INFECȚIA ȘI PROCESUL

INFECȚIOS
Capsula, Perete celular,

Enzime (permeaze),
Flageli, Pili
Moto-ul:
 „Intre organismul infectat si
microorganismul patogen se declanșează un
conflict de tip militar, in care fiecare
combatant își pune la bătaie toate
mecanismele de apărare pe de o parte si de
agresiune pe de alta parte”
Noțiune
 Procesul infecțios este o interacțiune
stabilită istoric între organismul uman
sensibil și microorganismul patogen în
anumite condiții ale mediului ambiant și
social, a cărui manifestare externă o
constituie boala infecțioasă.
 Manifestarea infecției este foarte variată şi depinde
de:
 proprietățile microorganismelor
 starea macroorganismelor: SNC, SE,
vârsta, regim, microbiota.
 condițiile mediului înconjurător
 Relațiile dintre organismele vii
 Relațiile dintre microorganisme şi
macroorganisme formează simbioza, care se
caracterizează prin următoarele forme:
 Mutualism – profit din conviețuire;
 comensualism – unul profită din contul
altuia, fără afecțiuni;
 Parazitism - unul profită din contul altuia cu
anumite afecțiuni.
 Clasificarea bacteriilor în funcție de
patogenitate

• microorganisme ne patogene
• microorganisme patogene
– îmbolnăviri cu penetrație mare în
populație (Salmonella, Yiersinia pestis)
– sau îmbolnăviri cu consecinţe grave
( Streptococcus pyogenes).
• microorganisme condiționat patogene S.
aureus, E. coli, Klebsiella, P.aeruginosa
Patogenitatea este capacitatea
potențială a anumitor specii de
microorganisme de a provoca procese
infecțioase .
 Patogenitatea constituie un caracter de
specie al microorganismelor patogene.
 VIRULENŢA
 Prin VIRULENȚĂ înțelegem gradul de
patogenitate al unei culturi (tulpini,
variante) anumite.
 Virulența constituie un indice calitativ,
individual (de tulpină) al
microorganismului patogen.
 Virulența speciilor patogene se modifică
sub influenţa condiţiilor naturale.
Factori de patogenitate
 Factor de patogenitate
ADEZIVITATEA este capacitatea
microorganismelor de a se fixa de suprafața
celulelor organismului gazdă, fiind condiționată
de organite – adezine (pili, fimbrii, capsula,
acid teichoic).
 Factor de patogenitate
 INVAZIVITATEA este capacitatea
microorganismului de a pătrunde în
interiorul țesuturilor cu ajutorul enzimelor:
tip hialuronidaza – scindează substanța
bazală a țesutului conjunctiv acidul
hialuronic.
COLONIZAREA reprezintă procesul de multiplicare
la locul de fixare și penetrare.

Epiteliu

Shigella (plasmid)

Salmonella typhi
 Factor de patogenitate
 AGRESINELE sunt substanțe
eliberate de microorganisme ce
suprimă forțele de protecție a
organismului și intensifică virulența:
• Factorul Vi • Proteina
M
• Proteina A • Coagulaza
• Leucocidinele
TOXINOGENEZA este capacitatea
microorganismelor de a produce substanțe toxice.
 În funcție de rezervor - SURSA DE INFECȚIE
bolile infecțioase se împart în:
 SAPRONOZE –agenții patogeni habitează pe obiectele
mediului înconjurător şi prin obiecte se transmite la
om. Ex. Legionella, Pseudomonas aeruginosa etc.;
 ANTROPONOZE – sursa de agenți patogeni este omul;
 ZOOANTROPONOZE – sursa de agenți patogeni este
atât omul cât şi animalele. Ex. pesta, antraxul,
tuberculoza, rickettsiozele;
 ZOONOZE – sursa de agenți patogeni sunt animalele,
dar este receptabil şi omul Ex. tularemia, bruceloza,
rabia.
Mecanismele de transmitere a
infecției:
Căile de transmitere posibile:
•AERIAN - difuză cu aer, formă de praf, aerosol,
picături Pffulge.
•CONTACT DIRECT ( tegumentar, saliva, contact
sexual, atingerea nemijlocită).
•TRANSMISIV - prin intermediul vectorilor;
•FECAL – ORALĂ, pe cale alimentară;
•VERTICAL – de la mamă la făt;

•PARENTERAL – prin manopere invazive

chirurgicale, extractii dentare, endoscopii,
cateterizare, sondaje, tatuaje, acupunctura,
perforarea lobului urechii.
Mecanisme de transmitere a
infecției

Sursa: omul bolnav, animal

Evoluția stadiala a infecției
 perioada de incubatie - reprezinta perioada de timp care
trece de la patrunderea microorganismului in organismul
gazda pana la aparitia primelor semne de boala (aceasta
perioda este variabila si in acelasi timp caracteristica
fiecarei infectii)
 perioada de debut care coincide cu aparitia primelor
semne ce atrag atentia asupra unui proces infectios (febra,
cefalee, inapetenta…)
Perioada de stare
 cand se instaleaza
tabloul clinic
caracteristic (de
exemplu sindromul
meningeal: cefalee,
fotofobie, redoarea
cefei, varsaturi in jet,
colaps algid…)
 perioada finală cand cel mai frecvent
evolutia este spre vindecare, dar pot
apare si situatii particulare:
 starea de purtator cronic pentru
diferiti agenti patogeni (de exemplu
pentru: Salmonella, Staphilococcus
aureus, Steptococcus pyogenes
/streptococ β hemolitic de grup A)
 infectii latente care pot determina
recidive in conditii care favorizeaza
multiplicarea (de exemplu virusurile
Herpes simplex 1 si 2 sunt neurotrope,
determinand infectii latente in
neuronii senzitivi ce deservesc zona
cutanata afectata initial).
 Perioada de convalescență
Sechele motori (virusurile Polio)i,
nervoase.

 Constă în refacerea și
vindecarea structurilor și
functiilor alterate (restitutio
ad integrum).
Formele procesului infecţios
 Infecţii exogene  Reinfectarea - cu
 Infecții endogene același specie de
(auto-infecţiei) patogen
 Infecţii acute  Recidiva
 Infecţii cronice  Suprainfecție - boala
 Infecţii mixte
reluată până la
însănătoșire
 Infecţia secundară
 Stare de purtător
Formele procesului infecțios.
 cazuri sporadice înregistrate de îmbolnăviri
 erupții de grup - limitat la un număr mic de
persoane
 epidemii – îmbolnăviri în masă
 pandemii – în mai multe țâri
 endemii în anumite localități.
 Conform tipului de
microorganism
 Infecții bacteriene;
 infecții virale
(viroze);
 infecții fungice
(micoze);
 infecție cu protozoare
(parazitoze).
 Metode profilactice
Specifice Nespecifice
 Vaccinare  dezinfecție
 dezinsecție
 deratizare
 măsuri de igienă
Mulțumesc pentru atenție