Otologie curs 2

Afecţiunile urechii externe: otita externă difuză si localizata, otita externa

necrotizanta; corpii straini auriculari
Afecţiunile urechii medii: otita medie acută ( OMA) şi otita medie seroasa (OMS),
Colesteatomul,
Otoscleroza, Hipoacuzia neurosenzoriala,
Patologia vestibulara, Patologia nervului facial
Corpii straini auriculari
 Otita externă localizata
REZ

• Forma localizata (foliculita CAE),

• Este inflamatia difuza a pielii CAE.
• Cauze – grataj tegumentar cu bete de chibrit, unghii, diverse
instrumente, etc.Alteori corpii straini favorizeaza inflamatia pielii CAE
sau manevrele de extractie a corpilor straini, lichidele introduse in scop
terapeutic sau secretia purulenta din cursul otitelor medii supurate.
• Semne clinice – durerea este variabila in functie de gradul de inflamatie,
de la simpla senzatie de caldura si tensiune, dureri mari in special la
mobilizarea pavilionului, LA APASAREA LOCALA(TRAGUS), sau in
deglutitie.
• Hipoacuzia de transmisie este mai accentuata sau nu, in functie de
gradul obstructiei CAE.
• Ex local – otoscopia evidentiaza un CAE ingustat care nu permite
introducerea speculului in intregime, EDEM ROSU, UNEORI FLUCTUANT,
congestionat intens,pielea uneori uscata dar in general umeda, pe
alocuri colectii.
• Tratament – spalaturi, aspiratiile secretiilor, mese locale imbibate cu
antibiotice antistafilococice, drenarea colectiilor daca este cazul, sau
ambele.
 Otita externa difuza
REZ
• - proces difuz ce afecteaza intreg CAE
• - cunoscut sub denumirea de urechea innotatorului, din cauza ca umezeala care persista la nivelul CAE, dupa innot
sau dus poate duce la aceasta infectie. Traumatismul pielii CAE sau expunerea la secretii purulente care dreneaza
printr-o perforatie, pot initia otita externa difuza
• - agenti patogeni – Pseudomonas(cel mai frecvent), Klebsiella, Streptococcus, Stafilococus
• - fungi implicati mai ales in conditiile unei infectii secundare pe un epiteliu descuamat.
• - Ex clinic – se observa de la o minima inflamatie si sensibilitate, pana la obstructia completa a CAE, cu celulita
periauriculara si adenopatie.

• Tratament
- Toaleta CAE, ptr a facilita patrunderea solutiilor topice impotriva Pseudomonas, Stafiloccocus, Candida si
Aspergillus
- Cand CAE este complet inflamat se introduce o mesa in interiorul CAE
- Cu pansamentul introdus in CAE, pacientul isi administreaza picaturi auriculare de 2-4 /zi, cateva zile, detritusul
fiind aspirat sau toaletat CAE. Daca se evidentiaza celulita sau inflamarea pav.auricular si a tesuturilor
periauriculare, ab sistemica si corticoterapia sunt eficiente, se poate face si internare cu tratament I.V. Pentru
durere, analgezia este frecvent necesara.
 OTITA EXTERNA NECROTIZANTA
REZ
• Numita si otita externa maligna, reprezinta osteomielita osului
temporal si a bazei craniului.
• Agenti patogeni – Pseudomonas aeruginosa, proteus si klebsiella
• Mortalitate ridicata. Pacintii cu risc sunt cei cu diabet
imunosupresivi. Pacientul dezvolta inflamatie persistenta la nivelul
CAE, durere persistenta si tesut de granulatie in CAE, frecvent cu
expunerea osului si implicarea nervilor cranieni.Aceasta infectie nu
raspunde la tratamentul topic.
• Tratament cu ab-terapie sistemica si topica cu durata de cateva
luni este necesara. Debridarea chirurgicala este utila in cazurile
precoce.pentru a preveni dezv.acestei afectiuni , pacientii care nu
raspund la tratamentul otitei externe trebuie indrumati catre ORL.
 Corpii straini auriculari
REZ
• Sunt frecventi la prescolari, reprezinta o
urgenta doar daca corpul strain este caustic,
sunt dificil de extras (mazare, jucarii etc), daca
nu se pot extrage la prima incercare se indica
anestezia generala si apoi corticoterapie
locala.
 OTITA MEDIE ACUTA( OMA)
REZ
• Disfunctia tubara (TROMPA EUSTACHIO), sta la baza patologiei infecto-inflamatorii a urechii medii.
Cand trompa nu se deschide suficient de des ptr a egaliza presiunile a egaliza presiunile dintre urechea
medie si atmosfera se creeaza un vacum, iar oxigenul si azotul sunt absorbite in membranele mucoase ale
urechii medii si in sistemul celular mastoidian. Consecinta consta in cresterea permeabilitatii capilare si in
stimularea activitatii glandulare, cu aparitia lichidului in cavitatea urechii medii sau aparitia de pungi de
retractie la nivelul timpanului cu posibila aderenta de oscioare si de peretele medial al urechii medii. Daca
agentii infectiosi sunt prezenti, transudatul reprezinta un excelent mediu de cultura, rezultand otita medie.
• In SUA otita medie acuta (OMA), este cea mai frecventa infectie ptr care se prescriu antibiotice copiilor.
• OMA este caracterizata de un debut acut, de prezenta lichidelor si a semnelor si simptomelor de inflamatie
la nivelul urechii medii. Pana la varsta de 2 ani, 75% dintre copii sufera de cel putin trei episoade de OMA.
Cei mai frecventi ag.patogeni implicati in OMA sunt Strept pneumonie, Moraxella cataralis si Hemophilus
influentae.
• Clinic – debutul durerii la una sau ambele urechi, asociat cu modificari de comportament precum plansul si
este frecvent asociat unei infectii a tractului respirator superior. Rar sunt prezente semne de iritatie
meningeala.
• Examenul clinic (otoscopia) evidentiaza o membrana timpanica eritematoasa sau opaca, posibil bombata
cu pierdera reperelor normale din cauza inflamatiei si frecvent cu prezenta de nivel de lichid in urechea
medie. O cazional in urma infectiei rezulta o perforatie a membranei timpanice, inainte ca copilul sa fie
examinat de medic. In 2004, American Academy of Pediactris (AAP), a publicat ghiduri actuale ptr OMA
in incercarea de a preveni rezistenta la antibiotice.
• .
 OMA
REZ
• TRATAMENT

• Daca simptomele nu sunt grave sau diagnosticul nu este clar se recomanda initial doar monitorizarea
evolutiei. Pacientul trebuie evaluat la 48-72 ore. Daca se utilizeaza antibiotice, doze mari de Amoxicilina
(90 mg/kgc/zi) sunt recomandate de prima linie. Azitromicina, Claritromicina sau Eritromicina pot fi
utilizate la cei alergici la penicilina. Dupa initirea tratamentului durerea cedeaza dupa 3 zile, iar functia
trompei revine la normal in 2 saptamani. Daca infectia persista dupa 3 zile de tratament antibiotic, agentul
antibacterian trebuie schimbat (doza mare de amoxicilina-clavlanat). Daca acest tratament nu este eficient,
este recomandata o cura de 3 zile de Ceftriaxona parenteral. Pacientii trebuiesc urmariti pana cand spatiul
de la nivelul urechii medii este liber deoarece la aprox., 10% dintre copii, lichidul de la ivelul urechii medii
va persista pentru mai mult de 10-12 saptamani. Unii pacienti pot dezvolta OMA recurenta, caracterizata
de episoade recurente de infectie, in ciuda tratam antibiotic efectuat in mai multe cure. Pacientii care sufera
de 6 episoade de OMA IN 6 LUNI, SUNT CANDIDATI PTR PLASARE DE TUB (DIABOLO) PRIN
TIMPANOSTOMIE. Acesta permite accesul direct in cavitatea urechii medii, astfel incat sa poata fi
administrate topic, picaturile cu antibiotice.
• OMA netratata poate evolua catre mastoidita, meningita, abces cerebral, paralizie de nerv facial si
labirintita. Drenajul reprezinta tratamentul de baza in era pre-antibiotice, totusi timpanocenteza este rar
recomandata in prezent. Timpanocenteza permite drenarea colectiei si obtinerea de lichis ptr ex.
bacteriologic
 OMS
( otita medie seroasa)
REZ
• A2-a cea mai frecventa patologie a urechii, estimandu-se diagnosticarea a 2,2 milioane/an cazuri in SUA.
• OMS consta in prezenta de lichid in cavitatea urechii medii, fara semne si simptome de infectie. Timpanometria este utila in
diagnosticarea acestei patologii. OMS poate aparea spontan din cauza disfunctiei tubare sau ca raspuns inflamator dupa o
OMA. Trompa eustachio este mai mica si orizontala la copii decat la adult, avand astfel o capacitate mai mica de a se
deschide si de a preveni refluxul nazo-faringian. Functia trompei poate fi afectata de edemul nazo-faringian sau al mucoasei
tubare, in context de infectie , alergie, hipertrofie adeno-tonsilara( hipertrofia vegetatiilor adenoide), neoplazie nazo-
faringiana, palatoschizis. Factorii d risc pentru OMS – vezi tabel 27-7. The
• Ametrican Academy of Otolaryngology – Head and neck surgery si American Academy of Family Physicians au publicat in
2016 ghiduri actualizate ptr OMS.
• Aceasta este o boala autolimitata, iar urmarirea pacientului este recomandata, ptr o perioada de 3 luni, in care copilul nu este
la risc de a avea tulburari de limbaj. Antibioticele, antiihistaminicile, decongestionantele si steroizii nu si-au dovedit eficienta.
Intre 75-90 cazuri se rezolva de la sine in 3 luni. Persistenta lichidului in cavitatea urechii medii poate determina hipoacuzie
semnificativa cu impact asupra dezvoltarii limbajului si a capacitatii de invatare.
• Daca lichidul persista dupa 3 luni in ciuda tratamentului se recomanda miringotomia si plasarea tuburilo de ventilatie, care
permit aerisirea urechii medii, prin scaderea cantitatii de lichid acumulat si readuc la normal componenta de transmisie a
auzului. Anumiti pacienti cu disfunctie tubara cronica sufera de otita medie cronica, asociata cu o perforatie a timpanului,
inflamat cronic cu exteriorizare de secretii care nu se vindeca. Mucoasa urechii medii si a mastoidei este afectata si poate
asocia complicatiile distructive din OMA.
• Tratamentul este chirurgical, de obicei constand intr-o combinatie de timpanoplastie ( repararea membranei timpanice) si
mastoidectomie (restabilirea unei cavitati mastoidiene aerate care sa comunice cu spatiile urechii medii).
 COLESTEATOMUL
REZ
• Reprezinta un chist al urechii medii acoperit de tegument, ce produce
keratina, cu origine posibila la nivelul unei membrane timpanice patologice.
Colesteatomul tinde sa se dezvolte pe fondul disfunctiei tubare cronice si a
presiunii negative continue la nivelul urechii medii rezultand retractia
puternica a membranei timpanice. Aceasta retractie ascunde un buzunar al
membranei timpanice, ce produce keratina iar in timp si odata cu dezvoltarea
migreaza in urechea medie si mastoida. Enzimele osteolitice din baza
membranei colesteatomului produc osteonecroza. Lantul osicular, nervul
facial, cohleea, canalele semicirculare,, baza craniului pot fi infectate si
erodate de acest proces. Un pacient cu colesteatom sufera frecvent de infectii
cronice si recurente asociate cu hipoacuzie. Pot apare paralizia nervului facial,
vertij sau abcese intracraniene. Examenul otoscopic evidentiaza o formatiune
albicioasa de-a lungul membranei timpanice, asociata cu tesut de granulatie
si perforatia membranei timpanice. Este necesara excizia chirurgicala.
 OTOSCLEROZA
REZ
• Reprezinta o anomalie spontana a urechii medii si in cazuri
avansate a celei interne. Afecteaza frecvent adultii tineri,
producand hipoacuzie de transmisie dobandita. O zona mica de os
spongios, vascularizat afecteaza o portiune sau tot piciorul scaritei.
Rezultatul consta in fixarea piciorului scaritei cu hipoacuzie de
transmisie consecutiva. In cazul cand cohleea este afectata, apare
suplimentar hipoacuzia neurosenzoriala. Otoscleroza afecteaza
atat femeile cat si barbatii, are predispozitie genetica si se poate
agrava in sarcina. O proteza auditiva poate fi utilizata ptr a
amplifica sunetul in cazul pacientilor afectati. Majoritatea
pacientilor prefera totusi, inlocuirea chirurgicala a scaritei fixate cu
o proteza (procedeul se numeste stapedectomie).
 HIPOACUZIA NEUROSENZORIALA
REZ
 Afecteaza 1 din 2000 de copii si poate fi genetica (de obicei cu model recesiv de transmisie), de
dezvoltare (anomalii ce afecteaza osul temporal, sau aparatul cohleo-vestibular, asociata infectiilor in
tero (citomegalovirus, rubeola, sifilis, herpes, toxoplasmoza) sau asociata altor factori perinatali
( meningita, icter sever, prematuritate, hipoxie, medicamente ototoxice) Identificarea precoce este
imperativa si necesita reabilitare prin logopedie, , proteze auditive, implant cohlear, sau alte dispozitive
de asistare a auzului care pot creste capacitatea de comunicare a copilului. Hipoacuzia dobandita poate
fi urmarea imbatraniri, a expunerii cronice la zgomote a medicatiei ototoxice , precum sarurile de
platina utilizate in chimioterapie si a afectiunilor otice sau ale SNC
 PRESBIACUZIA sau hipoacuzia varstnicului rezulta in urma degenarii cohleare. Pana la varsta de 80 ani,
75% din oamnei sunt afectati. Expunerea la zgomote cu frecventa de peste 90 decibeli, mai ales
prelungita, poate leza celulele ciliate cohleare, determinand pierderea auzului pe frecvente medii si
inalte. Pacientii trebuie instruiti cu privire la protectia fata de zgomotele puternice. Etse binecunoscuta
lezarea cohleei si a celulelor paroase vestibulare prin atingerea nivelelor toxice de aminoglicozide.

 Alte medicamente care pot produce disfunctia cohleara sunt, cisplatina, vancomicina, diureticele de
ansa, opioidele si agentii antimalarici. Eritromicina si aspirina pot produce o hipoacuzie neurosenzoriala
reversibile. Pacientii acuza frecvent tinitus si probleme de auz in prezenta zgomotelor de fond.
Protezele auditive sau dispozitivele de ascultate asistata care optimizeaza zgomotul de fond sunt de
obicei utile.
 Patologia vestibulara
REZ
• Cand sistemul vestibular este afectat pot apare simptome variate de la dezechilibru pana la vertij debilitant. La fel
ca in cazul hipoacuzie neurosenzoriale, cauzele sunt variate.
• Neuronita vestibulara, implica inflamatia nervului vestibular sau a neuroepiteliului vestibular, probabil in urma
unei infectii virale.Patologia este marcata de un debut acut, cu instalarea vertijului sever care dureaza cateva zile
si cu ameliorare progresiva in cateva saptamani. Poate fi precedat de o infectie virala a tractului respirator
superior sau de un prodrom viral. Tratamentul este suportiv si simptomatic, constand in repaus la pat, utilizare pe
termen scurt (1-2 zile ) a inhibitorilor vestibulari ( ex – antihistaminice, benzodiazepine, si/sau antiemetice ) si
reabilitare vestibulara.
• Vertijul pozitional paroxistic benign ( VPPB), ESTE UN VERTIJ ACUT SI SEVER DE DURATA SCURTA, secunde pana la
cateva minute. Poate fi reprodus prin pozitionarea specifica, precum in miscarile de ridicare a capului cand privim
un raft si este diagnosticat de electie prin prin manevra Dix-Hallpike. Parologia este determinata de canalo-litiaza
sau otoconii libere ( ex- detritus de calciu) in endolimfa unuia sau mai multor canale semicirculare. In absenta
tratamentului simptomele se pot remite in cateva zile sau saptamani, iar manevra de repozitionare a otolitilor
( manevra EPLEY) POT FI FOARTE EFICIENTE, IN TIMP CE PROCEDURILE DISTRUCTIVE VESTIBULARE SUNT
REZERVATE CAZURILOR REFRACTARE.
• Boala Meniere sau hidropsul endolimfatic, determina hipoacuzie episodica, vertij debilitant cu durata de cateva
ore, tinitus si senzatie de plenitudine auriculara, boala ested eobicei unilaterala si este asociata cu bombarea sau
ruperea membranei Reissner si amestecarea endolimfei cu perilimfa amestecare care este toxica ptr celulele
paroase cohleare si vestibulare. Tratamentul consta in regim hiposodat si diuretice. Decompesia chirurgicala a
sacului endolimfatic sau distructia chirurgicala a nervului vestibular sunt rezervate cazurilo in care vertijul este
debilitant si neresponsiv la tratamentul medicamentos.
 PATOLOGIA NERVULUI FACIAL
REZ
• Din cauza traseului lung, nervul facial poate fi afectat in mai multe locuri, atat intracranian, cat si extracranian. In general,
prognosticul recuperarii functiei nervoase este bun daca leziunea este incompleta sau cauzata de infectie sau inflamatie
reversibila. Prognosticul este frecvent rezervat daca paralizia este veche, leziunea este completa sau in contextul unei tumori
maligne sau al traumatismului de os temporal.
• Cel mai frecvent, paralizia de nerv facial este idiopatica, numita si paralizie Bell. Infectia virala nervoasa cu herpes simplex
este confirmata prin PCR. Paralizia faciala se instaleaza in decurs de cateva ore si poate progresa catre paralizie completa,
frecvent cu asocierea durerii mastoidene, cu o durata mai mica de 72 ore. Majoritatea cazurilor se vindeca spontan. Paralizia
faciala persistenta sau recurenta necesita investigatii imagistice pentru a exclude prezenta unei formatiuni tumorale.
• Alte patologii infectioase sau inflamatorii asociate cu paralizie faciala includ OMA, otita medie cronica, herpes zoster oticus,
boala Lyme, infectia HIV, sarcoidoza si granulomatoza Wegener. Tratamentul este, in general, medical si trebuie orientat
catre cauza de baza. Paralizia faciala in contextul OMA trebuie tratata prin miringotomie larga si antibioterapie topica si
sistemica.
• Leziunile supranucleare ale nervului facial, cum sunt cele din ischemia cerebrovasulara, frecvent nu afecteaza fruntea
deoarece aceste ramuri sunt conectate atat cu fibre corticobulbare directe, cat si incrucisate. Leziunile penetrante sau
contondente de la nivelul partii laterale a fetei, a urechii sau a osului temporal pot afecta nervul facial. Cand trunchiul
principal sau una dintre ramurile nervului este afectata, poate fi observata paralizia muschilor inervati de ramura respectiva.
Sectionarea nervului proximal de cantusul lateral ar trebui tratata prin reanastomoza primara sau prin grefa de nerv.
• Paralizia faciala modifica semnificativ fizionomia; totusi, cel mai important efect secundar este kertita ipsilaterala de
expunere produsa de inabilitatea de a inchide pleoapa superioara. Netrata, keratita poate cauza leziune corneene si chiar
orbire. Pentru a proteja ochiul, se recomanda aplicarea de lacrimi artificiale, creme si benzi adezive(pentru a tine ochiul
inchis pe perioada somnului). Blefarorafia sau atasarea de greutati pe baza de placute de aur la nivelul pleoapei superioare
pot fi necesare pentru a acoperi mai bine corneea.
 NEOPLAZII OTOLOGICE
REZ
• Intrucat tegumentul pavilionului auricular este expus razelor ultraviolete(UV) la fel ca tegumentul din alte
parti ale corpului, se pot dezvolta neoplazii induse de razele UV la acest nivel. Keratoza actinica este
observata cel mai frecvent. Tumorile benigne specifice conductului auditiv extern sunt osteoamele si
exostozele. Exostozele au forma unor noduli multipli, indurati, netezi si de obicei bilaterali. Osteoamele
sunt unice si unilaterale. Daca una dintre acestea produce obstructie importanta se recomanda excizia
chirurgicala. Dintre leziunile maligne, carcinomul cu celule scuamoase si cel cu celule bazale, cat si
melanomul malign, sunt cele mai frecvente. Desi radioterapia este utila pentru prezervarea organului,
excizia reprezinta, in general, cel mai bun tratament.
• Neoplaziile urechii medii si ale mastoidei sunt extrem de rare. Glomus tympanicum este un paragangliom
vascular al urechii medii. Acesta este histologic similar cu tumorile glomice ale corpului carotidian, ale
nervului vag si ale bulbului jugular. De obicei, pacientii acuza tinitus pulsatil unilateral si hipoacuzie. O
masa eritematoasa poate fi observata prin otoscopie in spatele unei membrane timpanice translucide,
altfel normala. Excizia chirurgicala este tratamentul de electie.
• Neoplaziile urechii interne sunt o cauza rara, dar importanta de hipoacuzie neurosenzoriala. Cea mai
frecventa tumora, schwanomul vestibular, este o formatiune benigna a nervului crainian VIII. Semnul
patognomonica este reprezentat de hipoacuzia neurosenzoriala cu discriminare vocala slaba, insotita de
tinitus. Semnele tardive includ vertij sever, paralizie de nerv facial si ataxie. Imagistica prin rezonanta
magnetica nucleara(IRM) stabileste diagnosticul, iar tratamentul este reprezentat de excizie chirurgicala
sau radiochirurgie stereotactica.
 Eczema CAE
• Afectiune frecventa mai ales la bolnavi cu teren alergic
(rinite alergice, astm, etc).
• Semne clinice – apare sub forma exudativa umeda, asa-zisa
forma acuta cand pielea este congestionata, tumefiata,CAE
usor ingustat si pacientul acuza prurit intens, alteori cpare
sub forma uscata a pielii cu scuame abundente.
• Tratament – general cu antihistaminice (xyzal, clarinine,
etc).
• Local, in forma umeda, comprese umede imbibate cu
solutie slaba de nitrat de argint (0,25%) sau pensulatii cu
AGNO3 2-5%, unguente cu hidrocortizon.In forma uscata,
se aplica pulberi (baneocin), urmate de unguente cu
hidrocortizon, roentgenterapie si consult dermatologic.
 Pericondrita pavilionului
• Inflamatie acuta a cartilajului pavilionar in special cu
piocianic (care are mare afinitate pentru cartilagii).Se
produce in generala ca urmare a suprainfectiei unui
othematom, plagi pavilionare sau in interventii
chirurgicale pe pavilion fara conditii de perfecta asepsie.
• Examen local – tumefiere a pavilonului, fistule cu
scurgere de puroi, dureri mari. Fara tratament se ajunge
la eliminarea de cartilagiu iar pavilionul fara suportul sau
scheletic se vindeca inestetic, formand aceea ureche
mica numita “ureche de pisica”.
• Tratament – chirurgical care consta in excizii largi,
comprese cu antibiotice care actioneaza pe piocianic sau
pulberi si antibioterapie pe cale generala
 Furunculul CAE
SE ELIMINA
• Inflamatie acuta la nivelul unui folicul pilos,de obicei infectie stafilococica care apare in
urma gratajului practicat cu unghia sau alte obiecte , la pacienti cu prurit
auricular(eczeme,otite externe difuze). Este mai frecventa la pacientii otoreici ,
posibilitatea de infectie fiind mai mare din cauza secretiei purulente din urechea
medie.
• Semne clinice – jena auriculara de debut se transforma intr-o durere foarte
vie,pulsatila. Durerea se accentueaza la masticatie (din cauza vecinatatii articulatiei
temporo-mandibulare), mobilizarea pavilionului (se mobilizeaza in acelasi timp si
conductul), apasarea pe tragus.
• Examen local – otoscopia evidentiaza o tumefactie a CAE intr-un punct, ingustarea
CAE care impiedica introducerea ototscopului (manevra extrem de
dureroasa),tumefactia in zilele urmatoare este marcata de un punct galben –
bourbillon- tifna - , uneori adenopatia retroauriculara tumefiaza regiunea
retroauriculara si impinge pavilionul inainte, moment in care se impune diagnosticul
diferential cu otomastoidita. Aspectul normal al timpanului, palparea mastoidei care
este nedureroasa si aspectul RX al mastoidei care este normal,ne va preciza
diagnosticul de furuncul. Evolutia se face spre rezorbtie si vindecare sau spre abcedare
cu eliminarea burbionului urmata de vindecare.
• Tratament – in faza de formare cand nu a aparut burbionul si adenopatia, se aplica
tratament local ( mese cu betadina, badijonari cu betadina, antibiotice locale). In faza
de colectare si adenopatie se recomanda incizia si drenajul colectiei cu mese imbibate
cu dezinfectante, antibiotice, aspiratii zilnice. In cazul recidivelor se institue
vaccinoterapia cu anatoxina stafilococica.
 Otomicoza CAE
• Este determinata de inocularea tegumentelor cu paraziti vegetali
de tipul aspergilus, flavus,niger,fumigatus. Infectarea este
favorizata de eczeme ale CAE, otite supurate cronice, modificari
endocrine la femei, tratamente indelungate cu antibiotice.
• Examen local – tegumentul CAE congestionat, infiltrat, prezinta
fongozitati alb-galbui sau negricioase care se detaseaza la
spalaturi, lsand CAE si timpanul congestionate.
• Clinic – prurit auricular si hipoacuzie, jena locala, dureri
moderate. In general este unilaterala dar poate prinde ambele
CAE.
• Tratament – local, spalaturi, aspiratii, instilatii cu alcool boricat
4% sau iodat 1%, pulberi, unguente locale antimicotice.
Tratamentul trebuie urmat o perioada mai lunga pentru evitarea
recidivelor.
 Herpesul auricular
• Afectiune virala, se caracterizeaza prin aparitia
unor vezicule localizate la conca si CAE, vezicule
care se sparg si lasa in urma leziuni tegumentare
ulcerative superficiale acoperite de fibrina.
Afectiunea este insotita de dureri moderate spre
deosebire de alta afectiune virala – zona zoster
Ramsey-Hunt - , afectiune care produce otalgie
intensa uneori cu hipoacuzie si este mai
rezistenta la taratment, care consta in
vitaminoterapie la care se adauga medicatie
antiinflamatorie.
 Otita medie catarala acuta
• Forma usoara de otita medie caracterizata printr-o congestie a
timpanului in prima faza (faza congestiva) urmata de aparitia unui
exudat in casa timpanului (faza exudativa).
• Etiologie – poate apare la orice varsta dar in special varsta tanara la
care cauza principala este obstacolul care impedica buna functionare
a trompei Eustache. Inflamatiile repetate nazale, vegetatiile adenoide,
corpii straini, deviatiile de sept,alergiile nazo-sinusale, contribue prin
vecinatate la inflamatia trompei, obstructia ei cu imposibilitatea
deschiderii in timpul deglutitiei,realizand astfel o cavitate inchisa
(prin lipsa de comunicare a casei timpanice cu faringele). In aceasta
cavitate inchisa (casa timpanului) aerul se rezoarbe, apare o presiune
negativa aproape de vid, care va favoriza dilatatia vaselor casei
timpanului si ca urmare, aparitia exudatului (hidrops exvacuo).
• Semne clinice – subiectiv – dureri moderate, persistente sau
continue dar mai frecvent intermitente ; hipoacuzie si senzatia de
plenitudine auriculara, acufene de joasa tonalitate (uruit, vajaituri),
autofonie prezenta (rezonanta exagerata a vocii in urechea bolnava)

• Obiectiv - otoscopic se observa in prima faza o congestie usoara

(faza congestiva) de-a lungul manerului ciocanului si in cadranele
posterioare.
• In faza exudativa, timpanul capata aspectul unei hartii muiate in ulei, cu
disparitia triunghiului luminos si uneori prin transparenta se observa nivelul
de lichid.
• Acumetria fonica, instrumentara, audiograma pun in evidenta o hipoacuzie
de transmisie sau clasica triada Bezold :
• Weber lateralizat la urechea bolnava
• Rinne negativ(la urechea bolnava)
• Schwabach prelungit (la urechea bolnava)
• Evolutie – afectiunea se poate vindeca spontan daca dispare cauza care
genereaza obstructia trompei Eustachio
• Alteori vindecarea se face prin aparitia de aderente intre timpan si
promntoriu (otita fibro-adeziva), cu prejudicii majore asupra auzului
(hipoacuzie de transmisie).
• Evolutia spre supuratie, adica transformarea intr-o otita supurata acuta,
survine in cazul suprainfectarii lichidului exudativ cu evolutie catre
perforatie timpanala.
• Cronicizarea otitei medii acute catarale recunoaste drept cauza persistenta
obstructiei tubare.
• Tratament – profilactic – indepartarea cauzelor de obstructie tubara
(vegetatii adenoide,deviatii sept, rinite hipertrofice, hipertrofii de cozi de
cornete, etc), injectii transtimpanice.
• Tratament – curativ – repermeabilizarea
trompei cu decongestionante nazale, insuflatii
ale trompei (cu decongestionante, ,antibiotice,
cortizon cu scopul de a repermeabiliza trompa
si eliminarea secretiei din urechea medie) prin
orificiul faringiana al trompei cu ajutorul
sondelor Itard sau fortand deschiderea
trompei prin insuflatii de aer cu para Polizer.
 Otita medie catarala cronica
• Deosebim doua forme de manifestare clinica
• 1- otita fibroadeziva cronica
• -2 otita seroasa cronica
• 1. Otita fibroadeziva cronica
• Este urmarea otitei medii catarale acute care se prelungeste prin persistenta
cauzelor care au generat obstructia tubara (deviatii sept, rinite hipertrofice,
tumori nazale, etc). Trompa poate sa ajunga la formarea de adevarate bride
cicatriceale si chiar stenoze cicatriceale.
• Bolnavul prezinta hipoacuzie de transmisie cu autofonie si acufene.
• Otoscopia arata un timpan aspirat, aderent la promontoriu, cu triunghiul
luminos disparut,micsorat sau fragmentat, uneori dedublat, manerul
ciocanului orizontalizat prin aspirarea timpanului, membrana lui Schrapnell
aspirata cu evidentierea ligamentelor timpano-maleare (care apar ca niste
corzi, mai ales cel posterior) .
• Audiograma pune in evidenta o hipoacuzie de transmisie ( triada Bezold
prezenta).
• Tratament – indepartarea cauzelor de obstructie tubara, insuflatii cu sonda
Itard sau para Polizer, bujirajul trompei sau tratament chirurgical sub
microscop pentru indepartarea bridelor fibroase si mobilizarea lantului
osicular
 2 Otita seroasa cronica
• Forma clinica a otitei catarale, caracterizata prin mentinerea lichidului
din casa timpanului, ingrosarea acestuia si transformarea intr-o glera
(gel) care se elimina cu dificultate prin trompa datorita consistentei,
chiar daca trompa se repermeabilizeaza. Cauzele obstructiei sunt
aceleasi.
• Simptomatologia subiectiva se caracterizeaza prin acelasi tablou clinic,
hipoacuzie tip transmisie, acufene de joasa tonalitate,autofonie si
senzatia de lichid in ureche.
• Otoscopia evidentiaza un timpan de culoare galbuie, prin transparenta
caruia se pot vedea bule de aer sau lichid, alteori timpanul are aspect
edematos.
• Tratament – eliminarea cauzelor de obstructie tubara, injectii
transtimpanice iar in caz de nereusita se practica drenajul prelungit al
casei timpanului cu ajutorul unui tubusor de polietilena (diabolo), care
se introduce in casa timpanului printr-o mica incizie in cadranul
postero-inferior, care se mentine 2-4 saptamani pana la
vindecare ,adica pana la eliminarea completa a lichidului din casa
timpanului si reluarea functiei tubare
 Otita medie supurata acuta
• Este de fapt un abces cald al casei timpanului
• Etiopatogeie – apare la varsta copilariei si mai ales in perioadele epidemiilor de gripa cand
flora nazo-faringiana devine virulenta (streptococ, pneumococ,stafilococ, piocianic) in
asociere cu infectia virala.
• Factori favorizanti – loco-regionale se incrimineaza, infectiile acute si cronice nazo-
faringiene, adenoidita cronica, tumorile nazale, deviatii sept, etc. Infectia patrunde prin
urechea medie prin trompa Eustachio care se va inflama si se va obstrua asa incat casa
timpanului devine o cavitate inchisa in care se produce rezorbtia aerului, dilatatia vaselor,
exudat in casa care se va suprainfecta prin patrunderea florei din nazo-faringe(microbi care
au devenit virulenti), astfel ca exudatul seros devine purulent.
• Simptomatologie – afectiunea are debut brusc cu otalgie violenta, intermitenta cu iradieri in
zona temporo-zigomatica si mastoidiana, cu exacerbari nocturne. Cand faza congestiva s-a
depasit si apare secretia in casa timpanului (secretie care devine rapid purulenta), durerea
devine permanenta, violenta cu senzatie de plenitudine auriculara, hipoacuzie, autofonie,
acufene, febra 39-40.
• Otoscopia – congestie difuza a tmpanului (in faza congestiva) apoi timpanul se infiltreaza,
reperele se sterg complet, timpanul bombeaza si apoise perforeaza cu aparitia unei secretii
pulsatile in conduct, moment in care otalgia dispare ca si febra
• Evolutie – vindecare, cronicizare, complicatii (otomastoidita acuta, cronica, TF sinus lateral,
meningita otogena,abces cerebral,cerebelos.
 Forme clinice
• Dupa evolutie – forma supraacuta, grava prin prinderea tuturor segmentelor aparatului
auditiv (panotita)care necesita interventie chirurgicala si antibioterapie masiva.
• Forma subacuta si latenta prezenta la adulti, cand infectia este cu pneumococ mucos, mai
putin zgomotoase clinic,insa cu tendinta de extindere in profunzime si posibilitati de aparitie
a complicatiilor endocraniene
• Dupa varsta – otita sugarului sau OTOANTRITA, prin prinderea antrului mastoidian. Infectarea
urechii medii la sugar este posibila datorita reactivitatii acestuia si caracteristicilor anatomice
( trompa scurta si larga care permite patrunderea secretiilor din rinofaringe in casa
timpanului, uneori chiar a corpilor starini – laptele cand este alimentat in pozitie orizontala
sau prin regurgitatii), resturile mezenchimale din casa timpanului prezente la sugar, deficiente
de teren (imaturitate, distrofie), fac ca otita sugarului sa apara cu mare frecventa si cu
manifestari clinice deosebite cum sunt :
• Forma stenica – obisnuita in care semnele clinice se aseamana cu cele din otita copilului sau
adultului. Otalgia puternica determina agitatia sugarului, plans exagerat,
insomnie,febra,varsaturi care pot duce la sindrom de deshidratare. Apasare pe tragus(semnul
lui VACHER), declanseaza dureri si plans datorita comprimarii aerului din conduct si care
apasa pe timpanul inflamat.
• Evolutia este mai grava ca la adult si cu posibilitati de cronicizare
• Otita latenta a sugarului(astenica), semne otice sterse pe primul plan fiind
semnele generale evidentiate in 3 sindroame :
• - sindromul neurotoxic – hipotermie,extremitati reci, paloare, adinamie, uneori
convulsii, semne digestive(diaree intermitenta, varsaturi, deshidratare)
• - sindrom casectizant – scadere progresiva in greutate
• - sindrom infectios – stare subfebrila prelungita.
• Otoscopia evidentiaza un timpan cu repere sterse, ingrosat, alb-galbi care
bombeaza discret.
• Radiografia mastoidei in incidenta Balaban (TRANSORBITARA), arata o voalare
difuza a mastoidei.
• Evolutia este grava datorita sindromului neurotoxic si a celui de deshidratare.
Diagnosticul se precizeaza la deschiderea timpanului si aparita puroiului, dupa
redresarea starii generale se practica antrocelulotomia
 Tratamentul otitelor acute
• In faza congestiva – se administreaza solutii
dezinfectante nazale, inhalatii, instilatii calde pe
timpan(otipax,otocalm etc), antibioterapie in functie
de antibiograma, sedative, antalgice.
• In faza de coctiune cand timpanul bombeaza si
colectia s-a format in casa timpanului, se practica
timpanotomia (vezi LP), sub microscop si anestezie
locala, in cadranul postero-inferior pentru drenaj.In
caz de esec la tratamentului conservator se intervine
chirurgical prin practicarea antromastoidectomiei
 Otitele medii supurate cronice
• Reprezinta supuratia cronica a cavitatilor urechii medii, de
etiologie microbiana.Cel mai frecvent intalnim streptococ,
streptococ,piocianic,proteus,coli.
• Forme clinice
• Omsc simpla(banala) si Omsc colesteatomatoasa
• OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA SIMPLA
• Cunoscuta si sub denumirea de mezotimpanita, otoree
tubara,otita cr benigna, se caracterizeaza prin :
• Perforatie centrala timpanala persistenta
• Supuratie permanenta sau intermitenta, nefetida
• Inflamatie cronica a mucoasei timpanului
• Hipoacuzie de tip transmisie
• Aspectul eburnat,radiologic al mastoidei
• Prognostic benign
• Incepe la varsta copilariei si predomina la varstele tinere.
• Cauze favorizante – obstructia cronica a trompei Eustachio
• Anatomie-patologica – omscs se caracterizeaza printr-o inflamatie
a casei timpanului cu hipertrofie mucoasa, proliferarea celulelor
secretorii, edem mai mult sau mai putin accentuat de mucoasa, dar
niciodata ulceratii ale mucoasei sau procese subaiecente de osteita,
ceea ce explica caracterul benign al afectiunii.
• Otoscopia – evidentiaza o perforatie mai mare sau mai mica a
mezotimpanului, niciodata in epitimpan (membrana Schrapnell),
perforatie a carei margini este sediul unor granulatii sau polipi care
pot avea punct de pornire si peretele intern al casei, mai ales
promontoriul.
• Simptomatologie – lipsa durerii, surditatea este variabila de la o
hipoacuzie discreta, nesesizata de bolnav pana la o hipoacuzie
accentuata de tip transmisie. Uneori cand labirintul a fost atins in
faza acuta sau in perioadele de acutizare, hipoacuzia poate fi mixta.
• Radiografia mastoidei arata
aspectul compact.
• Complicatii - in afara de
hipoacuzie mai mult sau mai putin
accentuata sau de otita externa pe
care o poate intretine otorea
cronica, mezotimpanita nu da
complicatii endocraniene.
• Evolutie – afectiunea se poate vindeca prin disparitia cauzelor care au
generat-o sau evolueaza toata viata cu perioade remisiune si reacutizari
declansate de viroze respiratorii,inflamatii rino-sinusale, alergii nazo-sinusale,
patrunderea apei in ureche.
• Tratament – indepartarea cauzelor care au provocat otita sau au favorizat
cronicizarea unei forme acute. Indepartarea factorilor de obstructie nazala
( dev sept, rinite hipertrofice, hipertrofii cozi cornete, vegetatii adenoide,
polipi nazali, rinite alergice e tc). Restabilirea permeabilitatii tubare
(decongestionante, inhalati aerosoli, insuflatii tubare sau cu sonda Itard),
cure balneare.
• Tratamentu local – aspiratii auriculare, instilatii de alcool boricat, cortizon,
antibiotice.
• Tratament chirurgical – ablatia polipilor auriculari, chiuretarea granulatiilor iar
daca urechea se mentine uscata 6 luni-1 an se poate pracica timpanoplastia
 Otita medie cronica supurata
colestetomatoasa
• Numita si epitimpanita sau omsc maligna.
• Se caracterizeaza prin :
• Perforatie epitimpanala
• Epidermizarea aticii cu formare de colesteatom
• Otoree fetida
• Surditate de transmisie sau perceptie
• Radiologic, os compact cu carii osoase
• Tendinta la complicatii grave intracraniene
• Anatomo-patologic – colesteatomul este o tumora cutanata caracterizata printr-un strat interior de celule
epiteliale descuamate si in exterior un strat germinativ.
• Colesteatmul se poate forma in 3 moduri –
• 1. epidermul CAE patrunde in casa timpanului printr-o perforatie a timpanului, formeaza in casuta o punga
cutanata(stratul germinativ extern) in interiorul caruia celulele descuamate se acumuleaza impingand spre
exterior stratul germinativ care are proprietatea de a distruge mucoasa casei si a leza osul.
• 2. prin invaginarea portiunii superioare a membranei timpanice (schrapnell) in cazul obstructiilor tubare care
favorizeaza o presiune negativa in casa. A ceasta invaginare creeaza o punga care prin descuamarea epiteliului se
formeaza colesteatomul.
• 3. incluziuni embrionare cutanate in casa timpanului, care formeaza colesteatomul numit primitiv.
• Continutul pungii se infecteaza si supureaza, mirosul foarte fetid fiind comparat cu urina de soarece
• De asemenea infectia favorizeaza formarea unor granulatii si polipi ai mucoasei casei
timpanului. Dezvoltarea colesteatomului cu tendinta lui de a-si mari volumul si a eroda osul
duce la descoperirea durei cu posibilitati de infectare si aparitie a complicatiilor septice
endocraniene ( meningita otogena,abces cerebral sau cerebelos, tf sinus lateral sau
descoperirea nervului facial cu paralizie faciala. Din cauza evolutiei colesteatomul poate fi
comparat cu o tumora.
• Simptomatologie – subiectiv : afectiunea este indolora, cand bolnavul acuza dureri este vorba
de o complicatie, fie o simpla otita externa, furuncul de CAE, sau o retentie purulenta insotita
de otalgie pulsatila sau o hemicranie. Alteori o iritatie a labirintului il face pe bolnav sa acuze,
vertij, acufene,scaderea brusca a auzului,greturi varsaturi.
• Functional hipoacuzia este de tip transmisie,alteori mixta sau perceptie pura in caz de
complicatie cu labirintita toxica de vecinatate.
• Obiectiv otita colesteatomatoasa se caracterizeaza prin triada :
• 1.Perforatie epitimpanala de marimi variate de la punctiforma la distrugerea completa a
timpanului, alteori perforatia este marginala posterioara,apropiata de os
• 2.Eliminarea de lamele albicioase de colesteatom
• 3.Fetiditatea secretiei, comparata cu urina de soarece.
• Radiologia arata o mastoida compacta(eburnata) cu zone de liza osoasa sub forma de geode
acolo unde este sediul colesteatomului
• Evolutie – indelungata cu perioade de acalmie, cu acutizari marcate de otalgie, abundenta
supuratiei, hemicranie.Microbismul supuratiei este foarte variat, germeni gram pozitivi si
negativi, anaerobi,fungi, care se modifica de la o perioada la alta.
• Complicatiile otitelor cronice colesteatomatoase sunt grave :
• Meningita otogena
• Abcesul cerebral sau cerebelos
• Tromboflebita sinusului lateral
• Paralizia de facial
• Labirintia
• Tratamentul este chirurgical.
• Riscul mare al unei complicatii grave,cauzatoare de moarte justifica interventia
chirurgicala.Operatia poarta numele de evidare petromastoidiana si poate fi totala sau
partiala in functie de extinderea leziunilor.Tratamentul medical, cand bolnavul refuza operatia
sau cauze de ordin general necesita temporizarea ei, consta in toaleta locala repetata,
evacuarea lamelelor sub microscop, ablatia polipilor, instilatii sau pulverizatii de antibiotice
sau dezinfectante.In fazele de acutizare, antibioterap[ia in functie de antibiograma este
indicatia pentru a preveni complicatiile.Pacientul este supravegheat de specialist permanent.
 Otomastoidita acuta supurata
• Este complicatia cea mai frecventa a otitelor acute..Se intalneste la ambele sexe, la orice varsta dar mai ales
la copil.
• Cauza favorizanta este retentia de puroi in antru atunci cand drenajul natural prin (perforatia timpanului)
nu se realizeaza sau este insuficient, sau nu se institue un drenaj chirurgical prin paracenteza.Virulenta
microbiana mai ales in perioadele epidemice joaca un rol important in aparitia acestei complicatii, in
special infectiile cu germeni osteofili. Terenul deficitar, carentele alimentare, distrofia, rahitismul,
tuberculoza sau diabetul favorizeaza extinderea unei infectii otice spre celulele mastoidiene.
• Anatomopatologic : se constata extinderea infectiei la celulele mastoidiene, cu liza septurilor osoase,
fenomene de necroza si osteoliza care pot duce la formarea unui abces mastoidian ce se poate
exterioriza in directii diferite :
• - regiunea antrala (retroauriculara)
• - varful mastoidei
• - anterior spre conductul auditiv extern
• - retromastoidian
• - regiunea temporo-zigomatica
• - spre endocraniu prin distrugerea corticalei interne, ceea ce deschide calea complicatiilor
endocraniene.

• Simptomatologie : complicatiile apar la 3-4 saptamani de la debutul unei otite acute, cand se observa
ca boala se agraveaza, febra creste, durerile mastoidiene se accentueaza si devin pulsatile; otoreea se
intensifica, uneori diminua sau se opreste semn de retentie.
• Mastoida devine foarte sensibila la palpare
• Treptat pielea se tumefiaza devine rosie, tumefactia regiunii
duce la disparitia santului retroauricular, pavilionul auricula este
impins inainte, unghiul cefalo-auricular se mareste. Daca nu se
intervine la timp abcesul mastoidian fistulizeaza la exterior.
• Otoscopic se constata secretie purulenta abundenta in conduct,
uneori moderata, ingustarea conductului in portiunea lui
interna prin prabusirea peretelui postero-superior, timpanul
este congestionat, infiltrat fara repere si bombeaza spre
exterior.in cazul cand perforatia s-a produs se observa puroiul
pulsand intermitent prin perforatie. Aceasta forma clinica de
exteriorizare retroauriculara in zona antrala este forma clasica.
Alteori exteriorizarea imbraca alte forme clinice :
• - mastoidita cervicala tip Betzolt – cand puroiul fuzeaza de la
varful mastoidei in teaca muschiului sclmd si apare o tumefactie
latero-cervicala inalta insotita de torticolis ;
• - mastoidita jugo-digastrica, cand puroiul fuzeaza de-
a lungul muschiului digastric si apare ca un abces
latero-faringian
• - mastoidita temporo-zigomatica cand sunt prinse in
procesul inflamator in special celulele temporo-
zigomatice cu aparitia unui abces in aceasta zona
• - petrozita este prinderea celulelor stancii spre
varf ;cand dura-mater este decolata si se formeaza
un abces extradural care va provoca sjndromul
Gradenigo cu triada simptomatica :
• Supuratie auriculara
• Nevralgie trigeminala
• Paralizia nervului oculomotor extern (VI) cu
strabism intern.
• Dupa evolutia infectiei oto-mastoidiene sunt descrise :
1. forma supraacuta cand de la inceput otita acuta prinde si mastoida si in
1 pana la 3 zile apare si abcesul mastoidian cu tendinta la exteriorizare.
2. Forma acuta, descrisa mai sus
3. Forma subacuta sau latenta cu simptomatologie mai stearsa, in general
cu timpan inchis( nu s-a produs perforatia), evolueaza lent, manifestarile
sunt mai mult generale, inapetenta,paloare, hemicranie, otalgie
intermitenta, varsaturi,paloare,anemie.
Tratamentul este chirurgical si consta in descoperirea antrului, chiuretarea
celulelor osteolitice si mentinerea deschisa a plagii retro-auriculare,pe
unde va drena puroiul atat din casa timpanului cat si din mastoida.
Antibioterapia in functie de antibiograma este obligatorie.
 Otomastoidita supurata cronica
• Este de obicei continuarea unei otomastoidite acute, neglijata sau insuficient tratata,
• Terenul deficitar, tbc-ul, diabetul, sifilisul,malnutritia, distrofia, favorizeaza cronicizarea
terenului mastoidian.
• Anatomo-patologic , se caracterizeaza printr-o osteita rarefianta la nivelul focarului initial,
in jurul antrului si un proces de condensare (eburnare) a osului in jurul acestui focar ca o
reactie de aparare, de izolare a procesului inflamator. Se pot gasi in mastoida formatiuni
fongoase, polipi, zone de necroza, sechestre osoase si de cele mai multe ori colesteatom de
diverse dimensiuni.
• Simptomatologia seamana cu cea a unei otite supurate cronice :puroiul este fetid, uneori in
cantitate mai mare, alternand cu perioade de reducere a supuratiei otice; se semnaleaza
prezenta de granulatii sau polipi auriculari, fongozitati si lamele de colesteatom.
• Perforatia, mai mare sau mai mica este in general aticala sau marginala, uneori distructia
totala a timpanului cu eliminarea continutului osicular.
• Durerea este inconstanta, mai mult o jena iar hipoacuzia este mai mult sau mai putin
accentuata in functie de atingerea infectioasa a labirintului in faza acuta sau a labirintitei
toxice de vecinatate, acufenele sunt prezente adesea.
• In perioadele de reacutizare influentate de drenajul ineficient al puroiului
sau suprainfectiei cauzate de boli intercurente (gripa, rujeola), durerile se
accentueaza sub forma de hemicranii sau otalgie tipica, secretia devenind
abundenta iar mastoida sensibila la apasarea profunda.
• Radiografile in anumite incidenta, (schuller, stenvers,chausse), indica
existenta procesului condensant al mastoidei, disparitia septurilor
intercelulare,prezenta focarelor osteitice sau a colesteatomului.
• Tratamentul este chirurgical si are o indicatie relativa in cazurile cu evolutie
lenta, fara perioade de acutizare cu perforatie larga a timpanului care
permite un drenaj eficient, fara lamele de colesteatom si la care se poate
mentine o igiena riguroasa a urechii. In cazul cand tratamentul conservator
este ineficient, in formele colesteatomatoase cu osteita distructiva cu
reacutizari frecvente si semne chiar discrete de complicatii, rezolvarea
chirurgicala se impune.
Otomastoidita complicata cu abces cerebral
 CORPII STRĂINI AURICULARI

• În majoritatea cazurilor, corpii străini interesează conductul auditiv extern. Originea lor poate fi exogenă, introduşi
accidental, mai rar voluntar: obiecte mici, căţei de usturoi, insecte vii (acestea intră singure) sau larve. Mai des sunt
întâlniţi corpii străini endogeni, care sunt dopul de cerumen şi dopul epidermic. Cerumenul este o producţie locală
normală a tegumentului conductului, dar uneori se formează în cantităţi excesive, care determină acumularea sa.
Alteori dopul de cerumen devine obstrunt prin manevrele de autocurăţire a conductului, cu care ocazie o parte din
cerumen este împins în profunzime, de unde nu mai poate fi extras prin manevre personale.
• Corpii străini pot fi toleraţi fără ca bolnavul să-i sesizeze (oameni vârstnici, neglijenţi sau care au o hipoacuzie de
altă cauză), dar semnul lor caracteristic este hipoacuzia de transmisie, care apare în momentul în care au devenit
obstruanţi. Când sunt animaţi (cum este cazul insectelor). determină senzaţii deosebit de neplăcute. În cazul dopului
de cerumen, hipoacuzia apare în momentul curăţirii conductului cu un obiect sau după pătrunderea apei în ureche cu
ocazia unui duş, baie în mare etc. (cerumenul fiind hidrofil, îşi măreşte dimensiunile în contact cu apa).
• La otoscopie se observă corpul străin. Dopul de cerumen are o culoare brună sau neagră, cel epidermic este albicios
(este format din descuamări epiteliale).
• Tratamentul corpilor străini auriculari constă în extragerea lor. Cea mai simplă metodă de extragere, aflată la
îndemâna oricărui medic, este spălătura auriculară. Aceasta se efectuează cu apă caldă (35-37 C), injectată cu o
siringă mare (Guyon) de 150-250 ml., de metal sau de sticlă. Înainte de a efectua spălătura auriculară, trebuie să ne
interesăm de prezenţa unor contraindicaţii ale acesteia: perforaţii ale membranei timpanice, otite cronice supurate în
antecedente, intervenţie chirurgicală pe ureche, inflamaţii acute în curs de evoluţie.
Dop cerumen
Corp strain animat