Rinita acută

Este o îmbolnăvire inflamatorie a mucoasei nasului, frecventă iarna sau

în perioadele de răcire bruscă a temperaturii exterioare. Nu trebuie
confundată cu gripa care este complexă și se datorează virusului gripal.

Rinita poate fi alergică, mai ales primăvara și nu este transmisibilă. Rinita

virală este contagioasă.

Rinita debutează cu uscăciune în nas, faringe, ochi, după care la 24-48

ore urmează o congestie a nasului și sclerelor. Din nas se evacuează o secreție
apoasă de multe ori bogată și greu de stăpânit. Inflamația poate avansa și
cuprinde faringele, laringele, traheea, bronhiile. La copii mici poate interesa
urechea medie și mastoida în formele grave care se complică rapid cu
supurații.

Tratament:

-folosirea de șervețele de unică folosință care se aruncă imediat.

-repaus în încăpere aerisită, cu temperatură normală

-administrarea de lichide calde, ceaiuri, lapte cald, supe etc...

-inhalații cu efect vasoconstrictor nazal pentru dezobstruare: ulei de mentă,

eucalipt. Inhalațiile se fac în încăpere deschisă nu sub prosop.

-instilații cu efect dezobstruant

Rinita cronică apare după mai multe rinite acute repetate, insuficient
tratate sau de etiologie alergică și netratate. Secreția nazală devine
permanentă de aspect sero-muco-purulent.

Rinita cronică determină formarea de polipi nazali sau hipertrofie de

cornete nazale cu obstruarea conductului nazal iar în ultimă instanță de
sinuzite.

Tratamentul la fel cu cel al rinitei acute dar se pot adăuga

antihistaminice dacă etiologia este alergică, antibiotice în rinita bacteriană . În
cazul polipilor sau al hipertrofiei de cornete nazale singura terapie eficientă
este excizia chirurgicală.

1
 Sinuzita acută

Sinuzita acută supurativă este o inflamație acută a unuia sau mai multor
cavități sinusale ale feței: sinusuri frontal, etmoidal, sfenoidal, maxilar. Este
urmarea unei rinite acute sau cronice sau a unor infecții propagate de la nivelul
gurii, faringelui, amigdalelor sau de la abcese dentare.

Sinuzita netratată poate da complicații grave: osteoperiostite, abcese

extradurale, cerebrale, meningite, tromboflebite ale sinusurilor cavernoase,
septicemie.

Simptomatologie:

-durere intensă, scurgere purulentă pe nas, abundentă

-respirație dificilă

-tulburări de miros

-stare generală alterată cu vertij

-temperaturi ridicate.

Local apare edem ,înroșirea tegumentului, palparea zonei sinusale este

extrem de dureroasă, rinoscopia pune în evidență puroi, iar radiografia
sinusală arată o voalare ca urmare a încărcării spațiului sinusal cu lichid
inflamator sau puroi.

Tratament:

-repaus

-inhalații, instilații

-antibioterapie

-vitaminizare

-analgezie

-postură de drenaj adică cu fața în jos (capul pe masă) care permite anatomic
scurgerea secrețiilor sinusale în special maxilare din cavitatea sinusală în
cavitatea nazală.

2
-puncția sinusului cu lărgirea căii anatomice de evacuare a puroiului sinusal și
eventual spălare a cavității.

Sinuzita cronică este o boală cu tulburări grave ce afectează și mai mult

starea generală a bolnavului ce merge până la intoxicație septică caz în care
simptomatologia este a septicemiei cu tratamentul de rigoare.

Obstrucția cu corpi străini

Corpii străini se clasifică în:

-endogeni: litiaza amigdalelor palatine inițiată de dopuri de cazeum pe care

precipită fosfați, carbonați.

-exogeni: corpi vii ca ascarizi, lipitori

corpi inerți alimentari ca oase de pește sau pasăre sau corpi

nealimentari: proteze, sticlă, lemn, nasturi, chei, monede, cuie ace etc...

Mecanisme de realizare a obstrucției:

-contractura fiziologică a musculaturii faringiene care se suprapune pe

contractura spastică provocată de corpul străin ce reprezintă un stimul iritativ
continuu.

-acte reflexe care intensifică stimulul până la traumatism: râs, strănut, tuse,
sughiț,

-scăderea sensibilității faringiene

-masticația insuficientă, ebrietatea, paralizia faringiană,

Zone predilecte de fixare a corpilor străini:amigdale palatine, linguale,

înapoia inelului cricoid al laringelui.

Simptomatologia este diversă :înțepătură, disfonie, disfagie, sialoree,

tuse, , dispnee, grețuri, vărsături, stare de agitație.

Tratament:

-sedare, anestezie locală cu xilină

-administrarea de atropină în caz de sialoree abundentă

3
-buco-faringoscopie, laringoscopie pentru localizarea corpului străin urmată de
extracția acestuia,

-antibioterapie

-regim igieno-dietetic.

Complicații: infecție secundară de diferite grade de gravitate până la

flegmoane , rănirea vertebrelor cervicale, lezare vasculară, leziuni mucoase.