Faringita

Este afecțiunea inflamatoare care cuprinde faringele, inclusiv amigdalele

datorată creșterii virulenței germenilor din faringe (pneumococ, streptococ,
stafilococ) de obicei sub acțiunea frigului. Streptococul hemolitic trebuie tratat
obligator.

Simptomatologia constă în înroșirea și edemațierea faringelui, însoțită de

secreții muco-purulente, stare generală brusc alterată, frison, temperatură
crescută, puls crescut, cefaleee, dureri musculare, dureri sau senzație de arsură în
gât.

Inflamația localizată faringian se poate complica cu: sinuzite, otite,

otomastoidită, laringită, bronșită, bronhopneumonie, amigdalită, flegmoane
amigdaliene. La timp distanță poate apare reumarism articular acut.

Tratamentul constă în antalgice, antibiotice, dezinfectante oro-faringiene.

Laringita acută

Este inflamația mucoasei laringiene și a corzilor vocale ce apare frecvent

odată cu scăderea temperaturii exterioare.

Laringita apare și în cadrul unei gripe, scarlatine, erizipel, eforturi vocale,

înghițirea de lichide reci, fum de tutun, intoxicații, excese de alcool, prezența de
corpi străini sau tumori.

Simptomatologia este în general ușoară cu tulburări vocale(disfonie), emisia

de sunete mai groase(răgușeala), respirații mai frecvente și dificile, dureri la
înghițire, senzație de constricție laringiană, tuse foarte dureroasă cu puțină
expectorație.

În cazuri grave apare:

-disfonie pronunțată până la afonie (pierderea vocii)

-dispnee intensă cu dificultăți accentuate de respirație, chiar insuficiență

respiratorie acută.

1
-disfagie intensă, nu poate înghiți nimic , mucoasa laringiană este edemațiată, de
culoare roșu intens, infiltrație a epiglotei, corzi vocale cu contur care nu se
individualizează bine.

-tușește mult cu expectorație, senzație de sufocare.

Tratament:

-repaus în cameră normal încălzită, bine aerisită.

-repaus vocal complet cu reluarea treptată a vorbirii întâi șoptită.

-inhalații frecvente

-căldură la gât

-fără expunere la fumat sau ingestia la alcool

-vitamine (A, D)

-antibiotice

Otita medie supurată acută

Este o infecție acută a urechii medii ce poate apare la orice vârstă, frecvent
la copii și mai ales la sugari. La aceștia din urmă trompa lui Eustachio este foarte
scurtă și dreaptă încât inflamația se poate propaga ușor. Odată cu creșterea
trompa se alungește și își dezvoltă curburile caracteristice iar inflamația este mai
greu de propagat.

Simptomatologie. Debutul este brusc sub formă de rino-faringită.

-durere moderată, cu senzație de tensiune în ureche care devine vie,

insuportabilă.

-stare generală alterată

-temperatură 39-40

-frisoane

2
-hipoacuzie de tranmisie uneori marcată

-senzații pulsatile în ureche.

La examinare timpanul bombează, este congestionat, edemațiat ceea ce

dovedește prezența de puroi în urechea medie-supurație. Dacă starea se
neglijează colecția crește, perforează timpanul și se evacuează lăsând sechele
serioase cu scleroza articulațiilor oscioarelor urechii medii până la distrugerea
acestora cu surditate definitivă și supurații cronice ale urechii medii.

Extinderea infecției posterior, la mastoidă produce mastoidită ce conduce

la complicații grave.Cea mai gravă complicație este propagarea infecției la sinusul
cavernos aflat endocranian de o parte și cealaltă a osului sfenoid, în spatele
orbitelor.Tromboza infecțioasă a acestor sinusuri este letală. Complicațiile
infecțioase grave sunt septicemii, meningite, abces cerebral.

Tratamentul profilactic poate fi considerat începând de la orice

rinofaringită.

Curativ se pot realiza:

-instilații auriculare călduțe, cu scop analgezic, decongestiv, cu glicerină boraxată

diluată

-dezinfecția rinofaringelui

-antibioterapie

-vitaminoterapie

-timpanotomie (incizia chirurgicală a timpanului) prin care se lasă o meșă de

drenaj și se efectuează spălături călduțe cu ser fiziologic, apă oxigenată.

Otomastoidita acută supurată

Otomastoidita acută supurată este o complicație frecventă a otitei medii

supurate netratată la timp sau corect, sau a unei otite determinate de un

3
germene foarte virulent. Afecțiunea este o propagare a infecției la celulele
mastoidiene și crearea unui proces inflamator purulent în mastoidă.

Etiologia este variată dar domină stafilococul, Haemophylus influentzae.

Simptomatologie:

-durere extrem de vie în ureche, în mastoidă cu caracter pulsatil

-stare generală alterată, febră ridicată, frison.

-leucocitoză

-torticolis, pareze, paralizii ale n. Facial

-regiunea mastoidiană prezintă tumefacție, edemațiere, înroșirea tegumentului,

dispariția pliului retroauricular cu îndepărtarea pavilionului urechii. Presiunea pe
mastoidă declanșează dureri vii și este prezentă fluctuența retroauriculară ca
semn de abces subperiostal.
La otoscopie se constată scurgere purulentă. Hipoacuzia se agravează.

Radiografia țintită arată o voalare a reliefului normal al mastoidei ca

urmare a umplerii celulelor mastoidiene cu lichid inflamator-puroi.

Tratament –profilactic se adesează prevenției

-curativ-antibioterapie, vitamine.

Antibioterapia vindecă o mastoidită sau numai în faza de debut atunci când

este seroasă sau catarală. Când s-a constituit un osteoflegmon, această afecțiune
nu mai poate fi vindecată medicamentos. Pe lângă tratamentul simptomatic ce
presupune căldură uscată pe regiunea mastoidiană, dezinfecție rinofaringiană, se
adaugă și tratamentul chirurgical. Tratamentul chirurgical restrâns este
timpanotomia. În leziunile supurate constituite se face antro-mastoidectomie
pentru evacuarea puroiului și extragerea celulelor mastoidiene
necrozate.Drenajul cavității deschise antrale se menține până la încetarea
producerii de puroi. Alături de drenajul chirurgical tratamentul antibioterapic
devine eficient.

4
 Furunculoza conductului auditiv extern

Localizarea este rară. Declanșează dureri extrem de vii iar tratamentul local
este extrem de greu de realizat. Infecția este determinată de stafilococul alb sau
auriu. Când furunculul este plasat profund în urechea externă, afecțiunea se
poate confunda cu otita medie acută și cu otita medie supurată.

Tratament: antibioterapie, badijonări locale cu tinctură de iod, introducerea

în ureche a unei meșe îmbibate în soluție antiseptică, aplicații calde pe ureche.
Când furunculul a colectata se face o mică incizie , se extrage burbionul, se fac
spălături auriculare cu apă oxigenată sau alcool boricat.