Sunteți pe pagina 1din 4

1.Caracterizati surmenajul.Simptomele surmenajului.Prevenirea surmenajului.Cauzele aparitiei surmenajului. Surmenajul-stare fiziologic i psihologic intermediar ntre oboseal i astenie.

Din punct de vedere fiziologic, surmenajul se caracterizeaz prin epuizarea rezervelor dinamice ale organismului, denotnd faptul c s-a ntrecut msura. Surmenajul este o stare greu reversibil prin repuos i odihn. n surmenajul fizic apare fatigabilitatea (grania ntre surmenajul fizic i astenia de efort este greu de precizat, muli autori considernd c cei doi termeni sunt sinonimi). Celelate tipuri de surmenaj se transform n astenii doar pe un teren predispus, astenic sau somatic.Din punct de vedere psihologic se constat o stare de epuizare nervoas i stres senzorial. Un om surmenat este lipsit de dinamism, de spirit de initiativa, nu are chef de munca, nici de distractie, traieste intr-o continua excitare psihica si inclinare catre depresiune, teama si neliniste nemotivata.Surmenajul reduce capacitatea de a gindi critic,de a rezolva problemele si de a lua decizii,ceea ce poate avea efecte dezastruoase.Acesta este definit ca un fenomen rezultant al efectelor cumulative ale stresului din domeniul activitatii profesionale. Simptomele surmenalului sunt: Epuizare fizica:individul resimte o pierdere de energie,oboseala cronica si plictiseala generala.Simptomele somatice includ frecvente dureri de cap,tensiuni musculare in umeri si git,dureri de spate,modificari in deprinderile alimentare si greutate si probleme cu somnul. Epuizare emotionala:manifestata prin deprimare,neputinta si disperare.Familia si prietenii devin mai degraba o problema in plus decit o sursa de sprijin.In cazuri extreme individul se gandeste la sinucidere. Epuizare psihica:Individul dezvolta o atitudine negativa indreptata asupra sa,impotriva muncii,altor oameni si a muncii si a vietii in general.Putine dintre aceste simptome sau manifestari ocazionale ale acestor simptome sunt semne de pericol. Prevenirea surmenajului: Daca cineva a resimtit unele dintre simptomele obisnuite,este necesar sa se examineze si alte aspecte ale vietii acestuia.Trebuie de stabilit daca sunt factori care au contribuit la surmenaj.De exemplu,daca o persoana este extenuata fizica,aceasta se datoreaza faptului ca"aceasta s-a apucat de prea multe lucruri de odata" si atunci ar fi necesar sa-si reorganizeze prioritatile.Daca aceasta persoana este epuizata emotional,acesta se confrunta cu alte probleme cum ar fi conflictele matrimoniale si probleme familiale.Rezultatele cercetarilor arata ca sprijinul socio-profesional si mecanismele de contracarare sunt cei mai eficienti factori a surmenarii.Pentru a recunoaste simptomele surmenarii personal si la cei ce ne inconjoara este necesar sa posedam o educatie in domeniul autoingrijirii. Cauzele aparitiei surmenajului:

confruntarea zilnica cu diferite stresuri; volumul de lucru prea mare sau incapacitatea de a indeplini toate obligatiile si insarcinarile pe parcursulunei zile de munca; presiunea creata de indeplinirea sarcinilor intr-un timp mai scurt; absenta conditiilor pozitive din domeniul activitatii profesionale;

munca monotona si de rutina; lipsa aprecierii dinn partea administratiei,sefilor,membrilor familiei; mai multe urgente in acelasi timp; colegii abuzivi.

Problema: Alegeti varianta corecta.Pentrua spori intensitatea trairilor afective trebuie:


a. sa se amplifice(repete)stimulul; b. sa se sporesca semnificatia obiectului,pentru subiect.

2.Efectuati o caracteristica generala virstei preadolescente.Criza adolescentei.Caracterizati cauzele


principale ale crizei(aparitia unui nou nivel de autoconstiinta,pozitia interioara,simtul maturitatii,bariera de semnificatii)

Virsta preadolescentei este considerata virsta dintre copilarie si maturitate ,ea constituie o treapta intermediara ce decurge diferit pentru diferiti indivizi,dar avind acelasi rezultat.Este un pod peste care trebuie sa treaca fiecare om pina va deveni responsabil si creativ.Virsta preadolescenta cuprinde perioada de la 10-11 ani pina la 15-16 ani.Interactiunea cu maturul este unul dintre factorii de prima importanta al dezvoltarii preadolescentului.Preadolescenta creaza cele mai mari dificultati de ordin pedagogic ,anume la acesta virsta relatiile dintre copil si adult se inrautatesc,chiar daca pina acum erau destul de prielnice.Este considerata de obicei perioada maturizarii ,perioada oubertatii. Anume in acesta perioada se produc restructurari intense a organismului.Preadolescenta este virsta unor mari transformari anatomice , morfologice , fiziologice , psihice , care odata declansate nu se limiteaza la o anumita sfera ci nu resimt in intregul organism omenesc.Pubertatea este mai curind o faza relativ lunga din existenta individului , decit un moment precis al vietii lui , in care caracterele sale sexuale primare si caracterele sexuale secundare abia schimbate la nastere , vor ocupa un loc din ce in ce mai important in structura copilului. Vocea incepe a se schimba mai ales la baieti devenind guturala ,, bitonala , pentru a se echilibra apoii la registrul ei de adult.Dezvoltarea inimii si vaselor sanguine la preadolescenti decurge neuniform.In anumite momente inima depaseste in dezvoltarea sa vasele sanguine sau ramine in urma , iar tesutul muscular din interiorul inimii depaseste dezvoltarea tesutului nervos. Trebuie sa se evite orice oboseala excesiva a copilului atit scolara cit si de alta natura , sa-i ofere o hrana mai bogata in calciu(lapte , brinzeturi) produse animale (carne , peste , oua) .Psihologii considera ca pricipala cauza a schimarilor survenite sunt transformarile ce au avut loc in situatia sociala a dezvoltarii preadolescentului. Criza adolescentei Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viata unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase.Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16 ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 - 25 ani).Criza

adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema principala.In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta fata de parinti.Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale care se succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt normale. Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat si a baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un anumit grup. Micile "defecte", ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o inaltime prea mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate, sau alte forme de tulburari comportamentale.Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza, sa fie admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face diferit de ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete. Aceasta preocupare dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu conceptiile si dorintele parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa fara doar si poate revolta acestuia.Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea celor "mari". Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca de la dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de "copil". Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta si parinti, ci si in interiorul sau.Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala depinzand inca foarte tare.Dobandirea acestei independente este cu atat mai revendicativa si mai dura cu cat limitele sunt mai restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai "marginiti" si mai ales cu cat valorile impuse de parinti sunt strcte si "nenegociabile". Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale, infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la acesta varsta.Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste. Adolescentul considera omul matur lipsit de de orizont, de imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica, stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de sine. Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si... temutul conformism de grup.In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu maturizarea si conturarea identitatii de sine Cauzele principale ale crizei :

1.Cauza principala a crizei dupa parerea lui L.J.Bojovici , consta insa in aparitia unui nou nivel al autoconstiintei ce se caracterizeaza prin necesitatea si capacitatea preadolescentului de a se cunoaste pe sine ca o personalitate integrala ce se deosebeste mult de masa celorlalti oameni. Acest fat duce la aparitia tendintei spre autoafirmare , autorealizare , si a autoeducatiei.Anume aceste trebuinte constituie baza virstei preadolescentei.Un mare rol in formare crizei preadolescentei are si pozotia interioara a elevului , adica atitudinea lui fata de situatia obiectiva ocupata in viata si situatia spre care el tinde.Atitudinea preadolescentului fata de alti oameni fata de propia persoana.Pozitia interioara-atitudinea preadolescentului fata de sine. 2.O alta cauza a crizei la aceasta virsta care aduce mari griji pedagogilor si parintilor este simtul maturitatii , ce ocupa locul dominant in pozitia interioara a preadolescentului . Pilonu acestei particularitati a preadolescentului este trebuinta acuta de a fi matur , de a fi inculs intr-o activitate specifica adultilor , dea fi recunoscut de toti ca persoana adulta . De aici apare tendinta spre asa numita "MATURITARE -EXTERIOARA"tendinta de a-si schimba exteriorul in conformitate cu moda , un interes demonstrativ fata de problemele sexului , folosirea bauturilor alcoolice , fumatului. 3.Una dintre cauzele frecvente care acutizeaza criza preadolescentei este bariera de semnificatii ce apare intre elevi si restul oamenilor.La exterior aceasta bariera se manifesta sub forma capacitatii preadolscentului de a asculta , dar nu a auzi ceea ce spune adultul sau mai precis a nu accepta sensul cuvintelor adresate lui.