INFECTII, BOLI SI DETERIORARI FUNCTIONALE

ALE URECHII

Simtul auzului si al echilibrului.

Urechea este organul responsabil cu auzul si echilibrul. Aceasta
contine receptori care transforma undele sonore in impulsuri
nervoase, precum si receptori care raspund miscarilor capului.
Impulsuri din ambele tipuri de receptori sunt transmise prin nervul
vestibulo-cohlear (VIII) catre creier pentru interpretare.
Urechea este formata din 3 regiuni princ ipale: urechea externa,
urechea medie si urechea interna.

Urechea externa este formata din Pavilionul

Urechii si canalul auditiv extern.

Urechea medie (cavitatea timpanica),

delimitata de membrana timpanica si de
fereastrele vestibulara si cohleara, contine 3
osciare auditive (ciocan, nicovala si scarita) si muschii auditive
(muschiul tensor al timpanului si muschiul scaritei). Cavitatea
urechii medii comunica cu faringele prin Trompa lui Eustachio.

Urechea interna contine organul auditiv spiral Corti. Contine

deasemenea canalele semicirculare, sacula si utricula (localizate
in vestibul) cu rol in mentinerea echilibrului.

Dezvoltarea urechii incepe din saptamana 4 de sarcina si este

finalizata in saptamana 32.

1
Otorinolaringologia si Audiologia

Organele de simt pot fi afectate de numeroase boli si tulburari.

Unele dintre acestea apar in timpul perioadei critice de dezvoltare
prenatala ; altele, dintre care unele ar putea fi prevenite, pot sa
apara in orice moment al vietii. Cu toate acestea deteriorarile
senzitive sunt rezultatul schimbarilor asociate cu procesul natural
de imbatranire. Pierderea unui simt implica o adaptare traumatica.
Din fericire, in momentul in care o functie senzitiva este afectata
sau pierduta, celalalte simturi tind sa devina mai fine in incercarea
de a compensa gradul handicapului.
Otorinolaringologia reprezinta specialitatea medicala care se
ocupa cu diagnosticul si tratamentul bolilor urechii, nasului si al
gatului. Audiologia este studiul auzului, in special evaluarea urechii
si a functionarii acesteia.
Exista trei instrumente si tehnici folosite in mod current pentru
examinarea urechilor si determinarea functiei auditive:
(1) Otoscopul este un instrument folosit pentru a examina
membrana timpanica a urechii (anomaliile acestei
membrane au rol informative in cazul diagnosticului
problemelor auditive specifice, inclusiv infectiile urechii
medii)
(2) Testele cu Diapazonul sunt folositoare in
determinarea aucuitatii auditive, in special in cazul
diagnosticului diferential al diferitelor tipuri de boli
auditive.
(3) Audiometria reprezinta o examinare functionala a
problemelor senzoriale auditive.

2
Bolile urechii reprezinta boli commune si pot afecta atat functia
auditiva cat si cea vestibulara a acestia. Urechea este predispusa
la diverse infectii si boli dintre care unele ar putea fi prevenite.

Infectii si Boli

Otita Externa este un termen general folosit pentru a descrie

infectiile de la nivelul urechii externe. Cauzele otitei externe
variaza de la dermatite pana la infectii bacteriene si fungige.

Oitita medie acuta purulenta este o infectie a urechii medii.

Germenii patogeni care cauzeaza aceasta boala, intra de obicei
prin Trompa lui Eustachio, in special dupa o raceala, amigdalita
sau sinuzita. Copii sufera in mod frecvent de
infectii ale urechii medii datorita
susceptibilitatii acestora la infectii si a
Trompei lui Eustachio scurta si dreapta.
Pe masura ce infectia urechii medii
progreseaza catre stadiul inflamator, tubul auditiv se inchide si
drenajul este blocat. O durere intensa a urechii este un simptom
comun a infectiei urechii medii. Presiunea cauzata de inflamatie
poate in cele din urma sa duca la ruptura membranei timpanice
pentru a permite drenajul.
Infectiile repetate ale urechii medii, in special la copii,
necesita de obicei efectuarea unei incizii ale membranei
timpanice, cunoscuta ca si miringotomie si implantarea
unui mic tub la nivelul membranei timpanice. Tubul
permite vindecarea infectiei si ajuta la prevenirea
infectiilor viitoare si prin pastrarea deschisa a tubului auditiv.

3
Perforatia membranei timpanice poate aparea ca rezultat al
infectiilor sau al traumei. Membrana poate fi de exemplu perforata
printr-un sunet intens si subit. Perforatia spontana a membranei de
obicei se vindeca repede, dar se poate forma tesut cicatricial care
sa duca la scadea sensibilitatii fata de vibratiile sonore.

Otoscleroza reprezinta o deteriorare progresiva a osului normal

din labirintul osos si inlocuirea acestuia cu un os vascular
spongios. Acest lucru, in timp, duce de obicei la
pierderea auzului datorita imobilizarii oscioarelor
auditive.
Razuirea chirurgicala a excrescentei osoase si
inlocuirea scaritei cu o proteza ajuta de obicei la
res taurarea auzului.

Boala (Sindromul) Meniere

Denumirea acestei boli provine de la Prosper Mnire, medic
francez, 17991862
Afecteaza urechea interna si poate duce atat la pierderea auzului
cat si la tulburarea echilibrului.
Cauzele Bolii Meniere nu sunt pe deplin intelese, dar se crede ca
sunt legate de o disfunctie a sistemului nervos vegetativ care duce
la o vasoconstrictie la nivelul urechii interne.
Boala este caracterizata prin perioade recurente de vertij
(ameteala si senzatia ca se invarte pamantul ), tinitus (tiuit in
ureche) si pierdere progresiva a auzului la nivelul urechii afectate.
Boala Meniere este o boala cronica si afecteaza in mod egal
ambele sexe. Este mult mai comuna in randul persoanelor
varstnice.

4
Deteriorare a auzului Surditate

Pierderea auzului poate fi congenitala (aparuta prenatal) sau

dobandita (aparuta postnatal), si exista un numar de factori care le
pot cauza pe fiecare dintre acestea. Pierderea auzului datorita
scenescentei ( legata de varsta) afecteaza toate persoanele
varstnice intr-o anumita masura.
Pierderea auzului ca rezultat al unor boli, al traumei sau al altor
problemede dezvoltare, ce includ orice portiune a aparatului
auditiv, a nervului cohlear sau a caii nervoase auditive, precum si
a zonelor corticale de perceptie auditiva de la nivelul encefalului.
Deteriorarea auzului variaza de la o usoara disabilitate, care poate
sau nu sa se inrautateasca, pana la surditate completa. Anumite
tipuri de deterioare a auzului, inclusiv surditatea, pot fi atenuate cu
ajutorul aparatelor auditive sau a operatiilor chirurgicale.

Surditate de transmisie (de conducere) este cauzata de o

interferenta a undelor sonore la nivelul transmiterii acestora prin
urechea externa sau medie. Problemele de conducere includ
blocajul format din cerumen dopuri de ceara , perforarea
membranei timpanice, o infectie severa a urechii medii sau
aderente (excrescente tisulare) a unuia sau mai multor oscioare
auditive (otoscleroza). Tratamentul medical imbunatateste de
obicei surditatea datorata problemelor de transmisie, ducand la
restaurarea auzului.