Furia mea inconstienta

26n o v 2 0 1 3

Prin excelenta, ideea de furie este una

negativa. Si in baza acestei conotatii, o negam atunci cand o traim noi
insine si o criticam atunci cand o vedem la altii.
Eu sunt o persona calma, foarte calma. Asa spun cei din jur despre
mine. La fel cred si eu. Dar furia este un sentiment tipic omenesc, desi
o au si animalele, la modul inconstient. Dar nu si eu: daca sunt o
persoana calma, inseamna ca nu sunt furioasa, nu? Nu mi-am
recunoscut furia din mine, am numit-o poate in fel si chip, dar nu am
manifestat- o decat foarte rar in exterior. Si, bineinteles, nu am numit- o
furie.
De
ce?
De
ce
mi-am
negat
Pentru ca am fost victima ei si stiu ce efecte are asupra
Tata furios, mai tarziu prieten furios. Amandoi furiosi
diverse motive, dar mai ales pentru ca nu ma ridicam
asteptarilor lor. Imi stiam defectele, slabiciunile, furia
dintre ele.

furia?
celor din jur.
pe mine din
la inaltimea
nu era unul

Cum am ajuns sa ma gandesc la furia proprie? Dureri de fi cat.

Mancam de ceva ani sanatos (vegan spre raw-vegan, fara tigari, fara
stres aparent, fara oameni furiosi in viata mea). Si totusi ma durea
fi catul. Sunt ferm convinsa ca toate afectiunile fi zice au cauze
psihologice, la fel si problema mea cu fi catul. Am cautat explicatia lui
Valeriu Popa legata de afectiunile fi catului si erau legate de furia
ascunsa sau manifestata. Asta m-a facut sa ma verifi c la nivel
emotional. Stiam ca nu o manifest, deci probabil era ascunsa,
disimulata,
nerecunoscuta.

Fiind o victima a manifestarilor furioase, am ales, inconstient, sa nu o

manifest, recunosc sau accept. Asa mi-am dezvoltat o mare toleranta
cu privire la aspectele negative ale vietii. In loc sa ma infurii pe ele,
pe oamenii care nu s-au comportat asa cum ma asteptam, am ales sa
accept. Acceptarea nu a fost totala, de aici si fi catul care m-a avertizat
ca ceva nu este in regula in viata mea.
Asa am ales sa merg la
despre furie. O mai vazusem
impresionat placut. Daca eu
singura, am apelat la ajutor. Si

mini-atelierul Luminitei Baltaretu

cu ocazia atelierului despre Rani si m-a
nu am reusit sa imi rezolv problema
da, s-a dovedit a-mi fi de folos.

Ce-am
afl at?
Ca nu exista persoane care sa nu traiasca acest sentiment. Pe unii ii
recunoastem de la distanta cand se infurie. Altii, ca mine, o ascund, o
reneaga si nu o recunosc. De ce? Furia este negativa si raneste. Pe noi
si pe cei din jur. Si tuturor ne place sa avem o imagine frumoasa si
fata de altii si fata de noi, asa ca o inabusim.
Ce
creeaza
furia?
Atunci cand realitatea (oameni sau situatii) nu corespunde cu
asteptarile noastre, furia este forma noastra de protest fata de
acestea. Manifestata sau nu, furia este creata de neacceptarea
realitatii dezamagitoate.
Cum
ajuta
furia? Sau
orice
rau
are
si
o
parte
buna
Dezamagiti si furiosi de realitatea diferita de asteptari, unii aleg sa
actioneze pentru a indrepta lucrurile in directia dorita. Furia confera
multa energie (furiosii i-au simtit puterea). Aceasta energie nascuta de
furie poate fi canalizata pentru un scop care ne ajuta intradevar.
Ce
este,
de
fapt,
furia?
Furia este ca un strigat al sentimentului de neputinta in fata realitatii
ostile. Nu-mi convine ce vad, atunci ma comport ca un copil si strig
(sunt furios). Protestul acesta, evident, nu duce la indreptarea
situatiilor.
Am descoperit multe lucruri in cadrul workshopului, mi s-au parut
foarte interesante si utile informatiile despre furie, am constientizat cu
ajutorul Luminitei Baltaretu multe lucruri si am afl at multe sfaturi si
explicatii utile.

Este
bine
sa
ne
manifestam
furia?
Totul este pe principiul nu exista bine sau rau, ci doar diverse situatii
si diverse personalitati. Singura reteta valabila este constientizarea ei.
Cand lucrurile nu se petrec asa cum vrem apare furia, ca forma de
protest si neputinta. Un corp si o minte cuprinse de furie nu pot
actiona si lua decizii bune. Deci, calm si claritate! Exista iesire din
aproape orice situatie. Chiar si din viata. Dar nu despre moarte vorbim
noi aici, ci despre furie. Iar cele mai dese atacuri de furie au cauze
minore, insa un om obisnuit sa se infurie din lucruri marunte, o va
face, spre supararea celor apropiati.
Ce
am
afl at
eu
despre
furia
mea?
Aveam impresia ca accept realitatea asa cum este si deci nu am
motive de furie. Acceptarea probabil ca nu a fost cu toata inima si
toata iubirea, si asta s-a vazut/simtit in fi catul meu.
Pot aduce sentimente de furie:
- greselile altora.

lipsa

de

perfectionismul
exigentele
intoleranta
respect

Furia dispare in fata:

- iubirii

acceptarii
tolerantei

In acea sambata, la acel mini-atelier , am avut un sentiment de

usurare: mi-am descoperit furia. Si stiu si ce sa fac cu ea. O voi
accepta ca parte din mine, fara frica sau rusine. Si din nou, ma voi
ghida dupa:
Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul
de a schimba ceea ce-mi sta in putinta si inteleciunea de a discerne
intre cele doua.