Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iai

Facultatea de Educaie Fizic i Sport

Specializarea Kinetoterapia i Motricitate Special

Iona
de Marin Sorescu

George- Sebastian Iftimie

Anul I

"Iona", subintitulata de Marin Sorescu (1936-1996) "tragedie in patru tablouri", a fost publicata in
1968 in revista "Luceafarul" si face parte, alaturi de "Paracliserul" si "Matca", dintr-o trilogie

Iona Marin Sorescu

dramatica, intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza
ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de comunicare este calea de care omul are nevoie pentrufor a
iesi din absurdul vietii, din automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame care o compun sunt
meditatii-parabole, realizate prin ironie artistica.

I.

Marin Sorescu (n. 19 februarie1936, Bulzeti, judeul Dolj - d. 8

decembrie1996, Bucureti) a fost un scriitor romn, membru titular (din 1992) al
Academiei Romne.[1]

Viaa i opera
Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist i traductor. Operele lui au fost traduse n mai mult de
20 de ri, totaliznd peste 60 de cri aprute n strintate. S-a fcut remarcat i prin preocuparea
pentrufor pictur, deschiznd numeroase expoziii n ar i n strintate. Fr a se nscrie ntr-un
partid politic dup Revoluia romn din 1989, a ocupat funcia de Ministru al Culturii n cadrul
cabinetului Nicolae Vcroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Poezia
Marin Sorescu debuteaz n 1964, la vrsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur
printre poei". Pn la moartea sa n 1996 mai public nc 23 de volume, devenind o figur
marcant a poeziei romneti contemporane. n 1966 primete Premiul Uniunii
Scriitorilor pentrufor "Poeme", reuind s repete aceast performan de nc 5 ori pe
parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numr "Tuii" (1970), "Suflete,
bun la toate" (1972), precum i ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980,
1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poart acest nume. Poezia lui
Sorescu acoper o zon literar larg, stilul su ironic i degajat trezind n cititor spiritul ludic
al copilriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de
acas?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rmas n manuscris cincisprezece
volume, poezie, eseu, jurnal i roman.

Distincii
Table 1

Anul

Denumirea

1968, 1977

Premiul Academiei Romne

1970

Medalia de aur pentrufor poezie "Napoli

ospite", Italia

1970

Premiul Academiei Romne pentrufor

dramaturgie,

1978

"Le Muse", acordat de Accademie delle

Muse, Florena

1983

Premiul Internaional de Poezie "Fernando

Riello", Madrid, Spania

Iona Marin Sorescu

1991

Premiul Herder, acordat de

Universitatea din Viena pentrufor
ntreaga activitate

Iona este un personaj neomodernist, care exprima strigatul tragic al

II.

individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea,

neputinta eroului de a inainta pe calea libertiltii si de a-si asuma propriul destin,
raportul dintre individ si societate, dintre Iibertate si necesitate, dintre sens si
nonsens, ca problematica fiiozofica existentiala. In cele patru tablouri ale dramei,
Iona apare intr-o tripla ipostaza: pescar, calator si auditoriu.

1.

Tabloul I il plaseaza pe Iona "in gura pestelui", stand total nepasator cu

spatele la acesta si cu fata la imensa intindere de apa, marea, care sugereaza
libertate, aspiratie, iluzie sau chiar o posibila deschidere spre un orizont
nelimitat.
Iona este un pescar ghinionist, care, desi isi doreste sa prinda pestele cel
mare, prinde numai "fate". PentruFor a nu se demoraliza din cauza neputintei
impuse prin destin, atunci cand vede "ca e lata rau", isi ia cu el un acvariu ca
sa pescuiasca pestii care "au mai fost prinsi o data". Din pricina neputintei,
Iona se simte un ratat, un damnat. Iona incearca, strigandu-se, sa se gaseasca,
sa se identifice pe sine insusi, cugetand, prin solilocviu, asupra relatiei intre
viata care se scurge foarte repede si moartea vesnica:
"- Ce mare bogata avem! - Habar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - Cam
cati? - Dumnezeu stie: multi. - (Cu uitnire) O suta? -Mai multi. - Cam cat a
numara toata viata? - Mai multi. - Atunci, cat a numara toata moartea? Poate, ca moartea e foarte lunga. -Ce moarte lunga avem!"
Iona este fascinat de apa marii (ce ar putea semnifica viata) "plina de nade,
tot felul de nade frumos colorate", care sugereaza capcanele sau tentatiile
vietii, atragatoare, fermecatoare, dar periculoase pentrufor existenta umana.
Iona isi asuma aceasta existenfa, deoarece "noi, pestii, inotam printre ele
(nade), atat de repede, meat parem galagiosi". Visul oricarui om este sa
inghita una, pe cea mai mare, dar pentrufor Iona totul ramane la nivel de
speranta, pentrufor ca "ni s-a terminat apa".
Finalul tabloului il prezinta pe lona inghitit de un peste urias, cu care
incearca sa se lupte, strigand dupa ajutor: "Eh, de-ar fi macar ecoul!",
sugerand pornirea person a jului intr-o aventura a cunoasterii, intr-o calatorie
initiatica de regasire a sinelui.

2.

Tabloul II il gaseste in "interiorul Pestelui I", in intuneric, ca semnificatie

a neputintei de comunicare, ceea ce il determina pe Iona sa constate ca

George- Sebastian Iftimie

"incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in maiia dreapta si-n
salcamul din fata casei". Iona vorbeste mult, logosul fiind expresia
supravietuirii, "si-am lasat vorba in amintirea mea" ca "universul intreg sa fie
dat lumii de pomana".
Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice, exprimand
cele mai variate idei existentiale care pun stapanire pe gandurile eroului -"de
ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii"- ori cugetari cu nuanta
sententioasa "de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa
moarte?".
Iona doreste sa se simta liber, "fac ce vreau, vorbesc. Sa vedem daca pot
sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica".
Eroul isi aminteste povestea biblica a chitului, dar aceasta nu-l intereseaza
decat in masura in care ar fi ancorata in real, pentrufor ca nu cunoaste solutia
iesirii din situatia limita in care se afia, reprezentata de "vesnica mistuire" a
pantecelui de peste. Iona gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si
comenteaza lipsa de vigilenta a chitului, de aceea considera ca "ar trebui sa
se puna un gratar la intrarea in orice suflet". De aici, reiese, indirect, ideea ca
Iona este constient de faptul ca omul trebuie sa procedeze la o selectie lucida
a intamplarilor, evenimentelor sau faptelor importante pentrufor el in viata.
Cu o intelegere superioara data de experienta de viata, eroul exprima un
santaj sentimental ("daca ma sinucid?") cu jovialitate si comprehensiune
(putere de patrundere in esenta lucrurilor - n.n.) pentrufor imprudenta
chitului, care e tanar, "fara experienta", cutitul sugerand o varianta, o cale de
iesire din aceasta situatie limita si anormala: "sunt primul pescar pescuit de
el".
In finalul tabloului, Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca "o
banca de lemn in mijlocul marii", pe care sa se odihneasca "pescarusii mai
lasi" si vantul. "Constructia grandioasa", singurul lucru bun pe care l-ar fi
facut in viata lui, ar fi "aceasta banca de lemn" avand "de jur imprejur
marea", comparabila cu "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul
sufletului".

3.

Tabloul III, Iona se afla in "interiorul Pestelui II", care inghitise, la

randul sau, Pestele I si in care exista o "mica moara de vant", care poate sa se
invarteasca sau nu, simbol al zadarniciei, al donquijotismului. Ideile asupra
carora mediteaza iona in acest tablou se refera la viata, la conditia omului in
lume, la ciclicitatea existentiala a vietii cu moartea: "daca intr-adevar sunt
mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?". Oamenii sunt coplesiti
de problemele vietii si-si uita "fratii", pierd din vedere faptul ca sunt semeni
si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori, "neglijezi azi, neglijezi maine,
ajungi sa nu-ti mai vezi fratele", pierzand astfel din vedere sentimente
profunde, relatiile firesti cu cei apropiati etc.
Apar doi figuranti care "nu scot niciun cuvant", Pescarul I si Pescarul II,
4

Iona Marin Sorescu

fiecare cu cate o barna in spate, pe care o cara fara oprire, surzi si muti (mitul
Sisif), simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin, dar care nici nu
se framanta pentrufor gasirea de motivatii, fund coplesiti de rutina. Dornic de
comunicare, Iona vorbeste cu ei, vrand sa le inteleaga aceasta conditie umila
asumata ca o obligatie, "ati facut vreo intelegere cat trebuie sa ramaneti
mancati?". Viata aici, inauntru, in spatiul restrictiv, impus, este plina de
"umezeala", nu este una sanatoasa spiritual, benefica si atunci se intreaba
Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai, "de ce-i mai mananca
(chitul), daca n-are conditii?".
Iona devine increzator, "o scot eu la cap intr-un fel si cu asta, nicio grija",
apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie, "ca de la
piciorul lui Dumnezeu", cu care incepe sa spintece burtile pestilor,
despartind "interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei", cu intentia de a
iesi la lumina.
Iona ramane singur cu propria constiinta, gandind ("stateam ganduri
intregi") Si actionand solitar in lumea inconjuratoare. Apar in acest tablou
motive noi, cu o simbolistica bogata: gemenii, prezenta ochilor care privesc
si cu care dialogheaza interiorizat.
Iona adreseaza o scrisoare mamei sale, pentrufor ca "in viata lumii" exista "o
clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Filca la
mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singura mama,
una imensa...". Desi i "s-a intamplat o mare nenorocire", Iona iubeste viata
cu jovialitate si tristete, ideea repetabilitatii existentiale a omului fiind
sugerata prin rugamintea adresata mamei: "Tu nu te speria numai din atata si
naste-ma mereu", deoarece "ne scapa mereu ceva in viata", totdeauna
esentialul. Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp, cu
tonuri grave sau ironice. Astfel, primind multe scrisori, Iona remarca faptul
ca "scriu nenorocitii, scriu", cu speranta desarta a naufragiatului, care
nadajduieste a fi salvat de cineva: "Cat e pamantul de mare, sa treaca
scrisoarea din mana in mana, toti or sa-ti dea dreptate, dar sa intre in mare
dupa tine - niciunul".
Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc,
simbolizand nenascutii pe care chitul si-i asumase si care-1 inspaimanta pe
Iona: "Cei nenascuti, pe care-i purtain pantece [...] si acum cresc de spaima.
[...] Vin spre mine cu gurile ...scoase din teaca. Ma mananca!".

4.

Tabloul IV il prezinta pe Iona in gura "ultimului peste spintecat",

vazandu-se la inceput numai "barba lui lunga si ascutita [...] care falfaie
afara". Eroul respira acum alt aer, "aer de-al nostru - dens", nu mai vede
marea, ci nisipul ca pe "nasturii valurilor", dar nu este fericit, pentrufor ca
"fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie". Singur in pustietatea
imensa, dar dornic de comunicare si de a se face auzit, Iona isi striga
semenii: "Hei, oameni buni!". Apar cei doi pescari care au in spinare barnele

George- Sebastian Iftimie

si Iona se intreaba de ce intalneste mereu "aceeasi oameni", sugerand limita

omenirii captive in lumea ingustata "pana intr-atata?". Orizontul lui Iona se
reduce la o burta de peste, dupa care se zareste "alt orizont", care este "o
burta de peste urias", apoi "un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse
unul langa altul", ilustrand similitudinea perpectivelor limitate ale oamenilor
presati de imprejurarile vietii.
Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nicio speranta
de inaltare spiritual a", desi "noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de
inviere", dupa care fiecare se va duce acasa ca "sa murim bine, omeneste",
insa "invierea se amana". Drama umana este aceea a vietii apasatoare,
sufocante, restrictive, din care nimeni nu poate evada in libertatea
intelectuala si etica: "Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva, o data ce
te-ai nascut. Doamne, cati pesti unul intr-altul!". Toti oamenii sunt supusi
aceluiasi destin de muritori neputinciosi, toate "lucrurile sunt pesti. Traim si
noi cum putem inauntru". In naivitatea lui, Iona voise sa-si depaseasca umila
conditie, aspirase spre o existenta superioara, desi ar fi trebuit sa se opreasca
la un moment dat "ca toata lumea", iar nu sa "tot mergi inainte, sa te ratacesti
inainte". Iona incearca sa-si prezica "trecutul", amintirile sunt departe,
incetoesate sugerand parintii, casa copilarii, scoala, povestile si incearca sa-si
identifice propria viata, pe care o vede "frumoasa si minunata si nenorocita si
caraghioasa, formata de ani, pe care -am trait-o eu?". Dupa aceasta
rememorare a reperelor universului copilariei, Iona isi aminteste si numele
-"Eu sunt Iona"- simbolizand momentul de iluminare spiritual implinita ca o
consecinta a caiatoriei initiatice. Ca urmare, constata ca viata de pana acum a
gresit drumul, "totul e invers", dar nu renunta, "plec din nou".
Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti
cu un gest rutinat, dupa ce taiase un sir nesfarsit de burti ale pestilor care se
inghitisera unii pe altii si care ar semnifica evadare din propria carcera,
eliberarea din propriul destin, din propria captivitate. Drama se termina cu
o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui, pentrufor
ca "e greu sa fii singur", simbolizand un nou inceput: "Razbim noi cumva la
lumina". Acest ultim gest al lui Iona, de a-si spinteca propria burta, poate fi
un gest reflex sau o sinucidere, o parasire voita a lumii inconjuratoare si o
retragere in sine insusi, aceasta fiind unica salvare pe care o gaseste.
Iona, pescar pasionat, simbolizeaza pe omul ce aspira spre libertate,
speranta si iluzie, idealuri sugerate de marea care-l fascineaza. El incearca
sa-si controleze destinul, sa-l refaca. Fiindca nu-si poate implini idealul
(prinderea unui peste mare), el este inghitit de un chit, intrand astfel intr-un
spajiu inchis la infinit, acesta fiind si unica ratiune de a lupta pentrufor
supravietuire intr-o existenta in care pestele eel mare il inghite pe cel mic.
Lumea este simbolizata de acest univers piscicol, in care pestii se inghit unii
pe altii, Iona insusi fiind un abdomen de peste. Incercand sa se elibereze, el
spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti, intr-o
succesiune concentrica, sugerand ca eliberarea dintr-un cere al existentei este
6

Iona Marin Sorescu

posibila numai prin mchiderea in altul, iesirea din limitele vechi inseamna
intrarea in limite noi ("toate lucrurile sunt pesti").

III.

Caracterizare personaj

Caracterizare direct
Personajul principal si eponim, Iona este imaginea generica a omului
modern.Modalitatile de caracterizare din care reies principalele lui trasaturi sunt cea directa si
indirecta. Prin caracterizarea directa se realizeaza o schita a portretului fizic, fiind mentionata
doar barba lunga siascutita, iar din didascalii se contureaza portretul moral, acesta fiind
nepasator, curios, melancolic, meditativ, nehotarat, trist, ironic, zambitor si
in final iluminat

Caracterizare indirect
Caracterizarea indirecta reiese din vorbele si faptele lui. Iona este rational, profund in
gandire, reflectand asupraprogresului, sortii, vietii, intelepciunii, si nerabdarii in fata
destinului.
Conflictul in opera dramatica Iona este unul interior, reprezentat de drama
existentialaa protagonistului. El cauta permanent sa comunice cu sine, sugerand ideea de
solidaritate umana. Ionaeste genul de om capabil sa se instaleze firesc in anormalitate si sa
caute solutii. Statutul social alpersonajului este acela de pescar, care traieste incercand sa
caute un orizont de lumina, intrand dintr-unchit in altul, aratand statutul sau moral, acela de
om optimist care nu renunta la idealurile sale. In ceea cepriveste statutul psihologic, urmarind
calatoria eroului, observam sentimentele lui si miscarile sufletesti,ajungand de la inconstienta
la luciditate, constiinta si in final vizionarism.

Concluzii
In opinia mea, opera Iona prezinta omul modern care se descopera pe parcursul vietii, fiind
unsimbol al cunoasterii absolute. De asemenea, experienta sa se reduce la tema libertatii in
stransa legaturacu cea a sperantei. Iona incearca sa se elibereze si sa se departeze de
societatea, care isi vede doar propriile interese.
Table 2

Tip de caracterizare
Caracterizare direct

Caracterizare indirect

Citat
nepasator, curios, melancolic,
meditativ, nehotarat, trist, ironic,
zambitor si in final iluminat
rational, profund in gandire, reflectand
asupraprogresului, sortii, vietii, intelepciunii,
si nerabdarii in fata destinului

George- Sebastian Iftimie

IV.

Referine.

Criticul literar, Nicolae Manolescu1, in articolul intitulat sugestiv "Triumful lui Iona",
interpreteaza gestul personajului, din finalul piesei, ca pe o salvare de sine, ca pe un alt
inceput: "Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea
cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare - care
inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost
asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta
din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare,
tnainte de a infrunta, inca o data, destinul?. "Gata, Iona? (Isi spinteca burta). Razbim noi
cumva la lumina". Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa:
de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu intrant".

Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului, Iona

se descopera pe sine, ca ins captiv si ratacit intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,
condamnat la eterna conditie de prizonier (al vietii, al societatii, al familiei, al propriului
caracter, a propriei mentalitati etc.). Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii
absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti, fiind preocupat de solidaritatea umana, de
regasirea sinelui in setea sa pentrufor libertatea de exprimare si de actiune. Imbatranit, in
sensul intelpciunii, Iona iese la lumina dupa ce spinteca ultimul peste, pe o plaja pustie, dar
orizontul care i se arata il inspaimanta, pentrufor ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir
nesfarsit de burti de peste, desi crezuse ca e liber. Intelege ca vinovat este "drumul, el a gresito" si gandeste o cale inversa pentrufor a "iesi la lumina". Isi striga numele si, in loc de a mai
taia burti de peste, in speranta unei libertati iluzorii, isi spinteca propriul abdomen, cu
sentimentul de a fi gasit, nu in afara, ci in sine, solutia vietuirii si deplina libertate: "Razbim
noi cumva la lumina"2.

Simbolul luminii
Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul
singur si omenirea intreaga, o salvare prin cunoasterea de sine, ca forta purificatoare a
spiritului, ca o primenire sufleteasca.

Imagini

1 Nicolae Manolescu Triumful lui Iona

2 Marin Sorescu- ,,Iona, pag 50
8

Iona Marin Sorescu

Figure 1

Figure 2

Figure 3

George- Sebastian Iftimie

Figure 4

Figure 5

Table of Contents
I.Marin Sorescu....................................................................................................... 2
Viaa i opera...................................................................................................... 2
Poezia.................................................................................................................. 2
Distincii.............................................................................................................. 2
II.

Iona.................................................................................................................. 2
1.

Tabloul I......................................................................................................... 3

2.

Tabloul II........................................................................................................ 3

3.

Tabloul III....................................................................................................... 4

4.

Tabloul IV....................................................................................................... 5

III.

Caracterizare personaj.................................................................................. 6
10

Iona Marin Sorescu

Caracterizare direct........................................................................................... 6
Caracterizare indirect........................................................................................ 6
Concluzii.............................................................................................................. 6
IV.

Referine....................................................................................................... 7

Metafora pestelui................................................................................................ 7
Simbolul luminii................................................................................................... 7
Imagini..................................................................................................................
Figure
Figure
Figure
Figure
Figure

1................................................................................................................... 8
2................................................................................................................... 8
3................................................................................................................... 9
4................................................................................................................... 9
5................................................................................................................... 9

Y
Table 1.................................................................................................................... 2
Table 2.................................................................................................................... 7