Otomicoza

(infectia micotica a urechii)

1. Argument
Otomicoza sau infectia fungica a urechii afectează una sau, ocazional, ambele
urechi si este provocata de ciuperci. Infectia este mai frecventa in perioadele calde ale
anului, in cazul celor care traiesc in zone tropicale, dar poate aparea si la persoanele
care inoata frecvent, au diabet sau alte afectiuni medicale cronice. Otomicoza de
trateaza, dar in anumite cazuri, se poate croniciza.
2. Ce este otomicoza

Otomicoza este una dintre posibilele infectii ale urechii, agentul patogen fiind
reprezentat, in acest caz, de fungi sau ciuperci. Infectia se manifesta la exteriorul
urechii, in zona din spate a acesteia, dar poate afecta si canalul auditiv si poate duce,
in anumite situatii, la scaderea acuitatii auditive. Sunt mai multe tipuri de ciuperci
care pot duce la aparitia otomicozei. Exista peste 60 de specii diferite de ciuperci care
pot fi responsabile pentru aceasta infectie, dar cel mai des este provocata de
Aspergillus, considerata responsabila pentru circa 75% dintre cazurile de infectie
fungica a urechii. Alti agenti patogeni sunt: Candida, iar mai rar Phycomycetes,
Actinomyces si Rhizopus.

Toate aceste ciuperci sunt, in general, inofensive si pot deveni patogene doar in
anumite cazuri in care exista o predispozitie, un sistem imunitar slabit, comorbiditati,
precum si in cazul celor care au mai dezvoltat astfel de infectii fungice in trecut.
Uneori, infectia fungica se poate complica, prin infectii bacteriene.

3.Cauze si factori de risc

Canalul auditiv este protejat de secretia naturala de cerumen. Daca, in anumite

conditii, aceasta ceara este spalata de apa de mare, din piscina sau se afla in contact
indelungat cu apa ori este indepartata in mod agresiv prin folosirea incorecta a betelor
pentru urechi, canalul auditiv devine expus la infectia cu fungi. Infectia se poate
localiza la exteriorul urechii, de unde evolueaza in canalul auditiv sau apare initial in
interiorul urechii, in conditii de umezeala. Uneori, infectia apare ca urmare a unui
traumatism, de regula minor (zgarietura), dar care constituie poarta de intrare a
infectiei micotice.

Sunt considerati factori de risc suplimentari unele comorbiditati, printre care

infectia cu Candida in zona scalpului, diabetul zaharat, un sistem imunitar slabit, fie
ca urmare a unor alte afectiuni, fie in urma unor tratamente imunosupresoare.

O categorie speciala de persoane potential expuse o reprezinta cei care practica

sporturi de apa, indiferent daca este vorba despre apa curata, de mare sau din piscine.
Riscurile de a face o astfel de infectie creste pentru aceasta categorie, mai ales daca nu
se acorda atentia cuvenita ingrijirii corecte a urechilor. Risc crescut pot avea si
persoanele care folosesc casti auditive interne. Igienizarea acestora si evitarea
leziunilor cutanate ale urechii sunt obligatorii.

Curatarea excesiva a urechilor este un alt factor favorizant, pentru ca cerumenul

natural al canalului auditiv are rol protector, efect antibacterian si antifungic natural.
4. Simptome

Urmatoarele simptome sunt frecvente pentru otomicoza. Acestea se pot manifesta la o

singura ureche sau la amandoua, cu intensitati identice ori diferite:

 durere;

 mancarime, prurit intens in zona afectata, intern sau extern;

 inflamatie - pe care pacientul o resimte ca pe o senzatie de presiune in

interiorul urechii;

 roseata cutanata (in cazul infectiei externe), leziune cutanata superficiala,

combinata cu o descuamare locala sau roseata la nivelul canalului auditiv;

 tinitus - tiuit in ureche sau acufene - sunete in urechi;

 senzatie de plenitudine in ureche;

 scurgeri de lichid cu miros neplacut din ureche;

 probleme de auz, auz infundat.

5. Diagnostic
Daca exista simptome ce pot descrie o infectie micotica, consultarea medicului
este necesara. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a vizualizarii canalului
auditiv cu otoscop (sau auriscop - dispozitiv medical folosit pentru investigarea
canalului auditiv). Secretia, durerea si aspectul clinic pot determina diagnosticul, dar
pentru a trata corect cauza, este posibil sa fie necesare si investigatii suplimentare,
respectiv examen micologic al secretiei otice, identificarea fungului si testarea
sensibilitatii lui la antifungice.

6.Tratamentul infectiei fungice

Exista mai multe optiuni de tratament pentru otomicoza, iar acestea sunt
individualizate si depind de tipul de ciuperca implicat in producerea afectiunii.
Tratamentul presupune curatarea urechii pentru a indeparta dopurile formate de
ciuperca. Este foarte important sa nu se incerce acest lucru acasa si mai ales sa nu fie
folosite betisoare de urechi, ce nu vor face altceva decat sa impinga infectia in
profunzime in canalul auditiv. Betisoarele trebuie utilizate numai pe exteriorul
urechii.

Tratamentul implica preparate medicamentoase sub forma de picaturi, cu efect

antimicotic pentru tipul de ciuperca ce a produs infectia si pot include clotrimazol si
fluconazol, antimicotice active.

Acidul acetic este un alt tratament comun pentru otomicoza. O solutie de 2%

trebuie folosita de mai multe ori pe zi, timp de aproximativ o saptamana. O alta
optiune este acetatul de aluminiu 5%. In unele cazuri, pentru curatarea urechii, se
poate folosi si apa oxigenata care ajuta la eliminarea acumularilor din ureche. Este
obligatoriu ca tratamentul sa fie recomandat si urmarit de medic.

Pentru unele infectii fungice (cum sunt cele cu Aspergillus), care se dovedesc
rezistente la tratamentele locale, poate fi necesara administrarea unor medicamente.

In cazul unei leziuni externe, la nivelul pavilionului urechii, se folosesc, de

regula, unguente antimicotice. Terapia poate include si antiinflamatoare si analgezice.
7.Complicatii
In cele mai multe cazuri, tratamentele antifungice sunt suficiente pentru a
vindeca otomicoza. Cu toate acestea, unele persoane nu raspund la aceste tratamente,
iar boala poate deveni cronica. Cel mai mare risc il au persoanele care sufera de diabet
sau au un sistem imunitar slabit ori alte probleme cronice de sanatate. Este important
ca, odată cu tratarea micozei auriculare, sa fie tratate oricare alte afectiuni micotice
cutanate, pentru a elimina riscul de recidiva.

In cazuri rare, netratata, otomicoza se poate raspandi mai departe in urechea

interna, afectand timpanul, ceea ce poate duce la perforarea acestuia. In unele cazuri,
se poate deplasa catre alte zone, cum ar fi baza craniului, sinusuri, faringe. Sunt
situatii in care este necesara chiar si o interventie chirurgicala pentru curatarea
infectiei si eliberarea canalului auditiv.

In plus, expunerea continua la ciuperca din apa contaminata sau din alte surse poate
provoca revenirea infectiei.

Dacă nu sunt respectate regulile de prevenire, infectia poate sa reapara, iar tratarea
recidivei este mereu mai dificila.

8. Preventie

Preventia este utila si poate elimina riscul de recidiva sau de a face infectii micotice
auriculare. Exista cateva masuri eficiente si simplu de urmat:

 nu exagera cu igiena urechilor, pentru ca este bine sa ramana o cantitate de

cerumen in urechi care, datorita proprietatilor sale antifungice naturale,
previne infectia;

 uscarea corecta a urechilor dupa baie si inot este foarte importanta;

  utilizarea dopurilor pentru urechi in timpul inotului, pentru a evita patrunderea
apei in canalul auditiv;

 folosirea unui uscator de par la temperatura si intensitate mica pentru a usca

urechile;

 evitarea leziunilor cutanate in zona urechilor (inclusiv cu castile audio interne,

cu unghiile sau cu betisoarele de urechi);

 se recomanda evitarea spalarii frecvente a urechilor cu sapun, pentru ca acesta

lasa un reziduu alcalin care favorizeaza dezvoltarea ciupercilor;

 renuntarea la folosirea betisoarelor de urechi.

Infectia micotica se vindeca in circa o saptamana, dar chiar si asa, este necesara
monitorizarea pentru rezolvarea completa a problemei, mai ales in cazul persoanelor
care fac repetat infectia sau se afla in grupele de risc.