Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principalele clase de microbi implicate in etiologia bolilor infectioase ale omului sunt:
Virusuri
Bacteriile
Micoplasmele si ureaplasmele
Chlamidiile
Rickettsiile
Fungii: mucegaiurile si levurile
Protozoarele de exemplu, Giardia lamblia, Trichomonas sp.
Metazoarele cum sunt, Trichinella sp., Taenia s., Ascaris lumbricoides
Agenti neconventionali transmisibili de exemplu, unele encefalopatii spongiforme ( boala vacii
nebune)
Desi in producerea unei infectii intervin o multitudine de factori si variabile, o serie de elemente
comune permit conturarea unui cadru conceptual al patogenezei:
sangvina- , ajungand la distante mari, in orice tesut sau organ ( injectii cu ace contaminate,
transfuzii cu sange infectat), fenomen denumit bacteriemie iar insamantarea diferitelor organe si
sisteme( plamani, creier, ficat, rinichi, oase) se numeste septicemie;
- calea nervoasa, prin difuziunea virusurilor sau toxinelor dinspre periferie spre sistemul nervos
central (rabie, toxina tetanica) sau in sens invers ( virusul herpetic, v. varicelos)
mecanismele de aparare ale gazdei ;care pot fi nespecifice si anume, barierele cutaneo-mucoase)
si specifice, imunitatea umorala si celulara.
Rezultatele infectiei
Modificarile clinice, biologice si histopatologice aparute in cadrul procesului infectios sunt rezultatul
actiunii conjugate a mai multor elemente:
Microorganismul agresor, cu toate proprietatile sale de patogenitate si virulenta
Aceste elemente actioneaza cu diverse grade de intensitate si conduc la manifestari extrem de variate,
de la forme subclinice la forme severe, uneori letale.
Starea de purtator de germeni sunt persoane aparent sanatoase care elimina continuu sau
intermitent microbi si care pot fi surse de infectie pentru alte persoane
Infectia inaparenta evolueaza fara manifestari sau dezechilibre functionale si care se deceleaza doar
prin mijloace de laborator
Infectia subclinica are o expresie clinica discreta dar leziuni organice si functionale prezente putand
duce la complicatii (infectii streptococice, hepatita virala)
infectia latenta, dupa patrunderea in organismul gazdei, microbul ramane localizat, ani sau toata
viata, la poarta de intrare (ganglioni) sau la distanta de aceasta ex. infectia herpetica, tuberculoza)
infectia localizata ( ex. abces, flegmon, furuncul, rinita, pustule din antrax) microbii se cantoneaza
la nivelul portii de intrare
infectia de focar evolueaza cu semne locale minime, dar cu amplu rasunet general ( febra, afectarea
starii generale,transpiratii, mialgii, artralgii). See produce mai ales la nivelul sinusurilor, amigdalelor,
dintilor, colecistului, urechii medii si poate cauza suferinte la distanta
infectia regionala apare cand microbii depasesc poarta de intrare si afecteaza ganglionii limfatici
regionali si vasele limfatice adiacente
boala infectioasa generala ( sistemica) se realizeaza prin patrunderea agentului patogen in circulatia
sistemica si localizarea sa in organele si tesuturile gazdei.
Diagnosticul unei boli infectioase trebuie sa stea sub semnul rapiditatii, atat din punct de
vedere al tratamentului instituit bolnavului, inainte de declansarea unui lant de reactii
amenintatoare de viata ( toxina difterica sau tetanica) cat si al problemei de natura
epidemiologica, pentru instituirea unor masuri imediate de limitare a raspandirii bolii
transmisibile intr-o populatie data.
Procesul de dezvoltare a diagnosticului unei boli infectioase este similar celui consacrat de
practica medicala, dar are unele particularitati
I. Etapa de culegere a informatiilor- prin anamneza epidemiologica, istoricul bolii si
examenul fizic
II. 1. Identificarea sursei de infectie-existenta unor cazuri de boala similare in families au in
colectivitatea din care provine, persoanele cu care a venit in contact cu x zile inainte de
imbolnavire, calatorii efectuate in tara sau in strainatate
III. 2. Identificarea cailor de transmitere: consum de apa sau de alimente in comun cu alte
persoane si starea de sanatate, contact cu bolnavi cu leziuni cutaneo mucoase, tratamente
parenterale, contact cu animale bolnave, etc
- trtament specific cu produse biologice (imunoglobuline, seruri immune, mai rar, vaccinuri)