Elaborarea metodică N 3 ( anul III, semestrul VI )

Tema: Supurațiile periosoase (periostita sau abcesul subperiostal).

Complicatiile inflamatorii ale eruptiei dentare.
Întrebări de control:
1. Definiţia noţiunii de „periostită”. Forme anatomo-clinice (clasificare), .
Periostita odontogenă acută (abcesul subperiostal) este: o afecţiune inflamatoare abcedată
a crestei alveolare sau, mai rar, a corpului maxilarelor. Se localizează periostita pe unul din
versantele crestei alveolare, mai frecvent pe cel vestibular, mai rar pe cele lingual sau
palatinal (I.I. Bernadski).
• Periostita acută:
- seroasă,
- purulentă.
• Periostita cronică:
-osifiantă,
- rarefiantă.
2.După severitatea procesului: aseptică, purulentă
3.După caracterul exudatului: exudativă, proliferativă
4.După formă: simplă, seroasă, osificantă, fibroasă, purulentă
5.După localizare: vestibular, corpul mandibulei, palatinal

Etiologie:
- Agentii microbieni, care au ca punct de plecare procese septice apicale, parodontale sau
pericoronarita diferitilor dinti (ca accident de eruptie). In aceste forme se produce o
vasodilatatie, cu ingrosarea periostului, care ulterior poate fi decolat de secretia seroasa,
apoi purulenta si efractionat, situatie frecvent intalnita in supuratiile periosoase. Dupa
evacuarea secretiei purulente si indepartarea factorului cauzal, de regula fenomenele se
remit fara sa lase sechele. Afectarea periostica se poate extinde si la corticala osoasa, pe
care o erodeaza.
- Factorul traumatic. In periostitele posttraumatice, la inceput se produce un hematom
subperiostal care se poate suprainfecta, dar cel mai frecvent se cronicizeaza, capatand o
activitate osteoblastica intensa, tradusa prin neoapozitie osoasa.
- In urma unor interventii chirurgicale (extractii, odontectomii, chistectomii), unde s-au
folosit instrumente uzate sau s-a traumatizat in mod excesiv atat osul cat si partile moi
perimaxilare.
 2. Rolul microflorei cavităţii bucale, rezistenţei bacteriene şi particularităţile
anatomice la mandibulă şi maxilă în evoluţia osteitei odontogene.
Procesele infecțioase sunt mai frecvent situate la mandibulă decât la maxilă din cauza
grosimii mai mari a corticale mandibulare care rețin procesul și nu permit drenarea rapidă.
La fel circulația sangvină la maxilă e mai bogată, fapt ce ridică rezistența la infecție.
In procesele infectioase localizate la corticala osoasa si la procesul alveolar ( osteite,
osteoperiostite) ,care, de regula, sint de origine dentara,se gasesc predominant flora
microbiana caracteristica gangrenei pulpare si cea existenta in cavitatea bucala :streptococi,
enterococi, stafilococi (alb si auriu) ,asocieri fuzospirilare,anaerobi .Pentru infectiile care
cuprind osul in totalitate (ostemielita) ,stafilococul auriu si alb sint responsabili in 90 % din
cazuri.Se gaseste de asemenea flora mixta alcatuita din streptococ hemolitic,pneumococ ,
E.coli etc.

3. Anatomia patologică. Mecanismele patogene de difuzare a infecţiei la osteite.

Osteita –procese infectioase localizate la nivelul corticalei osoase atat maxilarul, cat si
mandibula, fiind de regula insotite si de interesare periostala. Exista si o forma localizata la
nivelul alveolelor (alveolite).
Factorii cauzali sunt dentari- fie procese carioase urmate de parodontite apicale acute si
apoi invadarea osului din vecinatate, fie accidente de eruptie a dintilor, in special a
molarilor de minte.
Sunt descrise doua forme de osteita:
 Osteita acuta supurata, aparuta ca o complicatie a paradontitelor apicale acute sau a
pericoronaritelor: caracterizata prin prezenta elementelor inflamatorii seropurulente
 Osteita cronica sau scleroasa, care succeda in evolutie unui proces acut, drenat, fara insa a
fi indepartata cauza: caracterizata prin scaderea numarului celulelor si a vaselor si cresterea
componentei colagene.
 Clinic, debutul este legat de existenta unei parodontite apicale acute sau a unei parodontite
supurate. Bolnavul acuza dureri vii, pulsatile, iradiate, insotite de un edem moderat
inflamator. Palparea evidentiaza o ingrosare limitata in dreptul dintelui cauzal, care de
obicei intereseaza atat corticala, cat si periostul. Daca procesul inflamator este localizat in
dreptul molarilor inferiori, este prezent si trismusul, asociat cu disfagia moderata
(dificultate in inghitire). Limfonodulii loco-regionali sunt mariti de volum, durerosi. Starea
generala este moderat alterata.
 In stadiul cronic, fenomenele loco-regionale sunt mai atenuate. Se evidentiaza discrete
dureri la presiunea exercitata in zona apexului sau a capisonului de mucoasa, in cazul
pericoronaritelor. S-ar parea ca durerile surde, cu caracter difuz de hemicranie, ar fi mai
degraba patognomonice pentru osteitele cronice. Manifestarile de ordin general sunt
prezente (‚,boala de focar’’).
 Radiografic, in stadiul acut apare o zona de radiotransparenta in jurul apexului, cu limite
destul de difuze, avand tendinta la expansiune. In stadiul de evolutie cronica scleroasa,
Boyne descrie o imagine de radiotransparenta mult mai limitata, in timp ce Lecock descrie
chiar imaginea de condensare osoasa, fenomen pus pe seama stimularii, de catre procesul
inflamator, a activitatii osteoblastilor din zona apicala.
 Diagnosticul diferentiat in stadiul acut se face cu parodontite apicale acute sau cu
procesele cronice periapicale suprainfectate (granulom, chist); in stadiul de osteita cronica,
prezenta durerilor surde, ca si a zonelor trabeculare evidente radiografic o deosebeste de
chisturile radiculare.
Microscopic procesul infecțios trece prin etapele:
 Congestivă – congestie puternică cu hiperemie și vasodilatație, edem inflamator
 Supurație osoasă – flux sangvin încetinit favorizează dezvoltarea germenilor patogeni
cu producerea de tromboze capilare septice, urmate de modificarea țesutului medular
și apariția microabceselor care confluează cu tendința de a se exterioriza. Se produc
decolări ale periostului, fapt ce accentuează tulburările de circulație. În final supurația
endoosoasă străbate și periostul, localizânduse în părțile moi perimaxilare.
 Necroză osoasă – zonele de os necrozat sunt izolate sub formă de sechestre
înconjurate de o zonă de os demineralizat. Apar fistule spontane la mucoasă sau
tegument.
 Reparație osoasă – se instalează după evacuarea elementelor patologice și se
caracterizează prin proliferarea de țesut fibroconjunctiv și neoosteogeneză
Anatomia patologica:
• Din dintele cu gangrenă exudatul prin canalele folcman, gaverson şi vasele limfatice
pătrunde subperiostal. Sau prin fisurile formate patologic anticipat în pereţii alveolei.
• tumefacţia gingiei din cauza edemului;
• apoi infiltraţia periostului şi a mucoasei;
• colecţia de puroi este situată între os şi periost.
Procesul supurativ se poate constitui pe urmatoarele cai:
1.calea transosoasa –intilnita in supuratiile formate de la procesele apicale ale dintilor
2.calea intraosoasa-de la osteomielitele difuze cind propagarea supuratiei se face din
aproape in aproape
3.calea submucoasa-descrisa de supuratiile plecate de la procesele parodontale marginale
4.calea limfatica –incriminata in producerea adenitelor acute
5.calea hematogena-intilnita in cazul osteomielitelor la copii.

4. Tabloul clinic și diagnosticul diferenţial a periostitei.

Tabloul clinic :
- Sediul focarului purulent situat unilateral (vestibular, palatinal sau lingual;
- Durere în dintele cauzal ce distare după apariţia tumefacţiei;
- Mobiltatea numai a dintelui cauzal
Clinic:
General: temperatura corpului 37,6-37,8°C, rar 38°C, se semnalează adinamie (astenie),
curbatură pe fonul unei stări generale insuficiente, inapetenţă, cefalee, frisoane.
Obectiv: Se semnalează o asimetrie facială cauzată de edemul ţesuturilor moi în
dependenţă de dintele în cauză.
În cazurile când periostita este cauzată de dinţii distali apare un trismus puternic. În vestibul
bombează o tumefacţie se percepe fluctuenţă.
Abcesele anterioare (incisivii laterali) se prezintă sub formă de tumefacţii rotungite, cele
posterioare (molarii, şi mai rar premolarii) au forma de tumefacţii alungite, situate în şanţul
palatin, ce pot evalua fie spre linia mediană, fie spre marginea gingivală. Prezintă de obicei,
o consistenţă mai fermă, din cauza grosimii fibromucoasei.
Când evoluează lateral, se pot fistuliza la nivelul marginii gingivale, în jurul coletelor
dinţilor cauzali.
Periostita acuta- durere spontana, severa la presiune, sensibila
Periostita cronica- durere spontana moderata, exacerbata
Obiectiv- Tumefactie, asimetrie faciala, fluctuenta
Endobucal:
 Fundul de sac vestibular-sters , dureros la palpare
 Mucoasa-abces subperiostal
 Tegumente-Difuzat
Diagnosticul deiferential:
-Periodontita se caracterizează numai prin dureri dentare, lipsind edemul părţilor moi
vestibulare şi faciiale
-La osteomielită apofiza alveolară este atacată de proces din toate părţile. Fenomenele
locale sunt asociate cu o stare generală gravă, persistă mobilitatea unui grup de dinţi
împreună cu cel cauzal.
-Flegmonul este caracterizat prin absenţa colecţiilor limitate şi tendinţa invadată a
procesului septic, aceasta infiltrând difuz ţesuturile.
-Tumorul malign apariţia lentă a edemului practic indolor, lipseşte dintele cauzal
Diagnosticul differential:
1. Periodontita- durere , lipsa edem
2. Osteomielita- apofiza alv atacata din toate partile, prezenta mobilitatii la dinti
3. Flegmonul-absenta colectiilor limitate, tendinta de evadare
4. Tumoare malign- aparitia lenta a edemulu indolor, lipsa dintelui cauzal

5. Tratamentul local şi general (indicaţii la extracţia dintelui cauzal, periostotomia,

drenajul, farmacoterapia locală şi generală, fizioterapie).
În cadrul tratamentului periostitei acute se vor rezolva două probleme de bază: evacuarea
exsudatului din colecţia purulentă şi extracţia dintelui cauzal, dacă acesta şi-a pierdut
valoarea funcţională, sau tratamentul endodontic nu face faţă.
În faza incipientă:
• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;
• fizioproceduri (raze ultraviolete, soliuxs);
• antibioticoterapia;
În faza purulentă:
• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;
• incizie cu prelucrarea antiseptică;
• antibioticoterapia.
• antihistamine;
• desensibilizate;
• Antidolorante.
Tratamentul local și general: În raport cu cauza tratamentul unei pulpite acute sau
periodontitei.
Tratament general: antiinflamatorii, desensibilizante.
Indicatii la extractie dintelui cauzal - va fi extras cand nu va putea fi tratat endo ,nu are val
protetica, are mobilitate grad 3 , se alfa in focar de infectie, provoaca complicatii septice.
Extractia se realizeaza odata cu deschiderea procesului purulent.
Periostomia – Deschiderea+ drenarea
Drenajul-inicizie oriz, la 1 mm de trecerea gingiei fixa in cea mobila pana la corticala =>se
secreta deodata exudat=>se decoleaza cu decolatorul=>se spala cu antiseptice
(lavajul)clorhex 0,05% => se pune dren de cauciuc
Farmocoterapie- p/t durere (ketorolac,ibuprofen) , p/t tratare (peniciline, cefalosporine)
Fizioterapie- dupa 2,3 zile scop biotroficizant(laseroterapie,electroterapie,magnetotera)

6. Accidente de erupţie ale molarilor de minte inferiori.

- accidente de eruptie intre 18-25 ani :
 eruptie in pozitie anormala. (cu înclinaţii în ax (mezial, distal) cu deviere linguală sau
vestibulară) Pozitia finala a molarului depinde de urmatorii factori: - spaţiul disponibil
(DAR un spaţiu suficient pe arcadă nu este întotdeauna o garanţie a verticalizării si erupţiei
corecte a molarului de minte.) - axul iniţial în care se formează şi a dinamicii de redresare în
cursul dezvoltării dintelui (pozitie anormala a mugurelui dentar si imposibilitatea redresarii
naturale ulterioare (normalizare)) iniţial, mugurele molarului de minte şi al molarului doi au
o direcţie oblică de formare. în cursul dezvoltării intraosoase, cei doi molari îşi redresează
progresiv axul printr-o mişcare de versiune distală pentru molarul de minte inferior şi
mezială pentru molarul de minte superior. - afectarea altor dinţi din seria dentară (extracţii,
agenezii (dezvoltari insuficiente), leziuni coronare întinse, incronguenta dento-alveolara
(macrodontii)) - tiparul scheletal de creştere maxilo-mandibulară.
 eruptie ectopica (erupţia unui dinte la distanţă de locul său normal de erupţie, ca urmare a
incluziei ectopice)
 complicatii mecanice, determinate de presiunea exercitata on arcada in sens mezial
(provocarea disarmoniilor dento-maxilare (cel mai frecvent inghesuiri a dintilor frontali)
 carii si pulpite retrograde la nivelul molarului 2 (in dependenta de raportul cu molarul 2)
 rizalize patologice
 recidive dupa tratament ortodontic

- accidente de incluzie dupa 25 de ani, prin imposibilitatea de eruptie:

 accidentele frecvente sunt infectioase, de tipul pericoronaritelor congestive sau purulente,
insotite de trismus si stomatite odontiazice.

7. Patogenie (factori favorizanţi, factori determinanţi).

Factorii favorizanți
1. Poziția molarului de minte în structura osoasă
2. Raportul foarte apropiat cu molarul 2
3. Capișonul mucos care acoperă dintele pînă la erupția sa

Factorii determinanți
Factorul esențial este cel septic care poate provoca inflamația pe două căi:
1. Endogenă-pe cale sanguină de la un oarecare focar inflamator din organism;
2. Directă-prin deschiderea sacului folicular în mediul septic bucal , de la un proces septic
periapical sau periodontal al molarului 2 sau după o alveolită postextracțională a acestuia.

8. Studiul clinic al complicaţiilor; complicaţii inflamatorii, generale, mecanice,

nervoase.
Complicaţii septice Acestea au ca punct de plecare infectarea sacului pericoronar al
molarului inclus provocând pericoronarita (operculita), supuraţie sep tică uşoară care se
poate complica sau agrava ducând la complicaţii septice, unele deosebit de grave

Complicaţii (tulburări) mecanice

Molarul de minte inferior în erupţie sau rămas în incluzie intraosoasă poate provoca o serie
de tulburări şi accidente la nivel dentar, la nivelul mucoasei jugale sau la nivelul limbii, pe
care le vom grupa în funcţie de tipul patologiei induse. La nivelul dinţilor vecini putem
întâlni patologie odontală:
• prin presiunea exercitată de coroana molarului de minte pe faţa distală a molarului de 12
ani pot să apară leziuni carioase
• mortificări pulpare şi resorbţii radiculare ale molarului de 12 ani prin acelaşi mecanism.
Molarul de minte este responsabil şi pentru declanşarea sau agravarea patologiei
ortodontice:
• incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire în regiunea frontalilor inferiori;
• deplasări dentare cu rotaţie linguală sau vestibulară;
• factor de blocare a evoluţiei molarului doi;
• malocluzii datorită incongruenţei dento-alveolare;
• factor de recidivă a proalveoliilor.
La acestea se adaugă complicaţiile secundare, reprezentate de parodontopatii datorate
incongruenţei dento-alveolare sau/şi tulburări în dinamica ATM La nivelul mucoasei jugale
şi limbii, prin iritaţie cronică, pot apărea leziuni ulcerative, fie la nivelul mucoasei jugale,
fie la nivelul regiunii presulcale a limbii. Aceste leziuni ulcerative se pretează adeseori la
confuzii cu diverse tipuri de tumori maligne în perioada de debut.
Tulburări trofice
Aceste tulburări sunt reprezentate de gin- givo-stomatita odontiazică sau neurotrofică.
Apare brusc în lipsa oricărei supuraţii pericoro- nare, evidenţiată de partea molarului de
minte în erupţie. Este dureroasă şi caracterizată prin apariţia ulceraţiilor acoperite de
depozite alb- gălbui, puţin aderente, constituite din resturi de mucoasă sfacelizată. La
detaşarea lor are loc o uşoară hemoragie.
Ulceraţiile se găsesc pe capuşonul mucos, dar şi pe mucoasa obrazului şi stâlpii vălului pa
latin, leziunea fiind strict unilaterală. Această gingivo-stomatită poate îmbrăca o formă
congestivă simplă, dar poate merge până la o gingivo-stomatită ulcero-membra- noasă sau
chiar ulceronecrotică. Gingivo-stomatita odontiazică este pro dusă printr-o tulburare
vasomotorie de natură neuroreflexă legată de iritaţia produsă prin erupţia dificilă a
molarului de minte inferior, care alterează troficitatea mucoasei. Astfel se explică debutul
brusc al leziunilor şi unilateralitatea lor.

Tulburări nervoase în cursul erupţiei dificile a molarului de minte inferior, erupţie însoţită
sau nu de reacţii inflamatorii, pot apărea diverse tulburări ner voase. Regiunea unde
evoluează ultimul molar, prin vecinătatea sau contiguitatea sa cu nervul alveolar inferior,
este o zonă reflexogenă.
Astfel pot să apară:
Tulburări senzitive, cum ar fi:
• nevralgii dentare;
• sinalgii dento-cutanate;
• otalgii;
• algii cervico-faciale.
Tulburări motorii:
• trismus;
• contracturi musculare ale muşchilor feţei;
• paralizii faciale.
Tulburări salivare prin participarea sistemului simpatic:
• sialoree;
• asialie.
Complicaţii tumorale
Incluzia molarului de minte inferior este uneori asociată sau favorizează apariţia unor
chisturi sau formaţiuni tumorale benigne odon- togene, localizate frecvent la nivelul
unghiului şi ramului mandibular
• chist folicular;
• keratochist;
• ameloblastom;
• odontom etc.
Existenţa acestor chisturi sau formaţiuni tumorale odontogene poate provoca o serie de
complicaţii, cum ar fi:
• supuraţii ale spaţiilor fasciale şi fistule prin in fectarea chistului;
• ulcerarea tumorii prin traumatism produs de dinţii antagonişti;
• fracturi de unghi mandibular (fracturi în os patologic) datorate demineralizării întinse a
osului
 9. Pericoronarita congestivă și supurată (formele clinice). Tabloul clinic, metode de
tratament.
Periconarita acuta- congestiva, supurativa
Pericoronarita cronica
Pericoronarita - reprezintă inflamația țesuturilor moi pericoronare.
Reprezintă cea mai frecventă și cea mai importantă complicație a erupției molarului de
minte.
Are la origine impulsul de erupție a molarului de minte , care , în ascensiunea sa pune în
tensiune capișonul de mucoasă pe care îl fisurează ți traumatismul ocluzal al
antagonistului , la care se adaugă infecția din mediul bucal
Pătrunderea infecției în sacul folicular se face cel mai des consecutiv , prin desprinderea
capișonului de fața distală a molarului 2.
Flora microbiană e reprezentată de streptococi, stafilococi , fuzobacterii
Pericoronarita.congestivă
Clinic:
• Semne subiective- dureri vorbire, masticatie, iradiaza frontal
• Semne obiective- congestie, edematie, sub capison un lichid seros
• Starea generală- poate fi ușor alterată cu indispoziție, subfebrilitate, fatigabilitate.
Evoluția- procesul poate evolua spre pericoronarita supurată.
Tratamentul pericoronaritei congestive
Medicamentos- local antiinflamator , antiinfectios Spalaturi, sprayuri , baidjonare cu sol
ClZn 10% ,tratament nu antibiotice nu e recomandat
Tratamentul chirurgical
Tratamentul conservativ(decapișonarea): Anestezie infiltrativa, de contact, incizia
circumscrie coroana mol 3 , indepartare capison cu o pensa, tamponarea plagii cu mesa
iodoformata, cauterizarea plagii
Tratamentul chirurgical radical – extracția dintelui cauzal se face după tehnica similară ca
la incluzia dentară.

Pericoronarita supurata
Clinic:
• Semne subiective-dureri vii în zona molarului de minte, durerile au un caracter pulsatil și
iradiază de-a lungul mandibulei , în ureche, regiunea temporală sau pterigoidiană, dificultăți
masticatorii și diafgii.
• Semne obiective:
1. Exooral – la inspecție putem constata la început un edem care apoi se însoțește de
congestia tegumentelor periangulomandibular, la palpare se atestă mărirea ganglionilor
limfatici, trismus
Tratamentul medicamentos-ca la cea congestiva
Tratamentul chirurgical
Tratamentul conservativ- prevede etapele de drenaj a sacului pericoronar care se face prin
ridicarea capișonului cu o pensă, urmată de spălături cu sol. antiseptice. În alte cazuri se
practică drenajul prin incizia capișonului pericoronar cu tehnica elucidată la tratamentul
conservativ chirurgical al pericoronaritei congestive.
Tratamentul radical- se realizează când dintele nu se pretează la un tratament chirurgical
conservativ și constă în extracția dintelui cauzal.

10. Complicații locale - (Supuraţii ale părţilor moi, supuraţii ale osului şi
periostului).
- (Supuraţii ale părţilor moi, supuraţii ale osului şi periostului).
Supuratii ale partilor moi : infiltrat, limfadenita, abces, flegmon, contractura inflamatorie,
granulom, stomatita

11.Complicaţii generale (tromboflebita, compl. pulmonare).

Tromboflebita-Tromboza sinusului cavernos având drept cauză o infecţie odontogenă se
poate produce prin formarea de emboli septici, care vor fi antrenaţi În fluxul venos
(tromboflebita septică). Se descriu două căi de diseminare, una anterioară (prin vena
angulară În spaţiul infraorbitar, apoi prin vena oftalmică spre sinusul cavernos) şi una
posterioară (prin vena facială transversă, plexul venos pterigoidian, baza craniului, sinusul
venos pietros inferior, sinusul bazilar, sinusul cavernos) Clinic, tromboza sinusului
cavernos debutează cu dureri oculare şi sensibilitate la presiune pe globii oculari, asociată
cu febră, frisoane şi alterarea stării generale.
Complicațiile pulmonare- reprezintă consecința aspirației din cavitatea bucală a
conținutului septic ce-și are originea în pericoronarita supurată. Flora microbiană este
reprezentată de germeni anaerobi, fuzospiralare, care pot provoca pneumonii grave sau
chiar gangrene pulmonare.
Complicații generale- apar prin vehicularea sanguină a germenilor microbieni , producînd:
septicemii sau septicopiemii, endocardite , nefrite , uveite(inflamarea ochiului)

12.Tratamentul în dependenţă de varietatea complicaţiei şi situaţia anatomică a

molarului (incizie, decapişonare, extracţie).
Incizia
Incizia în „baionetă” este cea mai frecvent practicată pentru odontectomia molarului de
minte inferior. Se începe printr-o incizie vertical situată de-a lungul marginii anterioare a
ramului mandibular, coboară pe mijlocul crestei în trigonul retromolar, şi apoi înconjoară
faţa distal a molarului de 12 ani. Se continuă cu o incizie de descărcare oblică în jos, în
vestibul, în dreptul rădăcinii distale a molarului de 12 ani
Incizia „plic” - care porneşte de la papilla gingivală mezială a molarului de 6 ani
inferior,continuă în jurul coletului molarului de 6 şi 12 ani până la unghiul distovestibular al
molarului de 12 ani şi apoi posterior şi lateral în sus pe marginea anterioară a ramului
ascendent. Incizia se face numai pe zonă cu substrat osos subiacent, palpându-se în
prealabil zona trigonului retromolar. Decolarea lamboului spre lateral evidenţiază osul
alveolar.
Incizia cu decolarea unui lambou „cu trei laturi” este o variantă a inciziei „în baionetă”,
indicată în special în cazul în care dintele este inclus intraosos profund; practic incizia are
acelaşi traseu, dar se extinde anterior până la nivelul rădăcinii distale a molarului de 6 ani.
Indiferent de tipul de incizie practicat, aceasta se va practica pătrunzând cu bisturiul direct
până la os, secţionând dintr-o dată mucoasa şi periostul. Decolarea lamboului se face cu
decolatorul spre lateral, iar pentru menţinerea lui îndepărtată se folosesc depărtătoarele
Langenbeck, expunându-se astfel planul osos.
Decapusonarea- proc chirucg consta in excizia capusonului de fibromucoasa ce acopera
coroana molarului de minte Tehnica- dupa anest locala, se faca o incizie de pe fata disto-
linguala a mol de 12 ani pana la limita portiunii orizontale de a lungul versantului vestibular
pana la fata DV. Dupa sectionare capusonul se ridica si se elibereaza , se excizeaaza si se
indeparteaza resturile sacului pericoronar. Se iriga cu o sol antiseptic. Marginile sunt
impinse spre coletul dintelui si sunt mentinute cu o mesa de iod.
Trepanarea osului alveolar, secţionarea, luxarea şi extracţia dintelui Se face cu instrum
rotativ p.u os cu turatii si racier permanenta cu freze sferice.=> p.u a elimina o rondea
osoasa si a evidential coroana molarului inclus(in caz de incluzia mezio-angulare se va
sectiona coroana ). Se insinueaza apoi elevator pe fata M si prin rotatie ridicare se extrage
molarul. Incluzia orizontala- se sectioneaza coroana , extrage 2 timpi – 1 coroana, 2
radacina separate Incluzie vertical- separate interadiculara, cu extractive separate a
portiunilor Incluzie disto-angulara- ostectomie spre disal, cu extractive