BILETUL I

1. Abcesul pulmonar. Definiție și Investigații de

laborator.
DEFINIȚIE
O forma comuna de supuratie parenchimatoasa pulmonara, caracterizata morfologic
prin focare circumscrise de inflamatie supurativa cu evolutie spre necroza si excavare,
clinic prin bronhoree purulenta si fetida.
INVESTIGATII DE LABORATOR

 Leucocitoza (29 - 30.000/mm3), anemie, VSH crescut, CPR, fibrinogen crescut.

2. Ce este otoscopia?
DEFINIȚIE
Otoscopia este examenul pavilionului urechii si a conductului auditiv extern.

3. VSH.

VSH – viteza de sedimentare a hematiilor

Analiza care masoara viteza de sedimentare (de asezare)a hematiilor in tubul de test in decurs
de o ora.
Valoarea este mai crescuta cu cat hematiile sedimenteaza mai repede in intervalul precizat.
Se recolteaza prin punctie venoasa in eprubeta cu capac NEGRU si anticoagulant (citrat de sodiu
3,8 %).
Valori normale:
 Barbati - 0-15 mm/h
 Femei - 0-20 mm/h
Valori crescute
 boli autoimune de coagulare, neoplazice,
 boli cronice ale rinichilor,
 pneumonie,
 apendicita,
 RAA,
 hipertiroidism,
 sarcina,
 infectii urinare,
  infarct miocardic acut,
 postoperator.
Valori scazute
 ulcer peptic,
 anemie,
 boli ale ficatului,
 insuficienta cardiaca,
 hiperglicemie.
 BILETUL II

1. Manifestări de dependență. Semne, simptome în ORL

– Surditate
SEMNE SI SIMPTOME IN ORL
SURDITATEA — hipracuzia — tulburarea auditiei ce constă în scăderea acuitătii
auditve (vocea soptită se aude de la distanța de sub cinci metri).
Poate fi cauzată de dop de cerumen, otite, parotidită, meningită
– surditatea – tulburare a audiției in care persoana nu aude
vocea soptită nici din apropierea urechii, surditatea se poate
instala lent sau brusc (in accidentele vasculare), ia nivelul arterei
auditive
— cofoza — tulburare in care persoana nu distinge nici un sunet
Infectii — infecțiile otice se pot localiza:
— la nivelul pavilionului urechii
— in conductul auditiv extern
— urechea medie — otite
— mastoidă — otomastoidită
— Infecțiile rinosinuzale se pot localiza:
— la nivelul cavitătii nazale, rinite, furuncul la nivelul
sinusurilor — sinuzite
— infecțile faringoamigdaliene — faringoamigdalită:
— infecțiile vegetatiilor adenoide — adenoidită
— infectiile faringiene = laringite
Corpi străini — Auriculari— hipoacuzie, acufene
— Nazali— obstruție nazală, rinoree
Tulburări de echilibru — apar in imbolnăvirile acute ale canalelor semicirculare din
labirint in cadrul infecțiilor otice, rinofaringiene sau
independent (sindrom Menière)
— semnele: vertij — senzatie că obiectele din jur se învârtesc
sau se deplasează – tulburári de echilibru, hipoacuzie, grețuri si
vărsături la miscările bruste ale capului, neliniște
Epistaxis — hemoragie ce ia nastere in fosele nazale cauzată de iritatie
mecanica locală sau leziuni ale vaselor muocoasei nazale, sau
traumatisme ale oaselor nazale; apar in cadrul unor boli generale
HTA, hemofilie, avitaminoza C, K
— semnele însotitoare sunt în functie de cantitatea de sânge
pierdut
2. Urocultura

Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor de urina,
identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar ( cistita, pielonefrita)

SCOP
Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor si efectuarea antibiogramei

PREGĂTIREA
PACIENTULUI:

 Se explica tehnica si necesitatea efectuarii acesteia

 Se instruieste pacientul cum sa isi recolteze singur urina
 Se instruieste pacientul cu privire la toaletarea zonei inainte de recoltare pentru un
rezultat corect
 Explicati pacientului sa foloseasca prima urina de dimineata
 Explicatii pacientul sa face toaletarea zonei genitale cu apa si sapun inainte de a recolta
 Explicati sa urineze in recipient dupa ce a lasat sa curga primul jeturinar ( la jumatatea
mictiunii)
 Luati esantionul de la pacient si etichetati pentru a trimite proba spre laborator

MATERIALELOR
 recipient special – urocultor, de unica folosinta, steril cu capac etans pentru a preveni
contminarea probei
 materiale pentru toaleta organelor genitale externe
 eprubete,

Volumul de urina necesar unui test uzual este de 10 – 15 ml

EXECUŢIE
Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii:
 urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină;
 se recoltează urina de dimineaţă
 înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, se spală mâinile cu atenţie şi se usucă
cu prosop curat;
 prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină la toaletă sau în bazinet,
apoi fără să se întrerupă jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml urină într-o
eprubetă sterilă;
 se recoltează în eprubetă sterilă
 se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură şi se
introduce la termostat;

Accidente /Incidente:
Contaminarea urinei cu bacterii prezente in regiunea periuretrala din cauza lipsei de
dezinfectare azonei. Se va relua procedura explicand normele de igiena.
Netrimiterea in timp util a esantionului la laborator poate altera rezultatele prin
multiplicareagermenilor la cald sau precipitarea la rece.
 3. Factorii favorizanți în abcesul pulmonar.

FACTORI FAVORIZANTI sunt reprezentanți de:

 infectii situate la distanta (sinuzite, otite, infectii dentare, furuncule, flebite, traumatisme
toracice).
 tulburari de deglutitie – stenoze esofagiene (maligne, benigne), afectiuni neuromusculare,
obtructie intestinala, diseminare hematogena din focare septice de la distanta, infectii de tract
urinar, sepsis abdomnial, abuz de droguri cu administrare i.v, fibroza chistică, obstructii
bronsice, malformatii congenitale, imunodeficiente, diabet zaharat, plagi toracice infectate.
 BILETUL III

1. Complicațiile abcesului pulmonar.

 bacteriene sau insamantari septice la distanta

 ruptura abcesului in spatiul pleural, determina aparitia empiemului (acumulare de puroi)
 fibroza pleurala
 insuficienta respiratorie
 fistula bronho-pleurala /pleuro- tegumentara

2. Infecții în ORL – enumerare.

 infectii otice, localizate la nivelul pavilionului, conductului auditiv-extern, urechii
medii (otite), mastoidei (otomastoidita)
 infectii rinosinusale, localizate la nivelul cavitatii nazale, (rinite, furuncul),
sinusurilor (sinuzite)
 infectii faringoamigdaliene – faringoamigdalita

 infectiile vegetatiilor adenoide – adenoidita

 infectii laringiene – laringite

3. Exudat faringian.
Definiție
Exsudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator faringian.
Scop
Explorator
 depistarea germenilor patogeni in vederea tratamentului și depistarea agenților
patogeni la purtător sănătoși, efectuarea antibiogramei
Materiale necesare
 spatula linguală sterila de unică folosință
 eprubeta cu mediu de cultură
 manuși de unică folosință
 masca de protecție
 tavița renală
 etichete
Pregatirea pacientului
 se explică procedura și necesitatea tehnicii
 se obține consimțământul și colaborarea pacientului
 se încurajează pacientul
  se atenționează pacientul să nu își administreze niciun fel de tratament, să nu mănânce,
să nu bea apă, să nu se spele pe dinți cu 4 ore minim în prealabil
 se așează pacientul în poziție șezândă
Tehnica
 asistenta se spală pe mâini să se dezinfecteze
 își pune mănuși de unică folosință
 se invită pacientul să deschidă gura larg
 se apasă limba cu spatula sterilă
 daca pacientul are senzație de vomă, se retrage spatula și i se recomandă să se relaxeze.
Se introduce spatula mai puțin adânc
 se șterge cu tamponul depozitul faringian și amigdalian, și dacă este cazul se dezlipește
și o porțiune din falsa membrană
 se retrage tamponul fără să se atingă dinți, limbă sau obraji
 se plasează aplicatorul în tubul cu mediul de cultură și se etichetează, apoi este trimisă
la laborator.

Accidente / Incidente
 se pot obține rezultate eronate dacă se atinge cu tamponul faringian saliva, dinții sau
limba. In acest caz procedura se va repeta
 greață, vomă. În acest caz se întrerupe procedura, se roagăpacientul să inspire adânc și
să se pregătească pentru o nouă procedură
Erori de recoltare
 contaminarea probei prin nerespectarea condițiilor de asepsie și antisepsie
 folosirea antisepticelor poate conduce la inhibiția dezvoltării germenilor
 atingerea limbii, buzelor, salivei, dinților poate modifica rezultatul din cauza germenilor
prezenți în aceste zone
Pregatirea produsului pentru laborator
 se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea
 daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului tamponul se umezeste in prealabil
cu ser fiziologic sau glicerina
Notarea in foaia de observatie
 se noteaza data recoltarii, numele pacientului careia i s-a facut recoltarea
 daca s-au facut insamantari sau nu
DE EVITAT!!
 imbibarea tamponului cu saliva
 atingerea dintilor
 BILETUL IV

1. Chistul hidatic pulmonar (hidatidoza). Definiție +

Etiopatogenie
DEFINIȚIE

Hidatidoza este o parazitoza, cu dezvoltare tumorala veziculara a larvei viermelui Echinococus

granulosus, la nivel pulmonar.

ETIOPATOGENIE

Ouale parazitului eliminate din intestinul cainelui – gazda definitiva – infecteaza accidental
omul. Contaminarea se face direct prin contact repetat cu cainele, prin maini murdare, sau
indirect prin apa si alimente.
Parazitul migreaza pasiv ajungand in diferite organe, ficat, plamani, muschi, splina, rinichi, creier,
oase (cel mai des in palmani si ficat), unde formaza o vezicula uniloculara. (hidatida pulmonara
sau chist hidatic
Chistul este alcatuit dintr-o membrana proligera care da nastere veziculelor, ce contin lichid clar,
inodor, incolor, cu gust sarat, cu densitatea 1008-1015 ph alcalin sau neutru.

2. Epistaxis. Definiție + Simptome

Epistaxis — hemoragie ce ia nastere in fosele nazale cauzată de iritatie

mecanica locală sau leziuni ale vaselor muocoasei nazale, sau
traumatisme ale oaselor nazale; apar in cadrul unor boli generale
HTA, hemofilie, avitaminoza C, K
— semnele însotitoare sunt în functie de cantitatea de sânge
pierdut
3. Fibrinogen
FIBRINOGEN
Este unul din componentele importante ale sangelui, substanta proteica sintetizata in ficat cu
rol in coagularea sangelui atunci cand se produce o rana sau sangerare.
Intr-o eprubeta de 5 ml se recolteaza 4,5 ml de sange + 0,5 citrat
Valori normale: 200-400 mg 100/ml

Valori crescute
 in RAA,
 colagenoze,
 pneumonie,
 sindrom nefrotic,
 arsuri intinse,
 diferite infectii microbiene,
Valori scazute:
 hepatite acute si ciroza hepatica,
 cancer de prostata,
 leucemie
Eprubeta cu capac albastru.
 BILETUL V

1. Simptomatologie în hidatidoză (fazele)

DEFINIȚIE

Hidatidoza este o parazitoza, cu dezvoltare tumorala veziculara a larvei viermelui Echinococus

granulosus, la nivel pulmonar.

Hidatidoza este o boalã a întregului organism cu evolutie în 3 faze:

 Faza de debut pretumoral când apar manifestări alergice (urticarie, prurit), oboseală, tuse
iritativă, uscată, radiologic apare opacitate rotundă cu contur net delimitat, eozinofilie
sangvină peste 5%, intradermoreactia Casoni pozitivă, reactia de fixare a complementului
pozitivă.
 Stadiul tumoral se exprimă clinic prin accese de tuse, dispnee, dureri toracice violente,
hemoptizie, si frecvent fenomene anafilactice.
 Complicatiile – ultima fază, reprezentată de infectarea si ruperea chistului, declansând
vomică hidatică, unică sau fractionată, ce se caracterizează prin deschiderea chistului într-o
bronhie (pleură sau organe vecine), prin care se elimină un lichid clar, cu gust sărat, eventual
si membrane, realizând simptomatologia unei supuratii pulmonare.

2. Spălătura auriculară
Spălătura auriculară reprezintă spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui
curent de lichid.

SCOP

Terapeutic – îndepartarea secretiilor (puroi, cerumen) îndepartarea corpilor straini tratamentul

otitelor cronice.

MATERIALE NECESARE PENTRU SPĂLĂTURA AURICULARĂ

 Seringa Guyon

 Comprese de tifon, tampoane de vata sterile

 Tavita renala
 Lichide de spalatura: solutii antiseptice la 37 grade C sau solutii medicamentoase
 Sort, musama, prosop, aleza
 PREGATIREA PACIENTULUI

 Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

 Se obtine consimtamantul si colaborarea.

IMPORTANT!
 În cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de a efectua spălătura auriculară se va instila
înconductul auditiv extern – de 3 ori – soluţie de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20 sau apa
oxigenata
 În cazul dopului epidermic se va instila soluţie de acid salicilic 1% în ulei de vaselină.
 În cazul corpurilor străine hidrofile (boabe de legume şi cereale) se va instila alcool.

 În cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică tampon cu
alcool, eter – cu efect narcotizant.

TEHNICA
 Se aşază bolnavul în poziţia sezand, protejat cu prosop, muşama şi şorţ. Se spala si se

dezinfecteaza mainile asistentei mâinile asistentei.

 Se îmbracă şorţul de protecţie.

 Se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă şi o susţine.

 Se verifică temperatura soluţiei de spălare.

 Se cere bolnavului să-şi deschidă gura – prin aceasta conductul se lărgeşte şi conţinutul
patologic seîndepărtează mai uşor.

 Cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna opusă se injectează sub
jet lichidul de spălătură în conduct – spre peretele postero-superior şi se aşteaptă evacuarea.

 Se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat.

 Se usucă conductul cu câteva tampoane de vată.

 Se îndepărtează tăviţa renală

 Se controlează lichidul de spălătură.

 Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.

 Se spală şi se dezinfectează mâinile.

 Se usuca conductul auditiv prin introducerea unui tampon

 Se aseaza pacientul in decubit dorsal timp de 30 minute.

ACCIDENTE / INCIDENTE

 Presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai crescută a lichidului de spălătură
determină apariţia accidentelor → vărsătură, lipotimie, traumatizarea timpanului, nistagmus.

3. Uree
UREEA – un deseu azotat sintetizat de ficat

Valori normale
20-40 mg/dl

Valori crescute
 dupa consumul in exces de carne (produs animal)
 dupa consumul proteinelor propriiin diferite boli
 boli infectioase, febrile, stres, interventii chirurgicale, efort muscular intens
Valori scazute
 in subnutritia proteica,
 in boli hepatice:
 hepatita,
 ciroza,
 cancer,
 deficit de sinteza,
 cantitate redusa de uree.
Analiza se face din sangele venos sau din deget prin punctie venoasa fara anticoagulant
 BILETUL VI

1. Profilaxia în hidatidoză
DEFINIȚIE

Hidatidoza este o parazitoza, cu dezvoltare tumorala veziculara a larvei viermelui Echinococus

granulosus, la nivel pulmonar.

PROFILAXIE

Se urmăreste evitarea contactului prea intim cu câinii, spălarea sistematică a mâinilor

înainte de masă, precum si spălarea fructelor a zarzavaturilor care pot fi infestate prin
dejectiile câinilor. Chistul infectat se tratează ca abcesul pulmonar.

2. Administrarea medicamentelor pe suprafața

mucoasei
Se pot administra medicamentele pe mucoasa nazală, conjunctivală, bucală, în conductul auditiv
extern, pe mucoasa vaginală.

SCOP
 dezinfecţia;
 descongestionarea mucoaselor;

FORME DE PREZENTARE A MEDICAMENTELOR

 soluţii;
 unguente;
 pulberi;

INSTILAŢIA
reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o mucoasă, sau un organ
cavitar (nas, ureche, ochi, vezica urinară). Instilaţiile nazală, oculară, în conductul auditiv extern
sunt executate de asistentă.
Pregătirea instilaţiei:
 materiale (pipetă, tampoane, comprese sterile;material de protecţie – prosop; soluţia
medicamentoasă - tăviţă renală);
 pacientul este pregătit psihic şi fizic ( în decubit dorsal, sau poziţie şezând cu capul în
hiperextensie, pentru instilaţia nazală şi oculară);
 EXECUTAREA INSTILAŢIEI
• asistenta: - îşi spală mâinile;
- evacuează secreţiile din cavitate
- aspiră soluţia medicamentoasă în pipetă;
- pune în evidenţă cavitatea: conjunctivală, nazală, conductul auditiv extern
- instilează numărul de picături recomandate de medic;
- îngrijeşte ulterior pacientul
INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI
 dupa instilatie auriculara se introduce un tampon absorbant in conduct
 dupa instilatie nazala pacientul ramane nemiscat 20 – 40 secunde ca solutia sa
ajunga in faringe.

3. Creatinina

CREATININA – substanta azotata care rezulta din degradarea proteinelor. Surplusul de

creatinina din sange se elimina prin urina.

Valori normale
0,5- 1,2/1,3 /100 ml

Valori crescute
 in boli renale: glomerulonefrita acuta
 scleroza renala
 insuficienta renala cronica
Valori scazute
 dieta saraca in proteine,
 afectiuni hepatice.
 BILETUL VII

1. Tetralogia Fallot. Definiție

DEFINITIE

Tetralogia Fallot este o malformatie congenitalä caracterizată printr-o anomalie de dezvoltare a

infundibulului ventriculului drept, prin deplasarea anterioară si spre stânga a septului conal (sau
infundibular) si extensiei sale parietale. Este cea mai întâlnită malformatie congenitală cardiacă
cianoticä la adult. Tetralogia Fallot constă din patru defecte cardiace diferite:
 defect septal ventricular,
 stenoza pulmonarei (blocarea fluxului sangvuin din ventriculul drept la plămâni),
 dextropozitia aortei
 hipertrofia ventriculului stâng.

Severitatea simptomelor este legată de gradul de blocaj a sângelui din ventricului drept.

2. Administrarea medicamentelor pe mucoasa

conjunctivală

PREGATIREA MATERIALOR :
 Bagheta de sticla latita, acoperita cu tampoan de vata
 Unguentul
 Manusi,
 tavita renala

PREGATIREA PACIENTULUI
Psihic: se informeaza pacientul, este instruit cum sa se comporte in timpul administrarii

Fizic: se aseaza in decubit dorsal sau pozitie sezand cu capul in hipoextensie.

EXECUTIE:
 unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon in sacu conjunctival
 mai poate fi aplicat unguentul cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste prin apasarea pe
partea plina a tubului.
Ingrijire ulterioara
 pacientul este invitat sa inchida si sa deschida ochiul pentru a antrena medicamentul pe toata
suprafata globului ocular.
3. Acidul uric

ACIDUL URIC – e substanta azotata care ia nastere in organism fie prin descompunerea
proteinelor alimentare, fie prin sinteza materialelor, sangelui, tesuturi.
Cand depaseste productia normala, acesta se depune in jurul articulatiilor formand guta sau se
solidifica sub forma de calculi urinari in caile urinare.

Valori normale
2,5 mg %
Se recolteaza din sangele venos, in eprubeta cu capac rosu fara anticoagulant.

Valori crescute;
 Dupa consum exagerat de carne in special organe,
 arsuri intinse,
 tumori maligne,
 boli renale cronice,
 insuficienta renala,
 tuberculoza renala,
 afectiuni de glande tiroide si paratiroide,
 diabet zaharat,
 alcool si dupa unele medicamente – oxicilina, morfina, propranol.
Valori scazute
 Dupa administrarea medicamentelor
 Agromegalie (cresterea exagerata a extremitatilor)
 BILETUL VIII

1. Stenoza aortică. Definiție. Etiologie

DEFINITIE

Stenoza aortică reprezinta reducerea deschiderii cuspelor valvei aortice datorita unor procese
patologice, ce duce la ingrosarea, fibrozarea, fuzionarea si calcifierea lor cu formarea unui
ostacol in calea tractului de ejectie a valvei stangi.
ETIOLOGIE
 la pacientii tineri predomina leziunile congenitale (valva bicuspida).
 Etiologie reumatismala conduce la fuzionarea comisurilor, a cuspelor si reducerea orificiului
aortic.
 La varsta inaintata predomina etiologia degenerativa senila in care cuspele sunt imobilizate prin
depozite de calciu.

2. Otita. Definiție. Probleme

DEFINITIE

Otita este o infectie a urechii medii care netratata in faza congestiva determina supuratia.

POBLEME PACIENT CU OTITA

 durere, hipertermie insomnie, anxietate

 comunicare ineficienta la nivelul senzorial auditiv.

RISC DE COMPLICATII

 alterarea respiratie si circulatie,

 deshidratare,

 paralizia nervului facial.

 3. ASLO

ASLO – ANTISTREPTOLIZINA O

Dupa infectiile cu streptococul beta hemolitic, scarlatina, faringita, amigdalita, în sangele uman
iau nastere o serie de anticorpi printre care si ASLO.

VALORI NORMALE
166 – 200 u. i.

Examenul este serologic

VALORI CRESCUTE

 valorile cresc după 7 – 10 zile de la infecție

 pot sa ajungă și la 2000 u.i.
 după tratament, după 3 luni revin la normal
 revenirea la normal indică vindecarea
 când persistă sau cresc – infecția persistă sau este o reinfecție

IMPORTANȚA

 depistarea la timp a infecțiilor pentru a nu duce la complicații:

 RAA,
 glomerulonefrita acuta,
 endocardita,
 hepatita,
 tuberculoza.

Se recomandă ca la orice infecție a gâtului sa se recolteze ASLO și sa se efectueze un exudat

faringian.

SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE VENOASA IN EPRUBETA CU CAPAC ALBASTRU

 BILETUL IX

1. Cateterismul cardiac. Procedura

Este o metodă de explorare a cordului si constă în introducerea unei sonde radioopace speciale
prin sistemul vascular periferic, permitând recoltări de sânge si înregistrări de presiuni în
cavitătile inimii. Calea de introducere poate fi o venă periferică pentru investigarea inimii
drepte, sau o arterã periferică, pentru investigarea inimii stângi.
Metoda permite precizarea diagnosticului unor boli congenitale, prin evidentierea traiectelor
anatomice (sonda fiind radioopacă, este vizibilă radiologie), măsurarea presiunilor intracavitare,
recoltări de probe de sânge pentru dozarea oxigenului si dioxidului de carbon, efectuarea unor
examene speciale: electrocardiograma și fonocardiograma intracavitarä, folosind sonde
electrod pot fi înregistrate potentialele intracavitare.

Contraindicatiile cateterismului cardiac: infarct miocardic acut, reumatism articular acut,

insuficientä cardiacă, stări febrile.

2. Intervențiile asistentei la pacientul cu otită

 Asigura repaus la pat in perioada febrila

 Masoara si noteaza functiile vitale
 Administreaza tratamentul: antibiotice pe cale generala, simptomatice pentru combaterea febrei
si a durerilor.
 Instilatii auriculare cu solutii caldute pe regiunea masteridiana( in otomastoidita)
 Asigura alimentatia hidrozaharata in perioada febrila, bogata in vitamine si lichide completandu-
se ulterior cu alimente.
 Pregateste pacientul si participa la punctia optica (paracenteza otica )

SCOP: Explorator – recoltarea secretiei otice

Terapeutic – evacuarea secretiei urmata de spalatura

INGRIJIREA ULTERIOARA
 educa pacientul sa se intoarca la control
 Pregateste pacientul, cand este cazul pentru interventia chirurgicala anteromastoidectomie,
ingrijre postoperator.
 3. Bilirubina
Prin descompunerea normală a hemoglobinei ia naștere bilirubina care este o substanță de
culoare brun verzuie. Aceasta trece în sînge, apoi în ficat, apoi în bilă. Este un pigment biliar
care deriva din eritrocite imbatranite. În sânge se găsește în cantități mici.

BILIRUBINA TOTALA = bilirubina neconjugata (indirecta) + bilirubina conjugata ( directa)

VALORI NORMALE

B. totala 1 – 1,2 mg/dl

B. directa 0,2 mg /dl
B. indirecta 0,8 mg /dl

VALORI CRESCUTE

 Hepatita acută virală

 Hepatita cronică
 Obstrucția căilor biliare
 Ciroză
 După tratamentul cu unele medicamente (ex. Barbiturice, citostatice, diazepam, etamburol,
penicilină, anticoncepționale)

Când biliribina crește (depășește) colorează urina în brun roșcat.

SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE VENOASA IN EPRUBETA CU CAPAC ROSU (biochimie) FARA

ANTICOAGULANT.
 BILETUL X

1. Pronosticul pacientului cu stenoză aortică congenitală

 depinde de anatomia valvelor si de raspunsul la terapie.

 Severitatea afectiunii variaza de la pacienti asimptomatici la cei cu o singura cuspa sistenoza
minima pana la boala critica care necesita interventii
 Scopul principal este de pastrare a valvelor native si a functiei ventricularea pentru cat mai mult
timp posibil, pana cand reinlocuirea valvei aortice este necesara.
 Pentru pacientii simptomatici cu stenoza moderat-severa tratata medical, rata de mortalitate,
variaza de la instalarea simptomelor la 25 % la 1 an si 50 % la doi ani.
 Decesul apare de obicei la pacienti simptomatici
 Asimptomaticii au o rata de deces sub 1 % pe an.

2. îngrijirea pacientului cu Sindromul Meniere. Definiție.

Circumstanțe de apariție.
DEFINIȚIE
Sindromul Meniere apare in cadrul inbolnavirilor acute ale canalelor semicirculare din labirint,
in cursul infectiilor acute rinofaringiene sau otice sau independent, boala MENIERE reprezinta
distensia labirintului membranos, prin acumulare de endolimfa.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE

 infectii rinofaringiene si otice.

 3. Colesterolul

– colesterol total – LDL + HDL

Valori normale:

colesterol total < 200 mg /dl

LDL <100 mg/dl LDL – COLESTEROL RAU

HDL > 40 dl/dl HDL – COLESTEROL BUN

SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE VENOASA IN EPRUBETA CU DOP ROSU FARA ANTICOAGULANT.

VALORI CRESCUTE
 dieta bogata in grasimi,
 hipertiroidism,
 diabet zaharat,
 sindrom nefrotic,
 mielom,
 insuficientarenala cronica,
 exces de HDL,
VALORI SCĂZUTE
 anorexie,
 fumat,
 stres,
 infarct,
 AVC,
 traumatisme,
 obezitate,
 lipsa antrenament fizic,
 afectiuni hepatocelulare,
 uremie,
 boli inflamatorii articulare,
 afectiuni pulmonare cronice.
 BILETUL XI

1. Complicațiile stenozei aortice

Pe măsură ce stenoza aortică evoluează, apar complicatii.

Insuficienta cardiacă este cea mai frecventă complicatie.
Alte complicatii includ:
 durerea toracică,
 sincopa,
 aritmii cardiace,
 endocardita infectioasã.
 Moartea subitã apare destul de rar la pacientii fără simptome, mai frecventă la cei cu stenoză
aortică pe o valvă aorticã bicuspidă congenital (valva aortică are doar două foite în loc de trei).

2. Laringita. Definiție. Problemele pacientului

DEFINITIE

Laringita este inflamatia acuta a mucoasei larigiene si a corzilor

PROBLEMELE PACIENTULUI
 alterarea respiratiei
 lipsa confortului fizic
 risc de complictii
 anxietate
 3. Formula leucocitară

Reprezintă o analiza se sange ce consta in aprecierea numărului celor 5 tipuri de leucocite,

exprimate procentual și în număr absolut, fiecare dintre acestea îndeplinind o funcție specifică.

Neutrofile 60 – 70%
Bazofile 0 – 1%
Eozinofile 1 – 3%
Monocite 4 – 8%
Limfocite 20 – 40%

Neutrofilele
 cresc in majoritatea bolilor infectioase odata cu cresterea leucocitelor siscaderea limfocitelor;
ex: in leucemia mieloida.
 Scad (neutropenie) în – gripă, hepatită, tuberculoză

Eozinofilele
 cresc in parazitoze intestinale, stari alegice, anemie, reumatism, boli infectioase.
 Scad in sarcina toxica, stari de soc, tratament cu corticosteroizi.
Monocitele
 Cresc in: infectii bacteriene, boli ale sangelui si tumori, poliartrita reumatoida, rubeola.
 Scad in boli care distrug maduva ososasa, anemie hemolitica.
Limfocitele
 cresc in: infectii virale (pojar, rubeolă, varicelă), în hepatită.
 Scad (limfopenia) apare in: pneumonie, tuberculoza, insuficienta cardiaca, diabet zaharat, dupa
citostatice.
Se recolteaza prin punctie venoasa in eprubeta cu dop mov cu anticoagulant, EDTA 3/4 sange.
 BILETUL XII

1. Probleme și obiective de îngrijire în afecțiunile

chirurgicale, toracice și cardiovasculare.
PROBLEMELE PACIENTULUI

Alterarea schimburilor respiratorii

 exces/deficit in eliminarea oxigen/dioxid de carbon la nivelul membranei alveolo- capilare

 modificări ale ritmului respirator
 modificări ale frecvenței respirației
 colorație anormală a tegumentelor și mucoaselor
 diaforeza

Durere acută/cronică la nivel toracic

 alterarea abilității de a continua activitățile începute

 comportament de aparare la durere
 perturbarea somnului, alterarea mobilitatii prin durere toracică

Anxietatea

 exprimarea grijii datorită schimbărilor evenimentelor în viață

 sensibilitate crescuta de neajutorare, dificultate de concentrare,

Intoleranță la efort

 energie insuficienta pentru desfășurarea activităților zilnice

 dispnee de efort
 risc de complicatii
 risc de accidentare

Respirație ineficientă

 scăderea capacității vitale

 modificarea excursiilor costale,
 modificări de amplitudine a respirației
 modificarea frecvenței respiratorii
 incapacitatea de adaptare la conditia de boala
 Perfuzie tisulară periferică ineficientă

 schimbari ale presiunii de oxigen la nivelul extremitailor

 scaderea cantitaii de oxigen de oxigen la nivel capilar
 senzatie de moarte iminenta,
 deteriorarea transportului de oxigen

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE

 Reducerea intensitätii durerii pânä la disparitia ei.

 Monitorizarea clinicä (de exemplu, functii Vitale, tuburi de dren).
 Stabilizare hemodinamicä.
 Combaterea anxietätii prin cornunicarea cu pacientul.
 Rezolvarea chirurgicalä a afectiuni(de exemplu, pneumotoraxului) si implicit pregätirea
pacientului pentru aceasta.
 Supravegherea drenajului aspirativ. e Reducerea dispneii si a tusei.
 Oxigenoterapie.
 Combaterea hemoptiziei, atunci când existä
 Prevenirea complicatiilor.
 Prevenirea infectiei.
 Asigurarea confortului fizic si psihic al pacientului.
 Educatia pacientului.

2. Amigdalita. Definiție. Circumstanțe de apariție.

DEFINITIE
Amigdalita este inflamatia amigdalitelor. Poate fi acuta sau cronica, fiind determinata in mod
deosebit de sterptococul hemolitic.
CIRCUMSTANTE DE APARTITIE
 anotimpul rece
 schimbari bruste de temperatura
 frecventa cescuta la copii
 persoane varstnice,
 convalescenti cu rezistenta scazuta.
 3. Proteina C-reactivă

Proteina C reactiva (PCR) este o proteină anormală care apare în sângele omului numai în
infecții și inflamații. Prezența sa nu este specifică pentru o anumită boală dar sesizează că
undeva în organism se petrece un proces de destrucție celulară.

PCR se pune în evidență în următoarele afecțiuni:

 reumatism articular acut, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos

 infecții bacteriene acute și cronice (pneumonie, meningită, septicemii, osteomielită, abces,
otită, infecții urinare)
 după traumatisme, arsuri, operații chirurgicale
 în boli ale sângelui (leucemii) și ale ganglionilor
 in nfarctul miocardic

Rezultatele se exprimă prin prezența sau absența PCR.

Se poate da și cantitativ în mg/100ml.

Valori de peste 5mg/dL indică o perturbare gravă în organism

SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE VENOASA IN EPRUBETA CU DOP ROSU FARA ANTICOAGULANT.

 BILETUL XIII

1. Comunicarea asistent – pacient (Intervenții)

 Comunicarea asistent – pacient este directa, fata in fata, neformalizata si ii conduce pe cei doi
catre obiective precise ale intrevederii. Aflarea raspunsurilor privind modificarea starii de
sanatate, remediile propuse, modalitati practice de actiune.
 Calitatea interactiunii poate fi perturbata de o serie de factori:

 factori fizici, ex: deficiente verbale, acustice, lumina, temperatura.

 Factori interni: frica, amenintarea statutului, presupuneri subiective, preocupari
ascunse,
 Factori somatici: vocabular incomplet, gramatica si sintaxa gresite.
Asistentul medical va aduna toate informatiile pe care pacientul le transmite, pe cale non-
verbala, prin urmarirea gesturilor si prin limbajul paraverbal.
Informatiile sunt de natura fizica, biologica, medicala, sociala, culturala.
Din punct de vedere medical datele sunt esentiale pentru demersul sau in procesul de ingrijire.

Faciesul, aspectul pielii, miscarile, atitudinea, mersul, gesturile si expresia fetei, pozitia mainilor,
evitarea raspunsurilor prin reglarea vocii pot da informatii valoroase in afectiuni.

2. Amigdalita. Problemele pacientului

DEFINITIE
Amigdalita este inflamatia amigdalitelor. Poate fi acuta sau cronica, fiind determinata in mod
deosebit de sterptococul hemolitic.

PROBLEMELE PACIENTULUI
 alterarea respiratiei si circulatiei
 hipertermie
 risc de complicatii – flegmon amigdalian
 incapacitatea de a se alimenta pe cale orala

3. Timpul Quick
 Numit și timpul de protrombină, timpul Quick este un test de coagulare a sângelui. Analiza se
face din sângele venos al pacientului recoltat pe o substanță anticoagulantă.
Rezultatul se notează în secunde și arată timpul necesar pentru coagularea sângelui sau se
exprimă în procente de activitate a protrombinei (substanță anticoagulantă, sintetizată în ficat),
comparativ cu timpul respectiv al unei persoane sănătoase.
Valori normale 13 – 15 sec. Sau 80 – 100%

Un timp de coagulare mai lung este cauzat de:

 Medicamentele anticoagulante,
 Afectiunile ficatului,
 Un nivel inadecvat de proteine implicate in coagularea sangelui,
 Deficitul de vitamina K,
 Alte substante din sange care impiedica activitatea factorilor de coagulare.

Un timp de coagulare prea scurt este cauzat de:

 Un aport prea mare de vitamina K (alimente – ficat, ceai verde, soia- si suplimente),
 Administrarea de medicamente care contin estrogen (anticonceptionale, tratamentul de
substitutie hormonala).

SE RECOLTEAZA DIN SANGELE VENOS IN EPRUBETA CU CAPAC ALBASTRU CU CITRAT DE

SODIU.

BILETUL XIV
 1. Măsuri de profilaxie secundară în ORL

 depistarea tuturor imbolnavirilor acute ale nasului, gatului, urechii si tratarea corecta pentru
prevenirea cronicizarii si infirmitatilor/tulburarii respiratorii, surditate
 tratarea corecta a rinofaringitei sugarului pentru prevenirea otitelor
 reeducarea vorbirii, auzului.

2. Intervenții la pacientul cu amigdalită

 asigurarea repausului si a climei in salon, pe fața anterioară a gâtuli aplică compres alcoolizate
 asigura alimentatia lichida in perioada febrila, o imbogateste cu alimente semiconsistente in
functie de reducerea durerilor la deglutitie
 masurararea functiilor vitale si notarea lor
 administrarea tratamentului prescris cu antibiotice, antitermice
 recoltarea exudatului faringian, recoltarea de sange pentru cercetarea VSH, ASLO, LEUCOGRAMA
 pregateste pacient cu flegmon amigdalian de urgenta pentru incizie si evacuarea puroiului.
 invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata pentru a facilita scurgerea
puroiului, in tavita si sa faca gargara periodic.
 educa pacientul cu amigdalita repetata sa se supuna interventiei chirurgicale pentru a preveni,
RAA, glomeruonefrita.
 Pregatește pacientul pentru amigdalectomie.
 măsoară pulsul, tensiunea arterială, respitatia, temperatura
 recoltează sânge pentru determinarea hemoleucogramei, TS.
 recolteazå urina pentru examen de laborator
 îngrijeste pacientul postoperator după amigdalectomie:
 supraveghere permanentă sase – opt ore,
 Internare 24 ore.
 Asigură repausul complet la pat în decubit ventral cu caput sprijinit pe antebbraț sau
șezånd cu capul aplecat in față cu tăvița renală pe coapsă
 educă pacientul sä nu inghită saliva, să nu facă mișcări de deglutiție, copiii să nu plângă
pentru a nu accentua sângerarea
 examinează secreția care se scurge in tăvița renală si informează medicul in cazul
hemoragiilor mari pentru a se reinterveni chirurgical
 alimentează pacientul după atenuarea durerii, opririi hemoragiei cu lichide reci in
inghitituri mari
 învată pacientul să nu sugă cu paiul lichidele, să nu facă gargară, să evite să tușească, să
strănute, să vorbească tare (acestea putand determina hemoragii)
 educă pacientul ca timp de sapte zile să stea in casă si il infcrmeazä ca în a sasea – opta
zi este posibilă o mică hemoragie datorită desprinderii membranelor albicioase formate
in lojile amigdaliene

3. Glicemia
Glucoza este un monozaharid important in sange.
Activitatea celulara este sustinuta de glucoza, ca principal furnizor de energie in

organism.

SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE CAPILARA IN EPRUBETA CU DOP GRI DE PREFERAT CLORURA DE

SODIU SAU GLUCOMETRU.

Valori normale: 80 – 120 mg/dl

Cresteri în: diabet zaharat, sindromul Cushing, infarct miocardic, AVC.
Scaderi în: hipoglicemie, boala Addison, tumori extrapancreatice, malasorbtie, tulburari
endocrine.

BILETUL XV
1. Pregătirea pacientului cu amigdalectomie

 măsoară pulsul, tensiunea arterială, respiratia, temperatura

 recoltează sânge pentru determinarea hemoleucogramei, timpul de sângerare și
coagulare.
 recolteazå urina pentru examen de laborator

2. Calciul seric

Calciul seric este un component mineral major al oaselor.

Calciul constituie aproximativ 2%din masa corporala. 99% din cantitatea de calciu din organism
se afla in oase si dinti, portiunea solubila se gaseste in sange cu rol important in transportarea
impulsurilor nervoase, ( contractia inimii, muschilor scheletici) si coagularea sangelui.
SE RECOLTEAZA PRIN PUNCTIE VENOASA IN EPRUBETA CU CAPAC ROSU, FARA ANTICOAGULANT.
Valori normale 9- 11 mg %
Valori crescute: hipertiroidism primar, insuficienta renala, tumori ale glandelor paratiroide, ale
oaselor si ficatului, afectiuni endocrine, dupa tratament cu medicamente pe baza de calciu si
doze mari de vitamina D, boala ADDISON.
Valori scazute: hipoparatiroidsm, malasorbtie de calciu si vitamina D, deficit de vitamina D, icter
obtructiv, malnutritie, rahitism, osteoporoza, lipsa Calciului in alimentatie.

3. Orjeletul și dacriocistita. Definiții

Orjeletul este inflamatia supurativa a folicului pilos si a glandei sebacee a cililor de pe

marginea pleoapei

Dacriocistita reprezinta obturarea conductului lacrimo – nazal de un proces inflamatorsituat

in lumenul conductului.

BILETUL XVI
 1. Vegetațiile adenoide. Definiție. Manifestări de
dependență – semne și simptome

DEFINIȚIE
Vegetațiile adenoide reprezinta hipertrofia amigdalei faringiene.
Se intalnesc mai frecvent intre 3 -10 ani.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 obtructia nazala care se accentueaza in perioadele acute ale bolii,
 secretie nazala abundenta,
 respiratie pe gura,
 apetit diminuat,
 astenie,
 somn agitat,
 apatie,
 intelect redus,
 tulburari de dezvoltare scheletica,
 facies caracteristic cu prognatism,
 cutie toracica deformata,
 scolioza,
 coaste infundate,
 deficit ponderal.

2. Manifestări de dependență în blefarite

DEFINIȚIE
Blefarita reprezinta inflamarea marginii libere a pleoapelor.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 congestia marginii ciliare a pleoapelor,
 arsura,
 prurit al pleoapelor.

3. Reguli generale de administrare a medicamentelor

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa controleze:
 Medicamentul prescris de medic sa fie administrat pacientuluirespectiv
 Doza corecta de administrare
 Timpi de executie
 Actiunea farmacologica a medicamentelor
 Frecventa de administrare si intervalul de dozare
 Efectul ce trebuie obtinut
 Contraindicatiile si efectele secudare
 Interactiunea dintre medicamente

Asistenta medicala verifica si identifica

 Calitatea medicamentelor
 Integritate medicamente
 Culoare medicament
 Decolorarea sau supracolorarea
 Sedimentarea, precipitarea sau existenta flacoanelor in solutii
 Lichefierea medicamentelor solide

Asistenta medicala respecta:

 Calea de administrare prescrisa de medic

 Dozajul prescris, orarul de administrare si somnul pacientului
 Ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, solutii, picaturi, injectii,
supozitoare, ovule vaginale.
 BILETUL XVII

1. Problemele pacientului cu adenoidită

 alterarea respiratiei
 intoleranta la activitatea fizica
 comunicare ineficienta la nivelul senzorial afectiv / intelectual
 insomnie
 modificarea schemei corporale
 risc de complicatii: otite, traheite, bronsite

2. Manifestări de dependență în iridociclite

DEFINIȚIE

Iridociclita reprezinta inflamatia irisului si a corpului cililor.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 durere oculara si perioculara de intensitate variabila (surda pana la violenta)
 scaderea acuitatii vizuale
 fotofobie

3. Spălătura oculară
DEFINIȚIE

Prin spalatura oculara se intelege introducerea unui curent de lichid in sacul conjunctival.

SCOP
 terapeutic: in procesele inflamatorii ale conjunctivei in prezenta unor secretii
conjunctivale abundente pentru indepartarea corpilor straini

PREGATIREA MATERIALELOR

 De protectie – prosoape
 Sterile – comprese,tampoane de vata undina sau un alt recipient (picurator)
 Nesterile – tavita renala
 Medicamente: acid boric 3%, ser fiziologic, oxicinat de mercur 1/5000, apa bicarbonatata 22%
 PREGĂTIREA PACIENTULUI
 Psihic – se anunta pacientul si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii
 Fizic
 se aseaza pacientul in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate, cu privirea in sus
 se protejeaza ochiul sanatos cu o compresa sterila
 se protejeaza cu un prosop in jurul gatului
 se aseaza tavita renala lipita de gat, de partea ochiului ce urmeaza a fi spalat
 daca starea generala nu permite pozitia sezand pacientul va sta in decubit dorsal
sau lateral cu capul aplecat inapoi.
EXECUTIE

 participa doua asistente; una supravegheaza pacientul si-l mentine in pozitia aleasa, cealalta
eficienteaza tehnica
 se spala pe maini, se dezinfecteaza
 verifica temperatura lichidului de spalatura: 370C
 aseaza pe cele doua pleoape cate o compresa imbiata in solutia antiseptica de spalare
 deschide fanta palpebrala cu degetele mainii stangi si toarna incet lichidul din undina in sacul
conjunctival evitand corneea.
 solicita pacientul sa roteasca ochiul in toate directiile
 repeta tehnica la nevoie si verifica prezenta corpilor straini in lichidul de spalatura (cand este
cazul)
 indeparteaza tavita renala

INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI

 usuca fata pacientului

 aspira lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului
 indeparteaza compresa de pe ochiul protejat
 aseaza pacientul in pozitie comoda

NOTAREA IN FOAIA DE OBSERVATIE

 se noteaza tehnica si numele persoanei care a efectuat-o

 aspectul lichidului de spalatura

DE STIUT

 ciocul undinei va fi tinut la distanta de 6 – 7 cm de ochiul pacientului pentru ca eventualele

miscari reflexe produse de acesta sau gesturile gresite ale asistentei sa nu traumatizeze ochiul
cu varful recipientului.

DE EVITAT

 infectarea ochiului sanatos prin lichidul de spalatura de la ochiul bolnav

 BILETUL XVIII

1. Epistaxis. Definiție. Problemele pacientului

DEFINIȚIE

Epistaxisul sau rinoragia, este hemoragia care ia nastere in fosele nazale, avand cauze locale
si generale.
PROBLEMELE PACIENTULUI
 Alterarea respiratiei si circulatiei
 Anxietate, stare de disconfort
 Risc de soc hemoragic

2. Obiective la pacientul cu afecțiuni oculare

 Prevenirea complicatiilor
 Sa prezinte stare de bine fizica si pshica
 Pastrarea intacta a cavitatii vizuale

3. Măsurarea pulsului și notarea

DEFINIȚIE
Pulsul sau ritmul cardiac reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur și este
sincronă cu sistola ventriculară.

SCOPUL - evaluare a funcției cardiovasculare.

Frecvența se măsoară în bătăi/minut.

Frecvența normală a pulsului arterial în stare de repaus la un adult este de 60-80 bătai pe
minut.

VALORI ORIENTATIVE ALE PULSULUI ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

 nou-născut – 120-160 bătăi/minut
 1-2 luni (sugar) – 100-140 bătăi/minut
 1-2 ani – 80-130 bătăi/minut
 2-6 ani – 75-120 bătăi/minut
 6-12 ani – 75-110 bătăi/minut
 adolescent – 60-100 bătăi/minut
 adult – 60-80 bătăi/minut.
Aceste valori se referă la ritmul cardiac de repaus, atunci când inima pompează cea mai redusă
cantitate de sânge, în lipsa activității fizice.
Dacă pacientul adult stă în decubit, relaxat și nu prezintă semne de boală, pulsul se încadrează
de obicei între 60-80 bătăi/minut.

CARACTERISTICILE PULSULUI
Prin măsurarea pulsului se apreciază:
 Ritmul sau regularitatea pulsului (puls ritmic sau aritmic)
 Amplitudinea sau intensitatea pulsului (mică sau mare)
 Frecvența sau rapiditatea pulsului (limitele: ritmul tahicardic sau accelerat și ritmul bradicardic
sau lent)
 Celeritatea
 Volum

LOC DE MĂSURARE
Pulsul poate fi măsurat la orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan
dur.
Cele mai precise puncte de presiune unde se poate măsura pulsul sunt:
 Artera temporală superficială la copil
 Artera carotidă (A)
 Regiunea apicală
 Artera humerală (B)
 Artera radială (cea mai des folosita – C)
 Artera femurală (D)
 Artera din regiunea poplitee (E)
 Artera pedioasă (F)
 Artera tibială (G)
 Apex (vârful inimii)

PREGĂTIRE
MATERIALE
 Ceas cu secundar
 Foaie de temperatură
 Pix de culoare roșie

PACIENTUL
 Pregătirea psihică
Se explică tehnica și se obține consimțământul și colaborarea;
Se asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute (o stare emotivă poate modifica valoarea);

 Pregătirea fizică
Se poziționează pacientul (în funcție de starea acestuia) în decubit dorsal cu membrul superior
întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie, mâna în supinaţie (cu palma orientată în sus)
sau în poziţie semişezândă cu antebraţul în unghi drept sprijinit pe suprafaţa patului, mâna în
supinaţie şi extensie;
 TEHNICA

 Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează;

 Se reperează artera pentru măsurare (la extremitatea distală a antebrațului, în sanțul radial
localizat în continuarea policelui)
 Se fixează degetul index, medius și inelar pe traiectul arterei;
 Se exercită o ușoară presiune până când se simt pulsațiile;
 Se măsoară pulsațiile timp de un minut, ghidându-ne după ceas;
 Se poate măsura și timp de 30 de secunde, iar valoarea obținută se înmulțește la doi, însă
pentru o acuratețe maximă este bine să se măsoare timp de 1 minut;
 Se apreciază în același timp și ritm, amplitudine, elasticitate;
 Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură.
 Se poate nota valoarea și cifric în carnetul personal.

REZULTATE NORMALE
 puls cu pauze egale, ritmic;
 pulsul este bine bătut, regulat;
 frecvența pulsului se află în limite, în funcție de vârstă (adult între 60-80 bătăi/min)

ALTE REZULTATE
 Pulsații cu pauze inegale = PULS ARITMIC SAU DICROT
 Puls greu perceptibil = PUL FILIFORM cu volum redus
 Puls diferit la artere simetrice = PULS ASIMETRIC
 Peste 100 pulsații pe minut = TAHICARDIE
 Sub 60 de bătăi pe minut = BRADICARDIE

NOTAREA PULSULUI ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ

 Pulsul se notează pe foaia de temperatură cu pix de culoare roșie.
 Se calculează pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură câte 4 pulsații (4 valori /
pătrat).
 Se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie, făcut pe linia orizontală
sau în mijlocul pătratului (în funcție de valoare) din rubrica corespunzătoare pentru D
(dimineaţa) sau S (seara);
 Obține-ți curba pulsului unind punctul obținut cu punctul măsurat anterior.
 BILETUL XIX

1. Obiective la pacientul cu epistaxis

 Oprierea hemoragiei in cel mai scurt timp

 Pacientul sa fie echilibrat respirator si circulator, sa fie linistit
 Se se inlocuiasca masa de sange pierduta (cand e cazul)

2. Circumstanțe de apariție la cataractă

DEFINIȚIE
Cataracta este boala oculara caracterizata prin opacizarea progresiva a cristalinului.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
 Persoane varstnice (cataracta senila)
 Boli metabolice : diabet zaharat , avitaminoze (cataracta secundara)
 Traumatisme (cataracta traumatica)
 Boli infectioase ale mamei in timpul sarcinii (cataracta congenitala)

3. Măsurarea tensiunii arteriale și notarea

DEFINIȚIE
Tensiunea arterială (T.A.) reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.

SCOP
 evaluarea funcției cardiovasculare
 aprecierea efectului tratamentului cu fluide și/sau medicamente
 aprecierea forței de contracţie a inimii,
 aprecierea rezistenţei determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor

Valorile normale ale presiunii arteriale la adult sunt de până la 139/89 mmHg.

LOC DE MĂSURARE
 Artera humerală
 Artera radial
 Artera pedioasă
 MATERIALE NECESARE PENTRU MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

 Tensiometru cu manșetă
 Sfigmomanometru
 Stetoscop biauricular
 Tava medicală
 Alcool sanitar
 Comprese
 Foaie de temperatură
 Pix roșu
 Tensiometru electronic

PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

PSIHICĂ
 Se informează pacientul cu privire la efectuarea și scopul tehnicii;
 Se obține consimțământul pacientului;
 Se lasă pacientul în repaus 10 minute înainte de efectuarea tehnicii pentru a nu influența
valoarea tensiunii arteriale din cauza emoțiilor;
 Se atentioneaza pacientul să nu vorbească în timpul efectuării tehnicii, deoarece acest lucru
poate modifica rezultalele;

 Se măsoară tensiunea arterială fie pe nemâncate, fie la 2-3 ore distanță de la servirea mesei,
deoarece postprandial, valorile pot fi modificate;
Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional sau dacă are dureri.
FIZICĂ
 Așezați pacientul în sau ortostatism, în funcție de indicația medicului;
 Asigurați-vă ca pacientul nu a fumat și nu a consumat înainte cafea sau stimulente adrenergice;
 Dacă nu există o indicație, se poziționează pacientul pe un scaun, în funcție de capacitatea
acestuia de mobilizare;
 Se descoperă brațul pacientului prin ridicarea mânecii sau prin dezbrăcare (dacă mâneca este
prea strâmtă);
 Evitați folosirea unui braț care are patologie locală, cum ar fi limfedemul post-mastectomie.

TEHNICA – MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE CU TENSIOMETRU MANUAL

 Asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun;

 Se verifică dacă manșeta conține aer și se elimină deschizând ventilul de siguranță, dacă este
necesar.
 Se închide bine ventilul înainte de aplicarea manșetei;
 Se aplica manseta pneumatică pe brațul în extensie al pacientului, în zona arterei radiale sau
humerale (palpați artera exercitând o ușoară presiune cu degetele pentru a o localiza);
 Manșeta se aplică circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului și
se fixează;
 Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei;
 Se introduc olivele stetoscopului în urechi (în prealabil, dacă este necesar, se sterg și se
dezinfectează cu alcool sanitar olivele și părțile metalice ale stetoscopului);
 Braţul pacientului trebuie să fie susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;
 Se pompează aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la dispariția
zgomotelor pulsatile;
 Se decomprimă progresiv aerul din manșeta prin deschiderea supapei;
 Apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice;
 Înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care auziţi
prima bătaie clară (sunet Korotkoff);
 Continuați decomprimarea, iar ultimul zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice;
 Îndepărtaţi manşeta și si înregistraţi valorile măsurate, notând numele pacientului, data și
valoarea obținută (Exemplu: T.A. = 130/70 mmHg).
 Spălați-vă pe mâini la încheierea tehnicii.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A TENSIUNII ARTERIALE

 Calculați pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cmHg.
 Reprezentaţi grafic valorile rezultate din măsurarea tensiunii arteriale printr-un dreptunghi de
culoare roșie, aşezat pe verticala timpului (D sau S);
 Latura de sus a dreptunghiului reprezintă tensiunea sistolică, iar latura de jos a dreptunghiului
reprezintă tensiunea diastolică;

.
REZULTATELE NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE
 6-9 ani – între 100/65 mmHg – și 119/79 mmHg;
 10-13 ani – între 110/65 mmHg – și 124/84 mmHg;
 14-17 ani – între 120/80 mmHg – și 134/89 mmHg;
 adult – între 120/80 mmHg – și 139/89 mmHg;

MODIFICĂRILE TENSIUNII ARTERIALE

 Modificările T.A. pot să apară în:
 Emoții, stres;
 Exces de volum lichidian;
 Alterarea nutriției și a sănătății;
 Intoleranță la activitate;
 Alterarea randamentului inimii;
 Diverse patologii.
 BILETUL XX

1. Măsuri de profilaxie primară în bolile oculare

PROFILAXIE PRIMARA

Educatia populatiei pentru ingrijirea ochiului

 Spalarea cu apa curata zlinic, mai frecvent daca se lucreaza in mediu cu praf
 Nu se duce mana murdara la ochi, nu se indeparteaza corpii străini oculari de catre pesoane
necalificate (in caz de corpii sunt mici, se va spala cu apa din abundenta aruncata din mana)
 Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta fetei
 Nu vor freca ochii deoarce se produc mici traumatisme ale conjunctivei si corneei
 Controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei gonococcica a nou-nascutului.

Igiena vederii
 Sursa de lumina vine din partea stanga in timpul scrisului /cititului
 Distanta pentru scris /citit trebuie sa fie de 25 – 30 cm
 Cand este soare puternic sau zapada stralucitoare, se poarta ochelari fumurii
 Lumina artificiala va fi focalizata pe hartia de scris /citit
 Persoanele ce executa activitate migaloasa ce necesita concentrarea vederii vor face pauze
privind de la distanta.
 Sudorii vor folosi ochelari de protectie
 Vizionarea TV – se va face in camere luminoase la distanta de 2 – 5 m
 Alimentatia completa cu respectarea necesarului zilnic de proteine vitamine
 Examen periodic al vederii pentru pacientul cu boli generale (diabet zaharat, HTA)
 Indrumare catre oftalmolog al persoanelor cu cefalee

2. Injecția intramusculară

DEFINIȚIE
Injecția intramusculară reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase (soluţii izotone
cristaline, uleioase sau substanţe coloidale) în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat
la o seringă.

SCOP
 terapeutic
 LOCUL INJECȚIEI
mușchii voluminoși lipsiți de trunchiuri mari de vase și nervi
 regiunea superoexternă a fesei;
 fața externă a coapsei, în treimea mijlocie;
 fața externă a brațului, în mușchiul deltoid

SOLUȚII ADMINISTRATE - soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe coloidale cu

densitate mare

RESORBȚIA - începe imediat după administrare;

- se termină în 3 – 5 min;
- mai lentă pentru soluțiile uleioase

PREGĂTIRE
MATERIALE
 Taviță renală
 Tampoane sterile și alcool
 Mănuși de unica folosință
 Seringă sterilă
 Substanța de injectat
 Ser dizolvant
 Ac steril pentru injectare
 Ac pentru încărcarea substanței în seringă
 Plasturi

PACIENTUL
 Se informează
 Se recomandă să relaxeze musculatura;
 Se ajută să se așeze comod în poziție de decubit ventral, decubit lateral;
 Se dezbracă regiunea.

EXECUȚIE
 Asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de unică folosință;
 Dezinfectează locul injecției;
 Întinde pielea cu indexul și policele mâinii stângi și înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate
și siguranță, cu acul montat la seringă;
 Se verifică poziția acului prin aspirare;
 Se injectează lent soluția;
 Se retrage brusc acu cu seringa și se dezinfectează locul;
 Se masează ușor locul injecției pentru a activa circulația favorizând resorbția.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
 durere vie;
 paralizie (lezare în nervul sciatic);
 hematom prin lezarea unui vas;
 ruperea acului;
 supuraţie aseptică;
 embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.
 3. Aspirarea soluțiilor
ASPIRAREA CONŢINUTULUI FIOLELOR

 se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie;

 se dezinfectează gâtul fiolei
 se flambează pila de oţel şi se taie gâtul fiolei;
 se deschide fiola
 se introduce acul în fiola deschisă;
 se aspiră soluţia din fiolă,
 se îndepărtează aerul din seringă, fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus, prin
împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac;
 se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţia care se face;

ASPIRAREA SOLUTIEI DIN FLACONUL INCHIS CU DOP DE CAUCIUC

 se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului

 se incarca seringa cu o cantitatate de aer egala cu cantitatea cu cantitatea de solutie ce urmeaza
a fi aspirata
 se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon pana la nivelul dopului si se introduce aerul
 se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa cu presiunea
din flacon
 acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie.
 BILETUL XXI

1. Determinarea acuității vizuale

 Se examineaza vederea centrala cu ajutorul optotipului

 Ochiul emetrop este cel care vede la 5 m.
 Ultimul rand pe optotip VOD = 5 /5 – 1
VOS = 5 /5 – 1

2. Injecția intradermică

DEFINIȚIE
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm cu ajutorul
unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de foliculi piloși.

SCOP – explorator - intradermoreacţii la tuberculină, la diverşi alergeni;

– terapeutic - anestezie locală;
- desensibilizarea organismului în cazul alergiilor;

LOCUL INJECŢIEI: în regiunile lipsite de foliculi piloşi

faţa anterioară a antebraţului;
faţa externă a braţului şi a coapsei;
orice regiune, în scop de anestezie;

SOLUŢII ADMINISTRATE - izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică;

RESOBŢIA - foarte lentă;

PREGĂTIRE
Materiale
 Taviță renală
 Tampoane sterile și alcool
 Mănuși de unica folosință
 Seringă sterilă
 Substanța de injectat
 Ser dizolvant
 Ac steril pentru injectare
 Ac pentru încărcarea subsțanței în seringă
 Plasturi
Pacientul
 Se verifică identitatea pacientului;
 Se explică tehnica și necesitatea acesteia;
 Se obține consimțământul acestuia și colaborarea;
 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat;
 Se asigură intimitatea;
 Se cercetează zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, faţa externă a braţului şi a
coapsei;
 Se stabilește locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate sau infectate.

EXECUTAREA INJECŢIEI:
 asistenta îşi spală mâinile;
 dezinfectează locul injecţiei;
 imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi;
 se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea
dermului;
 se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului;
 se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală, având un
diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm;
 se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei;

ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ
Se informează pacientul să nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime.

INCIDENTE:
 revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului
în grosimea dermului
 lipsa aspectului caracteristic de papulă
 lipotimie, stare de şoc cauzată de substanţa injectată
 necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei

3. Măsurarea temperaturii și notarea

Scop
Evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
- axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin
Materiale necesare:
 termometru maximal
 tavita renala cu tampoane de vata si comprese sterile
 lubrifiant
 alcool medicinal
 ceas
Interventiile asistentei:
 pregatirea materialelor langa pacient
 pregatirea psihica a pacientului
 spalarea pe maini
 se scoate termometrul din solutia dezinfectanta se clateste si se sterge cu o compresa, se
scutura
 se verifica daca este in rezervor mercurul

a) pentru masurarea in axila:

 se aseaza pacientul in pozitie sezand

 se ridica bratul pacientului

 se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
 se aseaza termometrul in centrul axilei,paralel cu toracele
 se apropie bratul de trunchi cu antebratul flectatpe suprafata anterioara toracelui
 termometrul se mentine 10 minute

b) pentru masurarea in cavitatea bucala

 se introduce termometrul sub limba

 pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas

 se mentine termometrul timp de 5 minute

c) pentru masurarea rectala

 se lubrifica termometrul
 se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitatea
 se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie
 va fi mentinut cu mana tot timpul masurarii
 se mentine termometru 3 minute
 dupa terminare se scoate si se sterge cu o compresa
 se citeste gradatia la care ajunge mercurul
 se spala termometrul, se scutura
 se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (1% solutie cloramina)
 se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura print-un punct pe verticala socotind
pentru fiecare linie orizontala a foii doua difuziuni de grad
 se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
 BILETUL XXII

1. Măsurarea tensiunii intraoculare

Tensiunea intraoculara este presiunea care domneste in interiorul globului ocular.
Tensiunea oculara este masurata, in principal, cu ajutorul unui aparat numit tonometru cu
aplanatie, care se apasa pe ochi.
Tensiuneaeste evaluata in milimetri coloana de mercur;
Valoarea sa normala este intre 10 si 20 mm coloană de mercur.
Patologie - cresterea tensiunii intraoculare, caracteristica glaucomului.

2. Injecția subcutanată

DEFINIȚIE
Injecţia subcutanată este manevra prin care medicaţia este introdusă cu ajutorul unui ac ataşat
la seringă in ţesutul adipos subcutanat.

SCOP terapeutic

LOCUL INJECŢIEI – regiuni bogate în ţesut celular lax, extensibil

 faţa externă a braţului;
 faţa superoexternă a coapsei;
 faţa supra- şi subspinoasă a omoplatului;
 regiunea subclaviculară;
 flancurile peretelui abdominal;

SOLUŢII ADMINISTRATE – soluţii izotone, nedureroase;

– soluţii cristaline (insulina, histamina, cofeina)
RESORBŢIA: începe la 5-10 minute de la administrare; durează în funcţie de cantitatea
administrată;

PREGĂTIRE
MATERIALE
 Tavă medicală
 Mănuși de unică folosință;
 Seringi și ace de injecție sterile
 Soluție medicamentoasă de injectat
 Tampoane cu alcool
 Taviță renală
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
 PACIENTUL
 Pregătirea psihică
– se confirmă identitatea pacientului;
– se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;
– se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
– se asigură intimitatea pacientului;
 Pregătirea fizică – se așează în poziție confortabilă, în funcție de tipul și locul injecției

EXECUTAREA
 asistenta îşi spală mâinile;
 dezinfectează locul injecţiei;
 se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi, care se ridică după planurile profunde;
 se pătrunde brusc, cu forţă, la baza cutei, longitudinal 2-4-cm;
 se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin);
 se injectează lent soluţia medicamentoasă,
 se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei, masânduse uşor

ACCIDENTE
 durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase = seretrage acul puțin spre suprafață;
 ruperea acului = extragerea manuală sau chirurgicală;
 hematom prin lezarea unui vas mai mare = se previne, prin verificarea poziției acului înainte de
injectare.

3. Manifestări de dependență la cataractă

DEFINIȚIE
Cataracta este oboala oculara caracterizata prin opacizarea progresiva a cristalinului.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 scaderea acuitatii vizuale cu instalare insidioasa (cataracte senila), sau rapida (cataracta
traumatica)
 Localizarea cataractei poate fi unilaterala sau bilaterala (congenitala)
 BILETUL XXIII

1. Reacția pupilară (mioza și midriaza)

Modificarea diametrului pupilei in functie de factori endogeni sau exogeni.

 Midriaza – dilatarea pupilei

 Mioza – micsorarea pupilei

2. Injecția intravenoasă

DEFINIȚIE
Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe medicamentoase direct în
sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se alege
atunci când se dorește un efect imediat.

SCOP – explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic;

– terapeutic

LOCUL INJECŢIEI – venele de la plica cotului;

– venele antebraţului;
– venele de pe faţa dorsală a mâinii;
– venele maleolare interne;
– venele epicraniene;

SOLUŢII ADMINISTRATE – soluţii izotone;

– soluţii hipertone;

RESOBŢIA – instantanee.

PREGĂTIRE
MATERIALE
 Tavă medicală
 Medicația prescrisă de medic
 Ser dizolvant (soluția utilizată pentru diluție)
 Seringă sterilă și ace sterile (unul pentru încarcarea seringii cu solutție și altul pentru injectare,
de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris)
 Garou
 Mănuși de unică folosință
 Tampoane dezinfectante
 Plasturi
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
 PACIENTUL
 Pregătirea psihică – se confirmă identitatea pacientului;
– se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și
nedorite;
– se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
– se asigură intimitatea pacientului;
 Pregătirea fizică – se așează în poziție confortabilă, în funcție de tipul și locul injecției

EXECUŢIA INJECŢIEI
 asistenta îşi spală mâinile;
 se alege locul puncţiei;
 se dezinfectează locul puncţiei;
 se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă);
 se controlează dacă acul este în venă;
 se dezinfectează;
 se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului;
 se injectează lent, se verifică, periodic, dacă acul este în venă;
 se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat
în alcool, compresiv;

ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ A PACIENTULUI

 se menține compresiunea la locul injecției câteva minute;
 se supraveghează în continuare starea generală.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor, durere;
 flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante;
 valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în faringe; hematom prin străpungerea venei ameţeli,
lipotimie, colaps.

3. Trigliceridele
Grasimi compuse din mai multe tipuri de acizi grasi ce se gasesc in organismul uman, fie in
sange fie in tesutul adipos. Sunt cele mai importante depozite, rezerve energetice ale
organismului.

 Pacientul trebuie sa aiba o dieta neschimbata de 3 saptamani inainte de recoltare

 Se recolteaza din sangele venos in eprubeta cu capac rosu fara anticoagulant
VALORI NORMALE
Barbati 50 – 150 mg %
Femei 50 – 130 mg %

VALORI CRESCUTE: în guta, pancreatita, hepatite, infarct miocardic, diabet zaharat,

hipotiroidism, alcoolism, mostenire genetica, dieta hipercalorica, sedentarism, după
administrarea anticoncepționalelor, sarcină, sindrom nefrotic, insuficiența glandei tiroide
(datorită încetinirii arderilor din organism)

VALORI SCAZUTE: hipertiroidism, malnutritie, dupa administrarea unor medicamente.

Creșterea exagerată duce la ateromatoză

 BILETUL XXIV

1. Fotofobia. Definiție. Cauze

DEFINIȚIE

Fotofobia reprezinta intoleranta fata de lumina.

CAUZE

 conjunctivite,
 corpi straini,
 afectiuni cerebrale – migrena, meningite, tumori
 afectiuni sinuzale.

2. Dizolvarea pulberilor
 se aspiră solventul în seringă;
 se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se
aşteaptă evaporarea alcoolului;
 se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă;
 se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare;
ASPIRAREA SOLUŢIEI DIN FLACONUL ÎNCHIS CU DOP DE CAUCIUC:
 se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului;
 se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi
aspirată;

3. Blefarita. Conjunctivita. Definiții

DEFINIȚII

Blefarita reprezinta inflamarea marginilor libere ale ploeapelor

Conjunctivita reprezintă inflamatia mucoasei conjuctivale.
 BILETUL XXV

1. Diplopia. Definiție. Unde se întâlnește?

DEFINIȚIE

Diplopia reprezintă vedere dubla intalnita in paralizia muschilor globului ocular, creierul
percepand doua imagini distincte.

2. Injecția intravenoasă
DEFINIȚIE
Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe medicamentoase direct în
sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se alege
atunci când se dorește un efect imediat.

SCOP – explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic;

– terapeutic

LOCUL INJECŢIEI – venele de la plica cotului;

– venele antebraţului;
– venele de pe faţa dorsală a mâinii;
– venele maleolare interne;
– venele epicraniene;

SOLUŢII ADMINISTRATE – soluţii izotone;

– soluţii hipertone;

RESOBŢIA – instantanee.

PREGĂTIRE
MATERIALE
 Tavă medicală
 Medicația prescrisă de medic
 Ser dizolvant (soluția utilizată pentru diluție)
 Seringă sterilă și ace sterile (unul pentru încarcarea seringii cu solutție și altul pentru injectare,
de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris)
 Garou
 Mănuși de unică folosință
 Tampoane dezinfectante
 Plasturi
 Recipiente pentru colectarea deșeurilor
 PACIENTUL
 Pregătirea psihică – se confirmă identitatea pacientului;
– se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și
nedorite;
– se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
– se asigură intimitatea pacientului;
 Pregătirea fizică – se așează în poziție confortabilă, în funcție de tipul și locul injecției

EXECUŢIA INJECŢIEI
 asistenta îşi spală mâinile;
 se alege locul puncţiei;
 se dezinfectează locul puncţiei;
 se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă);
 se controlează dacă acul este în venă;
 se dezinfectează;
 se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului;
 se injectează lent, se verifică, periodic, dacă acul este în venă;
 se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat
în alcool, compresiv;

ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ A PACIENTULUI

 se menține compresiunea la locul injecției câteva minute;
 se supraveghează în continuare starea generală.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE
 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor, durere;
 flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante;
 valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în faringe; hematom prin străpungerea venei ameţeli,
lipotimie, colaps.

3. Profilaxia în hidatidoză
DEFINIȚIE

Hidatidoza este o parazitoza, cu dezvoltare tumorala veziculara a larvei viermelui Echinococus

granulosus, la nivel pulmonar.

PROFILAXIE

Se urmăreste evitarea contactului prea intim cu câinii, spălarea sistematică a mâinilor

înainte de masă, precum si spălarea fructelor a zarzavaturilor care pot fi infestate prin
dejectiile câinilor. Chistul infectat se tratează ca abcesul pulmonar.
 BILETUL XXVI

1. Cecitate. Definiție
DEFINIȚIE

Cecitatea reprezintă disparitia vederii

CAUZE

 Leziuni ale ochiului (cornee, cristalin, retina)

 Leziunii ale nervului optic
 Psihice

Cecitatea diurna – diminuarea cavitatii vizuale la lumina cauzata de perioade lungi petrecute in
intuneric (pesteri, inchisori) sau boli infectioase si avitaminoze.

2. Glaucomul. Definiție. Circumstanțe de apariție

DEFINIȚIE

Glaucomul este o stare patologica caracterizata prin hipertensiune intraoculara si leziuni

vasculare care duc la atrofia nervului optic.

FORME CLINICE
 glaucom infantil
 glaucomul adultului cu manifestare acuta sau cronica

CIRCUMSTANTE DE APARITIE

 tulburari congenitale de drenaj a umorii apoase (glaucom infantil)

 Persoane cu sistem nervos labil, emotiv
 Schimbari bruste de temperatura

3. Dizolvarea pulberilor

 se aspiră solventul în seringă;

 se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă
evaporarea alcoolului;
 se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă;
 se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare;
ASPIRAREA SOLUŢIEI DIN FLACONUL ÎNCHIS CU DOP DE CAUCIUC:
 se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului;
 se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată;
 BILETUL XXVII

1. Miopia și hipermetropia. Definiții

DEFINIȚII

Miopia – viciul de refractie in care imaginea obiectelor se formeaza inaintea retinei

Hipermetropia – viciul de refractie in care imaginea obiectelor asezate la 5 m se
formeaza in spatele retinei, imaginea este stearsa, slaba

2. Problemele pacientului cu vicii de refracție

 Comunicare ineficienta la nivelul senzorial vizual
 Risc de izolare sociala
 Anxietate

3. Injecția intradermică
DEFINIȚIE
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm cu ajutorul
unui ac adaptat la seringă care traversează zone lipsite de foliculi piloși.

SCOP – explorator - intradermoreacţii la tuberculină, la diverşi alergeni;

– terapeutic - anestezie locală;
- desensibilizarea organismului în cazul alergiilor;

LOCUL INJECŢIEI: în regiunile lipsite de foliculi piloşi

faţa anterioară a antebraţului;
faţa externă a braţului şi a coapsei;
orice regiune, în scop de anestezie;

SOLUŢII ADMINISTRATE - izotone, uşor resorbabile, cu densitate mică;

RESOBŢIA - foarte lentă;

PREGĂTIRE
Materiale
 Taviță renală
 Tampoane sterile și alcool
 Mănuși de unica folosință
 Seringă sterilă
 Substanța de injectat
 Ser dizolvant
 Ac steril pentru injectare
 Ac pentru încărcarea subsțanței în seringă
 Plasturi
 Pacientul
 Se verifică identitatea pacientului;
 Se explică tehnica și necesitatea acesteia;
 Se obține consimțământul acestuia și colaborarea;
 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat;
 Se asigură intimitatea;
 Se cercetează zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, faţa externă a braţului şi a
coapsei;
 Se stabilește locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate sau infectate.

EXECUTAREA INJECŢIEI:
 asistenta îşi spală mâinile;
 dezinfectează locul injecţiei;
 imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi;
 se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea
dermului;
 se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului;
 se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală, având un
diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm;
 se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei;

ÎNGRIJIREA ULTERIOARĂ
Se informează pacientul să nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime.

INCIDENTE:
 revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului
în grosimea dermului
 lipsa aspectului caracteristic de papulă
 lipotimie, stare de şoc cauzată de substanţa injectată
 necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei