OTITA-PEDIATRIE

Otita reprezintă un proces inflamator care se dezvoltă la nivelul urechii și care poate cuprinde
pavilionul urechii, tegumentul conductului auditiv extern și mucoasa urechii medii.

Tipuri de otită
În funcție de localizarea inflamației, otitele sunt împărțite în trei categorii.

Otitele externe care afectează pavilionul auricular și conductul auditiv extern și care pot fi:

Otite acute externe difuze (întâlnite la înotători);

Otite acute externe localizate (care sunt localizate la nivelul foliculilor piloși);
Otite externe cronice (simptomatologia durează peste 6 săptămâni);
Otite eczematoase (cuprind o serie de afecțiuni dermatologice);
Otite externe maligne sau necrotizante (apar prin extensia infecției în țesuturile profunde ale
conductului și sunt întâlnite, mai ales, la persoanele cu imunitate scăzută precum diabetici,
bolnavi de SIDA)
Otomicoze (produse de anumite specii de fungi din genul Aspergillus și Candida).
Otitele medii care determină inflamarea timpanului și a mucoasei căsuței timpanului.

Otitele interne sau labirintitele sunt o formă mult mai rară de otite, localizate la nivelul
labirintului urechii și reprezintă mai mult o stare inflamatorie a urechii interne, decât o
infecție în sine. Aceasta se vindecă, de cele mai multe ori, de la sine.

Otita la copii

La copil, otita externă este mai rar întâlnită comparativ cu otita medie. Ea apare mai frecvent
la copiii care practică înotul, la cei care trăiesc în condiții cu umiditate excesivă sau la copiii
ai căror părinți le șterg excesiv conductele cu bețișoare port coton.
Otita externă la copilul mic se manifestă frecvent prin agitație, plâns neconsolabil, refuzul
alimentației, frecarea capului pe pernă, aducerea mâinii spre ureche, rar otoree purulentă, urât
mirositoare și febră
Cauze
Cauzele otitei externe difuze pot fi de mai multe tipuri:

Cauză infecțioasă produsă de bacterii (stafilococul auriu și epidermidis, pseudomonas

aeruginosa, streptococi, proteus vulgaris, colibacili) și fungi (aspergillus niger, candida,
actynomices);
Cauză eczematiformă caracteristică dermatitei atopice sau psoriazisului;
Cauză seboreică manifestată ca o dermatită seboreică.
Cauzele otitei medii pot fi, mai ales, infecțiile bacteriene cu:

Pneumococ
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Pseudomonas aeruginosa
Stafilococ auriu
Streptococ de grup A
Anaerobi
Cauzele otitei interne sunt, de cele mai multe ori, de natură virală.

Inflamația acută a mucoasei urechii medii este mai frecventă la copiii mici, astfel că 70%
dintre copiii cu vârsta de până la trei (3) ani prezintă cel puțin un episod de otită acută. Ea
apare mai ales primăvara, toamna și iarna, în contextul epidemiilor de viroză a căilor
respiratorii superioare.

Factori de risc
La apariția otitei externe contribuie și o serie de factori favorizanți, dintre care, cei mai
importanți sunt:

Climatul cald și umed

Umiditatea cronică de la nivelul conductului auditiv extern care produce modificarea florei
saprofite cu proliferarea bacteriilor gram negative precum Pseudomonas aeruginosa
Retenția de corpi străini și detritusuri epidermice
Purtarea protezelor auriculare sau a altor dispozitive
Traumatismele locale produse de bețișoarele port coton, agrafe sau de corpi străini, care sunt
mai frecvent întâlnite la copiii mici
Diminuarea secreției ceruminoase prin curățarea excesivă a cerumenului, care are rol
protector al tegumentului datorită activității sale bactericide
Otoreea cronică
Iradierea
Diabetul zaharat
Stările de imunosupresie precum diabetul zaharat, infecția HIV, neoplasmele
Simptome
Principalele simptome și semne ale otitei externe sunt:

Pruritul auricular care apare la debutul otitei externe acute este determinat de fenomenele
inflamatorii locale. Pruritul se manifestă intens și în otitele micotice sau în otitele cronice
Otalgia care poate avea intensitate medie până la severă, este exacerbată nocturn și durează 1-
2 zile. Otalgia este accentuată de mișcările de masticație și de tracționarea pavilionului
auricular.Otalgia severă, profundă, este caracteristică otitelor maligne
Senzația de presiune sau de plenitudine auriculară este produsă de acumularea secrețiilor în
conduct
Hipoacuzia de transmisie apare prin acumularea secrețiilor în conduct sau din cauza
inflamației care poate duce până la stenozarea (închiderea) conductului
Tinitus