Curs 5 UMC Hipotermia. Degerăturile. Înecul. Intoxicațiile. Electrocutarea.

HIPOTERMIA
O temperatură centrală a corpului mai mică de 350 C se numește hipotermie.
Hipotermia apare când organismul unei persoane nu este capabil să producă suficientă energie încât să
păstreze temperatura internă la un nivel satisfăcător.

Condiții de apariție a hipotermiei

Hipotermia nu este o problemă care apare doar iarna, poate apărea și la temperaturi de 10°C.
Persoanelor cărora li se face frig din cauza hainelor inadecvate sau ude sunt suspecte de hipotermie mai ales
dacă sunt slăbite sau bolnave.
Hipotermia poate apărea și pe timp de vară dacă o persoană suferă o imersie în apă rece. Organismul uman
pierde mai repede căldura în apă decât în aer.
Sunt mai expuși la hipotermie copii mici, bătrânii și cei cu boli cronice.

Semnele inițiale de hipotermie includ senzația de frig, frisoane, scăderea gradului de conștiență și
somnolență. Frisoanele (tremurăturile) reprezintă încercarea organismului de a produce mai multă căldură. Pe
măsură ce gradul hipotermiei crește tremurăturile dispar. O persoană careia îi este așa de frig încât nu mai
tremură se va răci și mai ușor.
Semnele de hipotermie avansată includ deficit în coordonarea mișcărilor, confuzie mentală și reacții
încetinite. Când temperatura internă (centrală) a corpului scade sub 32°C, victima își pierde conștiența. Fără
tratament pacientul va muri.

Caracteristicile hipotermiei sistemice____________________________________________________

Primul ajutor în aceste situații respectă principiile de evaluare și ABC.

 Specific cazului este atenția deosebită ce trebuie acordată la mobilizarea hipotermicului.
 Orice mișcare mai bruscă sau necoordonată poate agrava situația sau poate duce la stop cardiac.
 Pacientul suspectat de hipotermie trebuie plasat într-un loc mai cald. Se vor îndepărta hainele ude și
se vor pune pături calde sub și deasupra pacientului. Acest fapt ajută la reținerea căldurii corporale și
începe procesul de reîncălzire. Dacă pacientul este conștient, i se vor da să bea lichide calde.
 Dacă victima este afară și nu poate fi transportată într-o clădire încălzită, aceasta va fi plasată într-o
mașină încălzită.
 Dacă pacientul nu poate fi mobilizat, atunci acesta va fi menținut uscat și vor fi plasate cât mai multe
materiale izolante și pături în jurul său.
 La nevoie, salvatorul poate folosi căldura propriului corp ca să încălzească pacientul.
 Orice pacient care suferă de hipotermie trebuie examinat de către medic.
1
Curs 5 UMC Hipotermia. Degerăturile. Înecul. Intoxicațiile. Electrocutarea.

Metode cunoscute și folosite pentru reîncălzire:

· reîncălzire externă pasivă, constă din învelirea pacientului cu pături și păstrarea lui în mediu ambiant cald.
Acest tip de reîncălzire se folosește pentru pacienții cu hipotermii ușoare sau eventual medii cu temperatură
centrală de peste 320 C.
· reîncălzirea externă activă, se efectuează prin imersia totală a pacientului în baie cu apă încălzită la 400 C
sau prin folosirea de pături încălzite sau pungi cu apă caldă. Pacientul nu trebuie să vină în contact direct cu
sursa de căldură. Această tehnică este potrivită pentru pacienții aflați în hipotermie medie cu o temperatură
centrală până la 310 C sau cel mult 300 C. Imersia în apă caldă se folosește atunci când se dorește reîncălzirea
raăidă a pacientului, acest lucru fiind aplicabil la cei care au pierdut temperatura în mod rapid.
· reîncălzirea activă centrală - folosită în unități spitalicești.

Stopul cardiac și hipotermia

 Dacă temperatura corpului scade sub 28°C, inima se poate opri. De aceea trebuie începută resuscitarea
cardiorespiratorie.
 În mod paradoxal, hipotermia poate de fapt proteja pacienții de instalarea decesului în anumite cazuri.
 Astfel, se va începe întotdeauna resuscitarea cardiorespiratorie la un pacient hipotermic, chiar dacă
salvatorul are impresia că pacientul este decedat de câteva ore.
 Reîncălzirea hipotermicilor se face lent, 10 C / oră. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienți este de
durată mai lungă, până la atingerea temperaturii normale a corpului.
 Metodele de reîncălzire au fost prezentate mai sus.
 Masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.
 Defibrilarea nu poate fi folosită decât după ce temperatura corpului este peste 300 C.

HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNĂ CE NU ESTE REÎNCĂLZIT

ÎNTR-O UNITATE MEDICALĂ.

DEGERĂTURILE
Degerăturile apar atunci când părți ale corpului sunt expuse la temperaturi scăzute.
Pot apărea iarna, din cauza temperaturilor exterioare scăzute, sau chiar vara – de exmplu într-un depozit
frigorific.

Părțile corpului uman cele mai susceptibile la degerături sunt: fața, urechile, degetele.

Rapiditatea cu care se instalează degerăturile depinde atât de temperatură, cât și de viteza vântului.
Creșterea vitezei vântului poate fi la fel de periculoasă ca și scăderea temperaturii, iar combinația dintre
viteza vântului și temperatură are ca efect răcirea mai puternică.
Riscul de a suferi degerături este crescut la persoanele slăbite prin vârsta înaintată, boli, epuizare sau foame.

Degerăturile superficiale
părțile afectate sunt inițial amorțite, apoi devin de culoare roșu aprins. Ulterior această zonă își modifică
culoarea devenind palidă.
zona afectată de frig își pierde sensibilitatea.
Dacă zona este reîncălzită pacientul va simți o senzație de furnicături, ușoară usturime.
Încălzirea zonelor degerate trebuie făcută rapid și cu grijă. De obicei așezarea zonei afectate lângă o zonă
caldă a corpului este suficientă. De exemplu plasarea degetelor degerate în axilă.
!!!! este interzisă încălzirea zonei degerate prin frecare între mâini, prin frecare cu o pătură sau cu
zăpadă!!!
2
Curs 5 UMC Hipotermia. Degerăturile. Înecul. Intoxicațiile. Electrocutarea.

Degerăturile profunde pot apărea la un pacient care a stat o perioadă lungă de timp în frig.
În acest caz pielea va fi albă și lucioasă sau aspră și înghețată, cu aspect inflamat și cu vezicule.
Când pielea se dezgheață, poate avea aspect roșiatic, cu vezicule sau chiar zone de necroză, roșii-vineții.

Prim ajutor
 Salvatorul va urma procedura clasică de evaluare a zonei și a pacientului.
 Vor fi îndepărtate bijuteriile ce pot comprima țesuturile
 Extremitățile vor fi acoperite cu haine uscate.
Sunt interzise următoarele: spargerea veziculelor, frecarea zonelor afectate, aplicarea de căldură locală.
Pacientul nu va avea voie să meargă folosindu-și piciorul afectat.
 Pacienții care au suferit degerături profunde trebuie rapid transportați către unitățile medicale pentru a fi
tratați corespunzător și în condiții controlate.
Prevenția este singura metodă eficace de a combate degerăturile. Persoanele care sunt nevoite să stea afară
pe o vreme geroasă, vor trebui să se îmbrace corespunzător, protejându-și părțile vulnerabile.

ÎNECUL
Înecul este o urgență medicală, asociată adesea cu: consumul de alcool, hipotermia, tentativa de
suicid, trauma, criza de epilepsie, etc.

Indiferent de cauza înecului, din punct de vedere fiziologic, întâi se instalează stopul respirator (ca
urmare a închiderii căilor repiratorii prin soasm laringian), după care se produce și stopul cardiac (prin
hipoxie). Ca urmare a acestor mecanisme, plămânii pacientilor nu sunt inundați de apă.

Prim ajutor
Siguranta salvatorului este deosebit de importantă în aceste situatii. Salvatorul trebuie sa evite orice fel de
risc, în cazul în care nu știe să înoate sau în cazul în care nu deține echipamentul potrivit pentru intrarea în
apa rece.
!!!Orice pacient înecat este suspicionat de existenta leziunii de coloană cervical, motiv pentru care victima se
menține în pozitie orizontala, fara a începe manevrele de resuscitare înaintea scoaterii victimei din apa.
 Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta dacă înecul este în apa dulce sau în apa sarata.
 Se vor respecta etapele resuscitării. Ventilația artificial se va face prin respirație gură-la nas.
 În cazul în care victima revine complet la starea de constienta dupa scoaterea ei din apa, ea trebuie sa fie
transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiv este fara simptomatologie semnificativa, aici
se tine sub observatie pentru minimum 6 ore.

INTOXICAȚIILE

Intoxicația cu monoxid de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fără gust, degajat de toate combustiile incomplete.
Este o intoxicație de cele mai multe ori colectivă si de obicei accidentală.
Clinic: astenie, cefalee, amețeli, grețuri, vărsături, pierderea conștienței, aspect vișiniu al pielii.
Prim ajutor
 Siguranța salvatorului - nu este permisă intrarea în zona cu emanări de gaze, fără echipament de protecție.
 În toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cât mai rapid la spital
 Dacă este posibil se va administra oxigen cât mai precoce, în concentrații mari.

3
Curs 5 UMC Hipotermia. Degerăturile. Înecul. Intoxicațiile. Electrocutarea.

Intoxicațiile cu medicamente
Apar în două circumstanțe:
 accidental - mai ales la vârstele extreme
 voluntar - cel mai frecvent fiind intoxicații polimedicamentoase.
Clinic
agitatie sau somnolență, tulburări de conștiență, posibil halenă specifică, dureri abdominale, vărsături, diaree.
Prim ajutor
 Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) ale pacientului se vor
respecta.
 Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si ele vor fi transportate
împreuna cu pacientul la spital.
 Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, iar în cazul victimei inconstiente se
va transporta în pozitia laterala de siguranta.

Intoxicația cu substante caustice

În grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze
puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce în raport cu natura lor si gradul de toxicitate
leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza.
Manifestari clinice (dupa ingestie): senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la înghitire, varsaturi
mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale.
Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la câteva ore dupa ingestie.
Conduita de urmat:
 Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale
(ABC). În cazul stopului cardiorespirator, la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct
dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului.
 Este interzisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive.
 Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.

Intoxicația cu ciuperci
Apare cel mai frecvent în mod accidental.
Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata.
Conduita de urmat:
 Prezentare cât mai rapid la medic. Cu cât se întârzie începerea tratamentului adecvat situatiei, cu atât
urmarile pot fi mai grave.
 Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara).

Intoxicația cu fum
Deseori integrată într-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauza
cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor
nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.
Conduita de urmat:
 Protectia personala este deosebit de importanta.
 Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul
toxic. Transportul cât mai urgent la spital cu administrare precoce de oxigen, in concentratii crescute.
 Pacientii inconstienti se transporta în pozitia laterala de siguranta.

4
Curs 5 UMC Hipotermia. Degerăturile. Înecul. Intoxicațiile. Electrocutarea.

ELECTROCUTAREA

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a
producerii unui arc electric.

Clinic
În raport cu intensitatea curentului pot apărea urmatoarele manifestari:
 senzatie de tremuratura a corpului
 contracturi musculare generalizate
 pierderea constientei si chiar decesul.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere , profunzime si gravitate se
datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice în energie calorica.
Voltajul arde si intensitatea omoara.

Conduita de urmat:
 Siguranta salvatorului - nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul electric.
 Se întrerupe sursa de curent.
 Se îndeparteaza victima de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura,
haine uscate, salvatorul având grija sa se plaseze pe o zona uscata.
 Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se
considera
 posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.
 Daca victima nu respira si nu are puls, se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonara dupa
ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat.
 Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.