Igiena,disfuncții și maladii

ale analizatorului auditiv.

Pierderea auzului, o problema cu
multe solutii!
 Prin surditate se intelege
scaderea usoara sau grava,
unilaterala sau bilaterala a acuitatii
auditive, mergand pana la cofoza -
adica abolirea completa a auzului.
 Surditatile pot fi tranzitorii sau
definitive, usoare, medii sau grave,
unilaterale sau bilaterale, de
transmisie (cauza este localizata la
nivelul urechii externe sau medii)
sau de perceptie (cauza este
localizata la nivelul urechii interne
si/sau la nivelul sistemului nervos
periferic sau central).
 Surditatea de transmisie are
loc cand vibratiile sunetelor
nu ajung din aer in osul
urechii mijlocii asa cum ar
trebui. Daca se intampla ca
drumul sa fie blocat de
ceara, unele sunete se
pierd. Daca este fluid
inauntrul urechii mijlocii,
unde se afla si oasele, ca
fluidul dintr-o infectie, auzul
este slab.
 In aceste cazuri, auzul
nu se pierde in totalitate,
dar se pierde claritatea si
volumul sunetelor.
 Cauze:
Surditatea de transmisie este cauzata de orice intervine in transmiterea
sunetului din urechea externa in cea interna. In ordinea frecventei,
cauzele sunt:
 -infectii ale urechii mijlocii (otita medie acuta);
 -colectarea fluidului in urechea medie;
 -dop de ceara;
 -perforarea membranei timpanice;
 -otoscleroza;

Surditatea de receptie senzoriala este cauzata de:

 batranete;
 traume acustice;
 infectii virale ale urechii interne;
 anumite medicamente frecvent utilizate (aspirina, chinina, diverse
antibiotice);
 infectii virale ale nervului auditiv;
 meningita virala;
 tumoare cerebrala.
 Otoscleroza
Otoscleroza este o boala genetica (transmisa din
generatie in generatie) si consta in aparitia unor
excrescente osoase la nivelul urechii interne ce
determina imobilizarea scaritei.
Este procesul de osificare progresiva a labirintului.
Incepe la articulatia dintre talpa scaritei si fereastra
ovala care blocheaza aparatul de transmisie a
sunetelor. Se produce o surditate de transmisie.
Treptat, leziunile progreseaza la nivelul urechii
interne (melc) si se produce surditatea mixta sau de
perceptie.

Se manifesta prin zgomote in urechi (vajaituri,

pocnituri, fasaituri si scaderea auzului). Ataca mai
intai o ureche dar curand trece si la cealalta ureche.

Otoscleroza este o boala lent progresiva, iar

tratamentul se impune in momentul in care
problemele auditive ale pacientului devin severe.
Abordarea terapeutica include administrarea de
medicamente si/sau interventia chirurgicala (in
functie de cat de avansat este procesul patogen).
 Otita externa
Otita externa este o afectiune inflamatorie a conductului auditiv extern si
/sau a pavilionului urechii avand manifestari acute si cauze diferite.
 Cauzele cele mai frecvente ale otitei externe sunt:
– prin traumatism al pielii conductului auditiv extern (prin
introducerea de corpi straini in conduct, ex: betisoare de urechi,
dopuri de urechi, aparatele auditive, castile de la telefoanae, mp3
playere, care produc leziuni minore la nivelul pielii favorizand
patrunderea bacteriilor),
– micozele de la nivelul pielii conductului si la nivelul pavilionului
urechii,
– traumatisme ale pavilionului
– infectia pielii pavilionului urechii .

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de analgezice

(paracetamol, aspirina) pentru reducerea durerii, antibiotice (sub
forma de picaturi) sau corticosteroizi (cortizon). Daca inflamatia
este grava, antibioticele se pot administra pe cale orala.
  Furunculul de conduct auditiv extern

 Este o forma de otita externa acuta localizata, prin infectarea foliculilor pilosi de la
nivelul tegumentului treimii externe a conductului auditiv extern.
Agentul bacterian incriminat este stafilococul auriu. Mediul cald si umed predispune
tegumentul la infectii. Infectarea poate apare in urma unei leziuni de grataj, in cazul
imunitatii scazute sau diabetului zaharat.
Caracteristica este durerea spontana puternica in interiorul conductului auditiv, la
atingerea portiunilor cartilaginoase ale urechii (tractionarea pavilionului in sus si in
spate), sporita in timpul in cazul masticatiei.
Tratament local se asociază un tratament general cu antibiotic antistafilococic (de
regulă, Oxacilina).În plus, se prescriu antiinflamatoare şi antalgice (contra durerii).
Dacă după 24-48 de ore de la începutul afecţiunii furunculul nu fistulizează spontan
(nu se sparge) şi nici evoluţia locală nu este favorabilă, se incizează cu bisturiul şi se
elimină colecţia de puroi, pentru că, altfel, afecţiunea poare reapărea.
 Otita externa micotica
Micozele sunt afectiuni inflamatorii ale urechii externe cauzate de
microorganisme (ciuperci) de diferite tipuri; dintre cele mai frecvent implicate in
inflamatia urechii externe sunt Candida albicans si Aspergillus.
In conditii normale, la nivelul conductului auditiv extern nu exista ciuperci,
aparitia micozelor este influentata de mai multi factori:
•exogeni: patrunderea apei in ureche, caldura, microtraumatisme in ureche
(folosirea betisoarelor), efectuarea unor manevre la nivelul conductului
auditiv extern;
•endogeni: scaderea imunitatii organismului , absenta cerumenului din
ureche (ceara are proprietati fungistatice), prezenta dopului epidermic,
exostozele; otita medie supurata cronica (otoreea intretine mediul umed din
conductul auditiv extern).
Pacientul cu otita micotica externa trebuie sa respecte anumite reguli de
protejare a urechii:
•evita patrunderea apei in ureche cateva luni prin punerea unui tampon de
vata imbibat in vitamina A uleioasa in ureche cand face baie;
•la nevoie, urechea trebuie protejata prin exterior (basma, bentita, fes sau
compresa sterila aplicata cu leucoplast pe pavilion), nu prin introducerea
tampoanelor de vata in ureche.