Sunteți pe pagina 1din 10

ÎNCANULAREA UNEI VENE.

PUNCŢIA
PERCUTANATĂ. MĂSURAREA PVC
ÎNCANULAREA UNEI VENE

Este o manevră de introducere a unei canule (cateter) în lumenul unei vene


superficiale- situată la nivelul tegumentului, sau profunde prin intermediul căreia se
pot administra diferite substanţe:

 Medicamente
 Alimentaţiei parenterale
 Lichide şi electroliţi
 Transfuzii de sânge și produse din sânge
 Substanţă de contrast pentru explorarea anumitor aparate şi sisteme.
 O altă utilizare a canulării venoase este pentru recoltarea de sânge

Indicații:
 pacienți inconștienți (comă, anestezie)
 șoc
 pacienți agitați
 imposibilitatea alimentației enterale
 administrare repetata
Contraindicații:
 tromboze venoase
 afecțiuni cutanate locale (dermatite, tumori, plăgi)
Un aspect important de ţinut seama în procedeul de incanulare a
venelor e reprezentat de constituţia anatomică a venelor şi mai exact de prezenţa
valvulelor venoase care ajută întoarcerea venoasă. Aceste valvule pot reprezenta
un real impediment în realizarea încanulărilor. Venele cu cea mai mare densitate a
valvulelor sunt situate la nivelul membrelor inferioare

Canulele folosite au diferite lungimi şi diferite diametre ce se măsoară în


„gauge”. Canulele cu diametru redus sunt folosite în momentul în care abordarea şi
planul tratamentului sunt deja stabilite (pacienți cronici), pe când în cazul unor
urgenţe majore se vor folosi canule cât posibil de scurte şi cu un diametru cat
mai mare astfel încât administrarea substanţelor necesitate să se poată realiza cât
mai rapid.

Materialele necesare efectuării unei încanulări venoase profunde:

 canula,
 ace,
 fire de sutură,
 portac,
 câmp steril,
 anestezice locale,
 substanţe pentru relizarea antisepsiei

Tehnica de amplasare deschisă (prin descoperire) a unei canule venoase la


nivelul unei vene profunde

 Alegerea unei vene cu un calibru mare permite administrarea unor


cantităţi semnificative de lichid (de elecție- vena jugulară internă, vena subclavie,
venă femurală comuna)
 Pregătirea zonei inciziei: raderea, anestezia, antisepsia
 Incizie a cutisul longitudinal 2-3 cm
 Disecţie a ţesutului ca în final vena dorită sa fie izolată.
 După izolare se alege locul de abord- o zonă fără colaterale
 Se introduce cateterul pe o lungime de 20-30 de cm Ulterior are loc
sutura plăgiii şi fixarea cateterului la tegument.
 Variantă tehnică- puncția Seldinger

Incidente, accidente, complicaţii:


 hemoragii la nivelul locului de introducere a cateterului, (un risc
deosebit îl prezintă) pacienţii cu boli ale coagulării,
 ocluzii ale cateterului prin trombozare,
 infecţii datorate unei antisepsii necorespunzătoare,
 embolie gazoasă
 mobilizarea cateterului
 aritmii
 pneumotorace

Încanularea venoasă periferică se realizează cu ajutorul branulelor.


Branulele sunt dispozitive medicale ce permit administrarea medicației sau diferitor
substanțe eliminând disconfortul determinat de înțepări repetate. Acestea au diferite
lungimi și diametre, fiind identificate pritr-un cod de culori.

După ampasare o branulă e menţinută maxim 96 de ore după care acesta


trebuie schimbată. Amplasarea lor nu respectă o regulă strictă dar de obicei se
utilizează venele superficiale de la nivelul membrelor superioare
Materiale necesare:

 Branula,
 Materiale pentru antisepsie,
 Materiale de fixare la tegument (leucoplast, omnifix).
 Mănuși
 Garou
Tehnica de amplasare a unei branule:

 Dacă pacientul e conştient i se va explica întreaga desfăşurare a


procedurii.
 Se vor spăla mâinile, se pune o pereche de mănuşi.
 Se scoate branula din ambalajul în care era menţinută steril
 Se aplică garoul deasupra loclui de puncție, la distanță de acesta, însă
nu foarte strâns astfel încât distal sa se poată palpa pulsul unei artere.
 Se reperează vena.
 Se curăţă şi antisepsizează zona.
 Canula e ţinută în mâna dominantă iar cu cealaltă mână se realizează o
întidere a tegumentului cu mare grijă însă să nu contaminăm aria.
 Se introduce branula la un unghi de 20-30 ⁰.
 Dacă procedura s-a realizat corect sangele va ascensiona de-a lungul
acului
 Se avansează cu branula în timp ce acul se retrage
 Se îndepărtează garoul
 Se securizează branula la tegument.
Accidente:

 strapungerea venei
 hematom prin infiltrarea sangelui in tesutul perivenos
 flebite(prin injectarea rapida a unor substante,soluti iritante)
 ameteli,paloare,lipotimie.

Măsurarea presiunii venoase centrale (PVC).


Monitorizarea valorilor presiunii venoase centrale reprezintă o manevră
de rutină în secţiile de terapie intensivă, fiind indicată şi în timpul anesteziei din
cadrul intervențiilor chirurgicale majore toraco- abdominale.

Înregistrarea presiunii venoase centrale se poate măsura în două modalităţi


în funcţie de plasarea captatoarelor de semnal :

 Măsurare neinvazivă- receptorul e plasat la nivelul venei jugulare,


parametrul înregistrat este gradului de distensie al acestei. Această metodă însă
beneficiază de un grad de încredere foarte redus (artefacte)
 Măsurare invazivă- cu ajutorul unui cateter introdus prin vena jugulară
internă, conectat la o cameră de presiune.
PVC este unul dintre cei mai evaluati parametri în unitățile ATI, reprezentând
presiunea sanguină măsurată în vena cavă superioară, la joncţiunea cu atriul
drept. In plan orizontal exista aceeasi presiune medie in atriul drept, vena cavă
superioară și vena cavă inferioară deasupra diafragmului. Totodată reprezintă
balanţa dintre volumul sanguin, capacitatea venoasa şi funcţia inimii drepte.
Măsurarea PVC se face fie cu un manometru simplu umplut cu soluţie izotonică, fie
cu ajutorul unui traductor de presiune (mai util, permite vizualizarea undei de
presiune).
Valorile normale pentru PVC sunt cuprinse între 5-10 cm H2O (2-6 mmHg)
dacă măsurarea a fost realizată luându-se ca reper spaţiul IV intercostal pe linia
medio-axilară.
Valorile PVC sunt influenţate de tonusul vascular, medicaţie, boli cardiace.

Cauze PVC crescut:


 Hipervolemie
 Șoc cardiogen
 Expir forțat (manevra Valsalva)
 Pneumotorace în tensiune
 Insuficiență cardiacă
 Stenoză pulmonară
 Revărsate pleurale
 Tamponadă cardiacă
Cauze PVC scăzut

 Hipovolemie
 Inspir profund
 Șoc distributiv

PERFUZIILE
Reprezintă un mod de administrare parenterală în mod continuu sub formă
de picături a unor medicametaţii aflate în stare fluidă.

Indicații
 reechilibrare volemică şi electrolitică a pacienţilor, acestea conţinând
cantităţi importante de lichide şi electroliţi
 administrare de medicamente la care se urmărește un efect prelungit.
 Transfuziile sangvine şi alimentaţia parenterală au acelaşi principiu de
funcţionare ca şi cel al perfuziilor.

Matrialele necesare:
 Soluţia de perfuzat
 Perfuzorul
 Ac/ branulă/ cateter venos central

Tehnica :

 Se îndepărtează folia de protecție de pe capacul recipientului


 În dopul de plastic se introduce perfuzorul cu mare atenţie să nu
atingem vârful acestuia pentru a nu-l contamina.
 Soluţiile de perfuzat se suspendă în stativ
 Perfuzorul se inchide şi se presează camera de umplere până se
umple pe jumătate.
 Se deschide perfuzorul şi e lăsat să scurgă lichid pentru eliminarea
tuturor bulelor gazoase ce ulterior pot da naştere emboliilor gazoase.
 Capătul distal al perfuzorului se atasează la branula/ cateter
 După instalarea trusei de perfuzie se va regla viteza de curgere a
medicamentaţiei.

Incidente,accidente

 hiperhidratarea prin perfuzie


in exces, la cardiaci, poate determina edem
pulmonar acut: tuse, expectoratie,
polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul
perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se
injecteaza cardiotonice.

 embolie gazoasă pulmonara


prin patrunderea aerului in curentul
circulator. Se previne prin: eliminarea
aerului din tub inainte de instalarea
perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea
completa a flaconului

 infecții locale sau


generalizate prin nerespectarea regulilor de
asepsie

 coagularea sangelui pe ac
sau canulă-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de heparina

 -pătrunderea lichidului perivenos -flebita-durere, creste temperatura


tegumentului,eritem de-a lungul venei-se anunta medicul

 -lichidul nu se scurge desi acul este in vena-se verifica pozitia acului,se


mobilizeaza putin,se verifica presiunea lichidului

S-ar putea să vă placă și