ALVEOCOCOZA FICATULUI

(ECHINOCOCOZA ALVEOLARĂ)

Realizat:Studenta Tetcu
Dorina
GR.M1520
 INTRODUCERE

Echinococoza alveolară reprezintă una dintre

zoonozele parazitare cu letalitatea cea mai mare în
rîndul populațiilor umane din emisfera nordică, iar
prin expansiunea sa din ultimii 10 ani tinde să
devină o boală emergentă în numeroase regiuni din
Europa și Eurasia
 SCURT ISTORIC

Primul caz de echinococoză alveolară la om a fost

depistat în 1852 în sudul Germaniei, ca fiind o tumoare
hepatică. În 1855 Virchow o descrie ca “o leziune
multiloculară și tumorală echinococică ulcerativă”. În
1901 Posselt găsește un cestod asemănător în intestinul
cîinelui, care peste 50 ani (în 1954 de Rausch în
Alaska și în 1957 de Vogel în Germania), independent,
să fie determinate 2 specii diferite de echinococ: E.
Granulosus și E. multilocularis
 INTRODUCERE

Agentul cauzal al echinococozei

alveolare este Echinococcus
multilocularis.
Sursa de infecție și ciclul biologic în
Europa centrală este preponderent de
natură silvatică incluzînd în principal
vulpea roșcată europeană și o serie de
specii de rozătoare, gazde intermediare,
domestice (cîini, pisici, oi)
Echinococcus multilocularis
 ASPECT MORFOLOGIC ȘI FIZIOLOGIC

Echinococcus multilocularis este un cestod de

dimensiuni foarte mici, lungimea totală a corpului
este între 1,2-4,5 mm, constituit din 5 segmente,
principalele : scolexul, gîtul și strobila.
Stadiul larvar al teniei Echinococcus multilocularis
este o formațiune cu aspect tumoral , o manifestare
polichistică , policefalică care la exterior se
aseamănă cu conopida, iar pe secțiune cu miezul de
caș sau de pîine.
 CICLUL BIOLOGIC
Echinococcus multilocularis necesită pe parcursul ciclului său
de dezvoltare prezența gazdelor definitive și a celor
intermediare. E. multilocularis ajunge la maturitate sexuală la
25-40 zile.
Proglotele gravide ale cestodului ajung în mediul înconjurător
odată cu fecalele gazdelor definitive care conținînd un nr. mare
de ouă ajung pe iarbă, zarzavaturi, fructe de pădure, ape
stătătoare, curgătoare, de unde pot fi ingerate de gazde
intermediare , animale erbivore, omnivore, sau accidental
omul în timpul consumului de legume, fructe, apă infectată
 CICLUL BIOLOGIC
Pentru a încheia ciclul biologic oul trebuie să
ajungă în tractul digestiv al unei gazde
intermediare. Din oncosferele ingerate,
embrionii trec prin circulație în organele
gazdei, spre exemplu la rozătoare dezvoltarea
are loc în primul rînd în ficat (150-170 zile)
Ajungînd în stomacul și respectiv în
duodenul gazdei intermediare , are loc liza
membranei cheratinoase, embrionul rămînînd
acoperit doar de embriofor. Sub acțunea
mediului acid și umed, a sucului biliar,
enzimelor intestinale embrionul se activează,
se rupe embrioforul și va trece peretele
intestinal în 1-3 minute, care ulterior va fi
antrenat în circuitul portal sau limfatic și
transportat în organele viscerale, de regulă în
ficat.
 CICLUL BIOLOGIC
La nivelul organelor se formează un chist alveolar, ce reprezintă metacestodul- forma
larvară a parazitului. În următoarele 40-45 zile, prin înmugurire, apar protoscolecșii
(elementele continuării ciclului biologic al parazitului)
Prin consumul de organe contaminate, aceștia ajung în intestinul gazdelor definitive(omul).
Omul se infectează accidental, iar transmiterea la om, parazitul își încheie ciclul biologic,
omul, ca purtător al stadiului larvar nefiind o sursă de răspîndire a parazitului în natură.

Imagine microscopică – capsule proligere cu protoscolecşi - din ficat de oaie.

 DISTRIBUȚIA GEOGRAFICĂ
În Europa în 1980 au fost
cunoscute doar 4 țări (Austria,
Franța, Germania și Elveția)
În 1999 numărul acestora a
ajuns la 10 și este în continuă
creștere într-un ritm alarmant.
În majoritatea țărilor
echinococoza alveolară a
căpătat un caracter endemic și
este în curs de extindere
continuă cu o rapiditate
alarmantă .

Astfel, pînă în anul 2000 au fost diagnosticate numai în Europa 559 de cazuri de
echinococoză alveolară la om.
Dacă în 1982 extinderea se limita la Franța și o mică parte dein Europa Centrală, în
2003 ea se extinde pe toată Europa Centrală și de Est
 TABLOUL CLINIC
Alveococoza hepatică se
dezvoltă în etape. Simptomele
pot varia în funcție de mărimea
chistului. Eventual diferențiem 3
forme principale:
A. Stadiul asimptomatic în care
dimensiunea chistului nu
afectează funcționalitatea
ficatului.
Are o durată de 5-10 ani. Unicul simptom de care acuză pacientul
este pruritul și erupțiile pe corp, datorate eliberării toxinelor pe
pot provoca alergii
 TABLOUL CLINIC
B. Următorul stadiu se dezvoltă atunci
cînd chistul atinge o dimensiune mare și
provoacă lezare ficatului. În această
perioadă, pacientul este diagnosticat cu
următoarele simptome:
 Durere în hipocondrul drept

 Scădere în greutate, tulburări digestive

 Greață, vărsături, senzație de gust amar

 Semne de hepatomegalie și inflamație

a acestuia
 TABLOUL CLINIC

C. Stadiul complicat este rezultatul germinării

chistului. În funcție de direcția creșterii chistului și
alterarea țesuturilor, simptomele pot fi diferite.
Acțiunea asupra tractului biliar se manifestă prin
icter-pielea, mucoasele devin galbene sau portocalii.
Deasemenea chistul poate supura – duce la
formarea abceselor, se poate deschide și duce la
dezvoltarea peritonitei
 DIAGNOSTIC
Inițial în timpul culegerii anamnezei, importanță majora prevede precizarea
persoanelor care vin în contact cu carnea brută, au în îngrijire animale domestice
(oi), sunt vînători, persoane ce vin din zone endemice de echinococoză
În primele etape, testele alergice (reacția Kasoni) la antigenul echinococic va da
un răspuns pozitiv în 80%.
Se mai recurge la aglutinarea latexului, hemaglutinarea indirectă, difuzia dublă în
gel, testul ELISA.
Din examenul instrumentar se prevede utilizarea:
 Ecografia ficatului și a altor organe interne

 Radiografia abdomenului

 Tomografie computerizată

 Studiul Doppler al vaselor hepatice

 Laparoscopie
DIAGNOSTIC
 TRATAMENT
Terapia conservativă pevede utilizarea preparatelor antiparazitare:
Mebendazol 400-600 mg/zi timp de 21-30 zile cu scop de regresare a
chistului.
Experimentat sa demonstrat că dezintegrarea larvozistului are loc sub
influiența Primaquinei 0,5 g, Bigumala și Bismoverol.

Tratamentul chirugical este modalitatea de a elimina chistul hidatic.

Ulterior se utilizează următoarele tipuri de intervenții chirugicale:
 Echinococotomie

 Echinococystectomie

 Rezecție hepatică cu îndepărtarea unui chist echinococic

 TRATAMENT
În timpul echinococotomiei este necesar:
a) izolat, fără contaminarea cavității abdominale, evacuarea conținutului chistului care
poate fi un lichid cu cocs protosic, vezică fiică, detritus sau puroi în timpul supurației
chistului
b) Îndepărtarea membranelor germinale și cuticulare

c) Punerea în aplicare a hemostazei, tratarea și eliminarea cavității reziduale

Echinococystectomia implică separarea de țesutul înconjurător și îndepărtarea chistului

parazitar fără a deschide lumenul
Rezecția hepatică se efectuiază în conformitate cu o metodă similară celei utilizate pentru
îndepărtarea tumorilor hepatice.
Se va recurge la rezecție hepatică în cazul în care:
d) Va supura conținutul chistului

e) Calcificarea peretelui chistului

f) Prezența mai multor chisturi parazitare într-un lob anatomic al ficatului