OTITA EXTERNA

Otita externa reprezinta un proces infectios localizat la nivelul canalului auditiv extern.
In general, diagnosticul si tratamentul topic prompt aplicate duc la rezolutia fara
complicatii a infectiei; internare in vederea antibioterapiei injectabile necesita doar cazurile
severe.
Etiologia este de obicei bacteriana (Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus),
mai rar fungica (Aspergillus, Candida), dar poate fi si virala (otita externa buloasa), alergica
(otita eczematiforma), seboreica.
Semnele si simptomele otitei externe acute bacteriene sunt cele mai pronuntate:

otalgie intensa, accentuata la mobilizarea pavilionului auricular sau a articulatiei

temporomandibulare (caracteristic)

senzatie de prurit auricular (otomicoza)

senzatie de plenitudine aurala

otoree seroasa initial, apoi purulenta (verzuie si fetida in cazul infectiei cu piocianic).
Pot apare semne generale: febra, adenopatie satelita (retroauriculara, pretragiana sau

jugulocarotidiana superioara), celulita retroauriculara cu decolarea pavilionului auricular

(forma fluxionara de otita externa la copilul mic).
La examenul otoscopic se constata tegumentele CAE congestive, edematiate (eventual
stenoza CAE), cu false membrane si secretii purulente; se poate asocia si o miringita prin
stagnarea secretiilor, dar la o eventuala proba pneumatica mobilitatea timpanului este
normala.
La copil, leziunile inflamatorii se pot extinde si la tesuturile invecinate CAE, dand
celulita retroauriculara (insotita de decolarea pavilionului auricular).
In cazul furunculului de CAE se contata o tumefactie indurata, congestiva, extrem de
dureroasa spontan si la paplare a tegumentelor treimii externe a CAE. Poate fi insotita de
reactii de vecinatate: celulita retroauriculara (decolarea pavilionului spre anterior) si
limfadenita satelita.
Plan de ingrijire:

In general evolutia si tratamentul otitei externe acute nu ridica probleme, fiind de cele
mai multe ori suficient un tratament topic, la domiciliu.
In cazul tipic de otita externa acuta este suficient un tratament antibiotic local, insotit
de analgetice pe cale generala (AINS). Regimul alimentar al pacientului este obisnuit,
corespunzator varstei. Pacientul nu necesita internare decat in cazurile severe, cu acuze grave,
cand necesita tratament injectabil antibiotic, antitermic si antialgic si toaleta aspirativa zilnica
a urechii. Internarea dureaza in general 3-4 zile.
In cazul obisnuit de otita externa se folosesc instilatii auriculare (de 2-3 ori pe zi) cu:
alcool boricat 2%, rivanol 0,1%, apa oxigenata 3%, chinolone (ofloxacina, ciprofloxacina),
combinatii de uz oftalmologic de tip aminoglicozid (neomicina sau gentamicina).
Este importanta o buna toaleta a conductului, in caz de otoree abundenta pacientul
trebuie chemat la aspiratii auriculare zilnic. In otomicoza se folosesc antimicotice topice
(Clotrimazol, Ketoconazol, Nistatin) si alcoolul boricat 2%, spalaturi cu betadina, eventual
nitratari cu solutie de AgNO3 1%. Durata tratamentului este indelungata: 3 saptamani,
antifungicele per os sunt inutile. Principalul tratament este reprezentat de toaleta locala
aspirativa minutioasa si acidifierea conductului de 3-4 ori pe zi .
Antibioticele pe cale generala se folosesc doar in cazurile severe, in care apar
fenomene generale (febra, limfadenita satelita, celulita retroauriculara); se foloseste
antibioterapie specifica pentru stafilococ si piocianic.
In cazurile de furuncul de CAE, in afara de tratamentul topic (mese cu rivanol 0,1%) si
antialgic este necesara incizia si evacuarea puroiului daca furunculul nu fistulizeaza spontan
in 1-2 zile.
In otita externa maligna (forma extrem de grava de otita externa, la pacientii diabetici)
antibioterapia specifica anti-piocianic se administreaza initial intravenos, apoi oral
(combinatii aminoglicozid + carbenicilina, cefalosporine de generatia a-III-a, chinolone) pe
durata indelungata: 6-12 saptamani. Este intotdeauna necesara asocierea unei interventii
chirurgicale de debridare a tesuturilor necrozate.