LICEUL TEORETIC “GHEORGHE MARINESCU” TÂRGU MUREŞ

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

Asistent Medical Generalist
Modulul: Noţiuni de anatomie şi fiziologie umană
Anul I D

Micoza urechii - Optomicoza

Nume: POPA

Prenume: ALEXANDRA LEONA

Otomicoza (urechea Singapore) este o infectie fungica a urechii, o infectie micotica superficiala
a canalului extern al urechii. Este mai frecventa in tarile tropicale. Infectia poate fi subacuta sau
acuta si este caracterizata de: secretii cu miros neplacut, inflamatie, prurit, formare de cruste si
disconfort sever.

Aspergillus si Candida sunt fungii cei mai frecvent izolati la pacientii cu ciuperca in ureche. La
examenul urechii cel mai caracteristic element este prezenta unor detritusuri gri-albicioase.
Diagnosticul de otita externa se pune pe istoricul pacientului, examenul otoscopic sub control
microscopic si studiile imagistice. Pentru diagnosticul corect se recomanda prepararea directa a
specimenelor, in particular prin coloratii speciale, cultura micologica si examen histologic.

Mecanism fiziopatologic

Cel mai adesea micoza urechii este determinata de specii de Aspergillus. Ocazional fungi
apartinand speciilor de Candida pot determina otomicoza. La pacientii diagnosticati cu aceasta
conditie, speciile de Aspergillus au fost regasite la 9 din 10 cazuri. Dintre numeroasele specii de
Aspergillus care determina infectia urechii, Aspergillus niger este cea mai intalnita. Alte specii
regasite uneori sunt Aspergillus fumigatus. Fungii de Aspergillus sunt ubiquitari si determina
patologii ale plantelor. Cel mai frecvent, otomicoza produsa de Candida este cauzata de
Candida albicans. ocazional si alte specii de Candida tropicalis pot reprezenta factori etiologici.
Alti agenti etiologici cuprind: Aspergillus flavus, Allescheria boydii, Scopulariopsis, Penicillinum,
Rhizopus, Absidia.

Sporii fungici microscopici pot intra in canalul auditiv prin mai multe cai, incluzand apa
contaminata si unghiile murdare. Situatiile care pot conduce la dezvoltarea infectiilor fungice in
ureche cuprind: umezeala cauzata de inot, perspiratia sau umiditatea crescuta, temperaturile
ridicate ale mediului ambiant, bolile dermatologice cronice, cum sunt eczema, psoriazisul sau
acnea si traumatismul canalului auditiv. Conditia este mai frecventa in mediile tropicale si
subtropicale.

Otomicoza este o infectie fungica a portiunii externe a urechii. Este o infectie cauzata de o
varietate de specii fungice, dintre care cei mai intalniti sunt: Aspergillus, Candida, Actinomyces,
Phycomycetes si Rhizopus. Cele mai multe dintre aceste specii fungice exista in mediul
inconjurator si pot usor veni in contact cu oamenii, desi nu toti indivizii devin infectati.
Persoanele mai predispuse la infectii, in special cele cu sistem imun deficitar sau care sufera de
diabet zaharat, pot usor dezvolta otomicoza.

Cei mai frecventi factori de risc pentru dezvoltarea otomicozei cuprind: contactul cu apa
contaminata, folosirea prelungita a agentilor antibacterieni topici, administrarea de lunga durata
sistemica a fluoroquinolonelor, starile de depresie imunitara, diabetul zaharat, sarcina, folosirea
steroizilor sistemici, prezenta cavitatilor mastoide deschise, aparatele auditive ocluzive,
traumatismele, infectiile bacteriene.
Semne si simptome. Epidemiologie

Otomicoza este regasita in intreaga lume, dar este mai frecventa in mediile calde, umede si
prafuite. Boala apare mai ales la persoanele care isi acopera capul in diverse tari si la inotatori.
Indivizii afectati variaza ca varsta de la 5 luni pana la 84 de ani. Distributia pe sexe nu este
stabilita. Otomicoza nu este considerata o boala inalt infectioasa, deoarece este adesea
unilaterala.

Termenul de otomicoza este folosit cel mai adesea pentru a descrie infectiile fungice ale urechii
externe, incluzand: auriculul, canalul auditiv, timpanul si urechea medie.

Pacientii se prezinta la medic pentru: prurit, inflamatie, formare de cruste si disconfort sever al
urechii. Pacientul poate acuza tinnitus si vertigo. Formarea de cerumen este exagerata. Micoza
determina exfoliere epiteliala superficiala si mase de detritusuri care contin hife si supuratie.
Pruritul este mai sever decat in alte forme de infectie otica iar secretiile sunt adesea
caracteristice. Primele stadii ale otomicozei sunt similare cu infectia bacteriana otica, dar
otomicoza este caracterizata de hife filamentoase, lungi, numeroase, albe care cresc la
suprafata pielii. Boala poate fi suspectata doar cand simptomele nu raspund la antibiotice.
Canalul auditiv poate fi suprainfectat cu o specie bacteriana si un fung.

Pruritul si otorea sunt cele mai comune simptome, alaturi de eritemul epidermului si al
timpanului. Aceste manifestari sunt de obicei unilaterale, rar fiind documentate si cazuri de
afectare bilaterala a urechilor. Daca exista o perforare concomitenta a timpanului, iar otalgia
este elementul predominant, trebuie considerata otita medie supurativa determinata de
Aspergillus sau alti fungi. Infectia fungica trebuie suspectata in toate cazurile de otita externa
cronica care nu raspund la terapia antibiotica topica conventionala.

Tabloul clinic in micoza urehii poate cuprinde urmatoarele semne si simptome: prurit local,
edem, secretii aderente, galbui sau gri, durere, eritem al canalului extern auditiv, probleme
auditive ale urechii afectate, senzatia de plenitudine sau de ureche infundata, ingustarea
canalului auditiv extern.

Examenul otoscopic

Arata o infectie limitata la canalul auditiv, cu depozite de cerumen gri sau negriciose si
detritusuri care pot umple intreg meatul. Surditatea de conducere in forma usoara poate fi
acuzata de catre pacient, datorita obstructiei mecanice a canalului auditiv extern. Zona locala
poate fi hiperemica si uneori sangeranda. La pacientii imunodeprimati, in special diabeticii,
Aspergillus poate invada local structurile anatomice adiacente precum osul mastoid si creierul.

Infectia micotica a urechii este diagnosticata mai ales clinic. Diagnosticul sugerat de tabloul
clinic trebuie sustinut prin diferite teste de laborator: examen micologic al secretiei otice,
identificarea fungului si testarea sensibilitatii lui la antifungice. Daca sunt suspectate complicatii
invazive ale otomicozei se recomanda radiografia bazei de craniu si chiar studiul CT sau RMN.
Prezenta structurilor fungice este observata in coloratiile prelevatelor de secretie otica cu 10%
hidroxid de potasiu sau calcofluor alb. Examenul microscopic arata aglomerari discrete de hife
cu conidiofori. In otita externa cauzata de Aspergillus niger se observa hifele septate, veziculele
sporulate si multipli spori negri. Microscopia prin imunofluorescenta, folosind anticorpi
monoclonali fungici specifici este o tehnica de diagnostic rapida, precisa si sensibila. Daca
infectia implica si urechea medie sau mastoida, se recomanda biopsia pentru demonstrarea
directa a fungilor, cat si cultura fungica.

Deoarece otomicoza este mai ales o infectie a pacientilor imunocompromisi, vor fi indicate:
hemoleucograma, frotiul sangelui periferic, glicemia a jeun.

In cazul acuzelor auditive ale pacientului se recomanda studiile audiologice si audiometrice

pentru stabilirea cauzei si a nivelului de afectare a functiei auditive.

Tratament

Primul pas in terapia otomicozei este curatarea urechii afectate pe cat posibil, pentru a inlatura
fungul. Aspiratia poate fi folosita pentru a curata urechea. Sedintele de curatare a urechii pot fi
efectuate de mai multe ori pe saptamana. Poate fi necesara si analgezia. Totusi este necesara
si interventia specialistilor pentru curatarea urechii in cazul unui timpan perforat, deoarece
aceasta conditie poate conduce la complicatii. Dupa o curatare corecta a urechii se vor aplica
picaturi otice care contin agenti antifungici precum ketoconazol, econazol sau clotrimazol. In
unele cazuri sunt recomandate picaturile cu violet de gentiana sau thimerosal, ca solutie
alternativa pentru otomicoza. Agentii antifungici orali sunt recomandati doar in cazurile severe.

Majoritatea cazurilor pot fi tratate, totusi exista cativa pacienti, in special cei in varsta sau care
sufera de diabet zaharat, care prezinta un risc crescut de extindere a infectiei spre urechea
interna si baza craniului. Astfel de cazuri in care este afectat osul craniului pot determina
complicatii severe iar pacientul necesita internare pentru a fi tratat cu medicamente
intravenoase.

Peroxidul de hidrogen.Aceasta solutie antiseptica poate fi de asemnea de ajutor la

indepartarea crustelor si a detritusurilor dure prezente in ureche. Peroxidul de hidrogen
actioneaza prin scaderea pH-ului local si cresterea functiei picaturilor aminoglicozidice. Astfel se
permite medicamentelor topice antifungice si acidifiante sa atinga concentratiile adecvate pentru
a fi eficace.

Solutiile antiseptice

5% solutie de acetat de aluminiu sau solutia Burrow nu doar diminua edemul dar ajuta si la
inlaturarea detritusurilor tisulare. Mercurocromul, un compus mercuric organic solubil in apa,
este folosit adesea ca agent antibacterian, fiind cunoscut si ca antifungic in aplicatii topice. Este
folosit ca solutie 1-2%, mai ales in cazurile cu medii umede cu eficacitate raportata intre
96-100%. Totusi, acesta nu este aprobat deoarece contine mercur. Solutia 4% de acid boric
este larg folosita, 77% dintre pacienti fiind tratati astfel. Gelul de nitrat 1% s-a dovedit util la 92%
dintre cazuri.
Bibliografie:

Micoza urechii (Otomicoza) (romedic.ro)

https://www.romedic.ro/micoza-urechii-otomicoza