Etapele procesului infectios

Contaminarea prezenta germenilor pe mucoase si tegumente

Infectia- atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni,
multiplicarea lor si patrunderea in tesuturi
Boala- raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau
inaparent (paraclinic).
Perioadele bolilor infectioase
Perioada de incubatie timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia
primelor semne de boala.

Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze respiratorii)

Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola, parotidita)

Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B, rabia, tetanosul).

Perioada de debut timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la

aparitia primelor semne caracteristice de boala.
Perioada de stare incepe cu semnul caracteristic de boala: icter, eruptie.
Perioada de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara sechele.
Starea de purtator de germeni se intalneste la covalescenti dupa 3-6 luni de la o
boala sau la subiectii sanatosi care poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda , pe langa posibilitatea lui de
multiplicare si de invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina in
organismul gazda formarea de anticorpi.

Anticorpii sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile

limfatice. Sunt capabile sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale
toxinelor acestora.
Antigenele sunt substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite conditii
pot stimula producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si
structura.
Mecanisme de aparare fata de infectii
1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care
impiedica patrunderea germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau
inactivarea produselor lor nocive. Ea este asigurata de bariera cutanata si a
mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si antitoxice din umori,
de aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul vietii.
2.Apararea specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta
anticorpilor, ca urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale active
(vaccinare).
Imunitatea naturala poate fi innascuta, fiind o consecinta a mostenirii de anticorpi
materni transferati transplacentar, asigurand protectie specifica primelor luni de
viata. Ea poate fi castigata ca urmare a trecerii printr-o infectie tipica sau atipica.
In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul imun cu cele 2
componente, reprezentate prin 2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T- actiune citotoxica .
- Limfocite B care secreta anticorpi sub forma de imunoglobuline.
Surse de agenti patogeni
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni. Covalescentul, ca izvor de
infectie, este acel bolnav care nu realizeaza vindecarea biologica si deci continua
sa gazduiasca si sa disemineze agenti patogeni.

2.Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare de
diferiti agenti patogeni. Bolile asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursa de
infectie sunt considerate : animalele salbatice si domestice, pasarile, artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum,
mai lung sau mai scurt, pana intalneste organismul receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogena reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de
boli (majoritatea bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale
aparatului respirator, unele infectii bacteriene si virale ale SNC).
2. Calea digestiva de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul
inconjurator prin materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand
contamina alimentele si apa. Mainile murdare constituie o alta cale de transmisie.
3. Calea sexuala reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile
venerice, acestea aparand la partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea transcutanata leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a
unor multitudini de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in
infectii sistemice.
5. Alte cai de transmitere: - parenterala (prin instrumente medicale nesterile)
- prin transfuzii de sange
- prin alaptare
Receptivitatea
-starea organismului care nu-i confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune
microbiana, parazitara sau fungica, declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine
de particularitatile genetice individuale, varsta ,sex, stari patologice

Modificari ale tegumentelor si mucoaselor

In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul
tegumentelor si mucoaselor. Aceste modificari sunt denumite cu un termen
generic- eruptii.
Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la
nivelul mucoaselor se numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt
denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena,
pustula, ulceratia, scuama, crusta.
Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de
relief sau consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei
distributii anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui
exces de melanina (nevi pigmentari, cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau
hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic (albinism,
vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita
unui aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie
vie. In raport cu dimensiunea lor distingem:
-petesii leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.
Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins
intre 1 si 5 mm, avand un continut solid.
Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei
rotunda, cu continut lichidian (clar, tulbure, hemoragic).

Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut

lichidian avand dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un
ou); continutul poate fi clar, tulbure sau hemoragic.
Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul.
Nu lasa cicatrice, survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Ulceratia pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si
dermul, lasa cicatrice.
Fisura lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul
pliurilor.
Ragada lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine
(aspect de tarate), lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Crusta este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul
epidermului.