ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ A FOCARULUI / INDIVIDUALĂ

Focar: Centru al unui proces inflamator, de unde se răspândește o anumită boală.

Ancheta epidemiologică: Ancheta epidemiologică reprezintă totalitatea investigaţiilor
efectuate în variate grupuri de persoane în scopul depistării cauzelor apariţiei şi evoluţiei
bolilor transmisibile (malaria, hepatita virală B, HIV/SIDA) sau netransmisibile (boli
cardio-vasculare: infarct miocardic, insuficienţă cardiacă; diabet zaharat; ulcer gastro-
duodenal; cancer hepatic), pentru elaborarea măsurilor prevenţionale şi de combatere a
acestora.
Obiective:
1. Rezolvarea urgenţelor în epidemiologie (apariţia unor boli cu răspândire rapidă şi
consecinţe grave asupra populaţiei, adică boli cu morbiditate şi mortalitate crescută).
Exemplu: hepatită virală B, gripă, HVA, toxiinfecţiile alimentare.
2. Cunoaşterea factorilor de risc implicaţi în producerea unor maladii netransmisibile.
Exemplu: fumatul, hipertensiunea arterială, obezitatea - pentru bolile cardio-
vasculare.
3. Evitarea “importului” (se referă la boli ţinute sub control sau eradicate într-un
teritoriu şi ai căror agenţi patogeni provin din zone geografice în care boala are o
frecvenţă ridicată) şi “exportului” (se referă la boli cu frecvenţă ridicată într-un
anumit teritoriu şi ai căror agenţi patogeni sunt transferaţi în zone geografice în care
bolile respective sunt ţinute sub control sau eradicate) unor boli transmisibile.
Exemple:
a) “import” pentru România – malaria adusă din Turcia;
b) “export” pentru România – tuberculoza în cazul persoanelor ce provin din
zone unde boala este ţinută sub control (ţările din Vestul Europei) şi care
călătoresc în România.
4. Evaluarea măsurilor de prevenţie şi combatere.
Tipuri de anchetă epidemiologică (clasificare):
1. Ancheta epidemiologică operaţională:
 prevenţională (evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la care este
expusă aceasta);
 de combatere (de urgenţă).
Exemplu: Ancheta epidemiologică într-un focar de hepatită virală A sau B.
2. Anchete epidemiologice speciale (de cercetare) – utilizate în cadrul programelor de
supraveghere.
Ancheta epidemiologică de combatere

Este ancheta epidemiologică ce asigură orientarea intervenţiilor în sensul stopării evoluţiei

şi lichidării unui proces epidemiologic.
Are utilizare practică în special în bolile transmisibile.
Ancheta epidemiologică de combatere are două etape:
 de orientare (preliminară);
  de aprofundare (definitivă).

Etapa de orientare (preliminară) este realizată de medicul de familie şi constă în:

 depistarea şi diagnosticarea precoce a cazului/cazurilor de boală folosind investigaţii
epidemiologice, clinice şi de laborator;
 stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic;
 elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă (izolarea bolnavilor, a
suspecţilor şi a posibililor contacţi);
 în raport de situaţie: decontaminare, dezinsecţie, deratizare;
 intensificarea măsurilor de educaţie pentru sănătate a populaţiei;
 informarea operativă a unităţilor sanitare ierarhic superioare, privind situaţia
epidemiologică apărută şi măsurile preliminare adoptate;
 întocmirea fişei de anchetă epidemiologică de urgenţă (de raportare).

Etapa de aprofundare (definitivă) constă în cunoaşterea procesului epidemiologic pe baza

datelor obţinute în prima etapă, prin colaborarea medicului de familie cu epidemiologi sau cu
alţi specialişti.

Obiectivele anchetei epidemiologice de urgenţă:

Cunoaşterea factorilor procesului epidemiologic prin culegerea, prelucrarea şi interpretarea

datelor epidemiologice.
Culegerea datelor se realizează prin convorbire (anamneză, interviu), observaţie
epidemiologică, investigaţii de laborator, informaţii speciale (utilizând diferite surse).
 convorbirea cu bolnavul sau cu anturajul acestuia:
 data debutului real al bolii;
 data probabilă şi circumstanţele contaminării;
 precizarea momentului infectant:
- anamneza conduce la identificarea unui singur moment infectant;
- uneori din anamneză rezultă mai multe momente posibil infectante.
 relaţiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate, loc de muncă,
mijloace de transport în comun;
→ printre contacţi se poate afla sursa de agent patogen, iar contacţii receptivi pot
beneficia de măsuri de prevenţie.
 antecedente patologice de tip infecţios şi ce preparate imunizante a primit – ne
oferă informaţii despre receptivitate;
 existenţa în anturajul bolnavului a animalelor domestice, sălbatice,
rozătoarelor, păsărilor, artropodelor şi relaţiile stabilite cu acestea (în special
în cazul zooantroponozelor) – ne oferă informaţii despre sursa de agent sau
despre modurile şi căile de transmitere.
Exemplu: păsări de curte – gripă aviară.

Exemplu pentru convorbirea în cazul hepatitei virale A:

  dacă persoana stă la casă, la bloc, la cămin, etc;
 câte persoane stau la un loc şi în câte camere;
 igiena locuinţei, unde este amplasată baia şi câte persoane o utilizează;
 de unde se face aprovizionarea cu apă (fântână, pompă, reţea etc.);
 alte surse de apă potabilă folosite în ultimele 2 luni;
 unde ia masa în mod obişnuit (cantină, domiciliu, rude);
 alte surse de alimentaţie în ultimele 2 luni;
 prezenţa animalelor;
 modul de îndepărtare a reziduurilor;
 dacă copilul frecventează o colectivitate.

 observaţia epidemiologică permite aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale

locuinţei, calitatea igienei corporale şi a alimentaţiei, modul de îndepărtare a
reziduurilor, situaţia instalaţiilor tehnico-sanitare în focarul epidemic (şi la locul de
muncă).
 investigaţii de laborator utile pentru depistarea surselor de agent patogen, cunoaşterea
receptivităţii populaiei, cunoaşterea modurilor şi căilor de transmitere.
Exemple:
-exsudatul faringian pentru infecţiile cu streptococ beta hemolitic grup A;
-examenul serologic pentru gripă, HVB, HIV/SIDA.

 informaţii speciale: situaţia topografică a localităţii, sursele de apă, reţeaua de

comunicaţii etc.

Prelucrarea datelor - informaţiile obţinute vor fi sistematizate (pentru o corectă interpretare)

şi incluse în variate documente care vor facilita aplicarea măsurilor de prevenţie şi combatere,
cum ar fi: fişa de anchetă epidemiologică, tabele, grafice, schiţe, hărţi etc.

Interpretarea datelor:
 analiza datelor din tabelul cu persoanele diagnosticate poate releva:
-repetarea aceluiaşi nume (existenţa unui focar familial)
Exemplu: BDA;
-repetarea aceleiaşi adrese (existenţa probabilă a sursei în locuinţa sau colectivitatea
respectivă)
Exemplu: un focar de infecţie streptococică într-o grădiniţă;
-menţionarea aceleiaşi profesii (caracterul profesional al bolii)
Exemplu: un focar de leptospiroză la o fermă de animale.
 analiza schiţelor/hărţilor localităţii sau colectivităţii în care a apărut boala poate indica
posibila grupare a îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de apă potabilă (aceste
date oferă informaţii asupra sursei de agent patogen, a modului şi căilor de
transmitere).
 analiza unui grafic ne poate oferi date referitoare la debutul, evoluţia în timp, vârful
epidemiei şi perioada de descreştere a unei epidemii → Exemplu: Epidemie de gripă.
 Elaborarea măsurilor pentru stingerea procesului epidemiologic şi evitarea reapariţiei lui.
Datele culese, prelucrate şi interpretate asigură elaborarea şi aplicarea măsurilor de combatere
a unei boli şi prevenţia apariţiei acesteia în viitor.

 Măsuri igienico-sanitare (comune sau generale):

-sunt recomandate de legislaţia de profil;
-au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de igienă individuală, de familie sau de
colectivitate, a mediului natural sau ocupaţional.
 Măsuri anti-epidemice (de combatere sau de control):
 Măsuri faţă de bolnavi:
-depistarea activă şi precoce a cazurilor tipice sau atipice de boală şi a suspecţilor;
-izolarea bolnavilor în spital sau la domiciliu;
-declararea nominală (exemple: hepatitele virale, tetanosul, antraxul, HIV/SIDA)
sau numerică a cazului de boală (exemple: gripa, angina streptococică, bolile
diareice);
-măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare.
 Măsuri faţă de suspecţi:
-aceleaşi ca şi pentru bolnavi, până la clarificarea diagnosticului.
 Măsuri faţă de contacţi:
-izolarea în familie sau colectivitate, carantinarea (limitarea activităţii persoanelor
sănătoase sau animalelor sănătoase care au fost expuse unui contact infectant);
-supraveghere pe durata maximă a perioadei de incubaţie a bolii respective;
-examen clinic, termometrizare;
-examen de laborator;
-chimio-/antibiotico-/sero-/imunoglobulinoprevenţie;
-măsuri de decontaminare, dezinsecţie, deratizare;
-educaţie pentru sănătate.
Exemplu pentru contactul cazului confirmat cu meningită meningococică:
-supraveghere la domiciliu timp de 10 zile, cu urmărire epidemiologică, clinică
(termometrizare de 2 ori pe zi) şi eventual cu laboratorul (exsudat nazo-faringian –
poate fi purtător nazal sau faringian de meningococ);
-măsuri de carantină în colectivităţile de copii nu sunt necesare deoarece
meningococul are rezistenţă scăzută în mediu (simpla aerisire rezolvă problema);
-antibioticoprevenţie cu cefalosporine, fluorchinolone, penicilină, rifampicină.
 Măsuri faţă de purtători:
-evidenţa şi dispensarizarea lor;
-“sterilizarea” microbiologică prin metode variate;
-supravegherea;
-educaţie pentru sănătate;
-excluderea temporară sau definitivă din diferite sectoare (alimentaţie publică,
aprovizionare cu apă, colectivităţi de copii).
Exemplu pentru purtător sănătos de streptococ betahemolitic grup A:
 -depistarea (cum? - exsudat nazofaringian) şi “sterilizarea” cu penicilină V, timp de 6
zile;
-excluderea temporară din sectoarele de alimentaţie publică, colectivităţi de copii.
 Măsuri faţă de convalescenţi:
-dispensarizare (supraveghere).
Exemplu pentru convalescentul după hepatită virală B cu evoluţie favorabilă:
 supraveghere clinică şi cu laboratorul timp de un an de zile:
-la 1 lună, la 3 luni, la 6 luni:
-examinarea dimensiunilor ficatului,
-TGP, bilirubină;
-la 1 an:
-TGP, bilirubină,
-proteine totale,
-antigen HBs;
 excluderea de la donarea de sânge pentru toată viaţa.

 Alte măsuri:
-vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în populaţie;
-imunoglobulino- şi chimioprevenţie;
-testări în populaţie (exemplu: IDR la tuberculină) pentru stabilirea gradului de
receptivitate a acesteia;

Focarul epidemic se supraveghează pe durata maximă a perioadei de

incubaţie a bolii respective calculată din momentul depistatării ultimului caz.

Fişa de anchetă epidemiologică individuală

Este utilizată pentru culegerea informaţiilor epidemiologice, dar şi ca act medico-legal;

În bolile transmisibile, aceasta fişă cuprinde 7 categorii de date:
 Date asupra bolnavului;
 Date asupra sursei de agent patogen;
 Date asupra modurilor şi căilor de transmitere;
 Date asupra gradului de receptivitate;
 Date asupra intervenţiei factorilor favorizanţi;
 Date asupra măsurilor elaborate;
 Concluzii.

Exemplu: Hepatita virală A

I. Procesul epidemiologic în hepatita virală A:

 Sursa de virus:
 Omul - bolnav – copii < 15 ani;
 - purtător: preinfecţios (foarte contagios prin materiile fecale timp de 8-10
zile înainte de debutul bolii); sănătos (persoane aflate în contact strâns cu
bolnavul sau cu purtătorul preinfecţios); fost bolnav (elimină doze mici de
virus câteva zile din convalescenţă).
 Animalele – primatele neumane (maimuţele).
- virusul hepatitei A (VHA) se elimină prin materiile fecale sau prin sânge
(în perioada de viremie).
Moduri şi căi de transmitere:
 modul direct – în colectivităţi cu mod de viaţă neigienic, în cazul unor cataclisme
naturale (inundaţii) sau sociale (război), contact sexual, transfuzii de sânge.
 modul indirect – prin alimente (fructe de mare – midii, stridii, scoici), apă, obiecte,
mâini, muşte contaminate; şobolanii pot vehicula VHA ~ nu fac boala, au rol
mecanic.
Receptivitate:
 generală – pentru persoanele care nu posedă anticorpi specifici;
 imunitatea pasivă (transplacentar) – foarte evidentă deoarece aproape toate femeile la
vârsta fertilităţii posedă titruri ridicate de anticorpi faţă de VHA (imunizări repetate cu
doze mici de virus pe parcursul vieţii).
Factori favorizanţi: aglomeraţia şi modul de viaţă neigienic.

II. Măsuri de combatere în focarul de hepatită virală A

Măsuri faţă de bolnavi:

 depistare;
 izolare la spital;
 declarare nominală;
 decontaminarea focarului cu substanţe clorigene.
Măsuri faţă de suspecţi:
 aceleaşi ca şi faţă de bolnavi până la clarificarea diagnosticului.
Măsuri faţă de contacţi:
 izolare la domiciliu;
 supraveghere epidemiologică, clinică şi cu laboratorul timp de 30-40 de zile;
 excluşi de la donarea de sânge timp de 6 luni;
 imunoglobuline standard.

Măsuri faţă de convalescenţi:

 dispensarizare 6 luni;
 examen clinic şi de laborator: examinarea dimensiunilor ficatului, TGP, bilirubină;
 excluderea de la donarea de sânge toată viaţa.