III.

16 Elaborarea unui plan de actiune antiepidemica intr-un focar de

meningita meningogocica.

Meningita meningococica este o boala acuta transmisibila, tipic aerogena, una

din formele cele mai grave de manifestare a infectiei cu meningococ ce se poate
prezenta si sub forma de rinofaringita, septicemie, purpura fulminans
(septicemie meningococica, soc, colaps).

Agentul etiologic: Neisseria meningitidis

- Diplococ Gram Negativ, capsulat

- Microscopic – asezare caracteristica in boabe de cafea
- Localizare preponderent intracelulara
- Creste de 35-37*C in atmosfera umeda, saraca in O2, continand 5-10 %
CO2, pe medii de cultura cu sange sau mediul Mueller – Hinton ?? la
termostat. Dupa recoltare va fi insamantat imediat sau transportat la 37*C.
- Rezistenta redusa la mediul extern: este distrus rapid de frig, uscaciune,
caldura, UV, dezinfectantele uzuale
- Sensibil la
 Penicilina
 Cefalosporine
 De generatia a II-a: Cefuroxim, Cefalosporin
 De generatia a III-a: Ceftriaxona, Ceftazidima
 Rifampicina, Ampicilina, Amoxicilina, Tetracicline
- In functie de polizzaharidul capsular neningococii se clasifica in 13
serogrupuri. Cele mai dumeroase infectii sunt cauzate de serogrupurile
A,B, C, Y si W 135.
1. Masuri antiepidemice fata de sursa de infectie

Sursa de infectie este exclusiv umana si este reprezentata de omul bolnav sau de
purtatorii sanatosi.

Ancheta epidemiologica permite

 Depistarea cat mai precoce a diferitelor tipuri de infectie cu

meningococ pe baza examenului clinic, paraclinic, epidemiologic
 Spitalizarea obligatorie numai pentru formele grave de meningita sau
meningoencefalita.
 - Declararea obligatorie nominala a cazurilor cu meningococ grup A
(meningococcemie)
- Declararea numereica a altor forme clinice de infectie cu meningococ
- Administrarea tratamentului medical corespunzator conform cu
antibiograma
- Momentul externarii este stabilit de: disparitia semnelor clinice si
normalizarea LCR
- Diagnosticul de certitudine este identificarea germenului in LCR, sange
sau exudat faringian
- Diagnosticul rapid prin imunoelectroforeza, latex-aglutinare, PCR –
reactia de polimerizare in lant – din LCR cu sensibilitate si specificitate
de > 90%
- Suspectii vor fi tratati ca si bolnavi pana la infirmarea cazului
- Convalescentii vor fi admisi in institutii de prescolari, scolari, in internate
dupa un examen bacteriologic al exudatului faringian negativ la 10 zile de
la externare.
2. Masuri antiepidemice fata de calea de transmitere

Transmiterea:

- Se efectueaza prioritar in mod direct prin picaturile Flugge, meningococul

avand o rezistenta scazuta la mediul extern
- Aglomeratiile favorizeaza aparitia infectiei
- Prin mod indirect (in anumite conditii particulare) prin obiecte sau maini
recent contaminate

Prevenire:

- Evitarea aglomeratiilor, folosirii mijloacelor de transport in comun

- Spatiile inchise vor fi cat mai frecvent ventilate
- Evitatea calatoriilor in zonele hiperendemice sau epidemice
- Importanta igienizarii spatiilor de locuit si pentru activitati
- Decontaminarea periodica, inclusiv cu substante chimice in colectivitatile
cu risc
- Evitarea degradarii mecanismelor de aparare de la nivelul portii de intrare
si cresterea rezistentei organismului prin alimentatie corecta, evitarea
 infectiilor cranio-cerebrale sau mucoasei oro-faringiene si a
traumatismelor
3. Masuri antiepidemice fata de contacti si purtatorii sanatosi

Contactii:

- Trebuie depistati de urgenta

- Supravegheati clinic prin examenul tegumentelor, nazofaringelui si
termometrizare timp de 10 zile dupa izolarea ultimului caz de boala din
focar
- In colectivitatile de receptivi copii si tineri se vor institui masuri de
carantina
- In perioadele caracteristice virozelor respiratorii se impune intensificarea
masurilor de supraveghere si protectie a copiilor, deoarece virozele
respiratorii degradeaza poarta de intrare pentru infectiile cu meningococ

Purtatorii sanatosi:

- Depistarea si sterilizarea purtatorilor sanatosi

- Vor primi preparate pentru profilaxie specifica
- Chimiopreventie cu sulfamide utilizate numai in zonele unde tulpinile
circulante isi pastreaza sensibilitatea
- Datorita utilizarii sulfamidelor in preventie si tratament, s-au dezvoltat
tulpini rezistente sau chiar mutante sulfamido-rezistente
- Antibiotico-preventie –nu se foloseste populational; este indicata pentru
sterilizarea purtatorilor sanatosi; se administreaza la populatii cu risc
crescut (copiii din anumite colectivitati – orfelinate, recruti)

Schema recomandata de antibioticopreventie meningococica este realizata

cu:

- Penicilina V – 3 zile
- Rifampicina – 1.200 mg/ zi la adult – 2-4 zile
- Ciprofloxacin – 500 mg/ zi – 5 zile
- Ceftriaxona – 250 mg i.m. la adult

Vaccinopreventia – profilaxie specifica

- Se folosesc vaccinuri antimeningococice

 Monovalente (anti – C, anti – A)
  Bivalente (Mencevax A, C)
 Tetravalent (Mencevax A, C, W 135, Y)
- Nu exista vaccin anti – B – deoarece polizaharidul capsular B este
recunoscut ca self de celulele sistemului imunitar si nu apar anticorpi
bactericizi.
- Monovaccinurile antimeningococice se folosesc tinand seama de zona
geografica
 Serogrupul B, C predomina in America de Nord si Europa de Vest
 Serogrupul A in Africa, Europa de Est, America de Sud
- In zonele endemice se vaccineaza intreaga populatie cu varsta 1-25 ani
- Copiii pana la 2 ani pot beneficia de vaccin tetravalent A, C, W 135, Y cu
revaccinare la 5 ani

Educatia sanitara va reduce riscul de extindere a epidemiei si limitarea cazurilor

de boala si deces.

Diagnostic clinic de meningita:

- Dupa o incubatie de 3-5 zile

- Debut cu febra, frisoane, cefalee, varsaturi; la copii poate sa apara
convulsii sau bombarea fontanelelor
- Perioada de stare cu:
 Cefalee, delir si agitatie psihomotorie
 Fotofobie, hiperestezie cutanata
 Pozitie antalgica in „cocos de pusca”
 Semne de iritatie meningeala redoarea cefei, semnele Kerning si
Brudzinski pozitive
 Copiii au un tipat plangator – „tipatul meningitic”