Patologia inflamatorie şi infecţioasă a urechii

Patologia urechii externe

I.5.1. Patologia inflamatorie și infecțioasă a urechii externe

• O"ta externă difuză este o dermoepidermită acută a conductului audi"v extern, provocată de obicei de Pseudomonas Aeruginosa (b.
piocianic) și stafilococ (Staphylococcus Aureus), mai rar de alți germeni (proteus, streptococ).
• Această infecție se produce doar când condițiile fizico-biologice ale epiteliului conductului audi"v extern au fost modificate (soluție de
con"nuitate, eczeme, macerare).
• O"ta externă difuză nu se dezvoltă pe un epiteliu sănătos.
• Debutul este insidios, cu prurit, care însă se transformă în otalgie, care prezintă o serie de caracteris"ci: este exacerbată de mişcările
mas"catorii și devine violentă la mobilizarea urechii sau la apăsarea pe tragus (semnul tragusului - este patognomonic).
• Infecţia determină apariția edemului și asMel se produce stenoza conductului audi"v extern, cu diminuarea auzului.
• Otoscopic, în faza de debut se constată doar hiperemie și descuamaţie a pielii conductului audi"v extern, pentru ca ulterior să fie prezente
toate semnele caracteris"ce inflamației (calor - căldură, dolor - durere, tumor - edemul, rubor - roşeaţă și funcțio-laesa - afectarea funcției)
• Odată cu agravarea otalgiei, apare și o secreție apos-purulentă.
• Afecțiunea poate evolua spre vindecare (cu tratament adecvat), sau spre infecția spațiilor vecine (car"laj, părţi moi), determinând o
pericondrită.
• Tratamentul – va fi local, cu ins"lații de an"bio"c ac"v pe bacili gram nega"vi (Colimicină, Tobramicină (Tobradex), Gentamicină, Ciplox) și
cor"zon. Se vor administra, de asemeni, an"bio"ce pe cale generală (Ciprofloxacină, Clindamicină), în cazurile rebele.
• Alcoolul boricat 70°, usucă tegumentele și în felul acesta împiedică dezvoltarea germenilor, ca și acidul ace"c 2%.
• I.5.1.2. Eczema urechii externe
• Eczema urechii externe este expresia unei alergii cutanate a urechii externe, care se poate suprainfecta.
• La examenul local se constată tegumentele externe roşii, edemațiate, acoperite de secreții galbene ce
formează cruste. Otalgia este moderată, dacă comparăm cu aspectul tegumentelor.
• Tratamentul presupune în primul rând îndepărtarea agentului cauzal și se va face având concursul
dermatologului și alergologului.
• Se vor folosi preparate de corKzon și anKbioKc (Tobradex, sau Locacorten, Fluocinolon).
• I.5.1.3. Otomicoza
• Este o infecție a urechii externe produsă de fungi. Se poate dezvolta ca atare, de la început, sau poate fi urmarea unei oCte
externe, tratate mult Cmp cu anCbioCce. Igiena locală precară și mediul de lucru umed pot fi factori favorizanţi.
• Inițial pacientul acuză doar o senzație neobişnuită în urechea externă, de plenitudine sau de corp străin, pentru ca ulterior,
să apară pruritul, apoi otalgia.
• La otoscopie, se observă miceliile de culoare albicioasă, cenuşie sau gălbuie cu aspect de fibre de azbest sau plasă pe
pereții conductului, care uneori, ocupă tot lumenul
• Tratamentul constă în curățarea conductului audiCv extern prin aspirarea miceliilor și folosirea de anCmicoCce topice, de
obicei în soluție (Clotrimazol, MycostaCn), Cmp de câteva luni. Se pot folosi și insClații cu alcool boricat, alcool iodat 1%,
pentru uscarea tegmentului.
• Nu este necesar folosirea anCmicoCcelor pe cale generală.
• I.5.1.4. Furunculul de conduct
• Furunculul de conduct apare când se produce infecția cu stafilococ a foliculilor pilosebacei de la nivelul conductului
audi;v extern.
• Factorii ce favorizează infecția sunt:
• - factori de ;p local (derma;te, eroziuni posDrauma;ce sau
• eczeme ale conductului audi;v extern)
• - boli generale, ce scad rezistenţa organismului (diabet).
• Afecţiunea debutează prin durere - otalgie – în crize paroxis;ce pe un fond dureros con;nuu, exacerbate de
mobilizarea pavilionului (mas;cație sau tracțiune).
• La examenul local, se constată prezenţa unei tumefacţii localizată la nivelul tegumentului conductului audi;v extern
centrată pe un folicul pilo-sebaceu ce obstruează lumenul conductului audi;v extern și determină hipoacuzie
• Tratamentul constă în: incizie şi drenaj în faza de cocţiune şi administrarea de an;bio;ce an;stafilococice pe cale
generală (Ciprofloxacină, Tobramicină, Clindamicină), fără a se neglija tratamentul topic cu an;inflamatorii și cu
an;bio;ce, care poate da rezultate şi în faza de debut a afecţiunii.
• I.5.1.5. Pericondrita pavilionului
• Se produce prin exKnderea unor infecții locale de la tegumentul pavilionului, sau prin suprainfecţia unor
plăgi sau eczeme, în special la pacienţii cu afecţiuni generale debilitante: diabet, HIV
• Simptomele sunt reprezentate de durere accentuată la nivelul pavilionului, care se prezintă roşu-violaceu,
edemaţiat, cu reliefuri şterse și extrem de dureros la palpare.
• Sub tratament corect – administrare în doze mari de anKbioKce – afecțiunea poate ceda, dar uneori se poate
produce necroza carKlajului pavilionului cu sechele esteKce importante.
• I.5.1.6. O(ta externă malignă
• O(ta externă malignă este o infecție gravă a urechii externe, apare de obicei la pacienți diabe(ci, provocată de bacilul piocianic sau
de stafilococ. Termenul „malignă‖ se referă la caracterul evolu(v grav, fără a avea legătură cu procesul canceros.
• Infecția se caracterizează prin afectarea ţesuturile din jur, provocând o osteomielită a oaselor de la baza craniului, cu paralizii de
nervi cranieni.
• Debutul este cel al unei o(te externe banale, care însă are o evoluţie gravă. Otalgia creşte progresiv și se însoţeste de otoree
purulentă.
• Otoscopic, se observă semnele de inflamație pe un conduct stenozat prin edem, dar și prezența unui ţesut cu aspect granulos
localizat în 1/3 medie a conductului audi(v extern.
• Examenul anatomopatologic evidențiază doar un țesut inflamator nespecific fără caracteris(ci neoplazice. Examenul bacteriologic
al secreției purulente evidențiază prezența bacilului piocianic.
• Semnele locale se completează cu fenomene generale – febră, cefalee, alterarea stării generale. Examenul hematologic arată o
creştere a VSH de până la 80 –100 mm/h, discretă leucocitoză și o glicemie crescută.
• Examenul se completează cu examen CT, pentru evidențierea leziunilor osoase și RMN pentru a evalua țesuturile moi. Examenul
suges(v pentru diagnos(c este scin(grafia cu Galiu 67 (Tch 99 m).
• Tratamentul va urmări, atât controlul glicemiei și a îmbunătățirii stării generale, în paralel cu un tratament an(bio(c în asociere,
folosind scheme de tratament specifice, fiind indicat a se face într-un centru specializat unde se poate efectua și un eventual
tratament chirurgical.
I.5.2. Patologia inflamatorie și infecțioasă a urechii medii

• I.5.2.1. Patologia inflamatorie a urechii medii

• a. OKta medie seroasă
• OKta seroasă se caracterizează prin prezența unui fluid în cavitățile urechii medii în prezenţa unei membrane
Kmpanice neperforate și a hipoacuziei de transmisie (Fig. 18).
• A mai fost denumită și oKta medie secretorie „glue ear”.
• Este o afecțiune cu o prevalenţă mare, mai ales în rândul copiilor. Se consideră că 50%, din copii până la
vârsta de 15 ani, au făcut măcar un episod de oKtă medie seroasă.
• La adult este mult mai rară și de câte ori este diagnosKcată, va trebui examinat clinic minuţios rinofaringele şi
chiar prin explorări imagisKce (CT), pentru excluderea unui cancer de rinofaringe, care prin blocaj tubar să
determine oKta seroasă.
• Afecțiunea are drept cauză o disfuncție sau o obstrucţie tubară. Aceasta poate fi determinată de:
obstrucția tubară, cauzată de prezența vegetațiilor adenoide sau de o tumoră rinofaringiană;
o inflamație tubară consecuKvă unei infecții cronice a structurilor din vecinătate (sinuzită, amigdalită);
o alergie sau de o disfuncţie neuro-musculară la nivelul mecanismului de deschidere a trompei Eustache (ex.
palato-schizis).
• Prin toate aceste mecanisme se poate produce blocarea trompei și în consecinţă aerul nu mai pătrunde în
urechea medie, ceea ce are drept urmare o scădere a presiunii din urechea medie, având ca rezultat
producerea unui exudat sau transudat (din capilarele de la nivelul mucoasei urechii medii).
• ConsKtuirea de lichid are ca rezultat modificarea poziției membranei Kmpanice as^el că, mânerul ciocanului
apare orizontalizat. Dacă lichidul este în canKtate mare, membrana Kmpanică poate bomba spre conductul
audiKv extern.
• Afecţiunea debutează insidios, prin hipoacuzie, care se accentuează în Kmp. Din istoricul afecţiunii, poate
rezulta un episod inflamator, urmat de senzaţia de înfundare a urechii și hipoacuzie.
• Examenul otoscopic arată de obicei o membrană Kmpanică mată, retractată fără reflex luminos, imobilă la
manevrele Valsalva sau Toynbee.
• La microscop, uneori, se poate observa nivelul de lichid îndărătul Kmpanului și chiar bule de aer în lichid.
• Tratamentul are în vedere evacuarea lichidului prin permebilizarea trompei, vasoconstrictoare nazale cu
aerosoli, eventual administrare de anKbioKce, tratament anKalergic.
• b. OKta medie seroasă cronică
• PermanenKzarea obstrucției tubare și implicit prezența lichidului în urechea medie determină ca, epiteliul
căsuței medii să devină secretor.
• Afecţiunea evoluează cu hipoacuzie, care în Kmp se accentuează, ceea ce poate determina probleme în
educaţia scolară.
• DiagnosKcul se pune pe baza: examenului otologic, ce evidențiază retracția membranei Kmpanice, cu
mularea membranei Kmpanice pe lanţul osicular și prin audiogramă (metoda ce înregistrează pragul audiKv
pe diferite frecvenţe) și Kmpanogramă (test ce determină presiunea în urechea medie). Audiograma arată o
hipoacuzie ce poate coborâ pană la 40 – 50 dB, iar Kmpanograma este plată.
• Tratamentul oKtei seroase cronice constă în:
• - evacuarea lichidului din urechea medie prin introducerea unui aerator (un tub de plasKc ce se fixează în
membrana Kmpanică), care să preia temporar rolul trompei;
• - îndepărtarea focarelor de infecţie rinofaringiene;
• - tratamentul alergiei
• Afecţiunea poate determina sechele și complicaţii, perforaţia membranei Kmpanice, atrofia membranei
Kmpanice, oKta adezivă, oKta sau otomastoidita acută, colesteatom.
I.5.2.2. Patologia infecțioasă a urechii medii

a. OKta medie acută

• OKta acută se defineşte ca fiind inflamația acută cu sau fără supurație a mucoperiostului tuturor cavităților
urechii medii.
• Este o afecțiune frecventă în primii ani de viaţă și netratată corespunzător poate determina sechele.
• Afecțiunea este de obicei virală sau monomicrobiană, fiind provocată de unul din germenii: Haemophilus
influensae ( în special la copii), Streptococcus Pneumoniae, Branhanella Catharalis și Staphylococcus Aureus.
• Factorii ce favorizează infecția pot fi de ordin:
• - regional - repetate infecții rinofaringiene determinate de prezența vegetaţiilor adenoide, rinosinuzite,
amigdalite, lipsa de pneumaKzare a osului temporal;
• - general: bolile infecto-contagioase, avitaminozele, vârsta între 1-5 ani;
• - alți factori pot fi reprezentați de factori sociali (lipsa de igienă, alimentație necorespunzătoare,
promiscuitate), factori climaKci (clima rece și umedă), fumatul pasiv.
Infectarea urechii medii se produce de obicei pe cale tubară, după o infecție a rinofaringelui.
Mult mai rar, infecția se poate produce pe cale hematogenă, și aceasta se întâmplă în cazul bolilor infecto-contagioase.
Dacă membrana (mpanică este perforată, de obicei după trauma(sme, infecția din conductul audi(v extern poate de asemenea
ajunge în urechea medie.
În evoluţia o(tei se descriu următoarele faze:
• - faza de hiperemie – caracterizată prin vasodilatația vaselor mucoperiostului, cu o infiltrație exuda(vă și marcant edem al
mucoasei. În această fază pacientul acuză o senzație de presiune, de ―ureche plină‖.
Otoscopia arată un (mpan cu desen vascular evident, infiltrat, ce (nde să devină roşie(c.
• - faza de exudat – capilarele dilatate produc exudat, inițial seros, ce devine purulent.
Pacientul acuză hipoacuzie, acufene și durere ce creşte în (mp, devenind pulsa(lă, severă. Copiii prezintă o creştere a
temperaturii la 390–400C.
Otoscopic membrana (mpanică apare roşie, mată, fără repere, uneori bombând spre exterior (Fig. 20).
• - faza de supurație – colecția purulentă cons(tuită la nivelul urechii medii, comprimă capilarele, determinând ischemia și
tromboflebita venulelor, ceea ce duce la necroză cu perforarea membranei (mpanice și evacuarea puroiului în conductul
audi(v extern.
• Pacientul, în momentul perforării acuză o durere vie, după care, odată cu evacuarea puroiului, durerea cedează progresiv.
Otoscopic se observă perforația punc(formă prin care se evacuează secreţia purulentă, de obicei, în zona centrală a
membranei (mpanice.
• - faza de rezoluție – reprezintă evoluția favorabilă, de vindecare progresivă, secreția devine fluidă și seroasă,
pentru ca, în final să dispară, ceea ce antrenează și închiderea perforației.
Auzul îşi revine la normal după un interval de 3–4 săptămâni.
• Tratamentul în oKta medie acută este local și general.
• Tratamentul local îşi propune să refacă permeabilitatea tubară prin dezinfecții nazale (Colargol efedrinat 1%),
anemizări tubare cu vasoconstrictoare.
• Se vor administra, în această fază, anKinflamatoare pe cale generală, anKpireKce.
• Dacă simptomatologia nu cedează și membrana Kmpanică bombează, se va face paracenteză, puroiul
recoltat se va da pentru individualizarea germenilor și anKbiogramă.
• Vârsta mică, persoanele debilitate, sau la adulți cu fenomene generale alarmante, impune folosirea
anKbioKcelor pe cale generală (Amoxicilină, Amoxicilină+Acid clavulanic, Claritromicin-Amoxicilină) iar în
cazuri mai grave Cefalosporine.
• b. Mastoidita acută
• Mastoidita acută este cea mai frecventă complicație a otitei medii acute. Ea reprezintă extinderea infecției de la
mucoperiostul urechii medii la osul subiacent, rezultând osteomielita mastoidei.
• Folosirea antibioticelor pe scară largă a scăzut frecvența mastoiditei acute, afecțiunea fiind prezentă totuşi, în
condițiile existenței unor factori favorizanţi.
• Aceşti factori favorizanţi pot fi: virulența deosebită a germenului, rezistența sa la medicația administrată, vârstele
extreme, stări de imunodeficiență, diabet.
• Un alt factor care influențează dezvoltarea afecțiunii este structura pneumatică a mastoidei; o mastoidă eburnată (cu
celule mastoidiene nedezvoltate) este o barieră în calea dezvoltării procesului spre structurile osoase.
• Calea de propagare a infecției de la cavitatea urechii medii la celulele mastoidiene este canalul ce uneşte căsuța
timpanului cu antrumul mastoidian „aditus ad antrum”.
• La rândul său, antrumul mastoidian, cea mai mare celulă mastoidiană comunică cu celelalte grupe celulare
mastoidiene, producând propagarea infecției.
• Infecția determină edemul și congestia mucoasei celulelor mastoidiene, cu tromboza venulelor și arteriolelor, ce
determină necroze, cu dezvoltarea ţesutului de granulație și producerea de puroi.
• Puroiul comprimă și lizează septurile dintre celulele mastoidiene, determinând constituirea unui abces
intramastoidian, care se poate exterioriza:
• - prin „aditus ad antrum” în căsuţa timpanului, constatându-se o creştere masivă a cantității de puroi în conductul
auditiv extern;
• - se poate exterioriza lateral, spre tăblia externă a mastoidei pe care o poate perfora, producând un abces subperiostic
• Starea generală a pacientului este influențată fiind palid, obosit, cu febră mare, ajungând la peste 400C, la
copii.
• Local prezintă otoree, care devine abundentă și se reface imediat după aspiraţie.
• Membrana Kmpanică este palidă, îngroşată, cu o perforație aproape întotdeauna în cadranul postero-
superior.
• Uneori, apare și un polip, de culoare roşie, sau peretele postero- superior este prăbuşit.
• Palparea mastoidei este dureroasă pe marginea posterioară sau în punctul antral.
• Pacientul acuză hipoacuzie și acufene care pot fi intense.
Examenul se completează cu un examen radiologic, de preferat CT. Tratamentul constă în administrarea de
anKbioKce pe cale generală,
• după anKbiogramă, în doze corespunzătoare, administrat 15 zile, precum și drenajul prin paracenteză a
membranei Kmpanice.
• Dacă după 2 săptămâni de tratament corect administrat, simptomatologia nu cedează, sau în cazurile
complicate cu abces subperiostal, se recomandă mastoidectomie.
• c. OKta medie cronică supurată
• Prin oKtă medie supurată cronică se înțelege inflamația cronică a mucoperiostului ce căptuşeşte cavitatea
urechii medii.
• Infecția cronică a urechii medii are drept consecință, pe de o parte, repetate pusee infecțioase ale acesteia,
iar pe de altă parte o scădere progresivă a auzului, uneori cu consecințe socio-economice.
• Există o serie de factori ce contribuie la cronicizarea și implicit permanenKzarea infecției urechii medii.
• Infecțiile repetate ale rinofaringelui, cu consecințe asupra funcționării trompei, precum și condițiile socio-
economice precare, sunt factori favorizanţi sau determinanţi, alături de condițiile climaKce defavorabile (este
o afecțiune frecventă la eschimoşi).
• Există două forme de manifestare a infecției cronice oKce cu evoluţie clinică diferită:
• - boala tubo-Kmpanică;
• - boala aKco-antrală.
Infecția cronică tubo-0mpanică
• Infecţia este produsă de germeni diverşi, de multe ori diferiți de la un episod la altul.
• CaracterisKc pentru această formă de oKtă medie cronică este faptul că infecţia afectează doar mucoasa,
fără a determina osteită cu afectarea pereţilor osoşi ai căsuței Kmpanice.
• Uneori, la pacienţii cu un lung trecut supuraKv, se poate produce un proces de rarefiere osoasă cu liză, de
obicei, a lungii porțiuni a nicovalei.
• Afecțiunea evoluează prin procese repetate de otoree, care survin mai frecvent în anoKmpul rece.
• Puseele de otoree nu sunt însoțite de fenomene generale care să îngrijoreze pacientul, în Kmp însă, se
instalează hipoacuzia care devine deranjantă, când pacientul are dificultăți de comunicare.
• La examenul otoscopic se constată, în conductul audiKv, prezența unei secreții muco-purulente, filante sau
mucoase, care determină prin stagnare, leziuni de dermită, la nivelul conductului audiKv extern.
• La examenul otoscopic, după aspirarea secrețiilor se constată o perforație la nivelul membranei Kmpanice,
situată central sau antero- inferior, care în Kmp progresează în dimensiuni, putând interesa membrana
Kmpanică în întregime, fără însă a afecta marginea (bureletul fibros a lui Gerlach) care rămâne integră
• Prin perforație se poate vedea lanțul osicular, mânerul ciocanului atârnând în ‖limbă de clopot‖, sau
arKculația nicovalei cu scărița.
• În faza inacKvă, pacientul nu prezintă simptomatologie, ci doar o hipoacuzie mai mult sau mai puțin
accentuată.
• Tratamentul constă în eradicarea cauzelor ce întrețin oKta, în special eradicarea focarelor infecțioase de la
nivelul rinofaringelui.
• Local, în Kmpul puseului se vor aspira secrețiile și se vor face insKlații cu soluții ce usucă mucoasa (alcool
boricat 2%) sau cu anKbioKce în soluție (Tobradex).
• În Kmpul puseului acut se pot administra anKbioKce pe cale generală, mai ales în cazul copiilor.
• Se va administra de asemenea, un tratament de creştere a imunității (Isoprinosine) și vitaminoterapie.
Boala aKco-antrală
• Această formă de oKtă medie cronică, se caracterizeză prin prezența osteitei. Germenii ce se întâlnesc în
boala aKco-antrală sunt extrem de variați, putând exista, atât aerobi cât și anaerobi. Prezența germenilor
Gram negaKv aerobi face puțin probabil rolul rinofaringitelor ca sursă de infecție.
Există trei forme de boală aKco-antrală care pot exista separat sau în combinație:
• - forma osteiKcă;
• - forma polipoidă;
• - colesteatomul.
• În forma osteiKcă se constată o perforație a membranei Kmpanice, care însă este marginală, erodând
bureletul de inserție al membranei Kmpanice, sau este situată în 1/3 superioară a membranei Kmpanice (Fig.
24), indicând prezența infecției aKcei, adică a porțiunii din urechea medie care găzduieşte osicioarele.
• Uneori perforația este acoperită de o crustă melicerică și fiind de mici dimensiuni este greu de observat.
• Puroiul care se elimină este filant și se caracterizează prin feKditate.
• Examenul cu opKcă măritoare este totdeauna recomandat și permite observarea de granulații pe marginile
perforației.
• În forma polipoidă se observă polipi de culoare roşie-violacee, de diferite dimensiuni, uneori putând ajunge
să se exteriorizeze prin conduct, scăldaţi în secreție purulentă feKdă
• În forma colesteatomatoasă se poate observa prin perforație o formațiune de culoare alb-gălbuie situată, de
obicei în porțiunea superioară a căsuței Kmpanice, sau insinuându-se îndărătul lanțului osicular
Colesteatomul poate fi:

congenital - dezvoltându-se din resturi embrionare ectodermale, situate ințial, îndărătul unui
membrane Kmpanice intacte, pentru ca ulterior, prin infecție să determine perforaţia membranei Kmpanice.
dobândit - în geneza acestuia se discută: fie un proces inflamator cronic, ce determină
acKvarea stratului de celule bazale, cu producerea de epiteliu scuamos keraKnizat;
fie prin hipopresiune în urechea medie ce produce
invaginarea membranei Kmpanice şi as^el se formează colesteatomul;
fie prin formarea de conuri epidermice datorită inflamaţiei
cronice a celulelor;
fie prin migrarea epiteliului din conduct printr-o perforație
Kmpanică sau însămânţarea căsuţei Kmpanice cu celule epiteliale, în urma unei puncţii sau a inserţiei
aeratoarelor.
• Colesteatomul, prin enzimele ce le eliberează, determină osteoliza pereților urechii medii, putând provoca
complicații extrem de grave (neurologice, vasculare, infecțioase).
• Toate aceste forme de boală aKco-antrală se însoțesc de o hipoacuzie care progresează în Kmp. InvesKgațiile
constau în evaluarea capacității audiKve prin audiograma tonală și vocală.
• Se vor face teste vesKbulare pentru a evidenția dacă există erodarea canalelor semicirculare.
• Examenul CT ajută la aprecierea exactă a leziunilor, precum și a raporturilor acestora cu structuri importante
precum: nervul facial, sinusul venos lateral, dura mater.
• Tratamentul medical local, cu insKlații de soluții ca: alcool salicilic 2%, eventual anKbioterapie, pentru
calmarea fenomenelor infecțioase în faza de acuKzare a bolii, nu conduce la vindecare.
• Tratamentul curaKv este însă doar cel chirurgical.
• Acest tratament constă în îndepărtarea celulelor mastoidiene osteizate prin: mastoidectomie, verificarea
lanțului osicular și îndepărtarea zonelor de osteită, urmată de refacerea funcţională a urechii medii prin
KmpanoplasKe
• În caz de osteită a lanțului osicular, acesta se poate înlocui prin proteze din diferite materiale.
• Trebuie notată tendinţa ridicată de recidivă a colesteatomului în special la copil.
• În cazurile în care funcţia audiKvă nu poate fi resKtută prin KmpanoplasKe, se indică proteze audiKve
convenţionale sau implantabile în funcţie de specificul pierderii audiKve şi de starea urechii medii.
1. “Oto-rino-laringologie, pentru asistenKi medicali licenKaK, carte de curs” - Mârţu CrisKan, Radulescu
Luminita, Ed. Gr. T Popa Iasi, 2016, ISBN 978-606-544-408-9;
2. “Oto-rino-laringologia” – Radulescu Luminita, Mârţu CrisKan, Corina Butnaru
3. Ataman T. - Otologie, Ed. Tehnică, BucureşK, 2002
4. Călăraşu R., Ataman T., Zainea V. - Manual de patologie ORL şi chirurgie cervico-facială, Ed. Universitară
\"Carol Davila\", BucureşK, 2002
5. Zainea V. - Ghid de diagnosKc şi tratament în epistaxis.Ed. Sylvi, BucureşK, 2000
6. Zenner - Terapia pracKcă a afecţiunilor otorinolaringologice, Ed. PIM, Iaşi, 2002 (traducere CosKnescu
V.)
7. Nicolae Sorin Axinte- Aspecte ParKculare de DiagnosKc şi Tratament în Complicaţiile OtopaKilor Acute
și Cronice, 2012,