Simptome şi tratament în anginele acute (amigdalitele acute)

Termenul de angină provine din traducerea din latină a cuvântului „anginare“, care înseamnă „a se strâmta“, fiind vorba de strâmtarea istmului faringian din cauza
fenomenelor inflamatorii acute de la acest nivel. Orice faringoamigdalită acută este însoţită de un aşa-zis „sindrom anginos“, care se traduce prin prezenţa unor
semne generale (febră, alterarea stării generale, greţuri, vărsături, dureri abdominale, dureri musculare sau articulare) şi locale (durere în gât, durere la nivelul
urechii prin mecanism reflex de iradiere a durerii de la nivelul gâtului, voce nazonată, miros urât de la nivelul gâtului).
Ca şi agenţi etiologici posibili în apariţia anginelor sunt bacteriile, viruşii, fungii (ciupercile) şi o serie de medicamente ce determină aplazie medulară cu
agranulocitoză şi apariţia unei forme speciale de angină ulcero-necrotică.
Anginele acute eritematoase
Mai sunt denumite adenoviroze, pentru că sunt determinate de viruşi. Sunt frecvent întâlnite în anotimpul rece, favorizate de schimbarea microclimatului şi de starea
de oboseală a organismului, fiind transmise prin contagiune directă.
Debutul este brusc, cu mici frisoane, febră moderată, stare de oboseală marcată şi senzaţie de gâdilat la nivelul gâtului, care se transformă apoi în durere
amigdaliană exagerată de înghiţit şi care poate iradia la nivelul urechii. La examenul local se constată congestia în totalitate a mucoasei faringiene şi mărirea în
volum a ganglionilor subangulomaxilari care sunt dureroşi la palpare. La copii, se pot constata şi semnele unei adenoidite acute (obstrucţie nazală, rinoree,
respiraţie orală). Durata de evoluţie este de 3-4 zile la adult, fiind mai prelungită la copil.
Dintre complicaţiile ce pot apărea amintim laringo-traheita virală (frecventă la copil) sau nefrita.
Tratamentul vizează următoarele măsuri:
- generale: repaus la pat, alimentaţie uşoară, cu multe lichide, antitermice, vitamine din grupurile C, A, E, antalgice. Antibioticele se vor prescrie doar în cazul
suprainfecţiei bacteriene;
- locale: igiena buco-dentară riguroasă, comprese calde în jurul gâtului, gargarisme călduţe cu ceai de muşeţel, în care se pune bicarbonat de sodiu, sau cu apă
oxigenată, diluată la jumătate; de asemenea, mai sunt indicate diverse antiseptice locale sub formă de pastile de supt. Cazurile recidivante pot beneficia de
tratament chirurgical (amigdalectomie).
Anginele acute eritemo-pultacee
Sunt de origine bacteriană, cel mai frecvent fiind implicaţi streptococii, stafilococii, pneumococul. Debutul este brusc, cu febră mare (38-39 grade), frisoane, durere
de gât, respiraţie urât mirositoare, alimentaţie dificilă. La examenul local se constată mărirea în volum a amigdalelor, care sunt roşii şi acoperite de un depozit alb-
lăptos pultaceu, care poate fi punctiform sau sub formă de dâre. Ganglionii submaxilari sunt măriţi şi dureroşi.
Complicaţiile acestei forme de angină sunt locale (abces periamigdalian, supuraţii la nivelul ganglionilor, adenoflegmoane laterofaringiene) sau generale
(endocardită, celulită cervicală, septicemie). Dacă agentul etiologic este streptococul, complicaţiile posibile sunt reumatismul poliarticular acut, reumatismul
postanginos, glomerulonefrita acută poststreptococică, ce debutează la 8-20 de zile după vindecarea anginei.
Tratamentul adaugă la măsurile generale şi locale amintite la Angina eritematoasă şi un antibiotic (de preferat penicilina sau un macrolid), care trebuie administrat
între 7-14 zile.
Atenţie! Există practica în rândul bolnavilor ca după 4-5 zile de antibiotic, odată cu ameliorarea simptomelor, să renunţe la tratament, ceea ce este total greşit şi
conduce, de cele mai multe ori, la recidivarea simptomelor.
 ANGINE ACUTE STREPTOCOCICE
1.       DEFINIŢIE
   inflamaţii ale faringelui şi amigdalelor palatine
 
2.       ETIOLOGIE
   streptococul hemolitic, grup A
 
3.       MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Afecţiunea are răspândire universală, cu evoluţie endemică-sporadică, sau epidemică mai ales sub formă de focare familiale sau în colectivităţi de copii preşcolari şi
şcolari mici. Incidenţa la 100.000 locuitori, în ţara noastră, s-a situat în ultimii ani în jurul valorii de 50, valoare care nu indică morbiditatea reală prin această boală, datorită
fie nediagnosticării ei, fie neraportării sau autotratamentului. Cazurile apar mai frecvent în sezonul rece al anului.
 
4. DIAGNOSTIC POZITIV
 
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
   Incubaţia : este de 2-4 zile.
   Debutul anginei este de obicei brusc, cu febră înaltă, frison, cefalee, vărsături. Examenul cavităţii bucale evidenţiază un eritem şi edem al faringelui posterior, cu
edem al luetei. Amigdalele sunt hipertrofiate, roşii şi deseori acoperite cu un exudat purulent.
Angina foliculară
            Foliculii limfatici de la nivelul amigdalelor pot fi mult hipertrofiaţi, proeminând la suprafaţa amigdalelor.
Angina ulcero-necrotică
            În cazurile severe se produc mici ulceraţii şi necroze la nivelul amigdalelor sau inflamaţii extinse ale amigdalelor şi ţesuturilor învecinate, adesea unilateral.
Angina pseudomembranoasă
             Depozitele purulente de la suprafaţa amigdalelor pot conflua, formând pseudomembrane.  Adenopatia regională submaxilară şi latero-cervicală este mereu
prezentă. Bolnavii prezintă dureri spontane, agravate de deglutiţie, disfagie, voce nazonată, tuse uscată.
 
4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
   Se bazează pe evidenţierea streptococului -hemolitic de grup A în cultura din exudatul faringian;
   Hemograma arată leucocitoză cu neutrofilie;
   Testele serologice evidenţiază, după 2-3 săptămâni, un titru crescut de anticorpi anticorpusculari şi anti-enzime ( ASLO, anticorpi anti-M si anti - MAP).
 
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.       Izvorul de infecţie
   bolnavii cu angină streptococică;
   infectaţi inaparent sau cu forme clinice atipice;
   purtătorii nazali sau faringieni de streptococ  hemolitic tip A, care sunt în medie 20% din populaţie.
2.       Transmiterea
   aeriană, prin picături;
    indirectă, prin obiecte contaminate, sau pe cale digestivă, la copii (prin consum de lapte contaminat).
3.       Receptivitatea
   generală
4.       Imunitatea
   antibacteriană, specifică de tip, este labilă
 
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
   depistare: epidemiologic, clinic, laborator;
   declarare: numeric, lunar ;
Focarele cu 5 cazuri şi peste, vor fi anunţate în ziua depistării.
   izolare: la domiciliu, până la dispariţia semnelor clinice, eventual sterilizare bacteriologică.
În colectivităţile de copii, în care au apărut mai multe cazuri se face triaj epidemiologic  zilnic, educaţia sanitară a copiilor şi a angajaţilor privind modalităţile de
transmitere, eventual control bacteriologic.
Purtătorii depistaţi în focar, vor fi trataţi timp de 10 zile cu Penicilină V.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
   în caz de focar epidemic- dezinfecţia obiectelor copiilor, respectarea normelor de igienă a colectivităţilor, aerisirea camerelor, interzicerea folosirii în comun a unor
obiecte (pahare).
3. Măsuri faţă de receptivi
   profilaxie cu penicilină în colectivităţi mici;
   supraveghere bacteriologică (exudat nazo-faringian) în colectivităţile de copii în care au apărut mai mult de 5 cazuri;
   dacă portajul în colectivitate depăşeşte 5-8% - semnal de alarmă.
5. TRATAMENT
             Se va utiliza schema uzuală de tratament antibiotic, cu penicilină sau macrolide (eritromicină, claritromicină, roxitromicină, azitromicină), dezinfecţie nazo-
faringiană, tratament simptomatic.

angina pseudomembranoasa
Angina alba
Angina alba este o inflamatie acuta a faringelui care prezinta, la examenul clinic, o mucoasa acoperita de un strat albicios.

Diferite tipuri de angina alba

- angina erilematopultacee, provoaca aceleasi simptome ca angina rosie, dar amigdalele sunt acoperite de un strat albicios si uneori cenusiu-galbui, in
general usor de indepartat cu un tampon de vata.
- angina pseudomembranoasa provoaca formarea unui strat mai aderent (falsa membrana cenusie), care poate sa starneasca temeri ca ar fi vorba de
o difterie. Astazi, aceasta boala, multumita vaccinarii antidifterice, practic a disparut in tarile occidentale. Totusi, orice angina pseudomembranoasa
trebuie sa constituie obiectul unei prelevari bacteriologice si, la cea mai mica indoiala, bolnavul trebuie sa primeasca ser antidifteric pentru a opri
evolutia unei eventuale difterii. Aceasta angina alba este adesea semnul precursor al unei mononucleoze infectioase.
- angina veziculoasa si angina herpetica au ca origine, virusul zonei zoster si respectiv al herpesului. orofaringele ia un aspect rosu punctat
de vezicule albe, sparte sau nu, asemanatoare unor mici ulceratii.

Tratament - Bolnavul trebuie sa se odihneasca si sa evite racelile. In afara unei actiuni locale (gargarisme, pulverizatii), tratamentul poate
comporta antibiotice pe cale generala. In anginele veziculoase antibioticele sunt totusi fara efect, in afara cazurilor de suprainfectie bacteriana. Cel mai
adesea, este suficienta administrarea de analgezice.

Angina virală (amigdalita virală)

În 60-90% din cazuri, virusurile sunt cea mai frecventă cauză a amigdalitei. Această afecțiune este cel mai frecvent cauzată de infecții virale cum ar fi
răceala, gripa sau mononucleoza (o infecție virală cauzată de virusul Epstein-Barr care poate fi transmisă prin sărut). Infecțiile virale nu răspund la
antibiotice, iar tratamentul este necesar doar pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor.

Cei mai comuni virusi care cauzează angina virală sunt:

 adenovirusul
 virusul Epstein Barr
 virusul Herpes simplex
 virusul rujeolei
 citomegalovirus.

Generalități referitoare la angina virală:

 Se poate manifesta sub forma anginei herpetice sau a unei răceli obișnuite
 Senzația de iritație la înghițire
 Poate fi similară cu o mononucleoză care este, de obicei, transmisă prin sărutare și care este în mod obișnuit asociată cu amigdalele mărite.
 Nu este un tratament care să trateze în mod direct virusul, ci doar simptomele sunt tratate și impactul acestora este minimizat.
 Perioada de incubație depinde de tipul de virus, dar în general este foarte asemănătoare cu perioada de incubație a amigdalei bacteriene. (1)

1. Angina virală cauzată de adenovirus

Simptome:
 Febră;
 Rinoree;
 Tuse
 Dureri în gât.
Tratament
Nu există un tratament specific pentru persoanele cu infecție cu adenovirus. Cele mai multe infecții cu adenovirus sunt ușoare. (2)

2. Angina virală cauzată de virusul Epstein Barr

Infecția cu virusul Epstein-Barr este frecventă și apare de obicei în copilărie sau la maturitate. Virusul Epstein-Barr cauzează mononucleoza
infecțioasă.
Angina este prezentă la 80-95% din pacienţi care sunt infectați cu virusul Epstein-Barr și persistă aproximativ 2 săptămâni.

Cauze:
 contactul între persoane prin salivă;
 contactului sexual;
 transfuzii de sânge sau transplanturi de organe.

Simptome
Odată ce virusul Epstein-Barr este transmis, durează de la patru până la șase săptămâni pentru ca simptomele să apară. Mulți adolescenți și adulți
tineri dezvoltă simptome de mononucleoză. Mononucleoza acută determină:
 dureri în gât;
 febră;
 oboseală;
 ganglioni limfatici umflați.

Gâtul iritat este foarte dureros și este motivul pentru care persoanele infectate solicită, cel mai adesea asistență medicală. Amigdalele pot deveni
foarte umflate. Pierderea poftei de mâncare, oboseală, frisoane, dureri de cap, balonare, mușchi inflamați, slăbiciune și transpirația sunt cele mai
frecvente simptome. Deși simptomele se estompează în curs de câteva zile sau săptămâni, unii pacienți se plâng de oboseală care durează
săptămâni după ca au intrat în contact cu virusul.

Când consultați un medic:

Simptomele ușoare ale infecției cu virusul Epstein-Barr pot fi tratate acasă. Consultați un medic dacă suferiți de:
 febră pentru o perioadă prelungită de timp;
 durere abdominală;
 cefalee severă;
 dificultăți de respirație;
 icter (o decolorare a pielii sau a ochilor). (3)
3. Angina virală cauzată de virusul Herpes simplex
Există două tipuri de virus herpes simplex (HSV) : HSV-1 și HSV-2. HSV-1 poate provoca infecții primare sau recurente, cu cea mai comună
manifestare ca leziuni veziculoase ale mucoasei orale. HSV-2 este cunoscut sub numele de herpes simplex genital.
Virusul Herpes simplex se transmite prin intermediul salivei, iar perioada de incubație este de de 3-6 zile. La adulți, infecția cu HSV-1 provoacă
faringită și amigdalită.

Simptome
 Febră;
 Stare generală de rău;
 Dureri de cap;
 Dureri în zona gâtului.

Diagnostic
Diagnosticul infecției cu HSV se poate face, de obicei, pe baza imaginilor radiografice. Diagnosticul poate fi confirmat prin reacția de polimerizare în
lanț și prin intermediul serologie și / sau a histologiei. (4)

4. Angina virală cauzată de virusul rujeolei

Perioada de incubație durează între 7 și 18 zile. În general, debutul bolii este brusc și virulent, cu febră ce poate depăși uneori 39 de grade Celsius,
la care se adăugă indispoziția, durerile de cap, iar la scurt timp și semnele unei angine virale include:
 În prima etapă: dureri de gât, răgușeală înroșirea și umflarea amigdalelor, tuse uscată, supărătoare sau, dimpotrivă productivă.
 În a doua etapă (începe după 24-48 de ore de la apariția febrei) : înroșirea intensă a mucoasei bucale, însoțită de mici pete/puncte sângerande
care fac foarte dificilă alimentarea, limba încărcată, cu depozite albicioase și cu marginile roșii, inflamarea ganglionilor, în special a celor de sub
bărbie și a celor situați de o parte și de alta a gâtului. (5)
 
5. Angina virală cauzată de citomegalovirus
Citomegalovirusul este un virus comun care poate infecta aproape oricine. Odată infectat, corpul păstrează virusul pentru viață. Majoritatea oamenilor
nu știu că au acest virus, deoarece rareori cauzează probleme la persoanele sănătoase.
Citomegalovirusul se răspândește de la o persoană la alta prin fluide corporale, cum ar fi sângele, saliva, urina, sperma și laptele matern. Este adesea
pus în legătură cu virușii care produc varicelă, herpes simplex și mononucleoză
La prima infectare cu citomegalovirus, unii adulți pot avea simptome similare cu mononucleoza infecțioasă, incluzând:
 Oboseală;
 Febră;
 Durere de gât;
 Dureri musculare. (6)
 Metode de prevenție:
 Spălați-vă de multe ori pe zi mâinile cu apă și săpun.
 Evitați să vă atingeți ochii, nasul sau gura cu dacă nu v-ați spălat pe mâini.
 Evitați contactul apropiat cu persoanele bolnave.

Tratament
Anginele virale necesită doar tratament simptomatic: consum crescut de lichide, gargară cu apă de gură sau cu soluție sărată, antitermice și
antiinflamatoare.