PREZENTARE DE CAZ

TEST. CONDUITĂ. CONCLUZII

Dg. Hipoacuzie neurosenzorială bilaterală formă medie; presbiacuzie

pierdere ≈ 50dB.
Recomandare – protezare auditivă
Pacientul I.I. în vârstă de x ani s-a prezentat la cabinetul de protezare
auditivă pentru evaluare audiometrică.
Anamneza:
- motivele investigării: - hipoacuzie
- acufene
- antecedente personale: HTA
- condiţii de viaţă şi muncă: - expunere la zgomot +
stres psihic
- istoricul bolii: - debut inseduos cu acufene şi
hipoacuzie neurosenzorială de aproximativ 3-4 ani
– mai accentuat la urechea stângă.
Examen O.R.L.:
- examen otoscopic cu videootoscopul relevă
prezenţa corp străin (insectă) – lucru de care s-a
plâns şi pacientul.
- se explorează conductul auditiv şi timpanul
- explorarea funcţiei auditive
- acumentria instrumentală
- acumetria cu diapazoanele - în mod obişnuit se
utilizează un diapozitiv a cărui frecvenţă este de
512 Hz

1
 - diapazonul se pune în vibraţie fie lovindu-l de
propriul genunchi, fie ciupindu-se. Diapazonul va fi
ţinut de mâner fără a-i atinge braţele pentru a nu le
opri din vibraţie.
Proba Weber – testează audiţia pe cale osoasă simultan şi comparativ la
cele două urechi:
- piciorul diapazonului se aşează pe linia mediană a
craniului (vertex, glabelă, menton, incisiv)
- rezultatul: Weber indiferent relevă o audiţie egală la
ambele urechi (normală sau deficit echivalent)
Proba Rinne - compară audiţia pe cale osoasă cu cea pe cale aeriană la
aceeaşi ureche;
C.O. piciorul diapazonului pe mastoidă
C.A. braţele diapazonului se prezintă în plan frontal în dreptul
conductului auditiv extern
- raport exprimat ca pozitiv sau negativ
- în cazul nostru bilateral (normal sau patologic)
Rinne pozitiv – adică C.A. > C.O. -> hipoacuzie neurosenzorială.
Concluzie privind aceste testări: luând în considerare rezultatele testelor
cu diapazonul putem spune că este vorba de o hipoacuzie neurosenzorială.

Audiometria liminară:
- solicită detecţia sunetului de pacient prin semnalare
prin apăsarea butonului;
- se efectuează într-o cameră izolată fonic cu un
audiometru care emite sunete – tonuri din domeniul
perceput de urechea umană (125-8000 Hz);

2
 - pacientul nu trebuie expus la zgomot cu 2 ore
înainte de testare (riscul scăderii temporare a
pragului);
- trebuie să stea într-o poziţie confortabilă pe scaun
dar nu faţă în faţă cu examinatorul;
- pacientul este informat cum decurge testul şi cum să
răspundă (trebuie să apese un buton de fiecare dată
când aude semnalul în ureche şi de câte ori aude
semnalul chiar şi la cea mai mică intensitate);
- mod de răspuns – apăsare pe buton;
- pacientul trebuie reinstruit dacă nu răspunde
concordant.
Generalităţi tehnice:
- calibrarea aparatului,
- toaleta căştilor,
- aşezarea exactă a căştilor aeriene şi a vibratorului,
- se utilizează tonuri pure/vobulate,
- se porneşte aparatul înainte de punerea căştilor – se
testează fiecare ureche pentru C.A. cu căşti şi C.O.
cu vibrator,
- se testează frecvenţele acute apoi cele grave (pentru
că ele au efect de mascare asupra celor acute,
- se începe testarea cu frecvenţa de 1000 Hz şi se
încheie cu aceeaşi frecvenţă,
- se utilizează sunete de durată scurtă,
- rezultatele testelor audiometrice sunt notate pe un
grafic sau sunt transmise de audiometru la un
program compatibil pe un P.C.,

3
 - se folosesc următoarele convenţii: semnul o pentru
urechea dreaptă şi culoarea roşie pentru C.A. şi
semnul < pentru urechea C.O. şi culoarea verde –
respectiv x pentru urechea stângă pentru C.A. şi
culoarea albastru şi semnul > pentru C.O. la urechea
stângă,
Metode de testare:
- metoda stimulului descendent: se pleacă de la o
intensitate cu aproximativ 25 dB deasupra pragului
presupus şi se coboare cu câte 5 dB,
- metoda stimulului ascendent: de la 0 se creşte
intensitatea cu câte 5 dB până pacientul semnalează
semnalul,
- metoda prin „încadrare” alternativă – 2-3 baleaje
ascendent/descendent,
- sunete folosite: ton pulsat sau modulat,
- în cazul de faţă am folosit sunetul modulat (vobulat)
Audiometrie vocală (subiectivă):
- materiale fonetice folosite: - logatomi
- cuvinte monosilabice
- cuvinte bisilabice (în
acest caz)
- propoziţii
- fraze
- sursa semnalului CD-player, casetofon, microfon,
Tehnica: - se începe cu urechea mai bună
- calibrarea sistemului ton 1000 Hz, 60 s, 0 dB
- se prezintă listă de 10 cuvinte emise la intensităţi
crescânde

4
 - se notează pe grafic: - abcisa-intensitate de testare
ordonată-scorul de inteligibilitate –
curba specifică
- fenomenul roll-over recruitment (scăderea
performanţei de înţelegere a cuvintelor cu creşterea
intensităţii semnalelor)
- maximul de inteligibilitate se obţine la aprox. 15-30
dB peste prag
Utilitate: - folosită pentru aprecierea înţelegerii vorbirii – şi în cazul
nostru pentru a verifica randamentul obţinut prin protezarea auditivă.

Concluzii:
- hipoacuzie neurosenzorială bilaterală formă medie,
pierdere aprox. 50 dB
- audiograma vocală relevă existenţa fenomenului de
recruitment, ceea ce sugerează o presbiacuzie
senzorială cu scăderea mai abruptă pe frecvenţele
înalte cauzată probabil de o atrofie a organului corti,
mai severă la nivelul bazal al cohleei (corespunzător
frecvenţelor acute)
- în cazul nostru presbiacuzia este favorizată de
factori predispozanţi: zgomot şi stres psihic
Recomandări:
- spălătură auriculară pentru eliminarea/extragerea
corpului străin din ureche,
- protezare auditivă bilaterală cu proteze digitale,
- evitarea factorilor favorizanţi – zgomot, stres psihic

5
 UNITĂŢI DE MĂSURĂ FOLOSITE PENTRU STUDIUL DE CAZ

- urechea umană percepe frecvenţe cuprinse între 20-20.000 Hz.

- câmpul auditiv al urechii umane:

- cele mai bune auzite frecvenţe sunt cele medii, între
1000 şi 3000 Hz
- câmpul dinamic auditiv = arie delimitată de curba
audiometrică a pragurilor auditive de detecţie în
conducerea aeriană şi pragul de disconfort (care
produce dureri)
- în hipoacuziile neurosenzorială cu prezenţa
recruitmentului câmpul auditiv dinamic scade

- un sunet pur poate fi definit printr-o variaţie sinusoidală de presiune

caracterizată prin intensitate, frecvenţă şi perioadă. Poate fi reprezentată
grafic printr-o undă. Înălţimea ei reprezintă amplitudinea, distanţa dintre
două vârfuri reprezintă perioada, iar numărul de vârfuri pe secundă
frecvenţa sunetului pur (Hertz – Hz)
- intensitatea sau amplitudinea vibraţiei: decibel – dB

6
- decibelul este o unitate relativă raportată la o referinţă 0 dB =
2x105Pascual (20 microPa)
- intensitatea sonoră a sunetelor sau puterea acustică reprezintă energia
transportată de unda acustică în unitatea de timp într-o suprafaţă se
măsoară în W/m2 (condiţia de +)
- nivelul acustic este logaritmul raportului dintre intensitatea acustică
respectivă faţă de nivelul de referinţă I0

- fonul = unitatea de măsură pentru tăria sonoră

- prag audibilitate = 0FON la o ureche normală pe orice frecvenţă