Sistemul auditiv

Auzul este unul dintre cele cinci simturi prin care interactionam cu mediul inconjurator. Pe langa importanta deosebita pe care o are ca mijloc de alerta (alarma, masina, etc) un alt rol important este acela de a mijloci comunicarea interumana. Omul este o fiinta care trebuie sa socializeze iar acest lucru il face cu ajutorul limbajului, limbaj care se dezvolta corespunzator numai in cazul unui auz normal.

Pierderea auzului, o problema cu multe solutii! Prin surditate se intelege scaderea usoara sau grava, unilaterala sau bilaterala a acuitatii auditive, mergand pana la cofoza adica abolirea completa a auzului. Surditatile pot fi tranzitorii sau definitive, usoare, medii sau grave, unilaterale sau bilaterale, de transmisie (cauza este localizata la nivelul urechii externe sau medii) sau de perceptie (cauza este localizata la nivelul urechii interne si/sau la nivelul sistemului nervos periferic sau central).

Surditatea de transmisie are loc cand vibratiile sunetelor nu ajung din aer in osul urechii mijlocii asa cum ar trebui. Daca se intampla ca drumul sa fie blocat de ceara, unele sunete se pierd. Daca este fluid inauntrul urechii mijlocii, unde se afla si oasele, ca fluidul dintr-o infectie, auzul este slab. In aceste cazuri, auzul nu se pierde in totalitate, dar se pierde claritatea si volumul sunetelor.

Cauze:
Surditatea de transmisie este cauzata de orice intervine in transmiterea sunetului din urechea externa in cea interna. In ordinea frecventei, cauzele sunt: -infectii ale urechii mijlocii (otita medie acuta); -colectarea fluidului in urechea medie; -dop de ceara; -perforarea membranei timpanice; -otoscleroza; Surditatea de receptie senzoriala este cauzata de: batranete; traume acustice; infectii virale ale urechii interne; anumite medicamente frecvent utilizate (aspirina, chinina, diverse antibiotice); infectii virale ale nervului auditiv; meningita virala; tumoare cerebrala.

Rani frecvente ale urechii medii si interne Perforarea timpanului:

Pierderea auzului poate fi un rezultat la aparitia unei gauri in timpan. Din fericire, acesta se poate vindeca singur, desi dureaza cateva saptamani sau luni. In timp ce se vindeca, urechea trebuie ferita de apa si alte rani. Daca nu se vindeca singur, este nevoie de interventie chirurgicala. Cum poate fi perforat timpanul: Obiecte straine (cum ar fi agrafele) care sunt impinse prea mult in canalul urechii; Exploziile care cauzeaza presiune asupra urechii; Accidente rutiere, lupte, accidente sportive.

Otoscleroza
Este procesul de osificare progresiva a labirintului. Incepe la articulatia dintre talpa scaritei si fereastra ovala care blocheaza aparatul de transmisie a sunetelor. Se produce o surditate de transmisie. Treptat, leziunile progreseaza la nivelul urechii interne (melc) si se produce surditatea mixta sau de perceptie. Otoscleroza apare mai des la femei; poate incepe la adolescenta si se stabilizeaza in jurul varstei de 50 de ani. Se manifesta prin zgomote in urechi (vajaituri, pocnituri, fasaituri si scaderea auzului). Ataca mai intai o ureche dar curand trece si la cealalta ureche.

Sindromul Mnire

Boala se manifesta prin ameteli puternice, aparute brusc, vertije, scaderea auzului, acufene timp de ore sau chiar 1-2 zile, dezechilibru static care necesita sprijin de pereti, greturi, varsaturi, paloare, sudori reci, palpitatii, teama, stare de neliniste si anxietate profunda. In regimul alimentar se recomanda multe fructe si legume. Se vor evita alimentele sarate, toxice si excitante (cafea, ceai chinezesc, ciocolata, tutun). De asemenea se reduc drastic grasimile animale si ouale bogate in colesterol. Regimul de viata va fi cat mai ordonat, linistit, cu repaus la pat, evitand sedentarismul, eforturile fizice mari si activitatile desfasurate intr-un spatiu toxic si zgomotos.

Otita externa
Otita externa este o afectiune inflamatorie a conductului auditiv extern si /sau a pavilionului urechii avand manifestari acute si cauze diferite. Cauzele cele mai frecvente ale otitei externe sunt: prin traumatism al pielii conductului auditiv extern (prin introducerea de corpi straini in conduct, ex: betisoare de urechi, dopuri de urechi, aparatele auditive, castile de la telefoanae, mp3 playere, care produc leziuni minore la nivelul pielii favorizand patrunderea bacteriilor), micozele de la nivelul pielii conductului si la nivelul pavilionului urechii, traumatisme ale pavilionului infectia pielii pavilionului urechii (ex.erizipel). Tratamentul medicamentos consta in administrarea de analgezice (paracetamol, aspirina) pentru reducerea durerii, antibiotice (sub forma de picaturi) sau corticosteroizi (cortizon). Daca inflamatia este grava, antibioticele se pot administra pe cale orala.

Furunculul de conduct auditiv extern

Este o forma de otita externa acuta localizata, prin infectarea foliculilor pilosi de la nivelul tegumentului treimii externe a conductului auditiv extern. Agentul bacterian incriminat este stafilococul auriu. Mediul cald si umed predispune tegumentul la infectii. Infectarea poate apare in urma unei leziuni de grataj, in cazul imunitatii scazute sau diabetului zaharat. Caracteristica este durerea spontana puternica in interiorul conductului auditiv, la atingerea portiunilor cartilaginoase ale urechii (tractionarea pavilionului in sus si in spate), sporita in timpul in cazul masticatiei.

Exostozele si osteoamele
Exostozele sunt excrescente osoase in interiorul conductului auditiv extern, ce apar ca raspuns la un factor iritativ. De obicei sunt multiple, bilaterale, si cu baza larga de implantare; pot avea diverse forme (rotunde, ovoidale) si marimi. Cauza aparitiei lor pare a fi periostita reactiva, secundara expunerii la ape adanci si reci, ipoteza explicata prin incidenta crescuta in randul scufundatorilor. Osteoamele sunt formatiuni tumorale benigne ale osului timpanal (o parte a conductul auditiv extern), deobicei fiind unilaterale si pediculate (au o baza de implantare mica sub forma de piciorus). Se deosebesc de exostoze din punct de vedere histologic si prin tendinta de a fi unilaterale, in rest simptomatologia si tratamentul fiind asemanator. Pacientii cu exostoze voluminoase pot prezenta hipoacuzie ( scaderea auzului), si frecvente episoade de otite externe prin retentia de resturi epidermice (piele) si cerumen. Adeseori singurul tratament pentru a evita repetatele si suparatoarele otite externe il reprezinta ablatia chirurgicala.

Colesteatomul
Colesteatomul reprezinta de fapt un chist cu localizare in urechea medie. Colesteatomul poate constitui in acelasi timp si o sursa de infectii ale sistemului nervos central, ducand la aparitia abceselor cerebrale, meningitelor, unele avand chiar prognostic rezervat si evolutie grava. Colesteatomul consta in proliferarea tesutului scuamos prins in interiorul bazei craniului. Datorita faptului ca osul nu este deloc o structura flexibila, dezvoltarea chistului se face doar pe masura ce are loc eroziunea structurii osoase in care apare. Colesteatomul poate fi congenital sau dobandit, ca urmare a neglijarii unei infectii locale cronice. Colesteatomul congenital devine clinic manifest in primii ani ai copilariei, in timp ce forma dobandita caracterizeaza perioada adulta.
Cele mai frecvente simptome ale colesteatomului includ: - Scurgere colorata din ureche (brun galbuie, de cele mai multe ori) si foarte urat mirositoare; - Modificari ale auzului (mergand pana la pierderea lui): apar mai ales in cazul colesteatoamelor mari; - Ameteli, vertij sunt intalnite in special daca se produce eroziune osoasa cu aparitia unei fistule labirintice

Fistula perilimfatic
Fistula perilimfatic reprezint o ruptur sau un defect la nivelul ferestrei ovale i/sau rotunde, cele dou membrane fragile ce separ urechea medie de fluidele din urechea intern. Cnd apare o fistul schimbrile de presiune din urechea medie afectez direct i urechea intern, stimulnd receptorii pentru echilibru i/sau auz i producnd simptome. Simptomele unei fistule perilmfatice cuprind ameeala, vertijul, dezechilibrul, grea i vrsturi. Unele persoane descriu sunete sau tensiune n urechi i muli observ o scdere a acuitii auditive. Pentru majoritatea persoanelor cu fistule simptomele se nrutesc cu schimbrile de altitudine (ascensoare, avioane, cltorii prin trectorile montane) sau de presiune a aerului (schimbri ale vremii), precum i cu activitatea fizic. n multe cazuri o fistul se poate vindeca spontan prin repaus strict la pat, pentru a da fistulei posibilitatea s se vindece. Dac simptomele sunt severe i nu rspund la repaus sau are loc o pierdere progresiv a auzului, tratamentul chirurgical al fistulei se impune.

Ototoxicitatea
Ototoxicitatea (otrvirea urechii) se datoreaz medicamentelor sau substanelor chimice ce lezeaz urechea intern sau nervul vestibulo-cohlear, ce transmite informaii legate de auz sau echilibru de la urechea intern spre creier. Ototoxicitatea poate produce deficite temporare sau permanente de auz, echilibru sau ambele. Diagnosticul de ototoxicitate se bazeaz pe anamneza pacientului, simptome i explorri paraclinice. Nu exist un test specific de diagnostic, de aceea o expunere n trecut la substane ototoxice este de o importan capital n stabilirea unui diagnostic. n prezent nu exist tratamente care s asigure reversibilitatea leziunilor.

Presbiacuzia
Presbiacuzia este rezultatul insumarii efectelor asupra acestor celule a actiunii substantelor ototoxice, traumelor sonore (expunerea la zgomote puternice), si a degradarii celulare produse de varsta in sine. Procesul de degradare a celulelor ciliate este influentat si de o mostenirea genetica, ce explica sensibilitatea individuala diferita . Societatea moderna, in care zgomotul ambiental si industrial a atins cote cu potential destructiv major asupra celulei ciliate, iar utilizarea comuna a substantelor ototoxice (ex. antibioticele aminoglicozidice) este larg raspandita, condamna practic omul de astazi la pierderea timpurie a auzului . La acestea se adauga expunerile ocazionale la zgomot traumatizant (transporturile aeriene, amplificarea sonora excesiva la concerte) si la zgomotul profesional .

Otita externa micotica

Micozele sunt afectiuni inflamatorii ale urechii externe cauzate de microorganisme (ciuperci) de diferite tipuri; dintre cele mai frecvent implicate in inflamatia urechii externe sunt Candida albicans si Aspergillus. In conditii normale, la nivelul conductului auditiv extern nu exista ciuperci, aparitia micozelor este influentata de mai multi factori: exogeni: patrunderea apei in ureche, caldura, microtraumatisme in ureche (folosirea betisoarelor), efectuarea unor manevre la nivelul conductului auditiv extern; endogeni: scaderea imunitatii organismului , absenta cerumenului din ureche (ceara are proprietati fungistatice), prezenta dopului epidermic, exostozele; otita medie supurata cronica (otoreea intretine mediul umed din conductul auditiv extern). Pacientul cu otita micotica externa trebuie sa respecte anumite reguli de protejare a urechii: evita patrunderea apei in ureche cateva luni prin punerea unui tampon de vata imbibat in vitamina A uleioasa in ureche cand face baie; la nevoie, urechea trebuie protejata prin exterior (basma, bentita, fes sau compresa sterila aplicata cu leucoplast pe pavilion), nu prin introducerea tampoanelor de vata in ureche.

REALIZATORI:

REALIZATORI:
BIBLIOGRAFIE:
-

Fotache Roxana Vasile Georgiana