Corpii straini auriculari

1 Incidenta mare la varsta pediatrica

2 Prin manevre de igiena excesiva la

adulti

Get a modern PowerPoint Presentation that is beautifully designed

Tipuri de corpi straini

Organici: Anorganici:

-Vegetali -Jucarii

-Animali -Baterii
Patogenie

*Leziune traumatica asupra tegumentului

CAE
*Umezeala excesiva prin obstructia
aerarii CAE

*Macerarea tegumentului
*Infectia keratinei umede prin germeni
oportunisti: Pseudomonas aeruginosa
Tablou clinic

Asimptomatici

Hipoacuzie

Dureri auriculare (voluminosi, chimici)

Otoree (chimici, perforatie timpanica

asociata)
 Tratament

Extragere prin diferite metode:

Spalatura auriculara

Extragere instrumentala (pensa chirurgicala,

carlige speciale)

Innecarea corpilor straini animati inaintea

extragerii

Interventie chirurgicala retroauriculara (endaurala)

- pentru CS voluminosi
Complicatii

Perforatia asociata a membranei timpanice

(+/- otita medie supurata)

Otita externa (corpi straini vechi)

Miringita granuloasa

Leziuni caustice ale CAE si timpanului

(ex.bateria de ceas)
Furunculul conductului auditiv extern

Este provacată de infecția stafilococică

localizată a bulbului pilo-sebaceu de la
nivelul conductului membranos.

Se formează numai în jumătatea externă a

conductului ca o proeminență roșie care
după trei zile se albește la vârf, locul unde
pielea se necrozează și pe unde se va
elimina conținutul necrotic.
Etiopatogenie

*De cele mai multe ori furunculul conductului auditiv extern

este determinat de inocularea stafilococului piogen.

*Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor conductului

auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu
degetul,sau este declanşată de baia în apă poluată, sau apare pe
fondul unei otite medii pruriginoase.

*Flora microbiană, care infectează tegumentele pavilionului şi

conductului, este reprezentată, în ordinea frecvenţei,
de stafilococul piocianic, proteus, streptococ, colibacili.

*Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza

exacerbarea virulenţei saprofite locale.
Otalgia este semnul cel mai important.
Este intensa, precoce, fiind spontană sau la
atingerea C.A.E. şi a pavilionului.

Durerea apare timpuriu, iradiază în

hemicraniu şi se exacerbează în timpul
mişcărilor de masticaţie. Bolnavul, în funcţie
de etapa evolutivă a furunculului, acuză o stare
generală alterată şi insomnii provocate de durere.

Hipoacuzia, în cazul când furunculul

produce o obstrucţie mai accentuată
a conductului şi acufenele.

Senzație de plenitudine auriculară.

Semne generale care pot apare: uşoara ascensiune febrilă,

alterarea moderată a stării generale, frisoane.
Diagnostic

Examenul obiectiv pune in evidență tumefacția cu

caracter inflamator și uneori o adenopatie satelită
pre-, retro- sau subauriculară.
Pavilionul auricular si tragusul sunt sensibile la
palpare. La palparea regiunii periauriculare se
constată o adenopatie satelită.

Otoscopia pune în evidenţă prezenţa pe unul din

pereţii conductului auditiv extern a unei tumefacţii
uşor reliefate, la început roşie, apoi centrată de un
punct gălbui.
Evolutia
01
Evoluează prin necrozarea foliculului pilos
si acumularea de puroi care se poate evacua
spontan sau prin aspiratie ducînd imediat la
reducerea durerii.
02
Este posibilă reabsorbţia, însămânţarea
de vecinătate cu apariţia mai multor
furuncule ce formează o otită externă
furunculoasă foarte persistentă.
03
Uneori infecţia poate pătrunde prin
fisurile Santorini în glanda parotidă,
ceea ce duce la inflamaţia acesteia.
Des în procesul inflamator se
include şi ţesutul adipos antero- şi
posteroauricular.
Complicatii

-Furunculoza difuză
Se întâlnesc mai frecvent la copii şi sunt -Limfangita furunculoasă
rezultatul netratării retroauriculara
furunculelor apărute şi nerespectării
regulilor igienice. -Adenita periauriculara
-Limfangita periauriculara
-Septicemie
Diagnostic diferential

Otita externă eczematoasă, în care bolnavul

nu acuză dureri vii ca în cazul furunculului,
ci mai mult o senzaţie de prurit auricular.
Otita externă difuză. Aceasta se extinde şi la
nivelul pavilionului şi în şanţul retroauricular.
Diagnosticul este mai dificil în cazurile în care
otita externă se complică cu o furunculoză;
Otitele medii supurate acute. Furunculul se
deosebeşte de acestea prin aspectul puroiului,
caracterul durerii, aspectul timpanului şi gradul
hipoacuziei;
Adenita sau parotidita fistulizată, în cazul acestor afecţiuni apăsarea
regiunii pretragiene măreşte secreţia auriculară;

In caz de Limfadenita retroauriculară, diagnosticul diferenţial va fi

făcut cu mastoidita acută. Dacă furunculul coexistă în aceste cazuri cu
o otită medie supurată, diagnosticul diferenţial este mai dificil.
Caracterul tumefacţiei retroauriculare şi aspectul şanţului retroauricular
uşurează diagnosticul: în mastoidita tumefacţia este situată în regiunea
retro- şi supraauriculară, iar în adenita furunculoasă-în regiunea
retrosubauriculară. Şanţul retroauricular este şters în mastoidita, în timp
ce în adenita furunculoasă se menţine.
Tratamentul

Este local şi general.

Tratamentul local constă în aplicații de unguent

cu antibiotice antistafilococice (Eritromicină,
Gentamicină), badijonari limitate cu tinctură de
iod, meşe locale.
Tratamentul general antalgice, AINS.
Antibioterapia pe cale generală este justificată
numai dacă bolnavul are febră sau adenopatie.
Drenajul chirurgical se recomadă în abcesele
profunde şi cînd nu există răspuns la
tratamentul obişnuit.