PATOGENEZA

BOLILOR INFECŢIOASE.
SERVICIUL ANTIINFECŢIOS

Rusu Olga, profesor la unitatea de

curs boli infectioase cu nursing
specific, grad didactic doi
 Vizionaţi filmul didactic
Infecţiile-ucigaşii omenirii
 Răspundeţi la întrebări:
Ce grupe de microorganisme cunoaşteţi?
Ce numim agent patogen?
Ce grupe de agenţi patogeni cunoaşteţi?
Ce proprietăţi posedă agenţii patogeni?
Ce bariere anatomice ale organismului uman
cunoaşteţi?
Ce reprezintă imunitatea?
Ce tipuri de imunitate cunoaşteţi?
Ce factori naturali influienţează negativ asupra
organismului uman?
Ce factori socio-economici pot influenţa asupra sănătăţii
omului?
Ce reprezintă infecţia nosocomială?
 Formulaţi şi notaţi
obiectivele proprii de învăţare
 Planul temei:
1. Scurte schiţe istorice despre bolile
infecţioase ca ştiinţă.
2. Noţiune de infecţie, proces infecţios,
boală infecţioasă.
3. Clasificarea bolilor infecţioase.
4. Particularităţile bolilor infecţioase.
5. Noţiune de boală infecţioasă
carantinabilă, infecţie nosocomială.
BOLILE INFECŢIOASE ÎN PATOLOGIA UMANĂ
Progresele obţinute în ultima sută de ani în
diagnosticul, tratamentul şi profilaxia bolilor
infecţioase se înscriu printre cele mai
spectaculoase succese ale medicinii.
BOLILE INFECŢIOASE ÎN PATOLOGIA UMANĂ
Printre diversitatea patologiilor la om un loc
important îl ocupă bolile provocate de
microorganismele patogene, care au
proprietatea de a se transmite de la omul
bolnav sau animalul bolnav la omul sănătos,
care pot evolua atât sporadic cât şi sub formă de
epidemii şi pandemii.
 ACTUALITATE
Ponderea morbidităţii prin boli infecţioase rămâne
crescută pe glob.
În SUA se apreciază că aproximativ 25% din
consultaţii, aparţin bolilor infecţioase ceea ce
constituie 20% din internări.
În Franţa, peste 50% din activitatea medicilor
generalişti este consacrată bolilor infecţioase.
Mortalitatea prin bolile infecţioase continuă să
reprezinte o problemă mai ales în anumite zone ale
globului:
febra galbenă, Ebola – America Centrală şi de Sud
holera – a VII pandemie determinată de biotipul
El Tor – Africa şi Asia de S-E
malaria – Africa, India, Afganistan, Asia
 ACTUALITATE
Bolile infecțioase constituie majoritatea bolilor cu
etiologie cunoscută din domeniul patologiei umane.
Reprezintă circa 60-80% din patologia copilului.
Incidența lor este apreciabilă, numai virozele respiratorii
deținând 60% din consultațiile ambulatorii indiferent de
vârstă.
Majoritatea bolilor infecțioase sunt urgențe medicale.
Letalitatea este mare (25-30% în septicemii, meningite,
30-40% în tetanos și 60-90% în febrele hemoragice).
Unele maladii cum sunt Rabia SIDA sunt incurabile.
Unele boli infecțioase lasă sechele grave.
Combaterea și prevenirea bolilor infecțioase se
realizează conform legilor sanitare naționale și
internaționale.
 ACTUALITATE
În ultimele decenii au apărut şi sunt descrise noi entităţi
infecţioase:
Sindromul Kawasaki
Boala Lyme
Sindromul Reye
Boala Zika
Sunt identificate metode rapide de diagnostic de laborator
Sunt aplicate noi metode terapeutice:
Terapia etiologică antimicrobiană, antivirală
Terapia patogenică – corticoterapie, tratament cu anticorpi
monoclonali, anticitokine
Sunt obţinute rezultate spectaculoase în:
Profilaxia generală nespecifică: igienă, educaţie sanitară
Profilaxia specifică: imunizări
Cu toate progresele obţinute, lupta cu infecţiile noi
sau necunoscute continuă
 ISTORIC
Denumirea de boală infecţioasă a apărut în secolul XIX
şi provine de la cuvintul latin infiţere, ce înseamnă a se
molipsi.
Încă popoarele antice posedau unele cunoştinţe despre
contagiozitatea unor boli ca pesta, variola, holera,
malaria, dar provenienţa lor nu era cunoscută.
Apariţia lor se explica prin prezenţa unor miasme,
mirosuri din aer, care fiind inspirate provoacă boala. În
secolul XVII, odată cu inventarea microscopului de către
Antonio van Levenhug, au fost descoperite nişte fiinţe
mici cu structură complicată, rolul cărora mai tărziu a
fost demonstrat ca factor principal în apariţia bolilor
infecţioase.
Cercetările bacteriologice începute în sec. XIX de
Robert Koch, au deschis era izolării agenţilor
patogeni ai bolilor infecţioase:
bacilul cărbunos (Koh,1876)
clostridium septicum (Pasteur, 1877)
gonococul (Neisser, 1879)
bacilul tific (Ebert, 1880)
coli bacilul (Escherich, 1882)
vibrionul holeric (Koh, 1883) etc.
 SAVANŢI INFECŢIONIŞTI
S. P. Botchin – a stabilit natura infecţioasă a
icterului cataral, în prezent cunoscut sub
denumirea de HVA, a descris particularităţile
tabloului clinic în febra tifoidă.
N. P. Vasiliev – a descris ca boală de sine
stătătoare icterul infecţios, cunoscut în prezent
ca leptospiroza icterohemoragică.
N. F. Filatov - a studiat şi a descris manifestările
clinice a febrei ganglionare, cunoscută în prezent
ca mononucleoza infecţioasă.
Bering –a descoperit anatoxinele
Erlih – a elaborat metoda de preparare a
anatoxinelor şi utilizarea lor în profilaxia şi
tratamentul bolilor infecţioase.
L. Pasteur – a propus vaccinul antirabic.
Gromaşevschii - a clasificat bolile infecţioase în
4 grupe după mecanismul de transmitere şi
localizarea agentului patogen.
 SAVANŢI INFECŢIONIŞTI
Din savanţii şi medicii moldoveni au contribuit şi
contribuie la studierea bolilor infecţioase:
Toma Ciorbă
Isac Drobinski
Vasile Negrescu
Constantin Andriuţă
Sava Ţîbuleac
Victor Pîntea
Gheorge Plăcintă
Tiberiu Holban Toma Ciorbă (1864-1936).
 INFECŢIA
Totalitatea proceselor biologice ce se produc în
macroorganism, după inocularea în el a agenţilor
patogeni sau condiţionat patogeni, indiferent de
faptul dacă se va dezvolta un proces patologic acut
sau lent, sau dacă acesta se va limita doar la
instalarea unei stări temporare de purtător.
 PROCESUL INFECŢIOS

Un complex de acţiuni
dintre agentul patogen
şi agentul uman în
anumite condiţii ale
mediului înconjurător,
care cuprinde un şir de
reacţii patologice, de
protecţie şi
compensatorii.
 BOALA INFECŢIOASĂ

Reprezintă manifestarea clinică a

procesului infecţios exprimată printr-o
gamă largă de sindroame şi simptome
clinice.
 Asamblaţi definiţiile
Infecţie
Proces infecţios
Boală infecţioasă
 Infecţia se va dezvolta un proces patologic mediului înconjurător,

vădit sau lent, organismul uman care cuprinde un şir de biologice

ce se produc în macroorganism, dintre agentul patogen şi Boala infecţioasă

reacţii patologice, Procesul infecţios sau condiţionat patogeni,

după inocularea în el a procesului infecţios, a agenţilor patogeni

indiferent de faptul doar la instalarea stării de protecţie şi compensatorii

dacă
în anumite condiţii ale exprimată printr-o totalitatea proceselor

temporare de purtător complex de acţiuni gamă largă de

simptome şi semne manifestarea clinică sau dacă aceasta se va limita

 FACTORII DE DEZVOLTARE
A PROCESULUI INFECȚIOS
• Bacterii, virusuri, protozoare, fungi
Agentul • Acţionează prin însuşirile sale agresive
(invazivitate, toxigenitate, patogenitate,

infecţios virulenţă), precum şi prin inoculul (doză infectantă

de germeni).

• Organismul uman, animal, păsări, etc.

Organismul • Cu posibilităţile lui de rezistenţă
(nespecifice, genetice, dobândite) şi cu
gazdă reactivitatea lui individuală.

• Factorii geografici, climaterici, sociali şi

Mediul economici

extern
 AGENTUL INFECŢIOS
Microorganisme cu care intră în contact fiinţa
umată se divizează în 3 grupe:
saprofite ce constituie microflora normală a
organismului
condiţionat patogene care în anumite condiţii
pot deveni patogene
patogene, cele care pătrunzând în organismul
gazdă, se multiplică şi determină tulburări
morfologice şi funcţionale patologice
Înalt patogeni

Condiţionat patogeni

Nepatogeni
 PROPRIETĂȚILE AGENTULUI PATOGEN
Patogenitate – proprietatea microorganismelor de a
declanşa fenomene morbide în organismul gazdă
Virulenţa – gradul de patogenitate a unei culturi. Este un
indice relativ şi individual al microorganismului patogen
Toxigenitate – capacitatea microbilor de a produce toxină.
După caracterul formării lor toxinele se împart în:
Exotoxine
Endotoxine
Infecţiozitate – capacitatea agentului patogen de a
pătrunde în organismul receptiv şi de a se multiplica în
ţesuturile acestuia
Variabilitate – proprietatea de a-şi schimba structura
antigenică adaptându-se la condiţiile noi formate
Viabilitate – proprietatea de a supravieţui în mediu şi la
diverşi factori
Identificaţi şi notaţi proprietăţile
agenţilor patogeni
 Exotoxinele: Endotoxinele:

 substanţe proteice substanţe glicoproteice,

 caractere enzimatice glicolipidice şi polizaharidice
 se elimină din celula se eliberează la distrugerea
vie celulei bacteriene
 posedă toxicitate mai puţin toxice
marcată predilecţia pentru organe şi
 afectează predilect ţesuturi se manifestă slab
anumite ţesuturi, se inactivează parţial sub
organe acţiunea temperaturii şi a
 termolabile formalinei.
 se transformă în
anatoxine la acţiunea
formalinei şi a t de
38C.
 ORGANISMUL GAZDĂ
Organismul uman este capabil să fie imun faţă de anumite infecţii
în acelaşi timp receptiv faţă de altele.
Receptivitatea - starea organismului care permite agentului
patogen să supraviețuiască și să se multiplice în el.
Imunitatea – este puterea organismului gazdă de a rezista la
acțiunea microorganismelor.
Agentului patogen, organismul uman i se opune cu o serie de
mecanisme de apărare:
Nespecifice:
 Bariera cutaneo-mucoasă
 Fagocitoza
 Sistemul complement
Specifice:
 Umorală
 Celulară
 Mecanisme de apărare nespecifice
Bariera cutaneo-mucoasă a cărei eficienţă depinde
de:
Integritatea anatomică a
tegumentelor şi mucoaselor
Prezenţa de mucus, aparat ciliar
Secreţii care conţin lizozim la nivel
ocular, salivar, nazal
Prezenţa de Ig A secretorii, pH acid din: suc gastric,
urină, secreţie conjunctivală
Microflora normală a organismului
Fagocitoza – reacţie de apărare prin care
microorganismele patogene sunt înconjurate şi
distruse de anumite celule: fagocite circulante şi fixe
care se produc în măduva osoasă.
 Sistemul complement - complex de 30 proteine care
există în mod normal în plasmă şi sunt inactive.
Poate fi activat:
Clasic – complex antigen-anticorp
Alternativ – fără prezenţa anticorpilor
Complementul are rol bactericid astfel încât agenţii
patogeni nu se pot multiplica în sânge.
 Apărarea specifică
Apărarea umorală
Se realizează prin imunoglobuline Ig, produse ale
sistemului de limfocite B, care în urma contactului cu
antigenul produc anticorpi.
În funcţie de specificitatea antigenică Ig se împart în:
Ig G (70% din totalitatea gama-globulinelor) - apar mai
târziu şi asigură imunitatea; traversează placenta
Ig M (5 – 10%) - apar în primele zile de boală,
constituind markerul de infecţie acută
Ig A (15 – 20%) - asigură predominant protecţia
mucoaselor
Ig D – au funcţie de receptor membranar
Ig E – sunt implicate în fenomene alergice
 Apărarea celulară
Se realizează prin intermediul limfocitelor T
care sunt prezente în ţesutul limfoid,
în special splină, ganglioni limfatici, sânge,
limfă şi sunt reprezentate de:
Limfocite T helper – stimulează limfocitele B
Limfocitele T supresor – inhibă răspunsul imun
Limfocitele T citotoxic – distrug celulele încărcate cu
antigene străine
Limfocitele T natural killer (NK) – distrug celulele
umorale
Limfocitele T killer – distrug celulele în prezenţa
anticorpilor (Ac)
 Factorii mediului extern
Acţionează atât asupra macroorganismului cât şi a
microorganismului, influenţând dezvoltarea procesului
infecţios. Aceştea sunt factorii sociali, climaterici,
economici şi naturali.
Temperatura ridicată sau scăzută
Uscăciunea sau umeditatea
Radiaţia solară
Antagonismul microbian
Stresul
Carenţa de vitamine
Dezvoltarea economică
Inundaţiile, războaiele
Vârstă, sex
 Formele de manifestare
şi evoluţie a infecţiei

Infecţii subclinice Infecţii clinice

Infecţia inaparentă Boala infecţioasă
Infecţia latentă locală
Boala subclinică Boala infecţioasă
regională
Boala virală cu
evoluţie lentă Boala infecţioasă
generală sau sistemică
Starea de purtător de
germeni
 Manifestările subclinice
Infecţia inaparentă – evoluează asimptomatic,
agentul patogen fiind identificat doar prin examene
de laborator. Poate fi urmată de imunitate din cauza
calităţilor patogene slabe ale agentului infecţios sau
a rezistenţei crescute din partea organismului-gazdă
(ex. Difterie, rubeolă).

Boala subclinică – evoluează fără simptome,

deosebindu-se de infecţia inaparentă prin prezenţa
tulburărilor funcţionale sau organice, care deşi sunt
lipsite de aspecte clinice vizibile, pot determina
cronicizarea infecţiei (ex. Hepatita virală).
Infecţia latentă - infecţie asimptomatică care poate să se
activeze şi să se transforme într-o infecţie evident clinică,
datorită intensificării activităţii patogene a agenţilor
infecţioşi în urma acţiunii unor factori favorizanţi (ex.
Infecţia herpetică latentă).

Boala virală cu evoluţie lentă – se caracterizează prin

degenerarea lentă şi progresivă a sistemului nervos central,
cu manifestări progresive de dereglare a funcţiei motorii,
psihice, urmate de demenţă şi moarte.

Starea de purtător de germeni – persoane aparent

sănătoase, dar potenţiale surse de contaminare. Infecţia se
rezumă numai la multiplicarea locală a germenilor, fără
răspândirea şi multiplicarea în întreg organismul.
 Manifestările clinice
Infecţia locală –agenţii patogeni se multiplică la poarta
de intrare şi în vecinătatea acesteia. Evoluţia infecţiei
diferă de la o persoană la alta în funcţie de numărul de
agenţi patogeni, de viteza lor de multiplicare şi de
rezistenţa organismului contaminat.

Infecţia regională – cuprinde un teritoriu mai extins,

de preferinţă cel aferent porţii de intrare a agentului
infecţios, caracterizându-se prin infectarea vaselor şi
ganglionilor limfatici din vecinătate (ex. Pesta
bubonică, TBC).
Infecţia generală – este o formă gravă deoarece
germenii patogeni disiminează pe cale sanguină în
întreg organismul, afectând ţesuturi şi organe
interne. Ea se realizează sub 2 forme:
Boala infecţioasă ciclică – evoluţie regulată cu etape
ce se succed în mod constant într-un timp, de regulă
limitat;
Septicemia – evoluţie clinică neregulată,
imprevizibilă, foarte gravă, în care procesele de
rezistenţă imunitară sunt aproape total lipsite.
Infecţia cronică – formă evolutivă a bolilor
infecţioase în care agentul patogen persistă şi
acţionează timp îndelungat în ţesuturile organismului
gazdă.
 PARTICULARITĂŢILE BOLILOR
INFECŢIOASE
Etiologie precisă – fiecare boală infecţioasă este
provocată de un agent patogen specific ei.
Contagiozitate –proprietatea de a se transmite
de la omul bolnav la omul sănătos. Bolile ce
posedă contagiozitate înaltă se răspândesc
repede afectând un număr mare de persoane.
Caracter ciclic – este ordinea de apariţie,
creştere, stabilire şi regresie a manifestărilor
clinice, prezentat prin succesiunea anumitor
perioade ale bolii.
Instalarea imunităţii specifice / postinfecţioase.
PERIOADELE BOLILOR INFECŢIOASE
Perioada de incubaţie – perioada în care germenii se
adaptează în în organism, se dezvoltă, multiplică şi produc
toxine. După durată se deosebesc:
boli cu incubaţie scurtă (1-7 zile) - adenoviroze, difterie,
dizenterie, gripă, toxiinfecţii alimentare, etc.
boli cu incubaţie medie (8-25 zile) - bruceloza, febra Q,
oreionul, febra tifoidă, leptospiroza, etc.
boli cu incubaţie lungă (săptămîni-luni-ani) - HVB, HVC,
HVD, rabia, infecţia HIV, etc.
Perioada prodromală (invazia) - se caracterizează prin
apariţia semnelor generale nespecifice bolii: indispoziţie,
adinamie, dereglarea somnului, inapetenţă, cefalee, vertij,
etc. Debutul bolii poate fi brusc, acut sau lent.
Perioada de stare - caracterizată prin manifestări specifice
bolii: febră cu caracter specific, erupţii, semne catarale,
dispeptice, meningiene, etc.
Perioada de convalescenţă.
Boala infecţioasă se poate sfârşi prin variate
moduri:
Vindecare completă (clinică şi epidemiologică)
Cronicizare
Instalarea stării de portaj
Sechele funcționale sau organice
Complicații specifice și nespecifice
Apariția recidivelor
Coma de gradul I, II, III, IV
Sfârşit letal
 Identificaţi şi completaţi în schemă
perioadele bolilor infecţioase şi
caracteristicele lor

1.____________ 2.____________ 3.
__ __ _____________ 4.____________
• _ __
•
• • • •
• • • •
• • • •
• •
 CLASIFICAREA BOLILOR INFECŢIOASE

După etiologie:
Bacteriene
Virale
Richetsioze
Protozoice
Micotice
Helmintiaze
 CLASIFICAREA BOLILOR INFECŢIOASE
După sursa de infecţie:
Antroponoze
Zooantroponoze
Zoonoze
Sapronoze
După localizarea agentului patogen şi
mecanismul de transmitere:
Intestinale
Respiratorii
Sanguine sau transmisibile
Tegumentare
 Clasificarea bolilor infecţioase
După tip:
Tipice – simptomele clinice bine manifestate în plină
măsură (semne clasice)
Atipice - lipsa unor semne specifice
Ştearsă – semnele clinice sunt prezente, dar slab
exprimate
Inaparentă
Subclinică

După gradul de severitate:

Uşoare
Medii
Severe
Fulminante
 Clasificarea bolilor infecţioase
După evoluţie:
abortivă – debut tipic, evoluţie scurtă, întreruptă
acută
subacută
cronică
o cu acutizare – reapariţia semnelor pe fon de
boală (în perioada convalescentă)
o cu recidive (recăderi) – repetarea semnelor de
boală după însănătoşire
În timpul evoluţiei bolii pot surveni complicaţii specifice
(condiţionate de acţiunea agentului patogen) şi
nespecifice (apărute în rezultatul asocierii microflorei
suplimentare).
COMPLETAŢI: Etiologie
Clasificarea bolilor
infecţioase

Mecanismul de
Sursa de infecţie
transmitere

Tip

Evoluţie
Gradul de
severitate
 Infecţiile carantinabile
Din 1971, OMS a inclus în grupul infecţiilor
carantinabile următoarele maladii:
Holera
Pesta
Febrele hemoragice (galbenă, Ebola)
Variola
Bolile aflate sub supravegherea specială a OMS sunt:
Tifosul exantematic
Febra recurentă
Poliomielita
Gripa
Malaria
 INFECŢII CARANTINABILE
Printre multiplele boli infecţioase care
ameninţă omenirea, un loc deosebit îl ocupă
bolile carantinabile, care sunt supuse unor
reglamentări internaţionale.
Din anul1971, OMS a inclus în grupul bolilor
carantinabile 4 maladii: variola, holera, pesta,
febra galbenă.
 Febra-galbenă Variola

Pesta nară
Pesta Holera
Infecţiile contractate în spitale
afectează anual peste 6 milioane
 Infecţia nosocomială
Infecţie intraspitalicească – orice maladie infecţioasă,
care afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau
adresării după asistenţă medicală sau maladie
infecţioasă care afectează personalul medical ca urmare
al activităţii profesionale, indiferent de momentul
apariţiei simptomatologiei, în spital sau după
externare, în limitele perioadei de incubaţie.

Structura etiologică a IN include diverse specii de

bacterii GR + şi Gr-, sporulate şi asporulate, aerobe şi
anaerobe.
Agenţii cauzali ai infecţiilor nozocomiale

Bacterii – streptococul beta-hemolitic A, stafilococi,

Proteus, Klebsiella, enterobacterii, Escherichii,
bacilul Koch, salmonele etc.;

Virusuri - gripale, paragripale, adenovirusuri,

enterovirusuri, virusul HIV, rotavirusuri etc.;

Fungi – specii de Candida, Aspergillus;

Protozoare – Pneumocystis carini, Toxoplasma

gondy, Plasmodium malariae.
 Surse de infecţie în IN
Purtători sănătoşi de germeni din cadrul
personalului medical;
Bolnavi internaţi cu diagnoze greşite;
Bolnavi internaţi cu o boală, dar purtători de alţi
germeni;
Însoţitori ai bolnavilor purtători de germeni.
Factori de transmitere
Soluţii injectabile contaminate
cu germeni
Obiecte şi instrumente
medicale insuficient dezinfectate
Aerul
Obiecte de menaj
 Căi de transmitere:
Aeriană prin picături
Contact indirect
Parenterală
Formele clinice de IN:
Infecţii urinare
Infecţii sanguine
Pneumonii nozocomiale
Infecţii postoperatorii
Infecţii tegumentare
Infecţii digestive
Reţineţi!!!
Cazurile de infecţii importate
în spital la internare, inclusiv în
perioada de incubaţie sau prodromală,
nu se includ în noţiunea de IN decît
în cazurile cu anamneză spitalicească.
 Elaboraţi un plan al măsurilor de
prevenire a infecţiilor nosocomiale
 Serviciul antiinfecţios
Totalitatea de instituţii, organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, precum
şi populaţia care participă la prevenirea şi
combaterea bolilor infecţioase formează
sistemul de asistenţă antiepidemică, sarcina
căruia constă în stabilirea, reducerea şi
lichidarea bolilor infecţioase.
Structura sistemului antiinfecţios este
ierarhică şi constă din următoarele niveluri:
Local
Raional
Republican
Instituţiile de bază ale serviciului
antiinfecţios sunt:
instituţiile curativ-profilactice
serviciul sanitaro-epidemiologic (CSP)
instituţiile ştiinţifice şi de pregătirea a
cadrelor
Centrul de Sănătate Publică exercită funcţii: de supraveghere
sanitaro-epidemiologică orientată spre prevenirea morbidităţii
populaţiei, de diagnosticare, organizatorice, metodice, de
control. Profilaxia maladiilor infecţioase şi lichidarea focarelor
epidemice necesită participarea personalului medical de la
Centrele Medicilor de familie, Oficiul Medicului de familie şi
Centrele de Sănătate.
Una din sarcinile de bază a personalului medical este
depistarea precoce a bolnavilor contagioşi şi efectuarea
măsurilor antiepidemice primare. În componenţa Centrului
medicilor de familie funcţionează Cabinetul de boli infecţioase.
Medicul CBI împreună cu colaboratorii Centrului antiepidemic
teritorial şi cu alţi specialişti ai CMF elaborează planul complex
de combatere a bolilor infecţioase pe care respectă strict.
 FORMULAŢI ŞI RĂSPUNDEŢI LA 5 ÎNTREBĂRI
CONSECUTIVE LA SITUAŢIA DE PROBLEMĂ PROPUSĂ
Boala infecţioasă prezintă pericol major pentru sănătatea
omului
 Bibliografie
Zanc V., Ciutică I., Slavcovici A., Boli infecţioase, Cluj
Napoca: Editura medicală universitară Iuliu Haţieganu,
2011
Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E., Boli infecţioase
curs teoretic pentru colegiile de medicină, Chişinău, 2010
Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, 2007
Е. Шувалова, Инфекционные болезни, Москва,
Медицина, 2005
Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., Boli infecţioase la copii,
Chişinău, 2004
Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională,
Bucureşti, 2002
 În baza surselor bibliografice studiate
elaboraţi o integramă

Infecţie
carantinabilă
Viaţa are gust, dacă inima ta e tot
timpul deschisă....“
 Vă doresc succes!

Mulţumesc pentru atenţie !