Dermatomicozele

Dermatofiiile (epidermofitiile) sunt dermatofitiile

pielii glabre. produse de Trichophyton, Epidermophyton i Microsporum
Tinea pedis Tinea corporis cincinata Tinea cruris Tinea unguium (onicomicoza)

 Tinea pedis
E cea mai frecventa

Se intalneste indeosebi la varsta adulta

Factori favorizanti: umezeala si caldura ridicate din spatiile

inter-digito-plantare

Transmiterea bolii:- direct de la omul bolnav la cel sanatos

-indirect prin folosirea de ciorapi, incaltaminte, prosoape de la cei bolnavi

 Clinic, se descriu trei tipuri: -tinea pedis intertriginoasa: epiderm alb macerat, discret

eritematos si fisuri la nivelul spatiilor interdigitale. Leziunile sunt pruriginoase si uneori dureroase, iar in sezoanele calde se pot extinde in regiunea plantara sau fata dorsala a piciorului.

-tinea pedis dishidroziforma: leziuni de tip eritemato-veziculos, dispuse in placi si placarde cu evolutie excentrica si margini policiclice. Uneori pot lua aspect inflamator violent cu edem important, cu aparitia de leziuni buloase si dureroase. Localizarea leziunilor este de regula simetrica, interesand ambele picioare cu sediu la nivelul spatiilor interdigitale, marginile picioarelor antero-lateral si scobitura plantara.

-tinea pedis uscata, scuamoasa, este o forma cronica de micoza, ce se caracterizeaza prin placarde discret eritematoase acoperite de scuame hiperkeratozice si fisuri. Localizarea este caracteristica la nivelul calcaiului si boltii plantare.

 Tinea corporis circinata (herpesul circinat) Clinic: aparitia unor placi eritemo- scuamoase sau eritematoase, cu chenar vezicular, rotunde si bine delimitate. Atunci cand leziunile sunt produse de dermatofiti zoofili, placa lezionala este reliefata, dureroasa,

acoperita cu papulo-pustule si cruste. Se asociaza cu limfangite si adenite regionale dureroase, iar leziunea este denumita herpes circinat subinflamator sau foliculita Leloir.

 Tinea cruris (epidermofitie inghinala sau eczema marginum

Hebra) este micoza pliurilor inghinale. Contaminarea si dezvoltarea leziunilor este favorizata de o predispozitie individuala, dar si de factori locali ca transpiratia abundenta sau obezitatea. Afectiunea se intalneste mai ales la barbati, fiind rara la femei si exceptionala la copii.
Clinic: placi eritematoase rotunde, usor reliefate, cu marginea

activa acoperita de vezicule si scuame ce ocupa pliurile inghinale. Limita placardului este vag policiclica elevata, marcata uneori de noduli si pustule, de unde si denumirea de eczema marginatum.

Leziunile se extind in timp, depasind uneori cu mult zona uzuala

si cuprind si organele genitale externe, fesele, regiunea lombosacrata, abdomenul. Un alt simptom al epidermofitiei inghinale este pruritul care insoteste constant leziunile, impune gratajul si favorizeaza aparitia fisurilor.

 Tinea unguium (onicomicoza) Este infectia patului unghial de catre dermatofiti Cel mai frecvent imbolnavirea unei unghii incepe de

la capatul liber prin intermediul instrumentelor de manichiura/pedichiura, dar inocularea se poate face si la radacian sau la marginea unghiei Onicomicozele mainii sunt mai rar intalnite decat cele de la picioare.

 Ciupercile pot sa distruga unghia si in acelasi timp sa

provoace dureri si sa afecteze capacitatea de a lucra. Cel mai frecvent, unghia se decoloreaza, se ingroasa sau se subtiaza si se rupe usor. Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul si depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomele intalnite in onicomicoza subunghiala distala : striuri galbene la nivelul unghiei si a patului unghial, unghia este fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata. In cazul onicomicozei superficiale albe apar striuri sau puncte albicioase la nivelul unghiei, iar in timp, suprafata unghiei devine moale si sfaramicioasa si capata o culoare maronie.

 Tricofitia sau pecinginea este o dermatomicoz (mbolnvire

a pielii i firului de pr n zonele circulare) uscat sau inflamatorie, determinat de unele ciuperci parazite din grupul Tricophiton (Tricophiton serucosum). Apar bicue purulente care apoi ulcereaz i sunt acopererite de cruste.

Tricofiia este zoonoz (boal comun omului i animalelor)

care este contactat n special de la oarece, cal, viel, pisic sau cine, fiind foarte contagioas, putnd avea drept rezultat pierderea complet a prului. Apare, n special, pe jumattea superioar a trunchiului i membrele superioare, fiind lipsit de mncrime, iar dup expunerea la soare rmn pete albe nepigmentate. Trebuie avut n vedere c sporii ciupercii Trichophiton sunt foarte rezisteni la condiiile mediului ambiant.

 Tricofiia are drept rezultat cderea prului, cruste, ngroarea pielii

epidermofitie interdigito-plantar, pitiriazis versicolor, candidoze, zblu, erizipel dat de streptococ, localizat la vasele limfatice din derm nsoite de febr mare, vrsturi, transpiraii, placard rou.

Tricofiia are tendina de vindecare la pubertate. Tricofiia uscat a pielii capului este, n general, o boal a copilului de

vrst colar, mai frecvent n mediul rural dect n cel urban i afecteaz mai ales bieii. La nivelul pielii capului apar numeroase plci mici, scuamoase, de form rotund sau neregulat, cu o suprafa roie, presrat cu pustule foliculare (mici tumefacii ce conin puroi) i cu orificii, din care, la presiune, ies picturi de puroi. Perii bolnavi sunt eliminai spontan, prin supuraia folicular. Ca semn nsoitor, ganglionii din spatele urechilor i cei suboccipitali sunt mrii n volum i sunt dureroi, iar bolnavii sunt, uneori, febrili.
Dac nu este tratat, tricofiia poate persista pn la 18 ani, cnd se

vindec, n general spontan, fr s lase alopecie. Aceast vindecare spontan pare a fi n legtur cu creterea cantitii de acizi grai din secreia glandelor sebacee.

 Candidozele mucoaselor
Candidozele sunt infecii micotice acute, subacute,

mai rar cronice, provocate de specii de ciuperci din genul Candida, cu localizare pe piele, unghii sau pe mucoase (gur, tubul digestiv, vagin, bronhii, plmni). Terenul este factorul de baz n apariia manifestrilor determinate de infecia micotic. Candidoze ale mucoaselor: Cheilita angular Stomatita candidozic Vulvovaginita candidozic Candidoza perianal Balanita i balanopostita

 Cheilita angulara

reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a comisurilor

bucale. Factorii implicate in aparitia sa sunt: a) Infectiosi: - Candida albicans este cel mai frecvent implicata in aparitia cheilitei angulare; - stafilococii, streptococii, enterococii sunt mult mai rar implicate, dar uneori infectiile pot fi mixte (candidozice si bacteriene). b) Mecanici: - prognatismul; - edentatia; - periajul agresiv al dintilor, etc. c) Deficiente nutritionale ale: - riboflavinelor; - folatilor; fierului, etc. d) Afectiuni ale pielii: s-a constatat aparitia cheilitei angulare in cadrul dermatitei atopice, dermatitei seboreice.

Clinic: zone triunghiulare aspre, eritematoase si/sau edematoase, localizata la nivelul ambelor si, mai rar, a uneia dintre comisurile bucale. in formele mai severe se observa fisuri ce radiaza de la nivelul comisurilor (ragade). Tratamentul consta in corectarea factorilor declansatori.

 Stomatita candidozica Caracterizata prin prezenta unor leziuni si acumularea unor

depozite albicioase pe limba sau interiorul obrajilor.

Ranile pot fi dureroase si pot sangera usor atunci cand sunt

raclate. Uneori candidoza bucala se poate raspandi in zona cerului gurii, gingiilor, amigdalelor sau in partea din spate a gatului (faringe). apare mai ales la copiii si persoanele care poarta proteza dentara, care utilizeaza inhalatori care contin corticosteroizi sau la persoanele care au un sistem imunitar compromis. sanatoase, dar daca sistemul imunitar este slabit, simptomele bolii pot fi mai severe si mai dificil de controlat.

Desi stomatita candidozica poate sa afecteze pe oricine, aceasta

Candidoza orala este o problema minora in cazul unei persoane

 Vulvovaginita candidozica Este declansata de o crestere excesiva a fungilor de

tipul candida albicans. Acesti fungi se gasesc in mod normal in intestinul gros si in cantitati mai mici in vagin. Sunt in mare parte inofensivi, dar simptomele ar putea sa apara pe masura ce numarul fungilor din vagin, creste. Aproximativ 75% dintre femei vor avea candidoza vaginala in timpul vietii lor. Denumirea pentru aceasta infectie este candidoza sau moniliaza. Simptomele pot include mancarimi vaginale sau arsuri, scurgeri vaginale de culoare alba, de consistenta branzei de vaci, intepaturi sau arsuri in timpul urinarii.

 Candidoza perianal Daca ciuperca ajunge in intestinul gros si se elimina

apoi prin scaun, zona perianala si a feselor se va inrosi si se va irita 15% din cazurile de prurit anal au Candida drept cauza

 Balanita i balanopostita Balanita reprezinta inflamatia glandului penian, postita

este inflamatia preputului, balanopostita a ambelor. Cauzele si factorii de risc ai balanitei: - diabetul este cea mai frecventa conditie asociata cu balanita adultului - igiena personala deficitara - iritantii chimici - conditiile edematoase cum este insuficienta cardiaca, ciroza, afectiunile renale - alergiile la medicamente (tetraciclina, sulfonamide) - obezitatea - boala Reiter

Simptomele balanitei apar la 3 zile de la infectie si se manifesta prin: - dezvoltarea de leziuni rosii mici pe gland si preput - roseata penisului - secretii urat mirositoare - piele sensibila si dureroasa la nivelul preputului - retractia dificila a preputului.

Piodermitele
Sunt manifestari cutanate inflamatorii provocate de piococi, in special

de stafilococi si streptococi, germeni ce determian procese supurative. Sunt relativ benigne, dar pot fi intalnite forme grave la copii si varstnici. Pe suprafata tegumentului exista permanent o populatie microbiana comensala, formata din Stafilococus epidermidis, micrococi, Corynebacterium, brevibacterium si propionibacterium, care formeaza o biocenoza cu rol important in apararea antiinfectioasa locala. Se descrie si o populare microbiana temporara cu bacterii patogene la persoane sanatoase, instalata de regula dupa o piodermita prealabila vindecata. La circa 60% din oameni sunt temporar prezenti stafilococi patogeni in cavitatea nazala, pe scalp, in zonele inghinala si perianala iar la circa 20% constant prezenti in fosele nazale.

 Stafilodermiile Stafilodermii foliculare

Foliculitele acute superficiale Bockhart : aparitia unei reactii inflamatorii stafilococice localizata strict superficial la suprafata tegumentului, in jurul cate unui orificiu folicular. Clinic boala se manifesta printr-o pustula centrata de un fir de par cu un halou eritematos in jur. Eruptia cutanata poate fi reprezentata de o singura asemenea pustula, cateva sau cateva zeci ori sute, dar nu afecteaza starea generala si se vindeca fara cicatrici. Topografic, se localizeaza preferential pe scalp la copii, zona barbii si mustatii postpubertar la barbati, partile paroase ale membrelor si fesele la adulti de ambele sexe, eventual in jurul unor plagi infectate.

Foliculite acute profunde : orjeletul si vestibulita narinara:: Firele de par din vestibulul narinar si ale pleoapelor sunt in mod fiziologic cele mai groase fire de par ale oricarui om si ca atare poseda cel mai larg orificiu folicular. Acest lucru permite ca infectia stafilococica initial perifoliculara sa se extinda rapid in tot sacul folicular, devenind profunda. In ambele cazuri manifestarea clinica consta in aparitia unui nodul inflamator de mici dimensiuni ( cativa mm ) intens eritematos si foarte dureros ( de fapt, semnele celsiene clasice : rubor, calor, tumor et dolor ), de regula unic, pe una din pleoape sau in vestibulul narinar si care se ulcereaza prin expulsia continutului purulent in urmatoarele cateva zile, vindecandu-se prin cicatrice. Nu afecteaza starea generala.

Sicozisul stafilococic este o foliculita profunda cronica. Infectia stafilococica prinde de la inceput un numar mare de foliculi pilari ( zeci sau sute ) grupati pe o unica arie cutanata ( de regula zona barbii sau mustatii la barbati adulti) sau zona scalpului la copii, situatie in care poarta numele de Kerion Celsi prezinta un aspect clinic pseudo tumoral. Patogenetic, sicozisul incepe tot ca o foliculita acuta superficiala dar, fiind vorba de suse stafilococice mai intens patogene, Infectia nu se vindeca spontan, ci se extinde in decurs de cateva saptamani de la orificiul folicular in profunzime la aproximativ jumatatea sacului folicular, unde realizeaza o a doua colectie purulenta ("abces in buton de camasa ).

 Stafilodermii perifoliculare Furunculul Infectia stafilococica, realizata de suse microbiene mai intens patogene, reuseste sa depaseasca bariera reprezentata de sacul folicular si disemineaza in dermul din jur, eventual pana in tesutul adipos subcutanat, producand necroza si o importanta colectie purulenta. Clinic se constata aparitia unui nodul inflamator, cu o pustula in varf. In cateva zile nodulul devine fluctuent iar varful sau se necrozeaza, devenind un "dop" galbui numit burbion. In urmatoarele cateva zile burbionul se elimina spontan, urmat de eliminarea continutului necrotico - purulent si constituirea unei ulceratii, durerea si celelalte semne inflamatorii cedeaza si se vindeca de regula printr-o cicatrice vicioasa, care deforomeaza planul tegumentar. Furunculul apare mai frecvent ca eruptie unica, la adulti tineri, barbati, pe teritorii bogate in foliculi pilo - sebacei si supuse frictiunii ( brate, coapse, fese, ano - genital ). Odata dezvoltat un furuncul, va recidiva de regula, persoana in cauza ramanand purtatoare temporara de stafilococi patogeni. Starea de furunculoza este definita prin prezenta unor furunculi multipli si cronic recidivanti pe un teren imunodeprimat ( diabet zaharat, alcoolism, neoplazii, SIDA, imu- nodeficiente innascute, etc ).

Furunculul antracoid ( carbunculul ) Este o varianta clinica in care se dezvolta concomitent un grup de furunculi, de regula la barbati in regiunea cefei, confluati intr-o unica masa pseudo - tumorala de mari dimensiuni cu semne marcate de inflamatie, inclusiv stare febrila si adenopatie loco regionala satelita. Deoarece burbioanele si eliminarea continutului furuncullilor au loc aproape concomitent, apare aspectul de "scurgere in stropitoare" descris in mod clasic. Vindecarea naturala se face prin cicatrici cheloidiene. Ca si complicatii ale furunculului antracoid pot sa apara periostita si osteomielita vertebrelor coloanei cervicale sau septicemii cu punct de plecare cutanat.
Prezenta unui furuncul sau carbuncul impune, pe langa

antibioterapia generala si locala, interventie chirurgicala obligatorie, momentul propice fiind constituirea fluctuentei si / sau burbionului, cu incizie larga si drenaj prin mese a colectiei purulente. In acest fel se reduce rata recidivelor si se asigura vindecarea printr-o cicatrice normala.

 Stafilodermii ale glandelor sudoripare

Hidrosadenita =infectia stafilococica a unei glande sudoripare apocrine. Clinic, aspectul si evolutia formei acute sunt identice cu cele ale unui furuncul. Boala apare numai dupa pubertate, adica din momentul intrarii in activitate a acestui tip de glanda sudoripara. Topografic se localizeaza pe ariile cutanate ce prezinta glande apocrine, respectiv axilele ( 90% ) si zona perigenitala. Sexul feminin este afectat predominant. In lipsa tratamentului chirurgical si antibioterapic general si local, boala se cronicizeaza de regula, conducand la deformari monstruoase ale axilei afectate. In timp, afectiunea poate deveni bilaterala.

Abcesele multiple ale sugarilor Afectiunea este rara si apare la nou - nascuti, pana la un an de viata, in general malnutriti sau cu igiena precara. Se caracterizeazea prin multiple nodozitati eritemato violacei localizate pe fata, scalp, gat, torace si fese, care evolueaza spre ulceratii si cicatrici atrofice, fara afectarea starii generale, decat in cazul evolutiei spre o septicemie stafilococica cu punct de plecare cutanat. Spre deosebire de furuncul si hidrosadenita, nodozitatile inflamatorii nu dezvolta burbioane. Tratamentul implica asocierea antibioterapiei generale si locale cu rezolvarea chirurgicala a colectiilor purulente.

 Stafilodermii periungheale

Perionixis Este o infectie a repliului ungheal intalnita mai des la femei, datorita manichiurii si menajului. Clinic, aspectul este identic in perionixisul de cauza stafilococica, streptococica si cel candidozic. In toate aceste cazuri repliul ungheal devine edematiat, eritematos, desprins de pe lama ungheala, dureros la palpare si uneori apare o picatura purulenta la presiune intre repliu si unghie. Initial leziune unica si acuta, netratat, perionixisul afecteaza mai multe degete si se cronicizeaza. Mainile sunt implicate mult mai frecvent, dar poate apare si la picioare. Pentru tratamentul etiologic sunt necesare examinari bacteriologice si micologice. Tratamentul local de electie consta in aplicarea unui dezinfectant general, cum este produsul Betadine unguent, iodul continut avand efect atat antibacterian cat si anticandidozic. In cazurile cronice se constata aparitia unor deformari ungheale variate prin afectarea radacinii unghiilor in procesul infectios (onixisul propriu - zis).

 Stafilodermii ale pielii glabre Prin pielea glabra se intelege pielea relativ lipsita de fire de par,

fiind prezent cel mult parul de tip vellus.

Termenii generici pentru orice infectii ale pielii glabre, indiferent de etiologia lor, sunt: impetigo pentru zonele extensorii si respectiv intertrigo pentru zonele flexorii, corespunzand marilor pliuri cutanate (retroauricular, axilar, submamar, inghinal, interfesier). Impetigourile si intertrigourile stafilococice au un aspect clinic dificil de distins de cele de alta etiologie. In toate aceste situatii se constata aparitia brusca a unei eruptii buloase cu continut purulent pe un fond eritematos difuz delimitat, urmata de spargerea spontana a bulelor cu formare de zone erozive si de cruste purulente, iar in cazul unui intertrigo, de regula, si de aparitia unei fisuri dureroase pe fondul pliului afectat.

Granulomul piogen ( botriomicomul ) este o forma particulara de infectie stafilocica care se manifesta clinic ca o tumora de cauza inflamatorie, formata din tesut de granulatie. Pentru formarea unui granulom piogen este necesara nidarea stafilococilor direct in derm, printr-o solutie de continuitate reprezentata de un traumatism minor (intepatura, frictiune). Desi poate apare oriunde pe tegument sau mucoase, granulomul piogen se dezvolta de electie pe degetele mainilor, buze si varful limbii. Tumoreta se constituie rapid, in decurs de 2 - 4 saptamani, dupa care persista cronic, indefinit. Are forma hemisferica, este eritematoasa, usor sangeranda la lovire, uneori acoperita de mici cruste purulente. Tratamentul este exclusiv chirurgical, prin excizia tumorii si cauterizarea bazei sale.

Sindrom Lyell este o boala specifica copilului mic, de la nastere pana la circa 4 ani reprezinta una din marile urgente dermatologice. Agentul patogen este o susa particulara de stafilococ aureu de tip fagic II, grup 71, producator al unei toxine epidermolitice responsabila de manifestarile clinice grave. Pornind de la un impetigo aparent banal se dezvolta rapid bule imense si flasce pe toata suprafata corporala, insotite de eritrodermizarea tegumentului si, prin decaparea spontana a bulelor, de o descuamatie in lambouri generalizata. Copilul devine febril si intra rapid in soc hipovolemic prin pierdere transcutanata de apa si electroliti. Necesita internare intr-o sectie de terapie intensiva, antibioterapie generala si reechilibrare hidroelectrolitica.

Celulita erizipelatoida stafilococica se manifesta ca un placard eritematos si edematos difuz delimitat, de regula pe gambe, insotit de stare subfebrila. Este o infectie a plexului limfatic dermic pentru a carei constituire este obligatorie prezenta unei porti de intrare (plagi sau ulcere cronice ale gambei, fisuri interdigitale de cauza micotica, diverse traumatisme,etc) Necesita antibioterapie generala si comprese antiinflamatorii local si pune problema diferentierii de un erizipel produs de streptococi patogeni.

 Streptodermii Streptodermii ale copilului

Pemfigusul epidemic al nou-nascutului se manifesta clinic sub forma unei eruptii buloase cu continut sero - citrin inconjurata de un halou eritematos care apare localizata pe torace si membre, respectand palmele si plantele. Fiind usor contagioasa, pot fi intalnite mini-epidemii in sectiile de neo-natalogie ale spitalelor. Pune problema diagnosticului diferential cu pemfigusul sifilitic al nou-nascutului, manifestat tot ca o eruptie buloasa, dar strict localizata numai palmoplantar. Fiind o manifestare a sifilisului congenital, serologia sangelui recoltat din cordonul ombilical este pozitiva.

Impetigoul contagios Tilbury - Fox este o streptodermie care afecteaza copii intre 2 si 10 ani, apare de regula sub forma unor mini - epidemii de colectivitate (crese, gradinite, scoli) si se manifesta initial peribucal sub forma unor pete eritematoase difuze acoperite de cruste melicerice ( galbene si translucide ) relativ specifice. Propriu-zis crustele sunt precedate de o eruptie buloasa pasagera care de regula nu se mai observa.Boala se extinde pe fata si spre gat si toracele superior. Impetigoul vulgar streptococic are un aspect clinic analog cu cel stafilococic si evolueaza cu cruste uneori melicerice, alteori purulente. Intertrigoul streptococic al copilului se localizeaza preferential retroauricular si se deosebeste de cel stafilococic doar prin prezenta de regula a unor cruste melicerice.

Streptococia scuamoasa a scalpului este o infectie streptococica a scalpului manifestata prin aparitia unor arii cu depozite scuamoase fie uscate, fie scuamo crustoase ( exudative ) pe scalp. La copii ridica problema diagnosticuliui diferential cu micozele tondante, cu favusul in special, cu sicozisul stafilococic sau tricofitic si cu psoriazisul infantil al scalpului. Pitiriazisul alb al fetei apare de regula intre 10 - 14 ani si se manifesta sub forma uneia sau a catorva pete albe, rotunde si acoperite cu scuame fine, furfuracee, pe fata. In prezent nu mai este considerata o infectie streptococica directa a tegumentului, ci o eczematida streptococica, secundara unor focare cronice de infectie ale copilului, prezente in sfera ORL ( adenoidite, amigdalite,faringite, sinuzite sau otite cronice ), motiv pentru care se trateaza cu dermatocorticoizi si se rezolva focarul generator pentru a stopa recidivele.

 Streptodermii ale adultului

Angulusul streptococic apare ca o fisura dureroasa, cu un discret halou eritematos, la nivelul orificiului bucal ( comisurile labiale ), unilateral sau bilateral. Cheilita acuta streptococica semnifica infectia semimucoasei buzelor, care apar intens rosii ( carminate ), cu o descuamatie furfuracee persistenta si fisuri dureroase ale buzelor. Perionixisul streptococic are acelasi tablou clinic ca si cel stafilococic. De altfel, toate cele trei afectiuni de mai sus pot fi si de cauza stafilococica sau candidozica, cu tablou clinic analog. Din acest motiv se indica tratamentul local cu un dezinfectant polivalent cum este Betadine unguent sau solutie.

Turniola se localizeaza specific la unul din degetele mainilor apare ca o bula cu continut seros sau hemoragic care porneste din partea laterala a unei unghii si se extinde rapid inconjurand complet unghia. Ectima streptococica se localizeaza electiv la nivelul gambelor. Apare ca o leziune unica, o crusta net purulenta ( precedata de o bula pasagera, rar observabila ) inconjurata de un halou eritematos larg. Diagnosticul se stabileste dupa indepartarea mecanica a crustei, pentru ectima fiind caracteristica prezenta unei ulceratii superficiale si perfect rotunde sub crusta. Etiologia poate fi si stafilococica, in care caz ulceratia prezinta un fond necrotic si purulent si, de regula, leziunile ulcerative sunt multiple.

Limfangita streptococica si Erizipelul sunt infectii streptococice ale plexului limfatic dermic. Streptococii patogeni au o afinitate particulara pentru reteaua limfatica, dar infectia acesteia se produce numai cu conditia preexistentei unei porti de intrare pe tegument, care sa permita accesul direct la caile limfatice ( porti de intrare reprezentate de fisuri, de regula interdigitale, la picioare, consecutive unei epidermofitii sau alte microtraumatisme ).
Limfangita streptococica se manifesta printr-un cordon eritematos, dur si dureros, dispus pe fata dorsala a piciorului si insotit de stare subfebrila. Erizipelul se manifesta printr-un placard intens eritematos si lucios, bine delimitat si dureros, cu tendinta la extensie rapida de la o zi la alta. Boala este intotdeauna insotita de febra inalta ( 380 - 400 C ) cu debut prin frison solemn si adenopatie reactiva. Localizarea topografica caracteristica este la nivelul gambei sau la nivelul fetei ( perinazal sau auricular). Are o marcata tendinta la recidive ulterioare chiar si dupa un tratament corect administrat. Ca forme clinice complicate de erizipel amintim erizipelul bulos ( aparitia catorva bule cu lichid sero - citrin pe suprafata placardului tipic ) si erizipelul gangrenos ( constituirea unor zone de necroza galbuie in grosimea placardului tipic, care se vor elimina spontan producand ulceratii profunde cu vindecare lenta, prin cicatrici vicioase ).

Dermatozele profesionale
sunt afectiuni cutanate care se intalnesc exclusiv sau cu

predominanta in legatura cu exercitarea unor anumite profesii si a caror cauza totala sau partiala rezultat din conditiile in care se exercita munca. In general cam 65% din bolile profesionale sunt dermatoze profesionale. Aproximativ 1-2 % din muncitorii din domeniul chimic, petrolier sunt afectati de astfel de dermatoze. In practica, cauza celor mai multe dermatoze profesionale, respectiv a toxidermiilor, dermitelor si eczemelor profesionale, ca si leziunilor anexe ale pielii, unghiilor, perilor, glandelor sudoripare si sebacee, sunt agentii chimici. Aceste produse chimice se intalnesc foarte frecvent in procesul de productie, fie ca materii prime, fie adesea ca substante intermediare sau finite. De asemenea, sunt uneori intrebuintate ca solventi, catalizatori.

Substantele chimice care provoaca mai frecvent dermatoze profesionale:

Substante cu actiune obligatorie; acid sulfuric, azotic, clorhidric, oxalic, formic, cromic, acizi crezolici. Hidrat de potasiu, de sodiu, de calciu. Carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, bicromat de potasiu. Clorura de zinc, arsenic, saruri de arsenic, clor si produse clorate. Bioxid de sulf, anhidrida acetica, terebentina, acetona, tetraclorura de carbon, benzen, sulfura de carbon. Substante cu actiune sensibilizanta: bismut, nitrat si alte saruri, mercur, metal si diferite saruri, Plumb, acetat si alte saruri, Cianura de sodiu, Cianura de nichel si de potasiu, Cianura dubla de zinc si potasiu, Cianura dubla de cupru si potasiu, Sulfat de nichel, Sulfat de zinc, Beriliu, Sulfura de sodiu, Alaun de potasa, Sulfat de crom, Saruri de cobalt, Clorura de amoniu, Hidrogen sulfurat,

Hidrazina, Oxalat de etil, Fenilacetati, Creolina, Sapunuri naftenice, Fenilcrezoli, Paramidofenoli, Benzidina, Coloranti diversi, Anilina, Foliculina, Cloroform, Lacuri, Rasini sintetice si naturale, Bachelita, Plastice sintetice, acrilice, nylon, diferite substante explozibile, Insecticide, Cosmetice,Parfumuri,Sapunuri diverse, Medicamente diverse.

Grupa hidrocarburilor contine diferite derivate de petrol : Petrol lampant, benzina, With spirit, Motorina, Uleiuri minerale, Gudroane, Reziduuri, Smoala, bitum. Substante care se absorb prin piele(provocand leziuni generale fara leziuni cutanate): Trinitroglicerina, Trotil, Fenetol, Fenetidina.

In legatura cu importanta, localizarea si etiologia leziunilor se intalnesc: 1.Stigmate profesionale, 2.Toxidermii. 3.Dermite, eczeme. 4.Melanodermii. 5.Keratodermii. 6.Leziuni prin agenti fizici si caustici chimici. 7.Infectii profesionale. 8.Leziuni ale anexelor pielii.

Diagnosticul unei dermatoze profesionale comporta doua etape. In prima etapa se face diagnosticul morfologic ca in oricare dermatoza. In etapa a doua, cea mai importanta, se stabileste daca leziunile sunt sau nu in legatura cu profesia si care anume sunt cauzele si patogenia lor. Tratamentul local este tratamentul obisnuit al leziunilor. Astfel, dermitele, eczemele, piodermitele, arsurile vor fi tratate in concordata cu stadiul si forma clinica. Arsurile chimice necesita tratamente speciale.

Dermatozele alergice
Urticaria Este o dermatoza alergica caracterizata

prin placi eritematoedematoase, tranzitorii, pruriginoase. Alergenii implicati mai frecvent sunt: pneumalergeni: praf de casa, polenuri, scuame de animal, pene; alergeni alimentari: rosii, ardei, nuci, alune, fructe rosii, ciocolata, aditivi alimentari; alergeni infectiosi: infectii bacteriene, virale, parazitare, micotice; alergeni medicamentosi: antibiotice din grupul penicilinei, sulfamide, anestezice, antiinflamatorii nesteroidiene (aspirina); alte cauze: intepaturi de insecte.

In functie de mecanismul etiopatogenetic distingem mai multe forme de urticarie: de hipersensibilizare (forma cea mai obisnuita), urticarii fizice (la frig, la cald, actinica, colinergica, dermografismul, acvagenica), prin defect enzimatic, farmacologice, de contact, de cauze endogene, induse psihogen (stres, depresie), idiopatice.

 Eczema este o dermatita neinfecioas (boal de piele) care poate

aprea n orice regiune a corpului. Este caracterizata prin inflamarea pielii cauzate de diferite iritaii cu: nroirea pielii, formare
de vezicule

de exusadat
de cruste

descuamri de piele Eczem atrofic Eczem acut seboreic pe cap Eczem distrofic

Simptomele unei eczeme depind de agentul etilogic ca i de patogeneza bolii: Forma acut - Se prezint cu mai multe stadii: nroirea pielii (Stadium erythematosum), apariie de vezicule (Stadium vesicolosum) nsoit de prurit (mncrime) la spargerea veziculelor, se scurge un exudat (Stadium madidans) apariie de cruste (Stadium crustosum) descuamri cu formare de mtrea (Stadium squamosum) urmat de vindecarea eczemei. Forma cronic Apare n cazul iritaiilor repetate, ceea ce nu permite vindecarea i determin cronicizarea bolii, stadiile apar ca i cazul formei acute, dar acestea apar mai ters i concomitent mai multe stadii, nsoite de noduli, ngroarea pielii ca i cicatrici din cauza scrpinatului.

Alergia la medicamente
Alergia la medicamente este o reactie adversa nedorita a

tratamentului medicamentos. Intensitatea reactiei alergice variaza de la un simplu rash cutanat, pana la afectarea organelor interne. Cele mai frecvente sunt insa reactiile cutanate. disproportionat in raport cu medicamentul incriminat. Acesta din urma devine ceea ce numim antigen. Pentru acest medicament, sistemul nostru imunitar produce anticorpi denumiti imunoglobuline E. La o a doua expunere la acelasi medicament, anticorpii semnalizeaza celule speciale sa elibereze mediatorii. Efectul acestora asupra organismului este de a induce manifestarile specifice reactiei alergice.

Alergia este initiata de sistemul imunitar care reactioneaza

Cele mai frecvente medicamente care dau alergie sunt: -analgezicele de tipul codeinei, morfinei, antinflamatoriile nesteroidiene; -antibioticele: penicilina, tetraciclina; -fenitoina, carbamazepina.

Factorii de risc pentru alergia la medicamente sunt: -expunere frecventa si repetata la acelasi medicament; -administrarea de doze mari; -administrarea intravenoasa a medicamentului; -antecedente familiale de alergie sau astm; -alergie la diferite alimente (oua, peste).
Cele mai frecvente manifestari ale alergiei la medicamente sunt

reactiile cutanate. Acestea se pot manifesta ca: -o roseata a pielii asociata cu mancarime, caldura locala si forma neregulata; -fotoalergie care presupune aparitia rosetii dupa expunerea la soare; -pete rosietice numite eritem multiform. Alte simptome relativ frecvente sunt: -febra; -dureri musculare sau articulare; -umflarea ganglionilor limfatici; -afectare renala.

Colagenoze cutanate
Lupusul eritematos Reprezinta un termen folosit cndva pentru o varietate de afectiuni cronice ale pielii, caracterizate de leziuni ulcerative care care se rspndesc pe corp. Ca termen cu astfel de semnificaie nu mai este actual n uz tiinific. Termenul provine din latina medieval, referirea la lup, avnd legtur cu rapiditatea cu care leziunea se extinde dincolo de partea iniial afectat, la fel cum lupul i mnnc repede prada. Poate fi: Eritematos cutanat Eritematos sistemic

Lupus eritematos cutanat: una dintre cele dou forme principale de lupus eritematos, n care pielea poate fi singurul sau primul organ sau sistem implicat: Acesta poate fi: cronic - Lupus eritematos discoid - sub form de papule sau placarde roii acoperite cu solzi adereni care las cicatrici. Leziunile pot forma la nivelul feei un model de fluture peste proeminena nasului i obraji, sau pot implica alte zone. subacut (n afectarea de tip sistemic) acut (caracterizat printr-o eruptie acut eritematoas i edematoas).
Lupus eritematos profund - o form de lupus eritematos cutanat n care apar

noduli adnci sau subcutanai; pielea de deasupra poate fi eritematoas atrofic sau ulcerat, iar vindecarea poate lasa o cicatrice deprimat. Lupus eritematos tumidus - o variant de Lupus eritematos discoid sau sistemic, n care leziunile sunt reprezentate de plci roii violet sau maro. Lupus miliaris disseminatus faciei - o form caracterizat de noduli faciali multipli superficiali, discrei, aflai n special pe pleoape, buza superioar, brbie i narine.

Sclerodermia este o afectiune cronica, autoimuna care cel mai frecvent afecteaza femeile de varsta medie. Poate determina ingrosarea si pierderea elasticitatii pielii si afectiuni ale inimii, plamanilor, rinichilor si tractului gastrointestinal. Boala este provocata de o supraproductie de colagen in tesutul conjunctiv al corpului. Colagenul este in mod normal responsabil pentru mentinerea supletii pielii si a organelor, dar atunci cand este produs in exces, face ca tesuturile sa devina groase si imobile.
Sclerodermie inseamna piele groasa, dar boala este severa

atunci cand afecteaza organele interne, ingrosand tesuturile pulmonare, ale inimii, rinichilor, tractului intestinal, muschilor si articulatiilor. Rigiditatea poate afecta in mod serios sistemul circulator, digestiv si respirator.

 Nu se cunosc cauzele sclerodermiei, dar unele studii asupra

formelor de debut sugereaza implicarea atat a factorilor de mediu cat si a celor genetici. Se pare ca unele persoane sunt predispuse genetic la sclerodermie, dar ca boala apare doar atunci cand anumiti factori sau combinatie de factori din mediu (expunerea la anumite substante chimice, spre exmplu) o declanseaza.
Studiile au descoperit anumiti anticorpi la pacientii cu

sclerodermie care nu apar in alte afectiuni autoimune. Cercetarile despre cum si de ce apar acesti anticorpi vor duce la o intelegere mai buna a mecanismelor care determina afectiunea. In ciuda unei componente genetice posibile, boala nu este considerata ereditara; sunt rare cazurile in care doua rude apropiate dezvolta aceasta boala. Sclerodermia nu este contagioasa.

TBC cutanat
-rara -etiologie: Mycobacterium hominis, bovis, avium, murine Localizare-> tegument: - Formele tipice: lupus vulgar: preexistenta unei infectii TBC la nivelul plamanilor cu sputa bacilifera; sputa-> mucoasa nazala-> penetrare chiar daca e intacta-> intra in sistemul limfatic local; localizare la nivelul piramidei nazale + aripioare - placa rosie-bruna pe care apar proeminente ->tuberculi tipici-> ulceratie-> distructia piramidei nazale - lupus plan-> profund-> placard violaceu - lupus proeminent-> in dermul superficial uneori exista o masa de necrobioza ce se elimina-> cazeum - lupus ulcerat vulgar -> evolueaza spre ulceratie-> distruge cartilajul o TBC verucoasa a mainilor (fata dorsala a mainilor): - infectie directa a tegumentului cu o varianta animala - boala profesionala - masa verucoasa pe dosul mainilor, dimensiuni 5-10 cm, inconjurata de un halou de eritem pasiv (violaceu)

Diagnostic: contaminare, anamneza profesionala, IDR, proba terapeutica (tuberculostatice 60-80 de zile pana la remisie)

- Formele atipice: tuberculide papulo-necrotice= reactie infecto-alergica la existenta unui focar TBC visceral oarecare vasculita alergica de cauza TBC papule violacei de 3-5 cm cu varful necrozat ce se elimina=> microulceratii - localizare la superioara a corpului in special fata (imita o acnee vulgara), 1/2inferioara a corpului, fese, coapse (imita foliculitele acute)
Rezolvare prin tratamentul focarului TBC.

Hematodermiile
Leucoplazia Reprezinta aparitia unei leziuni albicioase, ferm atasata de mucoasa orala, care nu poate fi indepartata prin stergere. Este o leziune cu potential de malignizare, ceea ce inseamna ca prezinta un risc crescut de transformare in cancer. Cauze Etiologia precisa a bolii ramane pana in prezent necunoscuta. Printre factorii de risc ce predispun la dezvoltarea afetiunii se numara: fumatul (conteaza atat numarul de tigari fumate zilnic cat si numarul de ani de fumat) consumul cronic de alcool asociat cu fumatul intensifica efuctul nociv al acestuia din urma traumatismele cronice locale (ex. dinti ascutiti, resturi radiculare, proteze dentare incorecte) care lezeaza mucoasa orala deficiente nutritionale (ex. deficit de fier) infectiile cu Candida albicans

Semne si simptome Leucoplazia se caracterizeaza prin aparitia unor pete albe (uneori albe-rosietice) la nivelul mucoasei orale. Cel mai frecvent sunt interesate mucoasa jugala, limba, planseul bucal, gingiile si buza inferioara. Leziunile prezinta un risc crescut de transformare maligna, in special cand sunt localizate la nivelul planseului bucal si fetei ventrale a limbii. Procentul mediu de transformare maligna variaza intre 4-6%. Evolutia bolii este imprevizibila. Majoritatea cazurilor se intalnesc la persoane cu varste de peste 50 de ani.

Diagnostic Se bazeaza pe efectuarea unei biopsii tisulare (examinare histopatologica). Diagnosticul diferential se face cu lichenul plan bucal, maladia Bowen, candidoza cronica, leucoplazia paroasa, leziunile cauzate de traumatisme cronice, keratoza, leucoedemul, arsurile chimice, unele genodermatoze, si cu lupus eritematos discoid.
Tratament eliminarea factorilor predispozanti excizie chirurgicala (chirurgie clasica, ablatie laser, criochirurgie) terapie fotodinamica

 Boala Bowen este o varietate de carcinom epidermic ce se dezvolta, la inceput,

doar in epiderm (forma intraepiteliala sau in situ) - cu alte cuvinte, este o tumora de natura precanceroasa a pielii sau a mucoaselor.

Boala formeaza pe piele una sau mai multe placi roz-cenusii,

rotunjite, cu suprafata neregulata; pe mucoasele genitale sau anale, ea formeaza pete rosii, rotunjite si usor supradenivelate (la barbati), cenusii si albicioase (la femei). Aceste leziuni se intind lent, putand sa se transforme intr-un veritabil epiteliom spinocelular (forma de cancer cutanat) - boala a putut fi asociata cu existenta unor cancere viscerale profunde. microscopic al unui prelevat, iar tratamentul vizeaza distrugerea definitiva a leziunilor prin criochirurgie, prin laser sau prin ablatie chirurgicala.

Diagnosticarea bolii Bowen se face pe baza examenului

Simptomele in boala Bowen Boala Bowen are o incidenta crescuta la batrani. Pacientii prezinta o pata asimptomatica, lent progresiva, eritematoasa, cu scuame care poate apare oriunde pe suprafata mucoasa sau cutanata. Initial, se prezinta ca o leziune unica sau multipla ce se poate localiza pe zonele expuse la soare sau acoperite. Capul si gatul sunt cele mai comune zone afectate, urmate de membre. Leziunile variaza in dimensiuni de la cativa milimetri pana la cativa centimetri si prezinta o margine bine delimitata, de aspect neregulat. Leziunile sunt eritematoase, cu scuame sau pot deveni placi hiperkeratozice, cu cruste, fisuri sau ulceratii. Rareori acestea sunt pigmentate, mai ales in zona genitala si pe unghii; unele forme pot simula chiar un melanom.

Tratamentul Administrarea de 5-fluorouracil topic sub ocluzie, urmata de un keratolitic sau crioterapie este un regim eficient in tratamentul bolii Bowen. Crema cu imiquimod 5% - un modificator topic al raspunsului imun pare a fi un tratament de succes pentru afectiunea cu localizari multiple. Terapia fotodinamica demonstreaza rezultate promitatoare in tratamentul carcinoamelor superficiale. Aceasta implica introducerea unui agent fotosensibilizant in corp, retinut preferential de tumora. Apoi zona afectata este expusa la lumina albastra pentru a activa agentul, determinand eliberarea toxinelor si distrugerea tumorii. Indepartarea chirurgicala ca si metoda de tratament in boala Bowen este cea mai folosita tehnica pentru leziunile mici si care nu sunt situate in zone problematice: fata si degete. Desi placile eritematoase sunt bine demarcate, extinderea reala a bolii poate depasi marginile clinice, de aceea excizia trebuie sa prezinte o margine de siguranta de 4 mm. Prognosticul in boala Bowen este unul foarte bun, cu o rata de vindecare de 90%. Chiar si in cazul pacientilor cu forma peniana de boala, sansele de vindecare sunt ridicate daca diagnosticul este pus precoce.

Boala Paget Boala Paget a sanului reprezinta o forma de cancer care adeseori este diagnosticata gresit. Incidenta maxima (1-4%) apare intre varsta de 30-50 ani. Din cauza faptului ca prezinta manifestari sarace si care nu sunt specifice niciunui tip de cancer, cele mai multe diagnostice i se dau gresit. Astfel ca femeia ajunge intr-un stadiu tardiv, avansat al bolii atunci cand isi afla adevaratul diagnostic. Semne si simptome Cel mai frecvent boala debuteaza prin aparitia unei mancarimi (prurit) la nivelul mamelonului. Aceasta mancarime poate sa aiba asociate si simptome de intepatura sau arsura ori pot sa apara scurgeri mamelonare alb-galbui care sa contina si sange. Acestor simptome, care nu sunt obligatoriu sa apara, li se poate adauga descoperirea la autopalpare a unei formatiuni tumorale (un fel de nodul) in spatele mamemlonului.

 Uneori pacienta poate observa aparitia unei pete brune sau a unei

cruste rosiatice (care contine si sange) pe sutien. O crusta rosie lucioasa poate sa apara si pe san in regiunea mamelonara, care in decurs de saptamani poate sa se rupa si leziunea sa devina din nou secretanta. Progresia bolii este lenta Progresia leziunilor este lenta astfel incat in luni de zile ajunge sa cuprinda mamelonul. Datorita evolutiei lente este posibil ca pacienta sa se adapteze simptomelor si astfel nu va mai fi foarte alarmata incat sa se prezinte la timp in cabinetul medicului. Mai mult, este posibil ca leziunea sa nu se extinda ci, din contra, sa se micsoreze si sa ia aspectul unei bubite veziculare ce contine un lichid alb-galbui. La palpare nu este obligatoriu sa se simta acel nodul din spatele mamelonului, Boala e des confundata cu afectiuni dermatologice Pacienta, datorita mancarimilor, isi poate produce singura leziuni si astfel de multe ori medicul confunda toate acestea cu o boala de piele.

Tumori maligne Cele mai cunoscute tumori maligne cutanate sunt:carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular si melanomul malign, denumite astfel functie de celula cutanata din care provine. In general, cancerele cutanate se dezvolta in epiderm(stratul cel mai de suprafata al pielii), motiv pentru care aparitia sa este usor detectabila in stadii precoce. Spre deosebire de alte cancere (plamini, pancreas, stomac etc), rareori se moare din cauza cancerelor cutanate in ziua de azi,daca ele sunt tratate din vreme, nu neglijate. Totusi, melanomul este mai putin cunoscut si uneori mai greu de detectat, dar si cel mai agresiv, de unde si interesul medicilor de a informa pacientii asupra formelor si evolutiei sale, precum si asupra metodelor

Semne si simptome
Principalele manifestari sunt aparitia unor leziuni cutanate care nu se vindeca:

ulceratii ale pielii, zone de decolorare sau de pigmentare , aparitia unor formatiuni in relief, singerarea lor sau acoperirea cu o crusta sub care pielea nu se vindeca niciodata, precum si modificarea aspectului unor alunite , in special modificarea aspectului marginilor lor sau marirea si pigmentarea lor.

Carcinomul bazocelular de obicei se prezinta ca un nodul neted, rotund, ca o perla, pe o zona expuse de obicei la soare, cum ar fi fata, gitul sau umerii; uneori mici vase de singe pot fi vizibile pe suprafata tumorii; aparitia unor cruste si a singerarii din centrul tumoral apar frecvent. Este deseori interpretata ca o zgarietura ce nu se mai vindeca. Aceasta forma de cancer este cea mai usoara, iar cu un tratament corect, poate fi complet eliminata si vindecarea completa obtinuta. Carcinomul spinocelular apare de obicei fie ca o ulceratie rosie, neregulata, sau ca o zona mai ingrosata a pielii de pe zonele expuse la soare, ulceratie care singereaza destul de usor, nu are tendinta la vindecare, ci, din contra, la marire.Daca nu este tratat la timp, se mareste atit in diametru, cit si in adincime, ajungind la tesuturile de sub piele ; poate da metastaze in ganglionii din zona. Neglijat mult timp, duce la desfigurari si deces. Melanomul malign este o tumora de culoare bruna sau neagra de obicei, desi in rare cazuri, poate avea culoarea naturala a pielii. Semnele de alerta ale unei alunite ce se transforma in melanom sunt : cresterea in dimensiune( crestere de mai mult de 6 mm in diametru intr-un timp relativ scurt), modificarea formei, reliefarea sa, modificarea culorii sau fuga de pigment in pielea din jur, precum si aparitia unei ulceratii pe o alunita sau singerarea ei.

Cauze cancer de piele

Cancerele cutanate pot avea diferite cauze: Fumatul excesiv sau folosirea produselor din tutun de obicei dubleaza riscul de cancer. Expunerea excesiva la soare (la radiatiile UV) poate duce la aparitia cancerelor de piele prin leziuni directe asupra ADN celular sau prin leziuni indirecte, prin favorizarea aparitiei de radicali liberi ce distrug ADN-ul celular. Radiatiile UVB afecteaza epidermul, producind arsuri solare, roseata sau chiar aparitia de flictene; celulele care produc melanina (pigmentul de culoare a pielii) sunt activate de radiatiile ultravioletede tip B si A (UVB si UVA), ele continuindu-si activitatea o perioada de timp si dupa incetarea expunerii la soare(motiv pentru care dupa ziua de expunere la soare, bronzul pielii se intensifica). Daca aceste celule sunt extrem de activate prin expuneri solare repetate si prelungite, pot degenera in cancere cutanate. Leziunile cronice ce se vindeca foarte lent , in special cele rezultate dupa arsuri; aceste ulceratii care pot apare se numesc ulcere marjolin si trebuie tratate chirurgical cit mai repede cu putinta, deoarece pot degenera in carcinoame spinocelulare. Predispozitia genetica din cazul sindromului de nevi congenitali-la anumite persoane care se nasc cu multi nevi , mai ales cind acestia au dimensiuni ce depasesc 20 mm, se considera ca au un risc crescut de transformare maligna, ceea ce indica excizia preventiva a acestor leziuni.. Iradierile de orice cauza constituie potentiale cauze de transformare maligna a unor leziuni cutanate (mai ales la personalul care manevreaza substante radioactive din laboratoare de fizica sau sectii de radiologie sau radioterapie). Deficientele de vitamine si minerale.

Prevenire cancer de piele

Evitarea fumatului si a folosirii produselor de tutun

Reducerea expunerii la soare, mai ales in perioada

copilariei sau la persoanele cu piele alba si subtire, precum si folosirea de creme cu protectie solara cu filtre atit pentru ultravioletele A cit si B, indiferent de tipul cutanat. Eviatrea expunerii la soare intre orele 10-15, cind soarele este foarte intens. Purtarea de haine de protectie adecvate (bluze cu maneca lunga si palarie sau ochelari de soare) cind soarele este foarte intens.

Boli cu transmitere sexuala

Sifilisul

o infectie cu transmitere sexuala cauzat de bacteria spirocheta Treponama pallidum subspecia pallidum. Calea principal de transmitere este contact sexual, dar se poate transmite i de la mam la ft n timpul sarcinii sau al naterii, rezultnd sifilisul congenital.

Simptomele difer n funcie de cele patru stadii ale sifilisului (primar, secundar, latent, i teriar): n stadiul primar se prezint, n general, o singur ulceratie (o zon a pielii ferm, nedureroas, fr mncrimi), Sifilisul secundar prezint o erupie difuz ce implic frecvent palmele minilor i tlpile picioarelor, Sifilisul latent prezint foarte puine simptome sau nici unul, Sifilisul teriar cu gome, simptome neurologice sau cardiace.

 Sifilisul mai este numit i marele imitator din cauza

prezenei simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test serologic, dar bacteriile pot fi vzute i la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice, metoda preferat fiind administrarea intramuscular de penicilina G (administrat intravenos n cazul neurosifilisului) sau ceftriaxona, iar bolnavilor cu alergie acut la penicilin li se administreaz doxiciclina sau azitromicina pe cale oral.

 Sifilisul primar ancru primar sifilitic pe mn Sifilisul primar se transmite de obicei prin contact sexual direct cu leziunile unei persoane infectate. n termen de circa 3-90 de zile dup expunerea iniial (n medie 21 de zile) n punctul de contact apare o leziune a pielii numit sancru. Aceasta este de obicei (n 40% din cazuri) o ulceraie unic, ferm, nedureroas, fr mncrimi, cu o suprafa curat i contur regulat, cu diametrul de ntre 0,3 i 3,0 cm. Leziunea poate avea aproape orice form. n forma clasic aceasta evolueaz de la

macula la papula ajungnd n final la stadiul de eroziune sau ulcer. Se pot observa i leziuni multiple (n circa 40% din cazuri), prezente de obicei n cazurile de infectare concomitent cu HIV. Leziunile pot fi dureroase sau sensibile (30%), i pot fi localizate n afara organelor genitale (27%). La femei cel mai adesea apar n zona icervixulu (44%), la brbaii heterosexuali n zona penisului (99%), i frecvent n zona anal i rectal la brbaii ce ntrein relaii intime cu brbai (34%). Ganglionii limfatici din zona infectat se mresc (n 80% din cazuri) dup 7-10 zile de la formarea ancrului. Fr tratament, leziunea poate persista timp de 3-7 sptmni

 Sifilisul secundar apare la circa 4-10 sptmni dup infecia primar. In timp ce stadiul secundar este renumit pentru manifestrile sale diferite, cele mai comune simptome implic manifestri cutanate, ale membranelor mucoase, i ale ganglionilor limfatici. Pot aprea iritaii amplasate simetric de culoare roz-roiatic, fr mncrimi, pe trunchi i extremiti, inclusiv pe palme i pe tlpi. Iritaia poate deveni maculopapular sau pustular. Pe membranele mucoase se pot forma leziuni plate, lrgite, albicioase, asemntoare negilor, cunoscute drept condiloame. Toate aceste leziuni gzduiesc bacterii i sunt infecioase. Printre alte simptome se numr febra, dureri n gt, indispoziie, pierdere n greutate, cderea prului i dureri de cap. Printre manifestrile rare se numr hepatita, boli de rinichi, artrita, periostita, nevrita optic, uveita i keratita interstiial. Simptomele acute dispar de obicei dup 3-7 sptmni; totui, la circa 25% dintre bolnavi simptomele sifilisului secundar pot reveni. Multe persoane care prezint simptomele tipului secundar de sifilis (4085% femei, 2065% brbai) nu raporteaz apariia prealabil a ancrului caracteristic sifilisului primar.[

 Sifilisul latent este definit ca prezena dovezilor serologice de infecie

fr simptomele bolii. n Statele Unite este clasificat n stadiul precoce (pn la 1 an dup sifilisul secundar) i stadiul tardiv (peste 1 an dup sifilisul secundar). n Marea Britanie, distincia ntre sifilisul latent precoce i cel tardiv se face dup o perioad de doi ani. Simptomele sifilisului latent precoce pot reveni. Sifilisul latent tardiv este asimptomatic i nu este la fel de contagios ca n perioada precoce.

 Sifilisul teriar apare la circa 3-15 ani dup infecia iniial Poate avea trei forme diferite: sifilis gomatos (15%), neurosifilis tardiv (6,5%) sifilis cardiovascular (10%).

Fr tratament, o treime din persoanele infectate ajung la stadiul teriar.n acest stadiu boala nu este infecioas.
Sifilisul gomatos sau sifilisul benign tardiv apare de obicei la 1-46 ani dup infecia iniial, cu o medie de 15 ani. Aceast etap este caracterizat prin formarea unor gome ce arat ca nite umflturi moi, cu aspect de tumoare, de diverse mrimi. Acestea afecteaz de obicei pielea, oasele i ficatul, dar pot aprea oriunde. Neurosifilisul este o infecie ce afecteaz sistemul nervos central. Acesta poate aprea devreme, fie asimptomatic, fie sub form de meningitsifilitic sau trziu sub forma sifilisului meningovascular, parez general sau tabes dorsalis asociat cu probleme de echilibru i dureri strpungtoare n extremiti.Neurosifilisul tardiv apare de obicei la 4 -25 de ani dup infectarea iniial. Printre simptomele sifilisului meningovascular se numr apatia, atacurile de apoplexie i parez general cu demen i tabes dorsalis.Poate aprea i pupila Argyll Robertson, contracia bilateral a pupilelor atunci cnd persoana i ndreapt atenia asupra unor obiecte apropiate, dar nu i atunci cnd pupilele sunt expuse la lumin puternic. Sifilisul cardiovascular apare de obicei la 10-30 ani dup infectarea iniial. Cea mai des ntlnit complicaie este aortita sifilitic ce poate duce la anevrism.

Sifilisul congenital poate aprea n timpul sarcinii sau al naterii. Dou treimi dintre nou-nscuii sifilitici nu prezint simptome la natere. Printre simptomele ce apar n primii ani de via de numr:hepatosplenomegalia (70%), eczeme (70%), febr (40%), neurosifilis (20%) i pneumonit (20%). Fr tratament, 40% dintre cazuri evolueaz la stadiul de sifilis congenital tardiv prezentnd simptome ca deformaii de tipul nas n a, semnul Higoumenakis, tibie n iatagan sau articulaii Clutton.

Gonoree Este o boala contagioasa produsa de gonococ. Se caracterizeaza prin inflamatia cailor genito-urinare, cu scurgere purulenta si dureri la mictiune. De obicei se transmite prin contact sexual. Boala transmisibila sexual, provocata de Neisseria gonorrheae. Neisseria gonorrheae este un gonococ Gram negativ. Gonoreea este cea mai veche dintre bolile veneriene cunoscute si se transmite prin raporturi sexuale genitale si bucale, ca si de la mama la copil in timpul nasterii. Ea este foarte raspandita, insa frecventa ei ramane un lucru dificil de stabilit.

 Simptome si evolutie - La barbat: Uretrita (inflamatia uretrei) este cea mai frecventa dintre manifestari. Ea apare Intr-un interval de la 4 la 20 zile dupa contactul infectant, sub forma unei scurgeri uretrale galbui, abundente. care pateaza lenjeria si este insotita de arsuri la mictiune. In absenta tratamentului, pot aparea inflamatii locale (prostatita, cistita sau orhiepididimita) si uretrita poate evolua spre o forma subacuta sau cronica al carui risc major este o ingustare a uretrei, sursa a unor dificultati suplimentare la mictiune.

- La femeie: simptomele sunt adesea mascate, gonoreea declarandu-se sub forma de leucoree (pierderi albe) si de inflamatii locale (cervicita, bartholinita, cistita). Infectia poate ajunge la ovare si trompe, chiar poate provoca o pelviperitonita (peritonita limitata la bazin), si poate fi cauza unei ulterioare sterilitati. - La fetita, care poate contracta boala prin folosirea, de exemplu, a unui prosop contaminat de un alt utilizator, gonoreea se manifesta adesea printr-o inflamatie a vulvei si a vaginului.

- La noul-nascut, transmiterea se face in momentul nasterii si se traduce printr-o oftalmie gonococica.

 Diagnostic - Diagnosticarea este uneori dificila din cauza

localizarilor atipice: stomatita si faringita (dupa raport orogenital), anorectita, endocardita sau meningita consecutiva unei atingeri a faringelui. Diagnosticul trebuie sa fie confirmat printr-un examen de laborator, direct (frotiu) sau dupa cultura, realizate pornind de la prelevatul local. Tratament - Gonoreea este tratata eficace printr-un antibiotic (penicilina sau alt antibiotic, daca gonococul responsabil de infectie este rezistent la penicilina). Tratamentul trebuie sa fie precoce, iar subiectul trebuie sa se abtina de la orice raporturi sexuale in perioada tratamentului, partenerii sexuali fiind tratati preventiv, chiar daca nu prezinta vreun semn al bolii.

 HIV Manifestarile cutanate sunt foarte variate si pot fi

cauzate de infectia cu diferite virusuri, paraziti sau ciuperci ce dau manifestari diverse cum ar fi: piele uscata, herpes zoster, diferite eruptii). Tumorile pot avea diverse localizari n organism. Unul din cancerele caracteristice n infectia HIV este sarcomul Kaposi ce se dezvolta la nivelul pielii, dar si n alte zone ale corpului, n fazele naintate de boala.

Va multumesc!