Curs AMG- Etapele procesului infectios

Etapele procesului infectios

1.Contaminarea prezenta germenilor pe mucoase si tegumente

2.Infectia- atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor si
patrunderea in tesuturi
3.Boala- raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau inaparent (paraclinic).

Perioadele bolilor infectioase

Perioada de incubatie timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia primelor semne de
boala.
-Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze respiratorii)
-Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola, parotidita)
-Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B, rabia, tetanosul).

Perioada de debut timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la aparitia primelor semne
caracteristice de boala.
Perioada de stare incepe cu semnul caracteristic de boala: icter, eruptie.
Perioada de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara sechele.
Starea de purtator de germeni se intalneste la covalescenti dupa 3-6 luni de la o boala sau la
subiectii sanatosi care poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda , pe langa posibilitatea lui de multiplicare si de
invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina in organismul gazda formarea de
anticorpi.
Anticorpii sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile limfatice. Sunt
capabile sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor acestora.
Antigenele sunt substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite conditii pot stimula
producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si structura.
Mecanisme de aparare fata de infectii
1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care impiedica
patrunderea germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau inactivarea produselor lor nocive.
Ea este asigurata de bariera cutanata si a mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene
si antitoxice din umori, de aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul vietii.
2.Apararea specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta anticorpilor, ca
urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale active (vaccinare).
Imunitatea naturala poate fi innascuta, fiind o consecinta a mostenirii de anticorpi materni
transferati transplacentar, asigurand protectie specifica primelor luni de viata. Ea poate fi castigata
ca urmare a trecerii printr-o infectie tipica sau atipica.

In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate
prin 2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T- actiune citotoxica .
- Limfocite B care secreta anticorpi sub forma de imunoglobuline.
Surse de agenti patogeni
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni. Covalescentul, ca izvor de infectie, este acel
bolnav care nu realizeaza vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze
agenti patogeni.
2.Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti
patogeni. Bolile asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursa de infectie sunt considerate : animalele
salbatice si domestice, pasarile, artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai lung sau mai
scurt, pana intalneste organismul receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogena reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea
bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale aparatului respirator, unele infectii
bacteriene si virale ale SNC).
2. Calea digestiva de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin
materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele si apa. Mainile
murdare constituie o alta cale de transmisie.
3. Calea sexuala reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea
aparand la partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea transcutanata leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a unor
multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in infectii sistemice.
5. Alte cai de transmitere: - parenterala (prin instrumente medicale nesterile)
- prin transfuzii de sange
- prin alaptare
Receptivitatea
-starea organismului care nu-i confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune microbiana,
parazitara sau fungica, declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice
individuale, varsta ,sex, stari patologice
Modificari ale tegumentelor si mucoaselor
In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor.
Aceste modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii.

Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul mucoaselor
se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare:
macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula, ulceratia, scuama, crusta.
Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau
consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii
anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina (nevi
pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar
lipsa pigmentului melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a
coloratiei pielii datorita unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu
dimensiunea lor distingem:
-petesii leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.
Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5 mm,
avand un continut solid.
Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut
lichidian (clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand
dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar,
tulbure sau hemoragic.
Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice,
survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Ulceratia pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa
cicatrice.
Fisura lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.
Ragada lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate),
lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Crusta este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului.