Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Infectia- atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor si patrunderea in
tesuturi
3. Boala- raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau inaparent (paraclinic).
1. Perioada de incubatie – timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia primelor semne de boala.
- Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze respiratorii)
2. Perioada de debut – timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la aparitia primelor semne
caracteristice de boala.
Starea de purtator de germeni se intalneste la covalescenti dupa 3-6 luni de la o boala sau la subiectii sanatosi
care poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda, pe langa posibilitatea lui de multiplicare si de invadare a
acestuia, mai are particularitatea, de a determina in organismul gazda formarea de anticorpi.
Anticorpii sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile limfatice. Sunt capabile sa
contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor acestora.
Antigenele sunt substante bacteriene sau de alta natura care, in anumite conditii pot stimula producerea de
anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si structura.
1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care impiedica patrunderea
germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau inactivarea produselor lor nocive. Ea este asigurata de
bariera cutanata si a mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si antitoxice din umori, de
1
aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul vietii.
2.Apararea specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta anticorpilor, ca urmare a
trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale active (vaccinare).
In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate prin 2 tipuri
de limfocite :
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni. Covalescentul, ca izvor de infectie, este acel bolnav care nu
realizeaza vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze agenti patogeni.
2.Animalele si pasarile, fie bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti patogeni. Bolile asfel produse se numesc
zoonoze. Ca sursa de infectie sunt considerate : animalele salbatice si domestice, pasarile, artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai lung sau mai scurt, pana
intalneste organismul receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogena – reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea bolilor
eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale aparatului respirator, unele infectii bacteriene si virale ale
SNC).
2. Calea digestiva –de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin materii fecale,
urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele si apa. Mainile murdare constituie o alta cale de
transmisie.
3. Calea sexuala – reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea aparand la
partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea transcutanata – leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a unor multitudini de germeni,
care dau infectii localizate, dar care pot degenera in infectii sistemice.
2
Receptivitatea
- starea organismului care nu-i confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau
fungica, declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice individuale, varsta ,sex, stari
patologice
In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Aceste
modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii.
Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul mucoaselor se numesc
enanteme.
Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula,
flictena, pustula, ulceratia, scuama, crusta.
Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau consistenta). Poate
fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii anormale a
pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina (nevi pigmentari, cloasma
gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic (albinism,
vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui aflux de sange. Pot fi
hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu dimensiunea
lor distingem:
Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5 mm, avand un
continut solid.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut lichidian
(clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand dimensiuni mai
mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar, tulbure sau hemoragic.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice, survine in
urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
3
Ulceratia – pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa cicatrice.
Fisura – lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.
Scoama – lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate), lameloase sau
sub forma de lambouri mari.
Crusta – este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului
Patogenia infecţioasă
- prima etapă în producerea unei boli infecţioase este reprezentată de pătrunderea în organism a agentului
patogen
- pătrunderea agentului patogen se face la nivelul unor porţi de intrare, multiplicarea agentului patogen,
diseminare de la poarta de intrare în organism (diferite ţesuturi şi organe)
-dinamica procesului infecţios:
-poarta de intrare poate fi:
1. tegumentul
- există soluţii de continuitate ( infecţii stafilococice, erizipel)
- uneori tegumentul este indemn (infecţii stafilococice la nivelul foliculului pilos)
2. mucoasele
- mucoasa căilor respiratorii superioare şi inferioare: virusuri, stafilococ, streptococ, H.influenzae
- mucoasa digestivă. Salmonella, enterovirusuri, bacterii Gram (-)
- mucoasa căilor urinare: bacterii G (-) dar şi G (+)
- mucoasa conjunctivală: Chlamydia,adenovirusuri
3. pătrundere direct în sânge: prin intermediul vectorilor
4. cale iatrogenă: intervenţie chirurgicală
- căi de diseminare:
1. diseminare pe cale directă
2. diseminare pe cale limfatică
3. diseminare pe cale sanguină
- mecanismele de acţiune ale agenţilor infecţioşi:
1. acţiune directă
- ex.v.poliomielitic: acţionează pe neuronii motori din coarnele anterioare, blochează sinteza acizilor
nucleici şi a proteinelor, moartea celulei motorii
2. acţiune prin intermediul exo- sau endotoxinelor
- exotoxina se eliberează în organism: bacilul botulinic, difteric, dizenteric
- endotoxina: bacterii G (-)
3. acţiune indirectă: este necesară participarea organismului
a) procesul inflamator
-în prima etapă la nivelul porţii de intrare are loc o vasoconstricţie locală (evitarea diseminării)
- în infecţiile bacteriene are loc acţiunea PMN, anticorpilor şi complementului
- în infecţiile virale intră în acţiune imunitatea celulară (limfocite)
- în a 2-a etapă,PMN persistă în infecţiile bacteriene şi dispar în infecţiile virale
- în a 3-a etapă se eliberează histamină, bradikinină cu producerea: vasodilataţie, edem
b) mecanisme imunologice
● reacţii de tip I (reacţii anafilactice)
4
- dacă reacţiile atg.-atc.au loc în sânge determinând şoc anafilactic
- dacă aceste reacţii au loc la nivelul unui anumit organ apare reacţie locală
● reacţii de tip II (reacţii citotoxice)
● reacţii de tip III (reacţii prin complexe imune)
- în organismele cu imunitate bună se produc reacţii atg.-atc. cu formarea de complexe imune depozitate
în splină
● reacţii de tip IV (reacţii mediate celular) cu participarea sistemului imun celular
- patogenia febrei:
- centrul de reglare a temperaturii este situat în hipotalamusul anterior
I. Anginele bacteriene
- etiologie:
- streptococ β-hemolitic grup A - 30% din anginele bacteriene
- stafilococ,pneumococ,meningococ
5. angină ulcero-necrotică
- distrugere tisulară
- se poate acoperi de false membrane
- se realizează ulcere penetrante
- adenopatii pronunţate
- halenă fetidă
- bacil cărbunos,TBC,sifilis
- poate fi şi secundară - scarlatine severe + febră tifoidă
6. angina Ludwig (flegmonul planşeului bucal)
- usu.asocieri bacteriene (streptococ, stafilococ, anaerobi)
- tumefierea regiunii sublinguale şi a gâtului
- deglutiţie dificilă, trismus, stridor
7. angină gangrenoasă - anaerobi (bacteroides,clostridium)
- complicaţii:
1. precoce
- otite
- sinuzite
- mastoidite
- flegmon periamigdalian
- limfadenite supurate
- tromboflebite
2. tardive
- reumatism articular acut
- glomerulonefrită
- diagnostic pozitiv:
1. date epidemiologice
- scarlatină, difterie
- detectarea purtătorilor de streptococi sănătoşi
2. date clinice
3. metode de laborator
7
- stabilirea etiologiei:
- frotiuri din exudat nazal şi faringian
- hemoculturi - formele severe
- teste serologice
- titru ASLO
-VSH, fibrinogen, PCR
- leucocitoză + neutrofilie
- tratament:
1. local
- ceai de muşeţel
- faringosept
2. simptomatic
- antipiretice
- analgezice
3. etiologic
a) angine bacteriene
- penicilină G 2-4 milioane UI/zi
- penicilină V 4-8 milioane UI/zi
- penicilină de depozit după 7-10 zile : 1.200.000 UI Moldamin la adult şi 600.000 UI la copil, 1 dată pe
săptămână
- macrolide:
- eritromicină 30-50 mg/kg/zi la copii;2 g/zi la adult
- claritromicină sau roxitromicină de 2 ori/zi
- cefalosporine de generaţia I:
- cefalexina
- cefadoxil
b) angine virale
- aciclovir
c) angine micotice - antifungice:
- nistatin 3-5 milioane U/zi 7-10 zile
- fluconazol 50-100 mg/zi 1 priză
II. Scarlatina
- este o infecţie streptococică
- este apanajul vârstelor preşcolare şi şcolare (sub 2 ani copilul moşteneşte imunitatea de la mamă)
- etiologie – streptococul beta hemolitic tip A)
- sursa de infecţie:
- persoanele bolnave de scarlatină
- purtătorii de streptococ
- transmitere:
- pe cale aerogenă
- alimente
- poarta de intrare:
- respiratorie
- perioada de incubaţie : 3-5 zile
- tablou clinic:
- debutul este brusc,cu febră, cefalee frontală, disfagie (angină)
- durează 24-48 h
- erupţia apare la nivelul gâtului, se extinde pe trunchi şi membre
8
- este rugoasă la palpare
- nu este prezentă la nivelul feţei
- congestia pomeţilor + paloare perioronazală formează masca Filatov
- la nivelul plicilor de flexiune apar peteşii, echimoze, linii echimotice formând semnul lui Pastia
(datorită fragilităţii vasculare ↑)
- semnul garoului pozitiv
- la nivelul cavităţii bucale:
- congestie faringiană + amigdaliană intensă
- ciclul limbii - limba este iniţial încărcată, ulterior procesul de depapilare, limba „zmeurie”,
proces de reepitelizare, limba „sticloasă”
- adenopatie latero-cervicală
- diagnostic sau examene paraclinice:
1. date epidemiologice - contact cu o persoană bolnavă de scarlatină sau purtător de streptococ
2. date clinice
3. date de laborator
- secreţie faringiană
- frotiu de la nivelul porţii de intrare
-VSH ↑
- leucocitoză
- neutrofile ↑, la unii pacienţi moderată eozinofilie
- fibrinogen ↑
- ASLO ↑
- complicaţii:
1. imediate
a) determinate de toxină
- miocardita toxică
- meningita toxică
- adenite
- sinuzite
- otite
- otomastoidite
- septicemii
2. tardive
- reumatism articular acut
- glomerulonefrită
- tratament:
1. etiologic
- penicilină G 50-100.000 UI/kg în 2 prize/zi,timp de 7-10 zile
- benzatinpenicilină (Moldamin) 1/săptămână timp de 3 săptămâni
2. simptomatic
- paracetamol
III. Rujeola
- etiologie:
-virusul rujeolic
- sursa de infectare - bolnavii de rujeolă
- perioada de incubaţie - 9-11 zile
- poarta de intrare:
-căile respiratorii
- mucoasa conjunctivală
9
- tablou clinic:
- debut insidios, cu febră înaltă (39-40°C), catar oculo-nazal (rinoree, lăcrimare, strănuturi), tuse
seacă
- faringe congestionat, microvezicule
- elementele eruptive sunt prezente iniţial retroauricular, apoi la nivelul gâtului, toracelui,
extremităţilor
- extinderea erupţiei se face în 3 zile
- erupţie eritemato-maculoasă, generalizată, inclusiv la nivelul feţei
- erupţie catifelată la palpare, dispare la digitopresiune
- tegument uşor umed
- elementele eruptive pot conflua sau sunt separate de ţesut indemn
- dispar în ordinea inversă a apariţiei lor
- lasă un tegument pigmentat
- fața are aspect de aspect de ”facies plâns”
- cefalee, dezorientare
- vărsături, agitaţie
- diagnostic pozitiv, examen paraclinic:
1. ancheta epidemiologică - contact cu bolnavii de rujeolă
2. date clinice
3. date paraclinice
-VSH normal
- leucocite normale sau ↓
- secreţie nazo-faringiană, frotiu de la nivelul mucoaselor
- IgM specifice pt.virusul rujeolic
- ELISA, cultivarea pe celule a virusului
- complicaţii:
1. laringita acută
2. pneumonie interstiţială
3. encefalite
4. miocardită
5. suprainfectarea
- tratament:
- izolarea bolnavului
- tratament igieno-dietetic - multe lichide (ceaiuri)
- tratament simptomatic:
- antipiretice
- combaterea tusei
- nu există tratament etiologic
- la copii - antibiotice de protecţie - penicilină,ampicilină
- suprainfectare - antibiotice
IV. Rubeola
- este o boală infecţioasă care are ca şi etiologie virusul rubeolic
- se transmite pe cale aeriană
- sursa - omul bolnav cu boala manifestă clinic sau inaparentă
- transmitere:
- orizontală - de la o persoană la alta pe cale aeriană
- verticală - de la mamă la făt
Clasificare:
10
1. rubeola postnatală
- clinic:
- incubaţie lungă = 18 zile
- debut - subfebrilităţi, febră (maxim 38°C), uşor catar oculo-nazal
- primul semn şi ultimul care dispare = adenopatia occipitală, retroauriculară, laterocervicală
- elemente eruptive - exantem generalizat, durează maxim 4 zile, nu lasă zone
depigmentate
- diagnostic pozitiv, examen paraclinic:
● ancheta epidemiologică
● date clinice
● date paraclinice
-VSH normal, leucocite normale
- limfocitoză, 5-6 % plasmocite (monocite tinere, cu citoplasma bazofilă, nucleu excentric)
- imunofluorescenţă - evidenţierea virusului din sânge, secreţia nazo-faringiană
- atc.IgM specifici
- reacţii de aglutinare
- complicaţii:
- artrita rubeolică
- pneumonia interstiţială
- encefalită
- trombocitopenii
- tratament:
- izolarea bolnavului
- AINS
- antialgice->dureri articulare
2. rubeola congenitală
- clinic:
- nou-născuţi hipoponderali
- purpură trombocitopenică
- hepatosplenomegalie
- deficite ale dezvoltării oaselor
- malformaţii congenitale:
- oculare:
- microftalmie
- cataractă
- glaucom
- retinopatie
- cardio-vasculare:
- persistenţa orificiului Botallo
- tetralogia Fallot
- stenoză aortică
- focomielie
- microcefalie
- malformaţii renale
- tratament:
- recomandarea întreruperii sarcinii în primul trimestru de sarcină
- profilaxie - vaccin antirubeolic
- etiologie - v.urlian
- sursa de infectare - omul bolnav cu boala manifestă clinic sau inaparentă
- transmitere - cale aerogenă
- tablou clinic:
- incubaţie 3 săptămâni
- debut:
- febră
- frisoane
- alterarea stării generale
- cefalee moderată
- dureri moderate în loja parotidiană
- durere în loja parotidiană la masticaţie
- ştergerea şanţului în loja parotidiană
- sensibilitate moderată la palpare
- în evoluţie: prinderea parotidei opuse
- vărsături explozive, în jet, de tip central
- poziţie de „cocoş de puşcă”
- stare generală alterată
- durere în zona pancreatică
- greţuri,vărsături
- sensibilitate la palpare în zona pancreatică
- examinări de laborator:
- amilazemie, amilazurie ↑↑↑
- dureri intense în zona scrotală
- zona scrotală edemaţiată
- sensibilitate în zona ovarelor
- diagnostic pozitiv, examene paraclinice:
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
- leucopenie, limfocitoză
- în caz de orhită, meningită - VSH ↑ reacţional, leucocitoză
- în caz de pancreatită (amilazemie, amilazurie ↑↑↑)
- izolarea virusului din salivă, urină, edemul scrotal, sânge prin imunofluorescenţă
- determinare de IgM specifice
- complicaţii:
- suprainfectare bacteriană
- compresiune nervoasă - surditate
- DZ
- sterilitate
- hipotiroidism
- miocardită
- encefalită
- tratament:
14
- nu există tratament etiologic
- regim igieno-dietetic, cel puţin 10-14 zile după externare:
- izolare
- repaus
- regim alimentar: - hidric, - hipoglucidic, - hipolipidic, cel puţin 10-14 zile după externare
- AINS
- vitamine din grupul B
- cortizon parenteral
- antialgice
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- virusul urlian dă imunitate
VIII. Difteria
- etiologie : bacilul difteric, Gram (+)
- sursa de infecţie - omul bolnav / purtător
- transmitere - cale aerogenă
- poarta de intrare: - nazală - difterie nazală, - faringiană, - conjunctivală, - tegumentară,
- anală, - vaginală
- tablou clinic:
- incubaţia este de 7 zile
- debutul este diferit în funcţie de localizare:
1. angina difterică
- poarta de intrare = faringele
- debut usu. insidios, dar poate fi şi brutal:
- febră
- frisoane
- astenie
- adinamie
- alterarea stării generale
- cefalee
- disfagie
+/- transpiraţii
- congestie intensă faringo-amigdaliană
- prezenţa membranelor la nivelul amigdalelor, stâlpilor vălului palatin, al unor zone din vălul palatin
- adenopatii latero-cervicale cu dimensiuni foarte mari
- diagnostic pozitiv:
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
-VSH ↑,PCR ↑,leucocite ↑,fibrinogen ↑
- frotiu
- însămânţări pe medii speciale din secreţiile nazale, faringiene
- complicaţii: - insuficienţă respiratorie
- tratament:
- internare - repaus la pat, izolarea bolnavului
- tratament etiologic:
- ser antitoxinic (ser antidifteric)
- penicilină G, eritromicină, cefalosporine
- obstrucţie mare cu imposibilitatea alimentaţiei:
16
- alimentaţie parenterală
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- antiinflamatoare: cortizon
Pneumonii virale
- etiologie:
- v.gripale sau paragripale - pneumonii interstiţiale (inundaţie alveolară sanguină)
- adenovirusuri - pneumonii interstiţiale
- v.rujeolei
- v.varicelo-zoosterian
X. Gripa
- apare epidemic,endemic sau pandemic
- este o boală frecventă
- clasificarea v.gripale:
1. tipul A - poate determina singur infecţia sau se poate asocia
- cel mai frecvent
- determină cele mai grave îmbolnăviri - variaţii antigenice multiple
2. tipul B
- determină boli uşoare
- variaţie antigenică mică
3. tipul C - variaţie antigenică aproape nulă
- sursa de infecţie:
- omul bolnav
- păsări migratoare, păsări domestice, animale domestetice
- transmitere - cale aerogenă
- poarta de intrare - căile respiratorii
- tablou clinic:
- incubaţie scurtă : 12-24 h,maxim 72 h
- debut brusc, acut:
19
- febră înaltă : 38-39-40°C
- alterarea stării generale - astenie, adinamie
- tuse seacă
- mialgii
- globalgii
- rinoree seroasă iniţial, ulterior sero-mucoasă (sdr.cataral)
- se întinde pe o perioadă de 3-4 zile
- în faza de stare se poate afecta miocardul - miocardită:
- faza de declin:
- febra începe să remită
- rinoreea şi tusea seacă ↓ ca intensitate şi frecvenţă
- persistă astenia fizică şi psihică
- diagnostic pozitiv, examene paraclinice:
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
- VSH normal
- leucopenie cu limfocitoză - gripa este o boală ce deprimă imunitatea celulară
-identificarea virusului din secreţia nazală prin imunofluorescenţă
- reacţia de fixare a complementului
- ELISA - evidenţierea atc.
- complicaţii:
1. determinate de acţiunea virusului gripal
- meningite
- encefalite
- mielite
- nevrite, poliradiculonevrite
- complicaţii cardiace - miocardită, pericardită
- complicaţii renale - glomerulonefrită
2. suprainfecţii
- tratament:
- izolarea bolnavului
- repaus la pat
- completarea deficitului lichidian - ceaiuri
- antipiretice
- comprese calde în jurul gâtului - în caz de laringită
- antitusive
- decongestionante nazale
- profilaxia suprainfecţiilor
- tratamentul suprainfecţiilor
- tratamentul miocarditei
- tratamentul şocului
- tratamentul encefalitei
- profilaxia gripei: -vaccinare după cunoaşterea tipurilor de virusuri care circulă în acel an
-tablou clinic:
- incubaţia : 14-42 zile
- debut - forme diverse, atipice: - febră, - mialgii, - astenie, - adinamie, - artralgii, -greţuri, vărsături, -
dureri epigastrice, - uneori scaune diareice, - colecistită acută
- perioada de debut durează 1-10 zile
- la examenul obiectiv - uşoară hepatomegalie cu sensibilitate la palpare
- perioada de stare:
- simptomatologia de debut începe să se remită treptat
- apare coloraţia galbenă sclero-tegumentară - icterul
- hepatomegalie sensibilă la palpare, consistenţă moale
- afectare pancreatică
- simptomatologie nervoasă - astenie, adinamie, somnolenţă (evoluţie gravă)
- tulburări de coagulare - epistaxis, gingivoragii
- examinări de laborator: -↑ sideremia, -↑ transaminazele
- perioada de declin - după 2 săptămâni de la debutul bolii
- diagnostic pozitiv, ex. paraclinice
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
- examinări de urină: - UBG, - pigmenţi biliari, - bilirubină crescută
- examinări de laborator: - transaminaze : TGP ↑, - determinarea IgM specifice din sânge,
- examen de scaun: - evidenţierea virusului din scaun prin microscopie electronică, - IgG au interes
epidemiologic
- tratament:
1. regim igieno-dietetic: - izolare, - repaus la pat, - alimente fără grăsimi animale,
- glucide, - carne de peşte, pasăre, - fructe, - uleiuri esp.vegetale
2. hepatoprotectoare
- vitamine din grupul B
- silimarină
Hepatita acută B
- etiologie: HBV
- tablou clinic:
1. perioada de incubaţie : 42-160 zile
2. perioada de debut: - febră, - astenie, - adinamie, - scaune diareice, - artralgii, - erupţii tegumentare
3. perioada preicterică: - urini închise la culoare, - starea generală se alterează
4. perioada icterică:
- coloraţie galbenă sclero-tegumentară
- hepatomegalie sensibilă la palpare, consistenţă moale
- splenomegalie
- revărsat pleural consecinţa complexelor imune
- manifestări cardiace
- manifestări vasculare
- manifestări renale
- manifestări psihice
- manifestări nervoase
- forme clinice:
21
1. forma anicterică - rară
2. forme icterice prelungite
a) forma icterică prelungită simplă - regresie lentă a icterului
b) forma icterică persistentă
- persistenţa tabloului histo-patologic 1-3 ani
- nu există elemente de cronicizare
c) forma colestatică
- persistenţa icterului
- prurit tegumentar
-↑ fosfatazelor alcaline
-↑ bilirubinei
- colesterol > 300 mg%
d) forma ondulantă (recidivantă)
3. forme severe
a) forma fulminantă
- consecinţa distrugerii masive a hepatocitelor (necroză hepatocitară)
- clinic:
- inapetenţă
- intensificarea icterului
- somnolenţă diurnă, insomnii nocturne
- hemoragii - epistaxis, gingivoragii
- ficat ↓ în dimensiuni
- paraclinic:
-↑ transaminazelor
-TQ prelungit ( > 15 secunde)
b) forma subfulminantă
- tratament:
1. regim igieno-dietetic
- repaus la pat
- alimente bogate în glucide - miere, compoturi proaspete
- uleiuri vegetale, fructe
- carne de pasăre, peşte
2. hepatoprotectoare
- vitamine de grup B
- Mecopar 3x1 tb./zi
- Silimarină : 3-6 tb./zi
- Aspatofort
3. tratamentul hepatitei acute cu evoluţie spre cronicizare: IFNα (dacă hepatita B este în faza acută nu
se administrează IFN)
4. tratamentul hepatitei fulminans
- plasmă sau sânge proaspăt
- cortizon
- perfuzii cu glucoză şi aspatofort
- arginină-sorbitol
- controlul timpilor de coagulare
Hepatita acută C
- contaminare parenterală - sânge
- evoluţie spre cronicizare
- incubaţie : 1- lună
22
- simptomatologie săracă:
- astenie
- adinamie
Examene paraclinice:
- transaminazele ↑
- tratament:
- igieno-dietetic
- patogenetic
- IFN 3-6 milioane de 3 ori/săptămână 4-6 luni
XIII. Tetanosul
- este o boală infecţioasă necontagioasă
- este o boală de inoculare datorită transferului de toxină de la nivelul porţii de intrare
- agentul etiologic - Chlostrydium tetanii
- rezervor de infecţie:
- om
- animale
- transmitere - contact direct cu produse contaminate
- tablou clinic:
- incubaţie : 3-4 zile
24
- debut (1-3 zile):
- senzaţie de parestezii, iritabilitate
- perioada de stare (2-3 săptămâni):
- contractură musculară generalizată
- afectează musculatura paravertebrală - poziţie de opistotonus
- contractura musculaturii feţei - ”râs sardonic”
- uneori contractura muşchilor flexori - poziţie de flexie
- uneori contractură egală a flexorilor şi extensorilor - tetanos rigid
- contracțiile sunt foarte dureroase au durată variabilă în funcţie de severitatea bolii
- Examene paraclinice:
1. date anamnestice
2. date clinice
3. date paraclinice
- examinări de laborator:
- cultura bacilului din plagă pe medii anaerobe
- evoluţie usu.severă
- boala netratată este letală
- mortalitatea variază în funcţie de forma clinică
- complicaţii:
- respiratorii
- cardio-vasculare:
- gastro-intestinale:
- rupturi musculare, fracturi
- tratament - cât mai precoce posibil
- administrare de ATPA deoarece serul nu imunizează
- administrare de antibiotice
- combaterea sdr.de contractură - miorelaxante: -diazepam
- reechilibrare hidro-electolitică
- oxigeno-terapie intermitentă
- monitorizare permanentă a pacientului
-tratamentul complicaţiilor
- profilaxie: - vaccin DTP
DEFINIŢIE: boală infecţioasă acută determinată de virusul rabic transmisă de la animale la om prin
muşcătură, caracterizată printr-o encefalo-mielită cu evoluţie letală.
ETIOLOGIE:
▪ virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae
EPIDEMIOLOGIE: mod de transmitere:
▪ se deosebesc două tipuri de rezervoare de virus rabic:
1. rezervorul domestic: câine, pisică, bovine, cabaline, porcine
2. rezervorul silvatic: vulpi, lupi, bursuci, coiote, sconx, vidre, şobolani, şoareci, iepuri,
liliecii.
TABLOUL CLINIC
▪ incubaţia 20-60 zile, extreme 8 zile – 2 ani, cazuri citate cu incubaţie 20 ani
▪ debut:
▪ modificări de caracter, cefalee, indispoziţie, depresie,
25
▪ la nivelul rănii: iritaţie locală, durere intermitentă
▪ sensibilitate faţă de lumină şi zgomot
▪ hipersecreţie salivară, tulburări la înghiţire
▪ perioada de stare: bolnavul prezintă uneori forma furioasă
▪ hidrofobie, teama de a înghiţi apă, contractură dureroasă a musculaturii faringiene
▪ hiperacuzie, miros exagerat
▪ halucinaţii, insomnie
▪ febră, tahicardie
DIAGNOSTIC
▪ date clinice, epidemiologice, laborator
▪ examene laborator: izolarea virusului rabic din saliva bolnavilor
TRATAMENT
▪ izolare, cameră individuală
▪ imobilizare, legături speciale
▪ personal extrem de protejat
▪ toate obiectele atinse de bolnav şi contaminate cu salivă vor fi distruse
▪ tratamentul simptomatic urmăreşte calmarea bolnavului, sedative, tranchilizante,
imunostimulatoare, vitamine
PROFILAXIE
▪ măsuri în cazul unor plăgi rabigene:
▪ tratament local al plăgii
▪ profilaxia specifică se face cu:
▪ ser antirabic, vaccin antirabic – se începe imediat după muşcătura rabigenă
REACŢII ŞI COMPLICAŢII POSTVACCINALE
▪ reacţii alergice locale
▪ reacţii neurologice grave ca encefalita postvaccinală, mielita, polinevrita sau nevrite periferice
▪ tratamentul: corticoterapie
- realizarea infecţiei:
- cale de pătrundere - mucoasa genitală, mucoasa bucală, direct în sânge
- consecinţele infecţiei HIV:
26
1. disfuncţia şi depleţia LTCD4+
2. disfuncţia şi depleţia LTCD8+
3. hiperactivitatea sistemului imun: - hiper γ- globulinemie
4. anomalii ale LB, ale monocitelor/macrofagelor, ale celulelor dendritice
- factori predictivi de progresie a infecţiei:
1. infecţia acută
- multitudinea simptomelor şi semnelor
- afectarea SNC
2. infecţia cronică
- factori imunologici - LTCD8+ citotoxice
- factori virusologici
- diagnostic pozitiv:
1. test ELISA
2. test Western-Blot
3. PCR- determinarea genomului viral
- monitorizarea bolnavilor:
- iniţial:
- hemoleucogramă
- VDRL
- teste pt.HBV şi HCV
- la 3 luni:
- LTCD4
- viremia plasmatică
- markeri surogat:
- LTCD8
- β2-microglobuline
- examen clinic
- tablou clinic:
1. infecţia primară (sdr.retroviral acut)- apare la 50-70% din pacienţi
- simptomatologie asemănătoare cu gripa sau cu mononucleoza
- test HIV (-)
- viremie ↑
- CD4 ↓ tranzitoriu sub 500
- fenomene neurologice:
- meningită
- polinevrite
- modificări dermatologice:
- rash-uri
- alergii
- infecţii oportuniste minore - candidoza orală
- fenomenele remit spontan
2. stadiul asimptomatic (infecţia cronică)
- CD4 : 500-1500
- viremie relativ stabilă
- test HIV (+)
3. stadiul simptomatic timpuriu
- CD4 : 200-500
- manifestări clinice sugestive:
27
- limfadenopatie generalizată persistentă
- febră + diaree > 1 lună
- ↓ în greutate peste 10%
- infecţii oportuniste minore:
- candidoză oro-faringiană sau vaginală persistentă
- infecţii repetitive cu virusuri herpetice:
- herpes simplex
- herpes Zooster
4. stadiul simptomatic tardiv (AIDS, SIDA) - CD4 < 200
a) infecţii oportuniste majore
b) cancere
i. sarcom Kaposi
ii. limfom non-Hodgkin
c) encefalopatia HIV:
- demenţă
- tulburări motorii - tremurături,instabilitate în ortostatism
- tulburări de comportament
- conştienţă păstrată
d) sdr.de emaciere, caşectizant (wasting)
28
XVI. Meningitele infecţioase
- meningita = proces inflamator localizat la nivelul leptomeningelui
- meningitele sunt boli grave, cu evoluţie rapidă spre deces
- clasificare:
a) după criteriul etiologic
- bacteriene
- virale
- fungice
- cu protozoare
b) după aspectul LCR
- în mod normal, LCR este clar, acelular
- în meningite apar celule în LCR (PMN, limfocite)
1. meningite cu LCR clar
- meningitele virale,TBC, dar şi la debutul unei meningite bacteriene
- dacă organismul nu răspunde imun corespunzător iar în frotiu există foarte multe bacterii
2. meningite cu LCR purulent
- LCR conţine bacterii, fibrină, leucocite, limfocite
- LCR purulent este caracteristic meningitelor bacteriene
3. meningite cu LCR de aspect opalescent - meningitele bacteriene (conţine multe elemente)
4. meningite cu LCR hemoragic: - în meningita bacteriană se produce hemoliză->hematiile nu
sedimentează
Meningite bacteriene
- patogenie:
- poarta de intrare poate fi reprezentată de căile respiratorii
- etiologia meningitelor bacteriene:
- G (-): Klebsiella, Proteus, Piocianic, E.coli
- streptococ de grup B
- meningococ
- pneumococ
- H.influenzae
- stafilococ
- anaerobi
- calea de transmitere:
- hematogenă
- contiguitate
- inoculare directă - TCC
- iatrogenă - puncţie lombară septică
- tablou clinic:
- incubaţie scurtă : 2-3 zile
- debut acut:
- febră înaltă (39-40°C)
- frisoane
- cefalee intensă
- mialgii
- alterarea stării generale
- vărsături de tip central (în jet)
- fotofobie - bolnavul se întoarce cu spatele spre lumină
- poziţie antalgică în „cocoş de puşcă”
29
- manifestări din partea aparatului digestiv: scaune diareice,↓ apetitului
- redoarea de ceafă
- la nou-născuţi şi sugari nu există redoarea de ceafă
- la nou-născuţi + sugari: bombarea fontanelei anterioare şi pulsaţii la nivelul ei
- paraclinic:
- examenul fundului de ochi
- puncţie lombară
- examenul frotiului
- complicaţii:
- encefalita
- abcese
- cloazonări
- paralizii de nervi cranieni
- sechele postencefalită cu decerebrare
- tratament:
a) etiologic
- dozele de atb.sunt mai mari decât în alte infecţii
- se începe cu doze mari de atb.şi nu se modifică în timpul tratamentului dozele
1. meningococ - durata tratamentului = 10 zile
- Penicilină G
- cefalosporine de generaţia III- Fortum, Rocephine
2. pneumococ
- cefalosporine de generaţia III
- quinolone de generaţia III
3. stafilococ
- oxacilină
- cefalosporine de generaţia III
- aminoglicozide intrarahidian sau parenteral
4. E.coli
- cefalosporine de generaţia III
- quinolone de generaţia III
- aminoglicozide intrarahidian sau parenteral
5. Anaerobi - penicilină G + metronidazol
b) patogenetic
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- cortizon - facilitează pătrunderea antibioticelor în LCR
c) simptomatic
- combaterea febrei şi a durerii
- reducerea edemului cerebral: - manitol, - furosemid, - glucoză 33% tamponată cu insulină
- izolarea bolnavului
- febră - regim bogat în lichide
Meningitele virale
- etiologie:
- enterovirusuri - Echo, Coxsackie
- v.gripale şi paragripale
- adenovirusuri
- v.urlian
- sursa de infecţie - omul bolnav sau purtător
- transmitere - aerogenă
30
- poartă de intrare:
- digestivă - enterovirusuri
- respiratorie
- clinic:
- incubaţie scurtă
- debut acut:
- febră înaltă
- frisoane
- cefalee
- mialgii
- vărsături de tip central
- fotofobie
- semne de sdr.meningeal (+)
- paraclinic:
- puncţie lombară:
- LCR clar, hipertensiv
- reacţia Pandy poate fi (-) sau +, ++
- elemente prezente - iniţial PMN,ulterior limfocite
- glicorahie normală
- proteinorahie uşor ↑ (35-40 mg%)
- evidenţierea virusului - imunofluorescenţă, culturi virale
- complicaţii:
- encefalită
- afectarea nervilor cranieni
- tratament:
- patogenetic - asemănător cu meningitele bacteriene
- meningită cu v.herpetic - acyclovir (tratament etiologic)
XVII. Encefalitele
= procese inflamatorii localizate la nivelul axului cerebro-spinal cu prinderea lui parţială sau în totalitate
- clasificare:
1. etiologică
- virale
- produse de virusuri defective (prioni,virusuri lente)
- produse de protozoare
- bacteriene
2. patogenetică
- primare - virusul afectează direct encefalul
- secundare - localizare primară la nivelul altor organe (plămân,ficat,muşchi) şi secundar este afectat
encefalul (ex.gripa)
- postinfecţioase - după rujeolă,rubeolă
- postvaccinale - antipertusis, antirabic
- sursa de infecţie:
- păsările esp.călătoare - mamifere (cal, oaie, capră) – vectori - om
- transmitere:
- cale aeriană
- poartă de intrare digestivă - enterovirusuri
- tablou clinic:
- incubaţie variabilă: în funcție de virusul care a determinat boala
31
- debut acut:
- febră înaltă
- astenie, adinamie
- cefalee
- mialgii
- vărsături de tip central
- fotofobie
- agitaţie
- manifestări neuro-psihice:
- confuzie
- dezorientare temporo-spaţială
- halucinaţii
- ulterior stare de somnolenţă - comă
- paralizii de nervi cranieni, preze, ROT exagerate
- manifestări cardio-vasculare: tahicardie sau bradicardie
- evoluţia encefalitei depinde de agresivitatea virusului şi de răspunsul organismului
- diagnostic pozitiv, paraclinic:
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
- puncţie lombară:
- LCR normotensiv sau uşor hipertensiv
- lichid clar, Pandy (-) sau +/-
- glicorahie normală
- proteinorahie usu.normală
- hemoleucogramă:
-VSH,fibrinogen nespecifice
- eventual limfocitoză + leucopenie
- evidenţierea virusului (prin imunofluorescenţă) din LCR, sânge, secreţie nazo-faringiană, scaun
- cultivarea virusului
- complicaţii:
- paralizii de nervi cranieni
- degradarea progresivă a intelectului
- decerebrare
- tulburări psiho-intelectuale
- suprainfecţii:
- escare
- bronhopneumonie de aspiraţie
- tratament:
- internarea bolnavului
- igienă riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor
- alimentaţie parenterală sau pe sondă nazo-gastrică
- combaterea agitaţiei - diazepam,fenobarbital
- vitamine (grupul B)
- piracetam
- combaterea edemului - manitol, furosemid
- combaterea procesului inflamator - cortizon 2-3 săptămâni:
- HHC
- prednison
- tratament etiologic: în funcție de etiologia virusului, de ex. herpesvirusuri - acyclovir i.v.
32
- aport suplimentar de proteine
- antibiotice în caz de suprainfecție bacteriană
33
- hipotrofii musculare
- tratament:
- internare în servicii de specialitate
- repaus fizic absolut
- nu se administrează tratament intramuscular
- imobilizare cu membrele afectate în poziţii fiziologice
- vitamine din grupul B
- antialgice, antipiretice
- paralizia musculaturii respiratorii - respiraţie asistată
Toxinfecţiile alimentare
Reprezintă ingerarea odată cu alimentele a agenţilor patogeni şi a toxinelor lor
- agenţi etiologici:
- Salmonelle
- stafilococ
- Klebsielle
- Clostrydium perfringens
-Vibrio hemolyticus
- b.cereus
- în România predomină salmonellele şi stafilococi
- alimente implicate în producerea TIA:
- carnea ex.carnea tocată - Salmonelle
- ouăle ex.ouăle de raţă - Salmonelle
- preparate din ouă (maioneze, prăjituri) - Salmonelle
- lapte şi produse lactate - stafilococ
A. TIA cu Salmonelle
- incubaţie : 6-12 h
- debut usu.brusc:
- febră înaltă
- alterarea stării generale
- greţuri
- vărsături
- dureri abdominale
- scaune diareice apoase-verzui
- există riscul de producere a septicemiilor
B. TIA cu stafilococi
- incubaţie scurtă (30 minute - 4 ore)
- debut acut:
- vărsături
- usu.afebrilităţi
- rar scaune diareice
- durere abdominală
- stare generală alterată
- diagnosticul pozitiv al TIA, examen paraclinic:
34
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
-VSH ↑
- leucocitoză cu neutrofilie
- evidenţierea agentului patogen din:
- alimente
- coprocultură din emisie spontană de scaun
- sânge - hemoculturi
- lichidul de vărsătură
- complicaţii:
- pierderi de apă şi electroliţi
- septicemii
- deces
- tratament:
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- oral:
- ceaiuri de mentă,chimen + zaharină
- Gesol
- nu se administrează antibiotice, doar furazolidon
- în cazurile grave, cu pericol de septicemiise administrează antibiotic
- regim alimentar:
- în primele 12 h ceaiuri, rehidratări mixte
- ulterior pâine prăjită, supă de morcovi
- treptat se revine la alimentaţia normală
Botulismul
- este o toxiinfectie alimentara severa, determinata de bacilul botulinic si toxina lui, prin ingestia unor
alimente, mai ales, care contin toxina, si caracterizata clinic prin afectarea sistemului nervos si tubului digestiv.
Sursa de infectie o constituie animalele domestice si salbatice mai ales erbivorele, mai rar animalele
poichiloterme (pesti, crustacee, moluste), in intestinele carora se acumuleaza C. botulinum, excretat apoi cu
fecalele in mediul extern, unde va persista in stare sporulata. Trecerea sporilor in stare vegetativa pe substraturi
organice in conditii anaerobe, in special la temperaturi de 22-37°C, este insotita de acumularea germenilor si
toxinelor lor. Omul se contamineaza ca si in alte toxiinfectii alimentare, prin produsele alimentare. Mai frecvent
botulismul apare dupa ingestia unor preparate din carne (jamboane, costita, salam, cighiri) si a ciupercelor
conservate in conditii casnice, fara prelucrarea termica corecta. Omul se mai poate molipsi prin rosii, vinete,
ardei, cirese, visine, piersice, caise si alte fructe si legume conservate in conditii casnice; peste sarat, afumat ori
conservat in conditii casnice. Produsele alimentare conservate sub actiunea toxinei botulinice nu-si schimba
gustul, culoarea si mirosul. Uneori conservele, mai ales cele din carne, ce contin toxina botulinica, se pot
bomba, in salamuri, carnea afumata, pestele preparate in conditii casnice toxina botulinica se poate acumula sub
forma de focare, de aceea nu se imbolnavesc toti cei, ce au consumat acelasi produs, ci numai persoanele carora
le-a nimerit bucata infectata.
- tablou clinic:
- debut acut:
- alterarea stării generale
- nu există febră
- astenie
- mucoase uscate
- nu se poate acomoda privirea la distanţă
- diplopie
35
- midriază
- oftalmoplegie
- tulburări de deglutiţie
- tulburări de respiraţie
- dacă nu se intervine - deces
- diagnostic pozitiv,
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
- tratament:
- ser antibotulinic 20 U/kg/zi - se repetă până dispar simptomele
- eliminarea agentului patogen din intestin - laxative,clisme
- antibiotice de protecţie, dacă este nevoie
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- nu se administrează antispastice
Dizenteria bacteriană
- face parte din grupul Shigellozelor
- este o boală infecţioasă caracterizată prin scaune cu mucus, puroi, sânge acompaniate de tenesme (senzaţie
imperioasă de defecaţie cu absenţa scaunelor)
- sursa de infecţie : omul bolnav ce elimină Shigella prin scaun sau convalescenţii sau purtătorii
- transmitere:
- fecal-orală
- prin apă dar şi prin alimente
- tablou clinic:
- incubaţie variabilă : 12-24 h
- debut acut:
- febră înaltă
- alterarea stării generale
- greţuri,vărsături
- dureri abdominale
- scaune diareice apoase sau cu produse patologice
- semne de deshidratare de grade diferite
- diagnostic pozitiv, examen paraclinic:
1. ancheta epidemiologică
2. date clinice
3. date paraclinice
- coproculturi prin sondaj rectal sau emisie spontană de scaun
- complicaţii:
- deshidratare - şoc hipovolemic
- şoc toxic
- perforaţii intestinale
- peritonită
- septicemie
- tratament:
1. forme uşoare
- repaus digestiv 12 h (ceaiuri, supă de morcovi, de orez)
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică:
- rehidratare parenterală
- săruri de rehidratare orală->Gesol
- furazolidon 5-7 zile
36
- imodium
- antispastice
- există riscul producerii disbiozei intestinale
2. forme grave
- reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
- regim alimentar
- antibioterapie
Bibliografie:
37