reticulară, care
separă spațiul perilimfatic (albastru)
de endolimfă (portocaliu).
Fiziologia auzului
 ANATOMIA NERVULUI
VESTIBULOCOHLEAR (N. VIII)
Anatomic, n.vestibulocohlear părăseşte trunchiul cerebral
ca un trunchi nervos comun; din punct de vedere
funcţional însă, îl împărţim în două: n.vestibular şi
n.cohlear. Anatomic, această diferenţiere se realizează însă
la nivelul meatului acustic intern.

N.vestibular formează la acest nivel ggl.vestibular

Scarpa, de unde iau naştere prelungirile periferice: n.
utriculoampullaris, n. saccularis, n.ampullaris posterior.

N.vestibulocohlear parcurge meatul acustic intern

împreună cu N. facial, aceştia fiind despărţiţi din punct de
vedere anatomic.
 Calea auditiva
Din punct de vedere funcţional se deosebesc următoarele
sisteme

• Sistemul tonotop- prelucrarea frecvenţelor de către

cohlee

• Sistemul nontonotop- are loc concomitent cu sistemul

tonotop; are control central însă nu se bazează pe o
prelucrare a frecvenţelor ci pe alte aspecte

• Sistemele polimodale şi polisenzoriale- exemplu:

reflexul stapedian
Funcţiile sistemului auditiv central

• Localizarea sunetului: urechea orientată mai apropiat de originea sunetului

emis va percepe mai rapid şi cu o intensitate mai mare undele sonore. Această
funcţie are loc în trunchiul cerebral.
• Imaginea sunetului se referă la identificarea şi numirea sursei sonore,
incluzând localizarea acesteia. Funcţia aceasta are loc în encefal. Aici se face
diferenţa între sunete ce conţin informaţii şi zgomote, ce perturbă comunicaţia.
Tot aici se nasc din anumite sunete silabele, cuvintele şi propoziţiile sau chiar
forme speciale cum ar fi muzica.
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI VESTIBULAR
Organul efector vestibular este format din canalele semicirculare şi aparatul otolitic.
• 1. CANALELE SEMICIRCULARE
2. APARATUL OTOLITIC
• Aparatul vestibular conţine două zone de celule senzoriale numite macule statice. Aici, cilii celulelor
senzoriale sunt înglobate în membrana otolitică, o masă gelatinoasă, la suprafaţa căreia se găsesc otoliţii.
Aceştia sunt cristale alcătuite din carbonat de calciu şi au o dimensiune de 0,1-30μm.
 Calea vestibulară
• Celulele ganglionare ale n.vestibular sunt situate în
treimea distală a meatului acustic intern, fiind numite şi
ganglioni vestibulari a lui Scarpa.
• Nucleii vestibulari, prelucrând pe lângă informaţii
vestibulare şi cele extravestibulare, au influienţă şi asupra
acestor funcţii, de exemplu sistemul oculomotor.
• Cele două structuri nucleare sunt unite prin comisuri şi
realizează o parte importantă a funcţiei de echilibru.
• Căile aferente extravestibulare importante ale nucleilor
vestibulari sunt:
• Aferenţele vizuale
• Aferenţele spinale
FUNCŢIILE VESTIBULARE
Reflexul vestibuloocular (VOR)
• Fixaţia unui orizont optic, cu scopul orientării
în spaţiu în cazul unor mişcări rapide ale
capului; pentru îndeplinirea acestei funcţii
sistemul vestibular acţionează împreună cu cel
optic.
Reflexul vestibulospinal (VSR)
• Menţinerea staticii şi echilibrului, realizată
prin interacţiunea cu sistemul proprioceptiv
motor.
Nervul facial
Se poate împărți în 6 segmente
• Intracranial
• Intrameatal
• Labirintic
• Timpanic
• Mastoidian
• Extracranial

• Funcţia principală a nervului facial:

• inervaţia motorie a musculaturii feţei
• funcţii secretorii
• Funcții senzoriale şi senzitive