Afectiuni ale simtului gustativ si olfactiv

Simtul gustativ si simtul olfactiv au un rol important in diferentierea alimentelor placute si hranitoare
de alimentele periculoase si neplacute. Omul dispune de cinci simturi, dintre care simtul olfactiv –
mirosul – este cel mai putin inteles. Simtul gustativ este in stransa legatura cu stimularea
chemoreceptorilor olfactivi. Cand exista o tulburare a unui simt, olfactiv sau gustativ, atunci si celalalt
va fi afectat.
De foarte mult ori, tulburarile de gust sau de miros sunt dificil de diagnosticat si de tratat. Pierderea
simtului olfactiv si/sau a simtului gustativ are un impact negativ asupra calitatii vietii. Mai mult,
afectarea mirosului, prin incapacitatea de a detecta mirosul de fum sau de gaz, poate fi periculoasa si
amenintatoare de viata.

Cu varsta, perceptia gustului si a mirosului scad

Conform unui studiu realizat de cercetatorii americani, persoanele care prezinta tulburari de gust si
miros au un aport nutritional inadecvat. De asemenea, subiectii inclusi in studiu prezentau o stima de
sine scazuta. Odata cu varsta, nivelul de perceptie a gustului si a mirosului scade, persoanele varstnice
fiind cele mai afectate. Inainte de a considera aceste simptome ca fiind normale in contextul inaintarii
in varsta, trebuie excluse alte afectiuni, cum ar fi afectiunile neurologice sau afectiunile sistemice.
Afectiunile gustative si olfactive pot fi:
 Totale – pierderea completa a simtului
 Partiale – pierderea mai multor gusturi si/sau mirosuri
 Specifice – pierderea unuia sau doar a anumitor mirosuri si/sau gusturi

Clasificarea tulburarilor de miros

Anosmia
Reprezinta pierderea completa a mirosului, din cauza inflamatiei mucoasei intranazale sau a unei
obstructii care impiedica mirosul sa ajunga in regiunea olfactiva.
Cele mai frecvente afectiuni care determina anosmia sunt:
 Infectiile virale, rinita cronica, rinita atrofica
 Traumatismele cerebrale, tumorile, operatiile intracraniene
 Infectiile, boala Alzheimer – frecvent la varstnici

Pentru stabilirea diagnosticului de anosmie atunci cand nu exista o cauza evidenta, este nevoie de o
serie de investigatii amanuntite. Se vor examina nervii cranieni, tractul respirator superior in vederea
identificarii unei afectiuni intracraniene sau intranazale. Pentru a exclude tumorile si fracturile – in
cazul unui traumatism cranian – este de preferat efectuarea unui computer tomograf cu substanta de
contrast la nivelul capului.
Hiperosmia
Reprezinta cresterea sensibilitatii la mirosuri. Este frecvent intalnita la persoanele cu tulburari de
personalitate, de tip histrionic sau de tip nevrotic. De asemenea, poate aparea si in tulburarile
epileptice.
Disosmia
Este definita ca o perceptie deformata a mirosului. Apare in infectiile de la nivelul sinusurilor,
afectarea partiala a bulbilor olfactivi sau in tulburarea depresiva. Igiena dentara precara poate fi cauza
asocierii dintre disosmie si prezenta unui gust neplacut.
Clasificarea tulburarilor de gust
Hipogeusia Reprezinta diminuarea simtului gustativ. Dupa un episod de gripa, poate aparea
hipogeusie insotita de hiposomie, pentru o perioada scurta de timp.
Disgeusia
Simtul gustativ distorsionat se mai numeste si disgeusie. Principalii factori care pot afecta gustul sunt:
fumatul, unele medicamente, descuamarea limbii etc.
Ageusia
Este foarte rar intalnita si consta in pierderea totala a gustului.

BOLILE NASULUI

1. Sinuzita → infecţie ale membranei mucoase care căptuşeşte interiorul foselor nazale şi sinusurile.
Sinusurile sunt spaţii goale sau cavităţi localizate în jurul ochilor, obrajilor şi a nasului. Când membrana
mucoasă se inflamează, se tumefiază, blochează drenajul fluidului din sinus spre nas şi gât, determinând
durere şi presiune în sinusuri.
Sinusurile devin obstruate în timpul infecţiei virale ca şi răceală, producându-se inflamaţia şi infecţia
sinusurilor ca şi rezultat. Diferenţa dintre răceală şi sinuzita, constă în faptul că simptomele ce însoţesc
răceală, incluzând nasul înfundat, încep să se amelioreze după 5-7 zile. Simptomele atribuite sinuzitelor
durează mai mult şi se agravează după 7 zile.

Există două tipuri de sinuzita: acută (cu debut brusc) şi cronică (pe termen lung). În cazul sinuzitei cronice
simptomele nu dispar complet, întotdeauna menţinându-se simptome uşoare.
Sinuzitele sunt cel mai frecvent rezultatul infecţiei virale, care determină inflamaţia membranei mucoase ce
căptuşeşte interiorul foselor nazale:

– membrana mucoasă se tumefiază când devine inflamata, blocând drenajul fluidului din sinusuri spre nas
sau gât;

– mucusul şi fluidul secretat în sinusuri, cauzează presiune şi durere;

– bacteriile au un mediu propice de dezvoltare în sinusurile care nu se drenează corespunzător; infecţia

bacteriană a sinusurilor deseori determina mai mult inflamaţie decât durere.

În timp ce răcelile declanşează aceasta afecţiune, orice factor care determină inflamaţia membranei
mucoase, poate duce la apariţia sinuzitei. Multe persoane cu rinite alergice (alergii nazale) prezintă cel mai
probabil sinuzita cronică cu repetarea episoadelor de sinuzita acută. Polipii nazali, corpii străini (în mod
frecvent la copii), afecţiunile structurale ale nasului, ca şi deviaţia de sept şi alte boli, pot obstrua pasajul
nazal, mărind riscul dezvoltării sinuzitelor. Sinuzita este tratată medicamentos (antibiotice) şi prin măsuri de
îngrijire la domiciliu, că de exemplu aerosolii ( inhalaţiile ).

2. Rinita → inflamaţie a mucoasei foselor nazale şi se traduce prin congestie nazală, însoţită de rinoree
(secreţii) şi uneori de dureri faciale.
Există două forme de rinita: rinita acută, denumită în mod obişnuit coriza şi rinita cronică, care cuprinde
rinita nealergica şi rinita alergică. Rinita acută survine în general ca urmare a infecţiilor virale, dar poate fi şi
rezultatul unor alergii.

Rinita cronică nealergica nu are o cauză bine definită. Ea este favorizată de diverşi factori: fragilizarea
mucoasei prin rinite acute cu repetiţie, tabagism, expunere la poluare aeriană, abuz de medicamente
locale vasoconstrictoare.

Rinita cronică alergică se manifestă prin scurgere nazală, printr-o obstrucţie nazală şi ropote de strănuturi
care survin în crize.
Cauzată de o reacţie a sistemului imunitar faţă de o substanţă străină (alergen), inofensivă pentru cea mai
mare parte a populaţiei. Principalii alergeni sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenul,
scuamele şi penele animalelor.

Rinita virala acută (răceală) poate fi cauzată de o varietate de viruşi. Simptomele constau în rinoree
(secreţii nazale), congestie, tuse şi febră uşoară.

3. Polipoza nazală (polipii ) → când mucoasa care căptuşeşte interiorul nasului se inflamează se poate
uneori destinde în cavitatea nazală, formând protuberanțe numite polipi nazali. Polipii nazali arată ca nişte
mici boabe de struguri perlate. Deşi neprimejdioşi, înfundă deseori pasajele nazale, făcând respiraţia dificilă
şi uneori afectând simţul mirosului. Dacă polipii nazali blochează orificiul dintre cavitatea nazală şi unul
dintre sinusuri pot apărea dureri.
Polipii nazali sunt provocaţi de o inflamaţie cronică a mucoasei ce căptuşeşte nasul. Cei cu alergii cronice şi
infecţii ale sinusurilor au riscul cel mai mare de a face polipi. Singura cale de a scăpa complet de polipii
nazali este îndepărtarea lor chirurgicală.

Polipii recidivează însă frecvent, astfel încât este important să se ia măsuri preventive pentru controlul sau
tratamentul alergiilor cronice sau a infecţiilor sinusale ce determină, de obicei, formarea lor.

4. Deviaţia de sept → septul nazal este acel perete subţire din interiorul nasului care desparte cele două
cavităţi nazale, stânga şi dreapta. Ideal, septul nazal este situat central iar cele două cavităţi sunt perfect
egale. Cu toate acestea, la 80% dintre persoane, septul nazal este deplasat într-o parte, rezultând un pasaj
nazal mai mic decât celălalt.
Problema apare atunci când deviaţia de sept este severă, pentru că în acesta situaţie septul blochează una
dintre cele două căi prin care aerul pătrunde către faringe şi reduce astfel fluxul. Rezultatul va fi apariţia
unor probleme de respiraţie precum respiraţie dificilă, congestie nazală, sângerări nazale şi sinuzite
frecvente.

Tratamentul definitiv constă în operaţie. Operaţia constă în îndepărtarea sau remodelarea porţiunilor de
schelet osteocartilaginos deviate, până la calibrarea unui spaţiu respirator suficient, şi a unei bune căi de
evacuare a secreţiilor nazale. Este realizată în totalitate în interiorul nasului, nu rămân cicatrici, nu se
modifica forma exterioară a nasului postoperator.
5. Epistaxis → sângerarea nazală. Există două tipuri de epistaxis, anterior şi posterior, în funcţie de locul
de origine al sângerării. Dacă epistaxisul este anterior sângerarea provine din septul inferior (peretele ce
desparte cele două fose nazale). Numită şi zona Little sau Kiesselbach această parte a nasului conţine o
vascularizaţie bogată care poate fi uşor lezată.
Principalele cauze ale epistaxisului anterior sunt:
– zgârierea mucoasei nazale datorită unei unghii ascuţite;
– suflarea cu putere a nasului;
– o lovitură uşoară în nas;
– răceală sau gripă;
– nas înfundat sau uscat, determinate de obicei de o infecţie;
– altitudinea mare;
– folosirea excesivă a decongestionantilor nazali;
– folosirea excesivă a cocainei.
Dacă sângerarea este mai severă, iar sângele vine dintr-o zonă mai înaltă a nasului, se numeşte epistaxis
posterior şi poate necesită intervenţie medicală pentru oprirea sângerării. Epistaxisul posterior este mai
frecvent la adulţi decât la copii. Acest tip de epistaxis are alte cauze, fiind o consecinţă a altor patologii, cum
ar fi hipertensiunea arterială, afecţiuni ale ficatului, diferite boli ale sângelui sau ale sistemului
cardiovascular. Epistaxisul posterior are drept sursă ramurile arterei sfenopalatine din regiunea posterioară a
cavităţii nazale sau nazofaringe.

Pentru oprirea epistaxisului se recomandă următorii paşi:

1. Poziţia în picioare şi înclinarea uşoară în faţă; nu trebuie împins capul pe spate; poate determina curgerea
sângelui pe peretele posterior al faringelui şi înghiţirea lui, ceea ce poate irita stomacul şi declanşa vărsături;
se recomandă scuiparea sângelui care se adună în cavitatea bucală gura) şi gât, şi nu înghiţirea lui;
 2. Curăţarea foselor nazale, prin suflarea nasului uşoară;

3. După curăţarea nasului, se recomandă compresiunea viguroasă a părţilor moi ale

nasului; va trebui să respiraţi pe gură;

4. Se aplică o pungă cu gheaţă pe nas şi obraji; gheaţă determina vasoconstricţie şi ajuta la oprirea
sângerării;

5. Trebuie menţinută compresiune continua timp de 10 minute; se recomanda folosirea unui ceas pentru
cronometrarea perioadei de timp; aceste 10 minute pot părea mai mult decât atât; evitaţi decompresiunea
după câteva minute, din curiozitatea de a observa oprirea sângerării;

6. Verificaţi dacă s-a oprit sângerarea doar după 10 minute de compresiune continuă; dacă nu s-a oprit,
trebuie menţinută compresiunea încă 10 minute; cele mai multe sângerări nazale se opresc după
compresiunea directă timp de 10 – 20 minute. Se evita suflarea nasului după oprirea hemoragiei.

Glosita - inflamatia limbii

Glosita este o inflamatie a limbii care modifica dimensiunea acestui organ, culoarea si textura suprafetei
sale.

Astfel, limba devine umflata, colorata in diverse nuante de rosu si cu aspect uniform.

Aceasta afectiune poate conduce la disparitia papilelor gustative, asadar la pierderea sensibilitatii gustului.
Inflamatiile severe determina aparitia durerii si a dificultatilor de vorbire si consum al hranei.
Tipuri
Glosita poate fi de mai multe tipuri, in functie de cauzele si simptomele specifice.

- Glosita acuta. Aceasta forma de glosita presupune inflamatia spontana a limbii, deseori cu simptome
severe, petrecandu-se in cele mai multe cazuri pe fondul unei reactii alergice.
- Glosita cronica. Apare cel mai frecvent, sub forma unei inflamatii relative a limbii, manifestandu-se ca
simptom al unei alte afectiuni.
- Glosita idiopatica. Cauzele acestui tip de glosita nu sunt cunoscute, insa afecteaza in mod direct muschii
limbii. Pe masura ce boala avanseaza, se pot pierde pana la 50% din papilele gustative.
- Glosita atrofica. Apare cand un numar mare de papile gustative sunt pierdute, limba modificandu-si
culoarea (in rosu inchis) si textura.
Cauze
Inflamatia limbii se poate declansa pe fondul mai multor cauze

- Reactiile alergice. Cauzate de medicamente, alimente sau alti potentiali agenti iritanti (pasta de dinti,
anumite tratamente administrate pentru tratarea hipertensiunii etc.).
- Bolile. Anumite conditii medicale care afecteaza sistemul imunitar pot ataca muschii limbii si papilele
gustative. De pilda, herpesul oral (herpes simplex), un virus care produce blistere, poate contribui la
inflamatia si durerea de la nivelul limbii.
- Carentele in fier. Deficientele de fier in sange pot fi o cauza a glositei. Fierul regleaza dezvoltarea
celulelor, ajutand organismul sa produca mai multe celule rosii (responsabile cu transportul oxigenului catre
organe, tesuturi si muschi). Cand mioglobina din sange este insuficienta (o proteina din celulele rosii
importanta pentru sanatatea musculaturii), muschiul limbii are de suferit.
- Gura uscata. Saliva este cea care mentine umiditatea si sanatatea limbii, de aceea lipsa acesteia poate
contribui la declansarea glositei.
- Traumele cavitatii bucale. Traumele suferite la nivelul cavitatii bucale pot afecta integritatea limbii. Un
exemplu pot fi inflamatiile cauzate de aparatele dentare care produc leziuni la nivelul cerului gurii, gingiei si
al limbii.
Factori de risc
- accidentarile suferite la nivelul cavitatii bucale;
- purtarea de aparate dentare si proteze;
- herpesul;
- nivelul scazut de fier;
- consumul de alimente intens condimentate;
- uscarea gurii;
- reactiile alergice;
- bolile sistemului imunitar;
Simptome
Sus
Simptomele glositei pot varia in functie de cauzele acestei conditii medicale. In general, pot sa apara
urmatoarele manifestari clinice in cazul glositei

- durere sau sensibilitate a limbii;

- umflarea limbii;
- modificarea culorii limbii;
- dificultatea de a vorbi, manca sau inghiti;
- pierderea papilelor gustative de pe suprafata limbii;
Complicatii
Glosita nu este o afectiune dificil de tratat, insa ea poate sa conduca la declansarea unor complicatii serioase

- blocarea cailor respiratorii;

- tulburarile de nutritie si vorbire;
- disconfortul sporit;
Apelati la un consult medical daca simptomele glositei persista mai mult de 10 zile, inflamatia limbii este
severa sau intampinati dificultati majore la nivelul respiratiei, vorbirii, masticatiei sau inghitirii hranei.

Blocajul cailor respiratorii este o situatie de urgenta ce necesita atentie medicala imediata.

Diagnostic
Glosita se poate diagnostica printr-un consult stomatologic, unde medicul dentist examineaza cavitatea
bucala pentru a identifica umflaturile si vezicile de la nivelul limbii, gingiilor si tesuturilor moi. Specialistul
va incerca sa stabileasca daca lipsesc papile gustative de suprafata limbii, un indiciu cert al instalarii
glositei.

Medicul mai poate adresa pacientului intrebari detaliate despre istoricul medical personal si stilul de viata,
pentru a descoperi cauza inflamatiei limbii, in cazul in care nu exista o leziune evidenta.

Pot fi prelevate saliva si sange pentru a fi analizate in laborator, astfel incat sa se identifice daca simptomele
glositei nu sunt cauzate de alte afectiuni medicale.

Tratament
Scopul principal al tratamentului pentru glosita este reducerea inflamatiei. Majoritatea persoanelor care
sufera de glosita nu au nevoie de internare, cu exceptia situatiilor in care inflamatia este severa.

Medicul specialist poate administra anumite medicamente menite sa trateze simptomele specifice.
Antiobioticele, medicamentele antifungice si antimicrobiene pot fi necesare pentru tratarea infectiilor
bacteriene si fungice, in cazul in care ele exista la nivelul cavitatii bucale sau organismului.

Analgezicele ar putea sa fie si ele prescrise pentru ameliorarea durerii, pana cand afectiunea este tratata cu
succes.

Totodata, se impun si cateva schimbari in dieta pacientului, precum evitarea alimentelor iritante, alcoolului
si tutunului (pentru reducerea disconfortului limbii). Administrarea suplimentelor nutritive poate fi si ea
necesara, in cazul existentei anemiei si altor deficiente nutritionale.
Efectuarea unui periaj dentar corect si folosirea regulata a atei dentare sunt alte doua masuri importante in
cadrul tratamentului pentru glosita. Igiena orala corespunzatoare ajuta la imbunatatirea sanatatii limbii, a
gingiilor si a dintilor.

Prevenire
Glosita poate fi prevenita prin respectarea principiilor igienei orale de baza periaj dentar corect efectuat
dupa fiecare masa, utilizarea atei dentare in mod frecvent, consultul stomatologic de baza cel putin o data la
6 luni etc.

De asemenea, respectarea unei diete echilibrate ajuta la prevenirea deficientei de fier, cauza frecventa a
glositei. Cunoasterea propriei sensibilitati alergice permite evitarea contactului cu alergenii, alti factori care
participa la inflamatiile limbii.

Hidratarea corespunzatare a organismului este si ea necesara pentru evitarea productiei sarace de saliva, deci
aparitia problemelor la nivelul limbii.

Limba alba

Mai multe afectiuni pot cauza aparitia unor depuneri de culoare alba pe suprafata limbii. Iata care sunt cele
mai intalnite:

 Candidoza bucala

Candidoza bucala este o infectie fungica cauzata de o "ciuperca" parazita numita Candida albicans.
Boala se manifesta prin aparitia unor depuneri de culoare alba atat pe suprafata limbii cat si in alte
zone ale cavitatii orale. Depunerile au o consistenta cremoasa si pot fi indepartate, expunand o zona
de culoare rosie.

Pacientii pot acuza schimbari ale gustului sau aparitia unui gust neplacut in cavitatea bucala. In unele
situatii, pot aparea dureri si dificultati la masticatie si inghitirea alimentelor.

Candidoza bucala este cel mai des consecinta unui tratament cu antibiotice atunci cand pacientii nu
au luat si medicamente de protectie antimicotice. De obicei, in urma unui tratament cu antibiotice
apare o schimbare in balanta bacteriilor din cavitatea bucala, aspect ce le permite agentilor fungici
(mai ales Candida) sa se dezvolte mai usor.

Alti factori care pot favoriza aparitia bolii includ:

o pacientii care poarta proteze, mai ales daca acestea nu se adapteaza corespunzator
o persoane cu igiena orala deficitara
o persoane care sufera de diabet, xerostomie sau cei care urmeaza un tratament inhalator cu
steroizi pentru astm sau alte boli pulmonare
o fumatul
o pacienti cu deficiente la nivelul sistemului imunitar datorita unor tratamente de radioterapie
sau chimioterapie impotriva cancerului

Daca credeti ca suferiti de aceasta afectiune, este bine sa consultati medicul dumneavoastra.
Netratata, boala va persista iar senzatia de disconfort la nivelul cavitatii bucale va continua.

Candidoza bucala se trateaza cu o medicatie antimicotica sub forma de geluri, lichide sau drajeuri
care se aplica direct pe leziuni. Tratamentul dureaza de obicei de la 7 pana la 14 zile.

 Leucoplazia
 Leucoplazia este o afectiune care provoaca o crestere in exces a celulelor din cavitatea bucala.
Aceasta conduce la formarea unor depozite de culoare alba pe suprafata limbii dar si in alte parti ale
cavitatii orale. Spre deosebire de candidoza orala, depunerile au o consistenta mai dura si nu pot fi
indepartate.

Cauzele leucoplaziei nu sunt intotdeauna cunoscute, dar se considera ca fumatul este cel mai
important factor favorizant. In plus, boala se poate dezvolta si in zone in care limba a fost iritata sau
ranita in trecutul apropiat.

Leucoplazia este de obicei benigna si nu este periculoasa de una singura. Totusi, leucoplazia poate
evolua spre cancer. Din acest motiv, este foarte important ca medicul dumneavoastra sa determine
cauza exacta a depunerilor de culoare alba de pe limba. La nevoie, se va indica si o biopsie pentru a
putea exclude cancerul.

 Lichenul plan

Lichenul plan oral apare ca o retea dantelata de linii albe usor proeminente pe suprafata limbii sau in
interiorul obrajilor. Cauzele afectiunii nu sunt inca foarte clar cunoscute, dar se considera ca lichenul
plan este o inflamatie cronica care apare datorita unui raspuns autoimun al organismului (sistemul
imunitar al organismului ataca propriile celule).

Desi se recomanda monitorizarea constanta a bolii (in cazuri rare poate evolua spre cancer), lichenul
plan se vindeca de cele mai multe ori de la sine. Anumite masuri generale pot fi de mare ajutor:
igiena orala corecta, reducerea fumatului (sau renuntarea) precum si evitarea alimentelor care pot
irita mucoasa bucala.

Limba rosie

Ca si in cazul limbii de culoare alba, mai multi factori pot contribui la schimbarea culorii limbii din roz in
rosu. Cel mai evident este bineinteles consumul unor alimente de culoare rosie precum capsunile sau
zmeura. Anumite alimente acide pot de asemenea favoriza o schimbare a culorii limbii alaturi de aparitia
unui disconfort temporar.

Pe langa acesti factori alimentari, schimbarea in rosu a culorii limbii poate semnala o afectiune generala. Si
anumiti factori locali pot determina aparitia unei limbi rosii:

 Limba rosie ca semn al unor boli generale

Deficitul de vitamine, precum vitamina B-12 sau acidul folic, poate cauza schimbarea culorii limbii
in rosu. Uneori, limba ia aspectul unei capsuni, cu papilele gustative marite si rosii.

Alte afectiuni care au ca si semn o limba rosie sunt scarlatina si sindromul Kawasaki (o tulburare
care afecteaza vasele de sange ce apare mai ales la copii sub varsta de 5 ani).

In oricare din aceste situatii, este indicat sa vizitati medicul de familie cat mai curand posibil.

 Limba geografica

Limba geografica isi ia numele de la modelul sub forma de harta ce se formeaza pe suprafata limbii.
Mai multe formatii de puncte rosii de diverse marimi, care uneori prezinta si o margine alba, se
dezvolta in diferite zone ale limbii.

Formatiile isi pot schimba localizarea de-a lungul timpului; astfel, acestea pot aparea intr-un anumit
loc pe suprafata limbii pentru ca mai apoi sa se mute intr-o zona cu totul diferita.
 Afectiunea este de obicei nedureroasa, chiar daca in unele situatii poate provoca o crestere a
sensibilitatii linguale la consumul anumitor alimente.

Ca regula generala, este bine sa consultati medicul dumneavoastra stomatolog ori de cate ori
observati pete rosii pe suprafata limbii care nu dispar in cel multe 2 saptamani. Daca medicul
confirma diagnosticul de limba geografica, de obicei nu este nevoie de nici un tratament. Daca
afectiunea va provoaca disconfort, vi se va recomanda o medicatie topica, pentru a imbunatati
situatia.

 EritroplaziaEritroplazia este o boala destul de rara care se manifesta prin aparitia unor leziuni
de culoare rosie pe suprafata limbii. Leziunile nu pot fi indepartate. Cu exceptia culorii,
eritroplazia este similara cu leucoplazia.

Eritroplazia are un potential premalign mult mai ridicat decat leucoplazia. De aceea, se recomanda
efectuarea unei biopsii la un medic chirurg maxilo-facial pentru a putea exclude cancerul.

Limba neagra paroasa

Chiar daca poate suna infricosator, limba neagra paroasa nu este o afectiune grava. In afara de aspectul
limbii, boala este inofensiva si de obicei nu provoaca dureri.

Dupa cum am amintit, micile proeminente de pe suprafata limbii care ne ajuta sa simtim gustul alimentelor
se numesc papile gustative. In unele cazuri, papilele devin extrem de lungi, aspect ce favorizeaza
adapostirea bacteriilor intre ele.

Cand numarul bacteriilor creste, va aparea o culoare mai inchisa sau neagra iar papilele gustative crescute in
exces vor avea aspectul firelor de par.

Se crede ca principala cauza a aparitiei acestei tulburari este schimbarea florei bacteriene din cavitatea
bucala ca urmare a unui tratament cu antibiotice. Alti factori de risc includ igiena orala precara, fumatul,
diabetul sau gura uscata.

Tratamentul recomandat se va axa in principal pe schimbari in dieta, renuntarea la fumat si deprinderea unor
obiceiuri de igiena orala corecta care includ si perierea atenta a suprafetei limbii.

Dureri la nivelul limbii

Exista multe cauze care determina aparitia durerilor la nivelul limbii:

 Traumatisme si accidente

Daca va muscati din greseala limba, va aparea o durere acuta care poate dura cateva zile, timp in
care va scadea treptat in intensitate. Un alt motiv al aparitiei unor senzatii neplacute este consumarea
unor alimente foarte fierbinti. Bruxismul sau scrasnitul dintilor poate irita marginile limbii,
favorizand aparitia durerilor la acest nivel.

 Afta bucala

Afta bucala este una din cele mai frecvente cauze de aparitie a durerilor la nivelul limbii. Aftele pot
aparea oriunde in cavitatea bucala, dar se formeaza cel mai des pe partea dorsala a limbii sau sub
aceasta. O afta bucala are culoarea alb-galbui, o forma rotunda sau ovala si uneori este inconjurata
de o margine rosie.

Printre posibilele cauze, se numara traumatisme la nivelul cavitatii bucale (de exemplu, muscarea
accidentala a limbii), ingredientele abrazive din pastele de dinti sau apele de gura, alergii la anumite
alimente sau deficiente nutritionale.
 Aftele recurente (care reapar continuu) pot fi cauzate de stres sau tulburari hormonale. Aftele bucale
nu sunt cauzate de virusul herpetic.

De cele mai multe ori, aftele se vindeca de la sine in maxim 2 saptamani. In acest timp, este bine sa
evitati alimentele care provoaca cresterea durerilor, precum mancarile foarte condimentate sau
bauturile fierbinti. Daca aftele nu se vindeca in cateva saptamani sau apar extrem de frecvent,
consultati medicul dumneavoastra.

 Alte cauze

Cauze mai rare de aparitie a durerilor la nivelul limbii includ:

o Glosodinia apare mai ales la femei dupa instalarea menopauzei. Printre simptome, se numara
o senzatie de arsura la nivelul limbii si a buzelor asociata uneori cu gura uscata si un gust
metalic.
o Cancerul oral provoaca de obicei dureri in fazele mai avansate. Din acest motiv, este extrem
de important sa consultati un medic specialist daca observati noduli sau umflaturi la nivelul
limbii care nu se vindeca in cateva saptamani. Nu uitati, cancerul oral nu provoaca dureri in
fazele incipiente.

o Herpesul bucal este cauzat de virusul herpetic si se prezinta sub forma unor leziuni alb-
galbui care au un continut lichid. Herpesul bucal se trateaza cu medicamente antivirale, de
obicei sub forma de creme sau paste care se aplica direct pe leziune. Se indica tratamentul in
faze cat mai incipiente.

o Anumite afectiuni generale, precum diabetul sau anemia pot de asemenea cauza dureri la
nivelul limbii.

o Protezele sau aparatele ortodontice incorect adaptate pot cauza dureri temporare pana cand
situatia se rezolva.

o Nevralgia provoaca dureri extrem de intense pe traiectul unui nerv. Nevralgia se poate
instala fara nici un motiv; in acelasi timp, afectiunea este favorizata de inaintarea in varsta,
scleroza multipla, diabet, tumori maligne sau infectii locale.

Inflamarea sau cresterea in volum a limbii

Daca observati ca limba se umfla brusc, cel mai probabil este vorba despre o reactie alergica. Alergiile la
medicamente, anumite alimente sau chiar intepatura unei albine, pot provoca marirea brusca a volumului
limbii, ceea ce poate cauza dificultati in respiratie. Asemenea reactii reprezinta o urgenta medicala.

Pe de alta parte, inflamarea limbii poate fi un semn al unor boli generale precum sindromul Down, cancerul
lingual, hipertiroidismul sau leucemia. De asemenea, cresterea in volum a limbii poate fi un efect secundar
al anumitor medicatii. De exemplu, medicamentele folosite in tratamentul hipertensiunii sau
antiinflamatoarele nesteroidiene pot avea (uneori) un asemenea efect secundar.

Muscarea accidentala a limbii sau consumul de alimente fierbinti, irita limba si conduc la inflamarea
acesteia. Afectiuni locale precum candidoza bucala sau herpesul pot de asemenea favoriza cresterea in
volum a limbii datorita inflamatiei.