1. Rinita. Cauze. Factori de risc. Cauze. Manifestări clinice.

Diagnostic
diferenţial. Conduita terapeutică.
Rinita este inflamatia acuta sau cronica a mucoasei nazale, caracterizata :
(secretii abundente) si de obstructia cailor respiratorii, iar de obicei este provocata
de raceala comuna sau de o alergie de sezon.
Rinita este clasificata in doua tipuri: alergica si non-alergica..
Rinita poate fi acuta sau cronica . Rinita acuta este rezultatul infectiilor virale, dar de
asemenea poate fi un rezultat al alergiilor, al bacteriilor sau al altor cauze. Rinita
cronica, de obicei, apare cu sinuzita cronica (rinosinuzita cronica).

Rinita alergica
Rinita alergica este cauzata de o reactie a sistemului imunitar la un factor declansator
din mediul inconjurator factori care pot declansa rinita alergica sunt: praful, mucegaiul,
polenul, iarba si diverse plante, copacii si animalele. Atat alergiile sezoniere
Simptome in rinita alergica
mancarimi, stranut, nas cu secretii (rinoree nazala), obstructie nazala, mancarimi la
nivelul ochilor, ochi care lacrimeaza. Unele persoane pot avea dureri de cap si pleoapele
umflate si, totodata, pot sa tuseasca sau sa stranute des.
Tratamentul in rinita alergica
spray-uri nazale cu corticosteroizi – (rinoxin. nazali;medicamente
antihistaminice;(levocitirizinum ), parlazin.taveghil; spalarea cav nazale cu o solutie de
apa sarat; desensibilizare

Rinita non- alergica: Rinita virala acuta

Simptomele : rinoree stranut; congestie nazala;; tuse si febra scazuta.
Tratamentul include decongestionante, spray-uri nazale, medicamente antihistaminice.

Rinita cronica==O prelungire a rinitei cauzate de inflamatie sau de o infectie virala. Ea

provoaca obstructie nazala si, in cazuri severe, formarea unei cruste, sangerari frecvente
si secretii urat mirositoare, dense si pline de puroi ce curg din nas.
Ca tratament, decongestionantele pot ameliora simptomele, cons ORL

* Rinita atrofica
Este o forma de rinita cronica in care membrana mucoasa se subtiaza (se atrofiaza) si se
intareste, determinand caile respiratorii (sa se dilate) si sa se usuce. Aceasta atrofiere
adesea are loc la persoanele in varsta.
Simptome: se formeaza cruste in interiorul nasului si se dezvolta un miros neplacut.
Pacientii pot avea sangerari nazale severe si recurente, iar in timp isi pot pierde simtul
mirosului.
Tratamentul vizeaza reducerea crustei, eliminarea mirosului neplacut si reducerea
infectiilor. Antibioticele aplicate in interiorul nasului ucid bacteriile. Estrogenii pulverizati
in nas sau administrati oral si vitaminele A si D (pe cale orala) pot reduce formarea
crustelor.
* Rinita vasomotorie
Este o forma de rinita cronica. Obstructia nazala, stranutatul si rinoreea - cele mai
comune simptome ale alergiei - apar atunci cand alergiile nu par a fi prezente. La
unele persoane, nasul reactioneaza la agenti puternici iritanti (praful si polenul),
parfumuri, poluare sau alimente condimentate. Boala apare si dispare si este agravata
de aerul uscat.
Ca simptome, membrana mucoasa umflata variaza de la culoarea rosu aprins la violet
ori rosu inchis. Uneori, pacientii au o usoara inflamatie a sinusurilor.
Tratamentul rinitei vasomotorii nu este intotdeauna satisfacator. Pot fi de ajutor
corticosteroizii nazali si spray-urile antihistaminice. Decongestionantele pot fi luate pe
cale orala si pot fi folosite cateva zile, cand simptomele se inrautatesc
2. Sinusita. Cauze. Factori de risc. Cauze. Manifestări clinice. Diagnostic
diferenţial. Conduita terapeutică.
SINUZITA - Inflamarea muc sinusurilor paranazale si aparitia unei secretii
purulente in interiorul sinusurilor.
Exista 8 sinusuri- 2 sinusuri maxilare, 2 etmoidale, 2 frontale si 2 sfenoidale
Sinuzita poate sa afecteze doar un sinus ( cum ar fi sinuzita maxilara) - este cea mai
frecventa forma sau poate sa afecteze toate sinusurile = pansinuzita..
-Sinuzita acuta - inflamarea mucoasei sinusale cu aparitia unei secretii purulente cu
durata pina la 3 saptamini
-Sinuzita subacuta - durata infectiei intre 3 saptamani si 3 luni
-Sinuzita cronica - mentinerea inflamatiei mucoasei sinusale si a secretii muco-
purulente mai mult de 3 luni.
Cauzele sinuzitei :- deviatia de sept nazal.- rinita acuta purulenta), rinita cronica
hipertrofica, polipoza nazala. Factori de risc: mediul toxic (pulberi, noxe), factori
alergeni, frigul, aerul conditionat.

Cai de transmitere: pe cale aeriana (prin tuse, stranut)

Sinuzita acuta
Sinuzita etmoidala (in spatele ochilor)
- congestie nazala cu eliminarea secretiilor (la nivelul faringelui)
- presiune sau durere la nivelul unghiului intern al ochiului
- cefalee la nivelul regiunii temporale sau in jurul ochilor
- simptomele de durere sau presiune se agraveaza la tuse, stranut, in pozitia culcat,
fiind ameliorate de pozitia cu capul ridicat.

Sinuzita maxilara (la nivelul oaselor obrajilor)

- durere la nivelul oaselor obrajilor ‘; durere sau presiune uni sau bilaterala
- tumefactie, roseata sau senzatie de tensiune la nivelul regiunii geniene (a obrajilor)
- simptomele de durere sau presiune sunt agravate in pozitie cu capul ridicat si sunt
ameliorate la inclinarea capului
- hipersecretie nazala sau secretie nazala posterioara; febra.
- hipersecretie nazala sau secretie nazala posterioara.
- disconfortul creste in intensitate de-a lungul zilei, cu agravare noaptea (tusea)
DIAGNOSTIC:
anamneza examenul clinic ORL: hipertrofia cornetelor nazale inferioare, acoperite
de secretii purulente si cruste sanghinolente,
examen endoscopic: hipertrofia cornetelor nazale inferioare, acoperite de secretii
purulente si cruste sanghinolente,
examen imagistic )renghen sau ct : secretii la nivelul sinusurilor,
Tratamentul pentru sinuzita medicamentos: antibiotic per os sau intravenos cel
putin 10 zile, antiinflamatorii, mucolititice si secretolitice, antihistaminice
local: - toaleta foselor nazale, administrare de spray vasoconstrictor -punctie :
cu drenarea secretiilor purulente din sinusul maxilar chirurgical: drenarea
secretilor purulente din sinusuri, corectarea obstructiei

3. Faringita, laringita, traheita. Cauze. Factori de risc. Manifestări clinice.

Diagnostic diferenţial. Conduita terapeutică.
Faringita – infectie a faringelui localizata in continuarea cavitatii bucale pana la
nivelul laringelui.

Cauze: streptococcus hemoliticus., staf aures.

Manifestari: febra, stranut, tuse iritativa, obstructie nazala urmata de secretii

seroase, dureri faringiene ,de arsura sau uscaciune a faringelui

Tratamnet: lavaje cu sol bicoarbonat de na sau furacilina, spreiuri nazele ,ceai cald
cu miere.; paracematol la febra,

Laringita inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale ce apartin

laringelui.

Cauze : infectiile tractului respirator superior, viroza respiratorie

- folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare,
- alergiile
- expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice
- boala de reflux gastro-esofagian:
Principalul simptom al laringitei este modificarea caracterului vocii; aceasta poate
fi ragusita, subtiata, ingrosata sau abia perceptibila. In unele cazuri, laringita poate
duce la incapacitatea de a vorbi. durere la nivelul gatului si schimbarea caracterului
vocii.

DIAGNOSTIC:

Anamneza, efectua un examen fizic.; Vizualizarea noduli de la nivelul gatului, apoi va

cauta la nivelul nasului, gurii si a gatului zonele de inflamatie,
- laringoscopie: examinarea anatomopatologica a tesut laringian poate exclude
diagnosticul de cancer sau al unei alte afectiuni grave; exista riscul aparitiei cancerului
in cazul in care pacientul este fumator si prezinta noduli la nivelul laringelui;
- laringostroboscopie: sa observe vibratiile corzilor vocale

Tratament ambulatoriu
- repausul vocal: - curatarea gatului: - sa evite si fumatul pasiv:
-grad de umiditate: permita scaderea cantitatii de mucus, evitandu-se infundat sau scurgerea
de secretii pe peretele posterior al faringelui
- sa existe o buna hidratare- eliberarea nasului de secretii:
- prevenirea si tratamentul refluxului gastro-esofagian

4. Amigdalita, tonzilita cronică. Cauze. Factori de risc. Manifestări clinice.

Diagnostic diferenţial. Conduita terapeutică.
Amigdalita acuta o inflamatie a mucoasei faringiene
Cauzele: virale,fungice,bacteriene(strept beta hemolytic
Anginele bacteriene au un debut brusc cu febra, frison, cefalee, dureri la inghitire si
uneori varsaturi. Bolnavii prezinta adenopatii regionale dureroase. Local amigdalele sunt
rosii acoperite cu depozite albicioase.
Anginele virale ca senztia de arsura sau uscaciune faringiana, adenopatii submandibulare
si laterocervicale discrete, nedureroase si mucozitati nazale
Analize de laborator si diagnostic pentru amigdalite

Investigatiile de laborator pentru a diferentia anginele virale de cele bacteriene cuprind:

hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva, examenul bacteriologic al exud faringian, sumarul
de urina. Dg se poate completa de la caz la caz cu reactii serologice (ASLO) sau exam.
virusologice. Tratament Amig. Virale Consumul de bauturi calde; Gargara cu apa cu sare;
umidificator pentru mentinerea umiditatii din camera la valori normale. Folosirea pastilelor de
gat sub forma de bomboana, Folosirea medicamentelor calmante precum cele pe baza de
acetaminofen sau ibuprofen
Amigdalita cronică – inflamație cronică a amigdalelor palatine care se manifestă prin
angine repetate, cauzate de agenți microbieni (bacterii, viruși, fungi).
Factorii de risc
Anginele repetate; Infecţiile a frecvente; rinitele, faringitele, sinuzitele, vegetaţiile adenoide.
Devieri în perioada de dezvoltare antenatală, intranatală şi postnatală.
Predispoziţia ereditară
Influenţa nefavorabilă a diferitor factori ai mediului extern - agenţi chimici şi iradierea mărită.
Alimentaţia iraţională, incompletă, avitaminoza.
Imaturitatea sistemului imun.
Manifestari
Durere şi înţepături în gît, preponderent la rece. Senzaţii de corp străin, arsură şi uscăciune în
gît. Accese de tusă uscată. Miros neplăcut din gură. Sforăit prin somn. Dureri în regiunea
cordului şi articulaţiilor. Oboseală fizică şi intelectuală. Subfebrilitate.
Examen clinic obiectiv
Hiperemie, infiltraţie şi edem al stîlpilor amigdalelor palatine – Dopuri de cazeum alb-gălbui
închistate în cripte, Cicatrice şi aderenţe pe suprafaţa amigdalelor.. Ganglionii limfatici
submaxilari şi sternocleidomastoidieni sunt măriţi, uneori dureroşi.
Examenul paraclinic Orofaringoscopia. Analiza generală a sîngelui. Analiza generală a
urinei. Determinarea proteinei C reactive. ECG.
Tratament: Badijonare a mucoasei amigdalelor palatine cu soluţii (Clorofillipt, . Aplicare a
aerosolilor Inhalipt, Clorhidrat de benzidamină.
Regim dietetic - evitarea alimentelor condimentate, băuturilor reci și ferbinți,
hidratarea permanentă a cavităţii bucale, consumul abundent de lichide, supe și sucuri naturale.
Antihistaminice (Difenhidramină, Prometazină, Clemastină, –(vitamina D, grupa B
Tratamentul chirurgical
Amigdalite cronice cu reacutizări periodice, de mai multe ori pe an (5 - 6 episoade pe an)
sau 5 episoade pe an timp de 2 ani, sau 3 episoade pe an timp de 3 ani, sau însoţite periodic
de complicaţii faringiene.
Diagnosticul diferenţial al amigdalitei cronice Amigdalita cronică cu
Faringita cronică Angini repetate == FC Acutizări de faringite acute; Conţinut patologic în
cripte Prezent ==FC ABSENT; Roşeaţa şi edemaţierea stîlpilor palatini anteriori Prezente=, FC
absent ; Tuse uscată prezentă ==, FC prezentă posterior faringian schimbat: atrofie; hiperemie;
hiperplazie Nemodificat FC ==Modificat ; Schimbări în analiza generală a sîngelui De regulă,
prezente==FC De regulă, absente
 5. Otita externă şi medie acută. Cauze. Factori de risc. Manifestări clinice.
Diagnostic diferenţial. Conduita terapeutică.
Otita medie acuta inflamaţia urechii medii.
Otita medie acută recidivantă: otita medie cu 3 şi mai multe acutizări pe parcursul a 6
luni sau 4 şi mai multe - pe parcursul anului
CAUZE: · Streptococcus pneu Haemophilus influenzae
Pneumococii ü Anaerobi ·
Viruşi · Ciuperci · Hlamidii.
Tabloul clinic : Otalgie) · Scădere de auz · Zgomote auriculare · Cefalea
(febră, cefalee, slăbiciune, inapetenţă, ·
- Semne de infecţie a căilor de respiraţie (rinorea, congestie nazală, tuse, etc.) · Manifestări
neurologice (nelinişte, agitaţie, dereglări ale somnului, vomă, greţuri, convulsii)
Diagnostic diferential intre OMA si OME (otita medie externa
Anamneza: Semne generale de infecţie acută Prezente –OME Copilul practic sănătos
Schimbări ale comportamentului · Neliniştea copilului, agita- ţie · Dereglări în atenţie şi
reac- ţia neadecvată la adresare · Dereglări de somn Sunt pronunţate –OME Relativ mai
puţin pronunţate
Acuze (copiii mai mari de 4 - 5 ani) · Otalgie Prezentă ; OME-Absentă · Scădere de auz
Prezentă; OME- Prezentă ·
Zgomote auriculare Prezente; OME- Prezente
Schimbări otoscopice Pronunţate ; OME- Nepronunţate
Audiometria Hipoacuzie de transmisie ; OME -Hipoacuzie de transmisie Schimbări în
analiza generală a sîngelui Prezente; OME- Absente
Tratament; antibiotice pentru germenii care produc otite medii si infectii.
Dezobstruantele nazofaringiene, sub forma de picaturi, spray sau aerosoli,.
infectia survine pe un teren atopic se recomanda si un preparat antialergic local sau general.
Tratamentul simptomatic, pentru combaterea durerii si febrei, antialgice si antipiretice la
nevoie
Otita medie externa – inflamatie a conductului auditiv extern sau a pavilionului auricular
- determina o durere intensa, initial discontinua cu caracter de junghi, ulterior devenind
continua cu exacerbari nocturne si la atingerea pavilionului urechii; durerea se poate extinde
si la zonele din jurul urechii.
Cauze: bacteriene sau virale
Situatii care modifica aceste bariere de protectie sunt :
spalatul in ureche cu sapun, sampon, spirt
inotul cu capul sub apa, sporturi acvatice (polo)
eczemele cronice care se manifesta cu mancarimi la nivelul urechii si formarea de cruste
galbui
utilizarea betisoarelor de ureche-pot determina leziuni care constituie porti de intrare pentru
bacterii si ciuperci
afectiuni care determina scaderea imunitatii organismului (diabet zaharat,
Tabloul clinic:
durere intensa, initial discontinua cu caracter de junghi, ulterior devenind continua cu
exacerbari nocturne.
 durere la apasarea pe ureche sau la tractiunea posterioara a pavilionului; pielea de la intrarea
in canalul auditiv apare tumefiata, ingustand canalul
infundarea urechii, scaderea de auz, tumefierea zonelor vecine, secretii
purulente din conductul auditiv extern (otoreea). Otita externa nu are legatura cu raceala!
Tratamentul pentru otita externa
- local aplicarea unei mese de tifon imbibata cu o solutie dezinfectanta (cloramfenicol sau
rivanol). Mesa se schimba la 24-48 ore de
- pune peste mesa picaturi din solutia de antibiotic, de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile.
In cazurile mai severe este nevoie si de antibiotice antistafilococice de tipul oxacilinei sau
ciprofloxacinei
Este de evitat patrunderea apei in ureche sau manipularea cu betisoare sau alte obiecte a
conductului auditiv extern pe durata tratamentulu
6. Corpi străini ai ductului auditiv, rinolaringelui. Manifestări clinice.
Diagnostic diferenţial. Tactica medicului de familie.
CORPI STARINI AURICULARI
Dacă corpul străin se vede în pâlnia urechii, el poate fi scos cu o pensetă sau o sârmă îndoită
sub formă de cârlig. Dacă corpul străin nu a pătruns prea adânc în ureche, se întoarce copilul cu
urechea respectivă în jos şi i se scutură uşor capul. Când nu se reuşeşte extragerea corpului
străin, nu se va insista deoarece se poate răni timpanul, ci se va duce copilul la medicul ORL-
ist.

boabe de porumb, de fasole sau mazăre, nu se va încerca scoaterea lor prin spălare cu apă,
deoarece acestea se pot umfla în prezenţa apei şi nu mai pot fi extrase.

gândaci de bucătărie, păianjeni, urechelniţe, muşte, , provoacă omului senzaţii neplăcute,

ameţeli, uneori panică şi durere.

Dacă insecta nu se vede ca să poată fi extrasă cu o pensetă, atunci se va încerca omorârea ei

prin asfixie. se vor introduce în ureche diferite lichide: ulei alimentar, ulei de parafină,
briantină lichidă, apă oxigenată, spirt medicinal, apă de colonie, apă sărată sau apă simplă, până
se umple pâlnia urechii. Toate aceste lichide se recomandă să fie călduţe, altfel i se vor provoca
ameţeli suferindului.

Se lasă lichidul 10-15 minute pentru a lipsi insecta de aer şi apoi se răstoarnă lichidul din
ureche. De multe ori, odată cu spălarea urechii iese şi insecta. Dacă insecta s-a lipit de secreţia
lipicioasă din ureche, atunci se va apela la un medic ORL-ist. Se poate evita acest tip de
accident produs de insecte, dormind cu vată în urechi, atunci când este cazul.
7. Surditatea. Cauze.Factori de risc. Manifestări clinice. Diagnostic pozitiv şi
diferenţial. Tactica medicului de familie.
Surditatea - reprezintă incapacitatea parţială sau totală de a auzi. Surditatea poate
afecta una sau ambele urechi
Cauze :
• Pierderea auzului datorată înaintării în vârstă (presbiacuzie);
• Leziuni ale nervilor datorate sifilisului;
• Surditatea idiopatică (de cauză necunoscută);
• Tumorile nervoase;
• Accidentele vasculare cerebrale;
• Toxicitatea medicamente care pot afecta auzul reversibil, de exemplu aspirina,
diureticele, antiinflamatoarle nesteroidiene şi antibioticele (cisplatin)
• Substanţe ototoxice: metale precum plumb şi mercur; solvenţi precum.
• Dopuri de cerumen (ceară) care blochează conductul auditiv;
• Otita medie;
• Adenoidita cronică;
• Otoscleroza:
Traumatismele;

• Infecţii ale urechii;

• Infecţia cu Chlamydia transmisă de la mamă la copil în timpul naşterii poate
Sindromul alcoolismului fetal duce la pierderea auzului la 64% dintre nou-născuţii

TABLOUL CLINIC: auzul redus

- dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur,
- ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut;
- depresia - foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le
afecteaza viata sociala.

Alte simptome care pot aparea o data cu pierderea auzului sunt:

- tiuit, uruit, suierat, zumzet in urechi (tinitus);

- dureri de urechi;
- puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi; acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care
determina pierderea auzului;
- vertijul,
DIAGNOSTIC: testul "soptitului"; audiometria
- testul de receptie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor: evidentiaza cat de bine persoana
aude si intelege discutiile din jur;
- testul acustic (timpanometria si testul de acustic):
- testul emisiei otoacustice: masoara raspunsul urechii interne la sunete;

TRATAMENT:Proteze auditive