SUPORT DE CURS - OBSTETRICĂ ȘI GINECOLOGIE

NAŞTEREA- PREGĂTIREA GRAVIDEI PENTRU NAŞTERE ȘI ASISTENȚA LA

NAŞTERE
Definiţie
Naşterea cuprinde un ansamblu de fenomene funcţionale şi mecanice care duc progresiv la
expulzia spontană a fătului în afara căilor genitale materne, la sfârşitul gestaţiei, fără complicaţii
materne sau fetale. După OMS naşterea este „expulzia sau extracţia completă din corpul mamei,
independent de durata gestaţiei, a unui produs de concepţie care după această separare, respiră
sau manifestă oricare alt semn de viaţă, ca bătaie a inimii, pulsaţia cordonului ombilical sau
contracţia efectivă a unui muşchi supus acţiunii voinţei, fie că a fost sau nu tăiat cordonul
ombilical şi fie că placenta a rămas sau nu ataşată".
Naşterea poate fi:
- normală (eutocică): se realizează pe căi naturale, în prezentaţie longitudinală, craniană
flec-tată sau pelviană, cu făt la termen are loc între a 38-42 a săptămână de amenoree
- anormală (distocică) sau patologică datorită unor distocii mecanice sau dinamice, vicii de
prezentaţie, malformaţii fetale sau suferinţă fetală ce necesită intervenţie medicamentoasă,

obstetricală sau chirurgicală pentru terminarea actului naşterii; datorită unor anomalii de durată:
naşterea prematură (se produce între a 28-37-a săptămână de amenoree), naştere în cazul sarcinii
cu termen prelungit (depăşeşte cu 14 zile durata normală gestaţională de 40 săptămâni) Naşterea
spontană - este atunci când se declanşează de la sine, naşterea provocată - atunci când este
consecutivă unei intervenţii exterioare (medicală, chirurgicală, criminală).
- unică (cu un singur făt) sau multiplă, (gemelară, terţiară etc.)
- pe căi naturale sau chirurgicală (cezariană).

EXAMENUL GRAVIDEI LA TERMEN. PREGĂTIREA PROPRIU-ZISĂ PENTRU

NAŞTERE.

Naşterea este anunţată de unele semne premonitorii/semnele pretravaliului: contracţii

uterine dureroase (CUD), mai ales noaptea; eliminarea dopului gelatinos, uneori pătat de sânge;
colul este moale, se scurtează şi devine permeabil la deget, ce determină gravida să se prezinte la
maternitate de urgenţă. începerea travaliului este anunţată de unele semne principale (se
consideră că travaliul începe când există col şters, o dilataţie a orificiului colului uterin de 2 cm şi
contracţii uterine sistematizate - ritmice şi progresive) şi semne secundare. Gravida ajunge la

1
maternitate, fiind alertată de unul dintre semnele principale prezentate mai jos. La internare se
efectuează un examen clinic riguros al gravidei, în urma căruia se decide internarea direct în sala
de travaliu; internarea în secţia de obstetrică, în aşteptarea travaliului; prognosticul desfăşurării
naşterii; necesitatea unei intervenţii adecvate.
Examenul gravidei pentru internare şi asistenţă la naştere cuprinde: anamneză sau
interogatoriul, examen medical general, examenul obstetrical (inspecţie, palpare, auscultaţie,
tuşeu/tact vaginal, măsurarea abdomenului şi bazinului).
Anamneză sau interogatoriul precizează:
- contracţii uterine dureroase: momentul apariţiei, intensitatea, frecvenţa;
- pierderea lichidului amniotic: da/nu; dacă da, de cât timp;
- se studiază documentele gravidei, carnet sau caiet, se completează antecedentele
personale fiziologice, patologice, familiare; antecedentele obstetricale (număr de sarcini, evoluţia
acestora, naşteri anterioare, avorturi);
- evoluţia sarcinii actuale, se precizează: DPM, DPN, afecţiuni care au însoţit sarcina,
examinări paraclinice deosebite, tratamente urmate pe parcursul sarcinii.
Examenul medical general: măsurarea greutăţii, înălţimii, temperatura, tensiunea arterială,
determinarea albuminei şi a glucozei în urină.
Examinarea rapidă a aparatelor respirator şi cardiovascular a pacientelor care nu s-au
prezentat la nici o consultaţie prenatală, se verifică grupa sangvină şi Rh-ul dacă nu sunt trecute
în carnetul gravidei.
Pregătirea gravidei pentru examenul obstetrical constă în: dezbrăcarea femeii, aşezarea în
poziţie ginecologică, se efectuează toaleta externa a vulvei, se îndepărtează pilozităţile (pentru
naştere), se spală cu apă călduţă fără substanţe antiseptice, se efectuează clisme evacuatoare.
Examenul obstetrical:
Se măsoară diametrele bazinului cu ajutorul pelvimetrului - pelvimetria externă aplicând
vârfurile butonate ale pelvimetrului pe reperele anatomice, se citeşte pe cadran distanţa în cm:
diametrul bispinos 23-24 cm, diametrul bicrest 27-28 cm, diametrul bitrohanterial 31-32 cm,
diametrul antero-posterior extern (Baudeluque) sau conjugata externa 19-20 cm, diametrul ante-
ro-posterior la nivelul strâmtorii inferioare 9-9,5 cm şi creşte până la 11-12. Se măsoară diametrul
utilizabil obstetrical sau pelvimetria internă prin efectuarea tuşeului vaginal cu respectarea strictă
a normelor de asepsie. Se îmbracă mănuşa sterilă, se introduc degetele index şi mediu în vagin
până în fundul de sac posterior al vaginului, se ia contactul cu sacul, se urmăreşte concavitatea
sacrată în sus până se atinge promontoriul. Cu cealaltă mână se apasă pe mâna examinatoare la
nivelul unde aceasta atinge marginea inferioară a simfizei pubiene. Se scot degetele din vagin şi
se măsoară cu pelvimetrul sau cu panglica de la vârful degetului examinator (medius) până la
locul marcat de unghie rezultând conjugata diagonală din care se scade grosimea simfizei 1,5-2
cm, se obţine conjugata vera, diametrul utilizabil obstetrical. Normal este 10,5 până la 11 cm.
Tuşeul vaginal furnizează informaţii despre colul uterin, starea membranelor (rupte- degetul ce
trece prin colul înmuiat ia contact cu prezentaţia, se scurge lichid amniotic; intacte - degetul
întâlneşte bombarea elastică a pungii apelor, nu se elimină lichid amniotic), prezentaţia (tipul,
eventualele prezentaţii distocice, raportul cu strâmtoarea superioară - mobilă, aplicată, fixată,
coborâtă), starea bazinului osos şi a bazinului moale.
Inspecţia apreciază volumul uterului şi forma sa.
Măsurarea înălţimii fundului uterin (IFU), cu centimetrul, la termen măsoară 32-34 cm,
permite să se facă şi o apreciere asupra fătului, măsurarea circumferinţei abdominale la nivelul
ombilicului la termen este de 92-95 cm.

2
 Palparea dă informaţii asupra: poziţiei fătului (longitudinală, transversală), prezentaţiei
fătului (craniană, pelviană, transversă), poziţia spatelui fetal, surprinderea întăririi muşchiului
uterin (contracţia uterului-semn obiectiv) prin examinarea cu mâna pe uter.
Auscultaţia BCF(130-150/min) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu eco-DoppIer.
La debutul travaliului este recomandată efectuarea monitorizării electronice continuă, cu
cardiotocograful, care înregistrează concomitent contracţiile uterine dureroase (CUD) şi bătăile
cordului fetal (BCF), aprecierea efectului contracţiilor asupra BCF-urilor.
După terminarea examenului se poate aprecia dacă gravida este în pretravaliu, travaliu sau
fals travaliu, se dă prognosticul naşterii: tipul prezentaţiei, volumul fătului, calitatea CUD, starea
bazinului şi a colului uterin, în funcţie de care se stabileşte calea de naştere: joasă sau înaltă, sau
prin cezariană.

SEMNELE DECLANŞĂRII TRAVALIULUI

Semnele principale:
- Contracţii uterine ritmice şi dureroase - este semnul cel mai frecvent întâlnit al debutului
travaliului; la început sediul durerilor este lombo-abdominal, apoi cu timpul se localizează la
nivelul uterului. La debut CUD apar la interval de 30 minute sau la 20 minute devin progresiv
mai frecvente şi mai intense, la 15, la 10, apoi la 5 minute (încetează odată cu naşterea copilului),
uneori CUD sunt distanţate de la 20 minute la 5 minute, ceea ce impune plecarea la maternitate
pentru internare.
- Eliminarea (pierderea) dopului gelatinos. La nivelul vulvei apar secreţii (glere) muco-
gela-tinoase cu striuri de sânge, semn ce precede intrarea în travaliu cu câteva ore înainte, dar
acest interval se poate prelungi până la câteva zile.
- Ruptura membranelor (ruptura pungii apelor/pierderea apelor) - constă în scurgere de
lichid amniotic. Pierderea este spontană, imprevizibilă şi nedureroasă, poate fi abundentă sau
doar zemuindă şi determină spitalizare imediată a gravidei deoarece cavitatea uterină comunică
direct cu exteriorul şi există riscul infecţiei (copilul nu mai este atât de bine protejat); ruperea
membranelor expune la riscul procidenţei de cordon.
- Deschiderea colului -sub efectul contracţiilor, colul se scurtează (se şterge), apoi se dilată
progresiv până atinge un diametrul de 10 cm.
Semnele auxiliare:
Dureri discrete localizate în hipogastru şi lombo-abdominal, postura ortostatică şi mersul
devin greoaie, dificile, apare „mersul legănat, de raţă", care indică angajarea capului fătului;
polakiurie, respiraţia femeii devine uşoară, ca rezultat al coborârii fundului uterului, colul se
înmoaie şi mai mult şi se scurtează.