EXAMENUL OBIECTIV AL URECHII

OTOSCOPIA
Anamneza şi inspecţia
Acuzele cele mai frecvente sunt:
• Otalgia (”otos„ - ureche ”algos„ - durere) - primară și secundară
• Hipoacuzia (”hipo„ - scăzut, ”acuzis„ - auzul) – senzație subiectivă percepută de
pacienții maturi și copiii mai mari de 4-5 ani
• Otoreea (”otos„ - ureche ”rrhoia„ - scurgere) – lichidul poate fi seros, mucos, purulent,
sangvinolent sau LCR
• Acufenele (tinnitus) – sunete pe care pacienții le aud în ureche și care nu au sursă din
exterior
• Manifestări nespecifice generale ale infecției acute a UM:
febră, transpirație, paliditate și uscăciunea pielii, hiperemia mucoaselor, cefalee, insomnie
• Vertigoul

ISTORICUL PACIENTULUI!!!
• Antecedente heredocolaterale
• Antecedente personale patologice:
- otice, rinosinusale, faringiene, stomatologice, dermatologice, neurologice,
neurochirurgicale, metabolice, endocrinologice, cardiovasculare, malformaţii
congenitale
• Antecedente personale fiziologice
• Medicamente ototoxice
• Condiţii de viaţă:
- expunerea profesională la zgomot, expunerea la variaţii presionale,
• Noxe
• Medicamente ototoxice:
- chimioterapice antimicrobiene:
- aminoglicozide (streptomicina, neomicina, kanamicina, amikacina, gentamicina),
- macrolide (azitromicina, vancomicina),
- chimioterapice antineoplazice (cisplatin, carboplatin),
- diuretice (furosemid),
- salicilaţi (acid acetilsalicilic- Aspirina)
Inspecția

• Modificările de formă ale pavilionului auricular şi antrului auricular (dismorfism, disgenezie,

malformații și anomalii de dezvoltare)
• Cicatricile postoperatorii
• Crustele formate de secreţiile otice (mucus, sânge, secreţie purulentă,l.c.r)
• Eriteme sau edeme.
PALPAREA URECHII

Palparea regiunilor auriculare

și periauriculare faclitează
testarea semnului senzitiv,
evaluarea edemului,
tumefacției și fluctuației.
Malformațiile urechilor

• Malformații auriculare minore

•Malformații auriculare de grad
mediu:
- microția;
- stenoza/atrezia – canalului
auricular extern;
- malformația/fixarea- lanțului
osicular;
- normal/pneumatizarea redusă ale
urechii medii sau mastoidei
•Malformații auriculare severe:
-reducerea/lipsa pneumatizării
cavității timpanice sau celulelor
mastoidiene.
-înlocuirea componentelor urechii
medii cu țesut osos/tisular.
Traumatism contodent și hematom auricular
• Acumulare de lichid seros sau
sânge între stratul pericondrial și
cartilajul auricular subiacent
(hematom subpericondrial).
Etiologie: traumatism (sporturi de contact, atacuri) → (ureche de boxer)
Simptome:
• Masă moale fluctuantă pe suprafața exterioară a pavilionului auricular
• Senzație de tensiune și căldură
• Durere.
Diagnostic: edemul și fluctuația (roșu-violet) a pielii peste cartilajul auricular
lateral.
Diagnostic diferențial: policondrită recurentă.
Complicații: infecție și deformare a cadrului cartilaginos → (ureche de
conopidă).
Tratament:
• Incizie
• Drenaj
• Pansament sub presiune acoperit cu unguent.
 Degerăturile
Etiologie: în urma expunerii la temperaturi foarte scăzute, partea superioară a pavilionului
este zona cea mai afectată.
Simptome: pielea palidă și amorțită a zonei afectate, apoi devine albastru-roșiatică cu
vezicule pline de ser.
• Stadiul I - Dermatită edematoasă – senzație de arsură, înțepături, anestezie locală și
aspecte ale pielii de culoare albă
• Stadiul II - veziculă dermatită buloasă
• Stadiul III- gangrenă uscată cu pielea de culoare maronie
• Stadiul IV- gangrenă umedă, cicatrice infiltrativă, edematoasă și fetidă.
Tratament:
Reîncălzire ușoară (lumină infraroșie la 38–42°C)
Blistere umplute cu ser cu soluție de povidonă iod.
Pansament steril pentru a preveni dezvoltarea unei infectii secundare.
Chirurgie reconstructivă: după o vindecare completă aproximativ 6 luni.
 Arsurile
Stadiul I- Eritem localizat și vezicule
Stadiul II-leziuni profunde fără vezicule și cu epidermă cenușie
Stadiul III - necroza tisulara profundă
Examen clinic: hiperemie dureroasă și difuză
Tratament:
Curățarea suprafeței;
Debridare chirurgicală;
Aplicarea de dezinfectante locale, unguente antiinflamatoare si
antibiotice;
 Leziune auriculară ascuțită și avulsie
auriculară
Într-o leziune auriculară
deschisă, cartilajul este expus pe
o zonă de dimensiuni variabile.
O avulsie auriculară poate fi
parțială (cu o punte de piele
intactă) sau completă (o parte a
auriculului este complet
detașată).
Complicații:
Infecţie
Pericondrita
Necroză
Tratament:
Acoperirea plăgii cu un pansament steril.
Trimiteți pacientul imediat la o unitate ORL.
Trimiteți părțile tăiate împreună cu pacientul.
Răciți piesa cu o folie de tifon umedă plasată într-o pungă de plastic
rezistentă la apă și scufundată în apă cu gheață.
 Leziunea conductului auditiv extern
Interesează țesutul moale sau partea cartilaginoasă.
Etiologie:
- Corpuri străine;
Zgârierea și manipulările dăunătoare (utilizarea incorectă a instrumentelor).
Diagnostic:
- Otalgie;
- Sângerări ale CAE (leziuni epiteliale, bulă hemoragică sau sânge cu crustă).
Complicatii:
- Infecție;
- Formarea de chisturi sau stenoză din cauza leziunii.
Tratament:
- Dezinfectanti locali;
- examinări frecvente.
 Infecții ale urechii
Etiologie:
- Staphylococ-cus aureus, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas aeruginosa
- Traume (răni, incizii chirurgicale, mușcături);
- Microtraumatisme (zgarieturi);
- Cronica (otita externa).
Simptome:
- Umflate, eritematoase, indurate si dureroase (infectie bacteriana) - Mancarime (micoza,
alergie).
- exudat seros sau purulent.
Complicatii:
- Condrită
a. Erizipel b. Pericondrită c. Policondrită recidivantă
Diagnostic Diferenţial:
• Erizipel;
• Perichondrita;
• Reacție alergică la mușcătura de insectă;
• Policondrita recidivanta;
• Condrodermatita nodulară cronică;
• Tofi gutoși
Tratament:
1. Infecție bacteriană
- Dezinfecție locală
- Tratament antibacterian (pe cale orală): amoxicilină plus acid clavulanic,
sulfametoxazol plus trimetropin
- Tratament antiinflamator: diclofenac
2. Erizipel: tratament antibiotic îndreptat către Streptococcus pyogenes (penicilină) a
continuat timp de 10–14 zile.
3. Policondrită recidivantă:
Prednisolon: 4 săptămâni. După 6-8 săptămâni: metotrexat și ciclofosfamidă.
OTOSCOPIA
Otoscopia – metoda prin care se
examineaza
conductul auditiv extern și
membrana timpanică

Lampă Oglindă
frontală frontală

Specule
auriculare
Urmărim:
CAE
Dimensiuni, calibru, poziţie, direcţie
Membrană timpanică
Coloraţie, grosime, poziţie, mobilitate, perforaţii, cicatrici, bride, bule, nivel
de lichid, hemotimpan.
Repere normale:
Ligamentul inelar – Gerlach
Ligamentele timpanomaleare (ant şi post)
Pars flaccida – Shrapnell
Pars tensa
Scurta apofiză a ciocanului
Mânerul ciocanului
Umbo
Triunghiul luminos – Wilde-Politzer (în cadranul antero-inferior)
 Examenul fizic al urechii
• Testarea mobilităţii timpanului/permeabilității tubare:
• Explorator, scop dg, scop terapeutic
• Procedeul Toynbee – bolnavul cu gura închisă și nasul pensat înghite în sec.
Presiune - , simte un pocnet în ambele urechi
• Procedeul Valsalva – cu gura închisă și nasul pensat expiră profund, presiune
+, simte o pocnitură. Control otoscopic.
• Procedeul Polizer – introducerea aerului sub presiune în rinofaringe (para de
cauciuc Polizer) + cuvânt format din consoanele C sau K (cuc, Jack) se ridică
vălul și se închide rinofaringele, aerul este obligat să ia calea tubei.
• Contraindicații: infecții acute
Otoscopia optică
 Otoscopia pneumatică
• Metodă de vizualizare a MT și testarea mobilității acesteia cu
otoscop prevăzut cu pară
• Închiderea etanș a CAE cu specula auriculară permite formarea
cavității închise
• Schimbarea presiunii aerului în această cavitate cu ajutorul parei
conectată la otoscop provoacă mișcarea MT intacte, vizualizată cu
otoscopul.
• Cu ajutorul unei pare de cauciuc,
montată la specul, se realizează presiuni și
depresiuni ritmice ale aerului din CAE

Precizarea stării UM în cazurile când

schimbările MT sunt minime
și nu permit diagnosticul pozitiv!
Otomicroscopia
Această procedură permite evaluarea
detaliată a MT

Otomicroscopia permite:
-Vizualizarea MT
-Transmiterea imaginii pe ecran
-Curățarea minuțioasă, delicată, prin
lavaj și aspirația
din CAE sub control microscopic
-Efectuarea tratamentului
chirurgical
 Otita externă
Infecție bacteriană și/sau fungică a CAE, în general fără implicarea membranei timpanice (miringită).
Etiologie/epidemiologie:
-Microtraumatisme (vârfuri de bumbac, obiecte străine, unghie);
-Exostoze sau otita medie cronică;
-Înotul sau scăldat într-un climat cald umed.

Etiologie:
-Agenți: Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus,
Proteus vulgaris, Streptococcus, Candida albicans, Aspergillus niger.
-Alergeni: săpunuri, fixativ pentru păr, dopuri pentru urechi
Simptome:
Mâncărime;
Senzație de plenitudine;
Dureri auriculare și CAE.
Corp strain auricular
Dop de cerumen
Furunculul de CAE
Infecție acută, localizată a părții cartilaginoase exterioare aCAE,
care decurge dintr-un folicul pielos și din glanda sa
sebacee și ceruminoasă.
Etiologie:
Staphylococcus aureus
Simptome: -mancarime, edem, durere,

-
Otomicoza
Diagnostic:
-Secretie cremoasa (la microscop);
-Micelii mici
ASPECTUL NORMAL AL MEMBRANEI
TIMPANICE
Perforația MT
Miringita buloasă
Miringita buloasă
CATAR OTO-TUBAR
OTITA MEDIE SEROASA ACUTA
OTITA MEDIE SEROASA ACUTA
OTITA MEDIE SUPURATA ACUTA
OTITA MEDIE SEROASA CRONICA
OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA
IMAGISTICA IN PATOLOGIA URECHII
1.Radiologia convenţională
Stenvers - proiecţia în unghi de 45°, cu
Schüller- proiecţia de-a lungul conductului evidenţierea vârfului stâncii.
auditiv, cu vizualizarea pneumatizării mastoidei;
 a. Schuller projection left side,
normal anatomy. External auditory canal
(◁), pneumatized area (→), temporomandibular
joint (►).

b. Schuller projection
left side. Reduced pneumatization and
bony defect (→) caused by cholesteatoma
(arrows). External auditory canal (◁),
temporomandibular joint (►)
2.Tomografia computerizată
Tomografia computerizată
reprezintă tehnica cea mai fidelă
pentru evidenţierea modificărilor
osoase de la nivelul stâncii, ea
efectuându-se în incidenţă axială
şi/sau coronară
Secţiunile ce se efectuează
sunt de 1-1,5mm.
Prin aceasta se evidenţiază
structurile osoase şi limitele
acestora.
Pentru a evidenţia lanţul osicular
este necesară utilizarea
substanţei de contrast.
 3. Rezonanţa magnetică nucleară

Rezonanţa magnetică nucleară

reprezintă metoda de elecţie pentru
afecţiunile urechii medii, unde leziunile
osoase sunt foarte sensibile. De asemena
ea se utilizează cu rezultate spectaculose
pentru evidenţierea tumorilor otice. În
cazul suspiciunii unor modificări
vasculare, ce pot apare cu acufene sincrone
cu pulsul, efectuarea unei angiografii este
extrem de utilă.
ACUMETRIA INSTRUMENTALA

•  DIAPAZOANELE.
Acestea sunt instrumente metalice formate dintr-un maner si doua
brate. Marimile lor sunt diferite: cele grave au bratele mai lungi,
cele acute au bratele mai scurte. Se utilizeaza in mod obisnuit
diapazoanele de 64, 128, 256, 512, 1024, 2048 Hz.
Ele se pun in vibratie prin lovirea lor de un corp dur, de preferat
rotula examinatorului (cele sub 500 Hz.) si ciupirea bratelor cu 
unghiile degetelor police si medius (cele peste 500 Hz.).
Diapazoanele emit sunete calibrate ca frecventa, cu armonice care
dureaza putin. Intensitatea sunetului diapazonului scade destul de
repede (se amortizeaza).
 PROBA WEBER

 Proba Weber face relatie intre cele doua urechi, pe conducerea osoasa

(CO). Diapazonul 256 in vibratie este asezat pe linia sagitala a craniului
(pe vertex, pe frunte sau oasele proprii nazale) si se solicita bolnavului sa
spuna in care ureche aude sunetul. Sunt trei posibilitati de raspuns:
·        Aude in ambele urechi, sau in craniu, sau nu poate preciza in
care ureche aude (Weber indiferent) care semnifica auz normal sau
scazut identic bilateral.
·        Aude in urechea surda sau mai surda (Weber lateralizat la
urechea surda) semnifica hipo-acuzie de tip transmisie.
·        Aude in urechea buna sau mai buna (Weber lateralizat la
urechea buna) semnifica hipoacuzie de tip neurosenzorial.
Probele cu diapazoane: Weber
Rezultate:
- Weber indiferent
- Weber lateralizat
 PROBA RINNE

Proba Rinne a intre ele conducerea osoasa (CO) cu cea aeriana (CA). Diapazonul 256
(sau 512) in vibratie, este asezat pe apofiza mastoida a urechii testate, solicitand
bolnavului sa ne spuna cand nu mai aude sunetul (in mod normal dupa 20 sec.). In acest
moment mutam diapazonul cu bratele in dreptul CAE si intrebam daca mai aude. Sunt
trei posibilitati de raspuns:
• Rinne pozitiv, cind diapazonul care nu se mai aude pe mastoida se aude in continuare
la conduct, de obicei tot atat timp cat a fost auzit si la mastoida. Arata auz normal.
• Rinne negativ, cand diapazonul nu se mai aude pe mastoida nu se mai aude nici la
conduct, semnificand hipoacuzie de tip transmisie.
• Rinne pozitiv prescurtat patologic, cand diapazonul pe mastoida a fost auzit un timp
scurt (de exemplu 5 sec.) dar a mai fost auzit la conduct un timp egal. Este caracteristic
pentru hipoecuzie de tip neurosenzorial.
Probele cu diapazoane: Rinné
Rezultate:
- Rinne pozitiv
- Rinne negativ
 Proba Schwabach | Examinarea neurologică

• Proba Schwabach - constă în măsurarea în secunde a duratei de

percepţie osoasă a vibraţiilor unui diapazon plasat pe mastoidă sau
vertex. 
durata normală a acestei percepţii este de aproximativ 20 secunde;

Rezultate:
- Schwabach scurtat: <15 s => hipoacuzie tip percepţie
- Schwabach prelungit: >20 s => hipoacuzie tip transmisie
 EXAMINAREA AUZULUI IN
OTOSCLEROZA
• Proba Bonnier. Testul este deosebit de simplu, constand in aplicarea
diapazonului in vibratie pe una dintre extremitatile osoase ale corpului
(genunchi-rotula, cot-olecran, incheietura mainii-stiloida radiala).
• Un subiect normal nu va percepe decat o vibratie usoara la locul
aplicarii diapazonului, in timp ce pacientul cu otoscleroza va auzi
cu claritate de fiecare data sunetul diapazonului in urechea in care talpa
scaritei si urechea interna sunt sudate.
• Acest test, pe care il puteti efectua cu usurinta acasa, este pozitiv numai
in anchiloza stapedovestibulara si semnifica faptul ca auzul poate fi
redobandit prin operatie, odata cu restabilirea mobilitatii osisoarelor!